UNIVERSITATEA’’PETRU MAIOR’’

FACULTATEA DE STIINTE SI LITERE

CATEDRA DE PREGATIRE A PERSONALULUI DIDACTIC

DIDACTICA LIMBII ŞI LITERATURII ROMÂNE

PORTOFOLIU

PROF. COORD. PROPUNATOR:

LECT. UNIV. SZEKELY EVA SANTO EVA
SZEP CRACIUNITA
ROMANA-ENGLEZA
ANUL II, IFR
IUBIREA IN POEMUL
“ LUCEAFARUL”
de MIHAI EMINESCU
 CUPRINS

1. Motto
2. Argument
3. Tabel de evaluare
4. Conceptul de definitie
5. Competente generale
6. Planificare calendaristica
7. Planificare pe unitate de continut
8. Plan de lectii
9. Intertextualitate
10. Matricea semantica a personajelor
11. Campul lexical al iubirii
12. Fise de evaluare
13. Eseu
14. Anexe
15. Bibliografie
 Iubirea
Iubirea este marea tema a literaturii din toate
timpurile pentru ca acest sentiment este etern uman.
Sentimentul iubirii, desi etern si repetabil, pare sa se
sustraga incercarilor de definire. Iubirile nu se repeta;
orice iubire e un caz particular,unic,absolut si
ireductibil.Iubirea are capacitatea de a schimba
coordonatele lumii inconjuratoare, ea il aduce pe om
mai aproape de natura si ii reveleaza propria-i conditie
supusa trecerii timpului si tainele mortii.
 ARGUMENT
• Profesorul este nevoit sa faca o selectie riguroasa a manualelor existente pe piata in
zilele noastre pentru a alege pe cel mai potrivit pentru el cat si pentru elevii sai.
• Am consultat manualele de la editurile “HUMANITAS”, “SIGMA”, “ALL” si “CORINT” ,
manual in care Eugen Simion (coordonator), Florina Rogalski si Daniel Cristea
Enache dau o idee despre istoria literaturii romane, in totalitatea ei. Manualul ridica
problema selectiei textelor si a scriitorilor chemati sa ilustreze un moment si un stil din
evolutia poeziei noastre. In acest manual se pune accentul pe munca individuala, pe
citirea lecturilor si discutarea operelor sau fenomenelor literare.
• Cartea de editura Humanitas este impartita pe unitati de continut, prezinta dictionar
(cultural si literar) si note explicative care permit o mai buna comprehensiune a
textului si a curentelor literare cat si legaturile dintre ele.
• Cartea de la editura All este disecata in doua mari parti si anume dramaturgia si
poezia, fiecare parte fiind sructurata pe capitole, continand sugestii pentru orientarea
lecturii prin exercitii de limba si comunicare , oferte de interpretare, concluzii cat si
lecturi suplimentare pentru intelegerea operei.
• Editura Sigma prezinta o carte bogata in lecturi suplimentare, repere, teste sumative,
competente vizate, teme. Lectiile de limba si comunicare din acest manual reprezinta
un instrument complex pentru anliza si interpretarea textelor literare. Contine sugestii
pe studiul individual si aprofundarea temelor.
NR. Criterii de evaluare Corint XI All XI Sigma XI Humanitas XI

Viziune
1. integrata(Limba si 5 4 4 4
comunicare,Lieratura,
concepte circulante)
Selectia si alegerea
2. textelor,punerea de 4 3 3 5
intertext,texte auxiliare
cat mai deversificate
Oferta de strategii
3. activ-participative 4 3 4 4
Fise de evaluare
4. 5 4 3 3
Corelatii cu alte arte
5. 4 5 4 4
Propuneri de intrebari
6. 4 4 4 4
Trimiteri spre alte
7. texte 5 3 3 4
Tabele de recapitulare
8. 4 3 3 2
Total
9. 35 29 28 30
CONCEPTUL DE DEFINITIE-LIRICUL;CLASA A
XI-A
Exprimarea ideilor,
sentimentelor
Categoria Proprietati:
Secvente lirice, planuri,
tablouri

Atmosfera romantica,
Melancolica, sumbra,
Definitie: Optimista, pesimista.
Este genul literar caracterizat
prin mmodalitatea directa a
gandirii
Exemple

Idila Elegia Oda Sonetul Rondoul Madrigalul

 COMPETENTE GENERALE
• 1. Utilizarea corectă şi adecvată a limbii
române în producerea şi receptarea
mesajelor în diferite situaţii de comunicare
• 2. Folosirea instrumentelor de analiză
stilistică şi structurală a diferitelor texte
literare şi nonliterare
• 3. Argumentarea în scris sau oral a propriilor
opinii asupra unui text literar sau nonliterar
 PLANIFICARE CALENDARISTICA
SEMESTRUL I
CLASA a XI-a

Unitatea de Comp.s Nr. Sapt Obs.

invatare pecif. CONTINUTURI ore

1.3 Recapitulare.familiarizarea cu programa si manualul 2

2.1
I.Dramaturgia 2.1 Sructura textului dramatic 2
2.6 -constructia subiectului;
-compozitia subiectului dramatic;
-personajele.
Limbajul dramaturgiei 2
Specii dramatice. 1.1 Comedia: I. L. Caragiale, O scrisoare pierduta 4
Repere istorice. 3.3
1.3 Drama: C. Petrescu , Jocul ielelor 4
2.6 Teorie literara si stilistica 3
Estomparea 3.2 Teoria literara si stilistica 1
granitelor dintre 1.2 Functia emotiva a limbajului si mijloacele ei de realizare 2
speciile dramatice 1.4 gramaticala si artistica
traditionale
II. Lirica de la 3.4 Dacia literara si Mihail Kogalniceanu 1
1848 2.4 Gr. Alexandrescu, Umbra lui Mircea. La Cozia, Dreptatea leului 1
1.1
2.5 V.Alecsandri, Pasteluri 2
Stilistica si prozidie 2
RECAPITULARE PENTRU TEZA SI TEZA SEMESTRIALA 3

III. MIHAI 3.4 Romantismul

EMINESCU 1.1 Junimea si Titu Maiorescu 2
2.4 Epigonii 1
2.6 Sonete. . . 2
3.1 Revedere 1
3.3 Scrisoarea I 3
1.1 Luceafarul 3
3.1 Glossa 2
2.1 Oda ( in metru antic) 1
2.3 Teorie literara, stilistica si prozodie aplicate la creatia lirica 3
2.6 eminesciana
2.5

IV.PRELUNGIRI 2.4 George Cosbuc, Moartea lui Fulger 2

ALE 1.3
ROMANTISMUL
UI SI
CLASICISMULUI
RECAPITULA- 3
RE

TOTAL ORE 51
PENTRU SEM . I
 PLANIFICARE PE UNITATE DE CONŢINUT

NR. COMPETENŢE COMPETENŢE TEXT COMPETENŢE STRATEGII EVALUARE

CURENT GENERALE SPECIFICE ALTE OPERAŢIONALE ACT. DE
TEXTE ÎNVĂŢARE

Să definească
noţiunea de liric - conversaţia
C2.1 Luceafarul Să citească în - munca cu
1 Relectura C2 de Mihai întregime textul manualul - aprecieri
Eminescu din manual - descoperirea verbale
C2.4
Să rezume oral
subiectul operei

Să formuleze
tema poemului - munca cu
C2.3 Luceafarul Să identifice manualul
2 Relectura C2 de Mihai personajele - explicaţia - rezolvarea
C2.4 Eminescu Să stabilească - observaţia unor exerciţii
timpul şi spaţiul în indepedentă
opera
 Se identifică rolul -Manualul -
adjectivelor în -- lucrul în grup Rezolvare
3 Componente C2 C1.1 descrierea - exerciţiul a unor
gramaticale personajelor. exerciţii
- descoperirea
Să observe nivelul
de receptare a
textului
Luceafarul -Manualul Aprecieri
de Mihai Sa recunoasca si - descrierea verbale
Eminescu sa analizeze - matrice
4 Lectura C2 C2.3 componentele de semantica
interpretativă Vladimir Streinu, ordin structural; - conversaţia
Legenda Sa identifice euristică.
Luceafarului structura poemului
fragment prin raportarea la
informatia cuprinsa
in citatul critic.

Biblia – Cantarea Să citească textul -Problematizare - Aprecieri

Cantarilor biblic si fragmentul a verbale
5 Activitate în C2 C2.3 L. Rebreanu - Ion din roman - analiză de text
grup Să identifice - munca în grup
asemănările- - conversaţia
deosebirile dintre euristică
texte.
 Să identifice Conversaţia Argumentare
structurile euristică a
argumentative Descoperirea apartenenţei
pentru sesizarea Explicaţia acestei opere
logicii şi a coerenţei în specia
6 Plan de C3 C3.1 mesajului genului liric
compunere Să definească
eseul argumentativ

Nichita Stanescu, Să citească cele Exerciţiul Evaluarea

Poveste doua texte, Conversaţia orală
sentimentala fragmente euristică
7 Intertext C2 C2.3 Să identifice Paralela
Flash cuvintele cheie discuţia
Să stabilească
corelaţii între
textele citite
anterior
Să răspundă în Munca Evaluarea
scris la întrebările individuală scrisă,
8 Evaluare C1 C1.1 formulate de Tehnica răspunsul la
profesor răspunsului întrebări
subiectiv
 Biblia – Cantarea Să recitească Conversaţia Evaluare
Cantarilor teztele legate de euristică sumativă
Liviu Rebreanu - intertextualitate Paralela
9 Relectura Ion Să –şi exprime Exerciţiul
de sinteză părerea despre Discuţia
C2 C2.3 iubirea imposibila
dintre cei doi
Să completeze o Tehnica Rezolvarea
10. Fişa de fişă de evaluare răspunsului se face
evaluare C1 C1.2 realizată de profesor subiectiv individual
fiecare având
părerea
proprie
11 Evaluarea Problematiz
lucrărilor C1 C1.2 area
scrise Conversaţia

12 Activitate Să elaboreze un Problematiz Evaluarea

creativă eseu argumentativ area sumativă
C3 C3.2 de 2-3 paginiin care Verificarea a
sa demonstreze ca 2-3 eseuri
poemul Luceafarul
are ca tema
principala iubirea.
 Proiect de lectie
• Obiectul: Limba şi literatura română
• Data: 24 Februarie 2007
• Clasa a XI-a
• Propunător: Santo Eva, Szep Craciunita
• Subiectul lecţiei: „Luceafărul” de M. Eminescu – exerciţiu de interpretare pornind de la o aserţiune critică
• Tipul lecţiei: de fixare a cunoştinţelor ,de verificare şi consolidare a deprinderilor de analiză textuală
• Competenţe generale:
• 1. Utilizarea corectă şi adecvată a limbii române în producerea şi receptarea mesajelor în diferite situaţii de
comunicare.
• 2. Folosirea instrumentelor de analiză stilistică şi structurală a textelor literare şi nonliterare.
• 3. Argumentarea în scris sau oral a propriilor opinii asupra unui text literar sau nonliterar.
• Competenţe specifice:
• 1.1.folosirea adecvată a formelor de exprimare orală în contextul de comunicare.
1.2. recunoaşterea şi analiza unor componente de ordin structural: incipit, final, părţi, planuri şi
estetic:elemente de estetică romantică, armonia liric,epic şi dramatic, complexitatea fondului de semnificaţii
profunde ale poemului, argument al valorii.
• 1.3.identificarea structurii poemului prin raportare la informaţia cuprinsă în citatul critic şi aplicarea
conceptelor operaţionale studiate anterior(fantastic, basm-schema narativă, teme şi motive romantice etc)
• 1.4. susţinerea argumentată a unui punct de vedere în discuţie.
• Strategii didactice: convorbire, convorbire euristică, prelegere, descoperire, problematizare, analogie.
• Forme de activitate:abordarea frontală, muncă individuală
• Resurse; mijloace de învăţământ: notiţele elevilor, citatul critic, volumul de poezii, citate
• Material bibliografic:Vladimir Streinu, Legenda „Luceafărului”, antologie Luceafărul-Marile comentarii, Ioana
Em. Petrescu, Eminescu-Modele cosmologice şi viziune poetică, caietul de clasa a 10 a şi a 11a.
• Modalităţi de evaluare: tehnica întrebărilor şi a răspunsurilor,observarea sistematică,tehnica răspunsului
pregătit, tehnica interviului, intervenţia, dezbaterea
 ETAPE SECVENTE DE CONTINUT
1.EVOCARE pregătirea materialului
10 MIN. necesarpropunătorul anunţă tema
lecţiei(un model de analiză literară
pornind de la o aserţiune critică
consacrată Vladimir Streinu-Legenda
Luceafărului), obiectivele
(argumentare pertinentă a afirmaţiilor
critice, după o analiză prealabilă a
structurilor logice ale enunţului),
sarcinile de lucru.
Incadrarea poemului, prin valorizare,
în creaţia eminesciană, în contextul
lit. române şi universale, cu spijinul
altor citate critice şi al propriilor
observaţii valorizatoare.
REALIZAREA SENSULUI analiza primei afirmaţii;”Legenda
25 MIN. Luceafărului este
fantastică,supranaturală şi
inexplicabilă ca orice basm, în cadrul
ei şi în devenirileLuceafărului”
-identificarea aspectelor
caracteristice categoriei fantasticului şi
ilustrarea lor pe text
ACTIVITATI DE INVATARE
EVALUARE
elevii îşi pregătesc caietele-notează în
caiete titlul lecţiei, cerinţa şi aserţiunea
critică-citesc cu atenţie textul critic şi îl
-aprecieri
verbale
împart în unităţi logice.
Consideraţi că se poate discuta
despre legenda Luceafărului? Ce
exprimă această
apreciere?Argumentaţi!
Ce alte creaţii cu statut de legendă
mai puteţi aminti şi care este sensul
lor?
Ce v-a impresionat citind acest poem?
Care dintre cele patru părţi v-a
sensibilizat cel mai mult?
Aşadar, cum consideraţi afirmaţia
criticului,care a trăit o gamă atât de
largă de sentimente în urma lecturii?
c-afirmaţia se referă la cea dintâi parte
a poemului, care surprinde, într-un
decor romantic, povestea iubirii
-aprecieri
verbale
imposibile dintre fiinţe care aparţin
-dezbaterea
unor lumi diferite şi care se
desfăşoară în structurile şi formulele -activitate
specifice basmului frontala
-
-evocă geneza poemului din surse
folclorice, basmul popular Fata în problematiz
grădina de aur,care rămâne un pretext area
epic, încărcându-se cu conotaţii
alegorice
-remarcă faptul că prezenţa elementului
fantastic este relevabilă prin opoziţia real-
ireal, dialogul dintre două lumi situate în
planuri de referenţialitate diferite
-concluzionează, prin actualizarea
noţiunilor despre basm, că:
-incipitul proiectează aventura
protagoniştilor în illo-tempore, într-un timp
mitic, fabulos, al evenimentelor imposibile,
ceea ce incită la o lectură în profunzime,
la o de-criptare
alegorică(povestea/basmul, devine un
prilej de iniţiere într-o ordine a
evenimentelor excepţionale, exemplare,
cu valoare etică şi ontologică,o lecţie
depre genialitate şi incompatibilitatea cu
lumea comună)
-tiparul narativ al basmului este respectat
în litera lui,dar nu şi în spiritul
lui(ex.răsplătirea eroului se realizează în
plan spiritual, eşecul tentativei de a se
împlini în plan erotic echivalează cu
dobândirea conştiinţei de sine-versul.final
al Odei(în metru antic);

analiza şi interpretarea celei de-a doua
afirmaţii:”Legenda Luceafărului este
tulburătoare, demonică şi filozofică
prin înfăţişările pe care le ia
Luceafărul..”
-personajele capătă valoare de simbol,
ilustrând idealitatea în ordine umană a
femininului şi esenţa ne-umană a
eroului liric; dragostea dintre om şi
stihie, dintre un nemuritor şi o
nemuritoare, este un loc comun al
literaturii
populare:Zburătorul, Ondina, Ştima
apelor
-relaţia dintre personaje-comunicarea
se desfăşoară în regim oniric,prin
mediatori(spaţii
magice:oglinda,fereastra)
-de asemenea, finalul poate fi
considerat atipic, amintind de lecţia din
basmul „Tinereţe fără bătrâneţe şi
viaţă fără de moarte...”)
-aşadar, „Luceafărul”poate fi
considerat drept un poem mitic şi
folcloric, filozofic şi erotic;
ca răspuns la descântecul fetei de
împărat, ca unică soluţie a ieşirii din
criza comunicării determinată de
refuzul obstinat al fetei, Hyperion se
arată/se manifestă în ordine apropiată
de cea umană, dar purtând atributele
nefirescului, ale straniului , ale
demonicului, amintind de Zburătorul
portretizat de I.H.Rădulescu(născut din
elementele primordiale,
perceput de tânăra îndrăgostită
ca „mândru tânăr”,”tânăr
voievod”, „mort frumos”, „al
valurilor domn”,”înger” şi
„demon”,deci ca o zeitate
thanatică, Hyperion ilustrează,
prin metamorfozele sale,
capacitatea geniului de a se
obiectiva, luând înfăţişare
umană)
-cele două întrupări ale
Luceafărului sunt realizate prin
aportul elementelor
cosmogonice.Apariţia neptunic-
angelică şi cea uranic-demonică
se asociază cu imaginea
mortului frumos(Zburătorul)
-odată stârnit, geniul se
manifestă cu toată
seriozitatea(Schopenhauer-
Despre geniu şi nebunie), iar
măsura supremă a implicării
sale totale o dă viteza cu care
străbate spaţiile în drumul spre
Demiurg
-analiza şi interpretarea celui de- -corespunde, în plan formal, părţii a doua
al treilea segment al aserţiunii
critice:”Legenda Luceafărului este
intimă, familiară şi chiar
şăgalnică, în scenele de hârjoană
amoroasă dintre paj şi fata de
împărat...”
a poemului, legată de prima parte prin
tehnica alternanţei;”In vremea asta....”
-Cătălin, corespondentul în plan uman al
fetei de împărat, lumită şi ea prin apelativul
Cătălina, replică a Luceafărului ( în stare de
trezie, în regim diurn),preia rolul de iniţiator
în arta dragostei, aşa cum este firesc
-tonul, cadrul, atmosfera, scenariul erotic şi
particularităţile limbajului artistic amintesc
de idilele şi de eglogele de tinereţe ale lui
Eminescu(„Sara pe deal”, „Floare albastră”,
„Dorinţa”, „O, rămâi”, „Lasă-ţi lumea..”etc)-
argumentare prin citate din poeziile
amintite-lecţia de amor pe care i-o dă pajul
este o lecţie de de-sacralizare, în primul
rând, de negare a cerebralităţii şi a
meditaţiei prin funcţia catharctică a
râsului;el este acum un
antidot(alexipharmakon), este principiul
care produce maturizarea;este un
salvator(mântuitor) cât şi un servitor
care îi dirijează pasiunea către un scop
bine determinat
-analiza ultimului segment al
aserţiunii critice:”Legenda
Luceafărului este solemnă, gravă
şi transcendentă în propunerile de
nuntire făcute de Luceafăr fetei de
împărat, în calea urmată până la
părintele ceresc, în conversaţia
dintre Luceafăr şi părintele său
ceresc, ca şi în strofele finale de
mândră acceptare a unui destin
nefericit.”
se referă la partea întâi, la răspunsurile şi
chemările Luceafărului, pentru care
comunicarea cu fata de împărat presupune
mereu coborâre, apropiere de planul
omenesc, niciodată înălţare. Ceea ce îi
propune el, („palate de mărgean”,
obedienţa întregii lumi acvatice-în prima
încercare şi atotputernicia în plan celest în
cea de-a doua), echivalează cu
nemurirea.Fata se teme însă să treacă
pragul propriei condiţii şi îl invocă să dea
sens existenţei ei(„luminarea vieţii”) şi, în
ultima invocaţie, să-i protejeze „norocul” de
fiinţă muritoare, pusă sub semnul stelei
norocoase,
-la partea a treia, în care Eminescu
creează un pastel cosmic unic în literatura
română prin amploarea descrierii, prin
metafizica spaţio-temporalităţii ,prin
viziunea cosmogonică grandioasă dar şi
unitară,prin aportul motivelor
cosmogonice (cercul rotitor, mitul Sfintelor
Ape şi motivul izvorârii, a genezei
continue)-sublimate în imaginea cercului
rotitor(simbol al perfecţiunii universului) în
centrul căruia se află Hyperion, precum un
axis mundi al cosmosului.
-conversaţia cu Tatăl ceresc, cu care astrul
e consubstanţial, este o lecţie despre
nenurire şi despre necesitatea acceptării
senine a propriei condiţii.
Demiurgul îi lămureşte, într-un
limbaj gnomic ce aminteşte de
Scrisoarea I, de Glossă şi de La
steaua(care iniţial a făcut parte din
Luceafărul) că rugămintea sa nu
are sens, pentru că repaosul, pe
care cu atâta ardoare îl caută, nu
există în lumea muritorilor, care
stă sub semnul”prigonirilor de
soarte”.Pentru ca înţelegerea să-i
fie deplină, Demiurgul îl sfătuieşte
să-şi îndrepte privirile spre
pământ, unde Hyperion este
invocat să protejeze norocul
îndrăgostiţilor ce vor fi uitat de
„dorul de părinţi şi visul de
luceferi”.
-ultima strofă aminteşte de
versurile Odei :”Ca să pot muri
liniştit/Pe mine, mie, redă-mă”,
marcând finalul „scurtei crize
dionisiace”-Călinescu, devenită
lecţie de acceptare a condiţiei
eternităţii .
Reflectia -comunicarea observaţiilor asupra
15.min. activităţii clasei,elevilor, cu
recomandări pentru activitatea
viitoare
-sarcini de activitate independentă
pentru acasă- exprimarea, în scris,a
câtorva concluzii personale asupra
valorii Luceafărului
 INTERTEXTUALITATEA

Mihai Nichita Liviu Biblia: Flash

Eminescu: Stanescu: Rebreanu:
Cantarea
Luceafarul Poveste sen Ion Cantarilor
timentala

“Ea il privea ca “Cuvintele se I se parea ca “Marea nu “Caut

un suras, roteau intre toata lumea, poate stinge prietena,a-
El tremura in noi,inainte si cu tot ce e intr- dragostea,nici manta,sotie
oglinda, inapoi,si cu cat ansa se raurile s-o frumoasa cu
Caci o urma te iubeam mai scufunda in potoleasca;de- greutatea sub
adanc in vis mult,cu atat niste ape ar da cineva 50 kg.
repetau,intr-un ulburi, atat de pentru iubire Varsta,religia
De suflet sa se vartej aproape murdare incat toate comorile
prinda” sunt
vazut,structura scarab singura casei sale,cu neimportante.
materiei de la pluteste dispret ar fi Ofer sprijin
inceput” deasupra ei ca respins acela” financiar”
o iazma
otravitoare.
 INTERTEXTE
PRIMAVERI INTERIOARE ZBURATORUL MARIN PREDA:CEL MAI
NICUSAN MICU I.H.RADULESCU IUBIT DINTRE PAMANTENI

METAMORFOZA Zburatorul
FERICIREA
ULTIMA NOAPTE
IUBIRE LUCEAFARUL
DE DRAGOSTE CALATORIE ULISE
INTAIA NOAPTE M.EMINESCU
DE RAZBOI ORIGINE VISUL
C.PETRESCU CUPLUL DICTIONAR DE SEM
GENIUL
NE SI SIMBOLURI
EPIGONII
CANTAREA SCRISOAREA I
M.EMINESCU
CANTARILOR M.EMINESCU
Campul lexical al iubirii

Asteptare
Dorinta Impartasire

Atractie Sacrificiu

IUBIRE

Dragoste Daruire

Fericire Patima

Maturizare
MATRICEA SEMANTICA A
PERSONAJELOR
LUCEAFARUL
HYPERION

FATA DE IMPARAT
CATALINA

CATALIN
 te

împlinirea ca fiinţă superioară

g eş
un
p rel it
+ III se nfin
on la
i
COSMIC peri
(GENIU) călătoria Hy

interstelară şi
dialogul cu
DEMIURGUL
IV
ul atmosfera
a făr I
uce Poveste
L
fantastică Timpul rece, distantă, raţională
Fa
de atmosfera
dragoste
împlinirea în dragoste a omului de rând

ta
de
îm
pă
feerică, intimă, senzuală
rat idila II
dintre
- Cătălin
Că
TERESTRU cei doi tălina
(MURITOR)

Că se
tăl
in a termină
 De la distanţa oarecum mică
(la care erau la început)
fiecare evoluează într-o direcţie opusă:
- LUCEAFĂRUL ( împlinit ca fiinţă superioară) realizează că nu se va împlini niciodată
în dragoste, că va fi veşnic singur şi trist
-FATA DE ÎMPĂRAT care se împlineşte în dragostea cu Cătălin (un om de rând) îşi dă
seama că nu va să ajungă niciodată la superioritatea LUCEAFĂRULUI, fiind
incompatibili.
axele (timpului, etc.)

evoluţia LUCEAFĂRULUI

evoluţia FETEI DE ÎMPĂRAT

evoluţia (statică) a lui CĂTĂLIN

distanţa dintre cei doi (Luceafărul şi Fata)

tablourile: I. strofele 1- 43 III. strofele 65 – 85

II. strofele 44 - 64 IV. strofele 86 - 97

delimitează tabloul IV de celelalte

 Test:

• 1.Identificati de-a lungul amplului poem,izvoarele folclorice,filozofice

si mitologice folosite si prelucrate de scriitor.
• 2.Povestiti pe scurt basmul folcloric “Fata in gradina de aur “,
comparand modelul epic popular cu varianta finala a poemului.
• 3.Interpretati natura ambivalenta a Luceafarului exprimata in
ipstazele sale antitetice de”inger”si “demon”,ambele esuate.
• FIŞĂ DE EVALUARE
• Se dă textul:
•
„Şi din oglindă luminiş
Pe trupu-i se revarsă,
Pe ochii mari, bătând închişi
Pe faţa ei întoarsă.
Ea îl privea cu un surâs,
El tremura-n oglindă,
Căci o urma adânc în vis
De suflet să se prindă.
Iar ea vorbind cu el în somn,
Oftând din greu suspină
- "O, dulce-al nopţii mele domn,
De ce nu vii tu? Vină!
Cobori în jos, luceafăr blând,
Alunecând pe-o rază,
Pătrunde-n casă şi în gând
Şi viaţa-mi luminează!"
• Şi apa unde-au fost căzut
• În cercuri se roteşte,
• Şi din adânc necunoscut
• Un mândru tânăr creşte.
•
• Uşor el trece ca pe prag
• Pe marginea ferestei
• Şi ţine-n mână un toiag
• Încununat cu trestii.
• Părea un tânăr voevod
• Cu păr de aur moale,
• Un vânăt giulgi se-ncheie nod
• Pe umerele goale.
• Iar umbra feţei străvezii
• E albă ca de ceară -
• Un mort frumos cu ochii vii
• Ce scânteie-n afară.
• Mihai Eminescu, Luceafărul
•

• Se cere:
1. În două, trei rânduri explicaţi despre ce este vorba în textul dat 10 puncte
• 2. Explică sensul cuvântului somn (denotativ, conotativ), argumentează răspunsul 5 puncte
• 3. Găseşte în textul dat un termen care poate fi utilizat cu sens conotativ 5 puncte
• 4. Realizează familia lexicală a termenului tânăr10 puncte
• 5. Explică semnificaţia titlului 5 puncte
• 6. Realizează portretul Luceafărului pornind de la textul dat 10 puncte
• 7. Explică semnificaţia oglinzii din textul dat10 puncte
• 8 Precizată ce motive romantice întâlnim în textul dat. 5 puncte
• 9. Comentaţi a treia strofă a poemului 30 puncte
•
 Eseu
•
• Poemul Luceafărul este un poem romantic pe tema destinului omului de geniu. Poemul se desfăşoară pe un vag fir epic într-o suită de metafore
şi simboluri prin care se sugerează idei filosofice. Este deci în egală măsură un poem de dragoste şi un poem filosofic.
• Pentru a releva condiţia geniului nefericit , însingurat , Mihai Eminescu asimilează şi transformă în simboluri lirice antinomiile din filosofia
shopenhaueriană referitoare la omul superior şi la cel comun . Geniul este înzestrat cu inteligenţa , obiectivitate , capacitatea de a-şi depăşi sfera ,
aspiraţia spre cunoaştere , posibilitatea de a se sacrifica în vederea atingerii unui idea , manifestă o adevarată vocaţie pentru viaţa trăiă în
solitudine.Omul comun este sociabil, se caracterizează prin instinctualitate , subiectiviate , incapacitatea de a-şi depăşi condiţia , voinţa de a trăi ,
dorinţa de a fi fericit.
• Din acest punct de vedere Luceafărul este o alegorie pe temă romantică a locului geniului în lume. Astfel înseamnă că povestea, personajele şi
relaţiile dintre ele nu sînt decît o suită de personificări, metafore şi simboluri care sugerează idei, concepţii, atitudini ieşite dintr-o meditaţie asupra
geniului văzut ca fiinţa nefericită şi solitară opus prin structură omului comun. Această viziune romantică asupra geniului este puternic influenţată de
filosofia lui Schopenhauer.
• Eminescu s-a imaginat pe sine în primul rînd în Luceafărul sau Hyperion, geniul care caută suprema clipă de fericire fără să fie înţeles şi rămînînd la
locul său separat de societatea din jur. Eminescu s-a imaginat însă şi în chipul lui Cătălin. Pămînteanul obişnuit care trăieşte din prima clipă a dragostei.
• Partea urmãtoare cuprinde zborul luceafãrului spre Creator este un zbor simbolic, mental, având semnificaţia ajungerii geniului la conştiinţa sa
de nemuritor. Zborul înseamnã deci conştientizarea de către Hyperion a condiţiei sale superioare ; geniale. Zborul are loc din finit în infinit:
• “Un cer de stele dedesubt,
• Deasupra-i cer de stele –
• Părea un fulger ne-ntrerupt
• Rătăcitor prin ele.“
• Hyperion a aspirat la o comunicare prin iubire cu oamenii obişnuiţi, dar acest lucru, nefiind posibil, el ajunge la o înţelegere superioarã a
condiţiei sale de geniu nemuritor, contemplând lumea în dialectica relativului cu absolutul:
• “Ce-ţi pasă ţie, chip de lut,
• Dac-oi fi eu sau altul ?
• Trăind în cercul vostru strâmt
• Norocul vă petrece,
• Ci eu în lumea mea mă simt
• Nemuritor şi rece.“
• Versurile exprimă amărăciunea, dezamăgirea omului superior, neânţeles de oamenii obişnuiţi. Conjuncţia adversativã “ci” exprimă opoziţia
fundamentală dintre geniu şi oamenii obişnuiţi.”Nemuritor şi rece“sugereazã însingurarea orgolioasã (mândră) a geniului.
• Poemul apare ca o meditaţie filosofică de tip romantic asupra condiţiei geniului în lume dar şi asupra dramei omului ca fiinţă duală, prinsă între viaţă şi
moarte, între faptă şi conştiinţă, între pasiune şi renunţare, între soartă şi nemurire.
• Eminescu a aspirat în permanenţă spre dragostea ideală, făurită prin dăruire, puritate şi devotament. Hyperion este simbolul suprem al acestei dorinţe.
• Hyperion este o divinitate, un demon, un zeu nemuritor stăpânit de dorinţă (nostalgia după iubirea pământeană). El este o unitate a contradicţiilor: este
de esenţă divină prin nemurire şi este de esenţă umană prin aspiraţia spre o muritoare.
• Luceafărul este un demon al nopţii înstelate, este înger, este o fiinţă neptunică, este o fiinţă uranică, este chip de demon, este un titan romantic, este o
frumuseţe ce impresionează şi înspăimântă în acelaşi timp. Numele lui Hyperion duce iarăşi la izvoarele mitologiei: Hyperion este unul din cei şase
titani, are ca mamă pe Gaia (Pământul) şi ca tată pe Uranus (Cerul). După Paracelsius este un archeu, o entitate nemuritoare, unul din spiritele eterne
care participă alături de spiritul universal întruchipat în poem de Demiurg, la crearea Universului.
• Eminescu singularizează fata, o unicizează („o prea frumoasă fată”), urcând-o cu mult deasupra semenilor săi, pentru a o putea înzestra cu aspiraţia
spre misterul de deasupra şi pentru a o putea apropia de „fiinţa” superioară a Luceafărului. (Interferenţa planurilor devine astfel posibilă).
• Cele două întrupări ale Luceafărului şi respectiv, cele două portrete care le urmează sunt o ilustrare a interferării planurilor: prin origine, tânărul ţine de
lumea cosmică, prin înfăţişare umană, el aparţine lumii terestre.
• Prima dată Luceafărul se metamorfozează din două elemente primordiale: cerul şi marea. Apare ca un tânăr palid cu părul de aur şi ochi scânteietori,
purtând un giulgiu vânăt pe umerii goi şi un toiag încununat cu trestii. Metamorfoza Luceafărului pune la contribuţie mituri cosmogonice. Zeii sunt
nemuritori, prin urmare, Luceafărul metamorfozat în Neptun e un „mort frumos cu ochii vii”, căci nemurirea e pentru muritori o formă a morţii.
• Refuzul fetei sugerează imposibilitatea de a-şi depăşi propria condiţie, cea de muritor. Ea este conştientă de incompabilitatea dintre cele două lumi,
subliniată prin perechi de antonime: „Căci eu sunt vie, tu eşti mort,
• Şi ochiul tău mă-ngheaţă.”
• Refuzul fetei sugerează şi zbaterea sufletească a fetei sfâşiată între aspiraţia ei spre absolut şi imposibilitatea de a-şi depăşi condiţia umană.
• Elementul primordial în cea de-a doua întrupare a Luceafărului este focul, este spaţiul tensional al dorului, al neliniştii, al suferinţei. Sfera absolutului
pătrunde acum în sfera vremelnicului, căci chemarea fetei de împărat de către Luceafăr, în lumea lui celestă, nu poate însemna decât trecerea iubirii în
absolutul etern al spaţiului spiritual.
• Tatăl Lucefărului este de data aceasta focul, soarele însuşi, iar muma, noaptea.Portretul este realizat prin epitete antepuse: „mândru chip”, „negru
giulgi”, epitetul dublu „ochii mari şi minunaţi”, epitetul adverbial „lucesc adânc himeric”, inversiunea şi comparaţia „Coroana-i arde pare”.
• Fata este incapabilă să iasă din condiţia ei de muritor şi pentru a convieţui cu Luceafărul îi cere să fie muritor ca şi ea.
• Prăpastia dintre ei nu poate fi umplută de dorinţa ei nelămurită, ci de nepotolita lui sete de dragoste:”Da, mă voi naşte din păcat,
• Primind o altă lege,
• Cu vecinicia sunt legat
• Ci voi să mă dezlege.”
• Fata de împărat este pentru Lucefăr nu numai obiectul cunoaşterii sale, ci şi iubita sa, obiectul unei pasiuni arzătoare. Mistuitoarea sa sete de
iubire îl determină să se
• hotărască la sacrificiu: abandonarea condiţiei sale de fiinţă nemuritoare – Hotărârea devine simbol al iubirii văzute ca ideal tangibil doar prin credinţă,
devodamentul şi sacrificiul. În ordinea alegorică a poemului, ea echivalează cu puterea lui de a-şi depăşi condiţia şi de a se consacra exclusiv obiectului
cunoaşterii.
• Idila Cătălin – Cătălina surprinde dragostea posibilă, la nivel uman, în limitele aspiraţiei lumii contingentului. Cătălin, pajul cu noroc, este stăpânit titanic
de concret şi imediat, susţinând astfel, prin contrast, spaţiul absolutului, al lumii superioare reprezentată de Luceafăr. Gesturile sale sunt ale unui
însetat de voluptăţi, iar limbajul este adecvat acestor mişcări sufleteşti: „Ia las’ cată-ţi de treabă”, „Dă-mi pace, fugi departe”, „din bob în bob”, „stai cu
binişorul”, „arz-o focul”.
• Spaţiul care îl defineşte pe Cătălin este strâmt, atât fizic cât şi psihic, şi lipsit de linii tensionale. Are ambiţii ce ţin de orizontul lui îngust, propriu oricărui
personaj periferic, în ierarhia valorilor.
• Spre a pune în evidenţă tema şi ideea fundamentală a poemului, poetul recurge la motivul călătorie, inerent în procesul devenirii eroului: la Hyperion,
călătoria sa prin spaţiul cosmic şi asociază cu hotărârea de a renunţa la esenţa sa de nemuritor. Drumul ales este cel fără compromisuri, prin haosul
primordial. Spaţiul infinit, parcurs de Luceafăr, este, de fapt, metafora plastică a dorului, a setei de împlinire a absolutului prin iubire.
• Luceafărul îi cere Ziditorului dezlegarea de nemurire, pentru „o oră de iubire”, la chemarea în vis a muritorilor
• Dar Ziditorul, conştiinţa nemuririi lui fiind, nu-i poate da această dezlegare fără a se nega pe sine însuşi: „Iar tu Hyperion rămâi
• Oriunde ai apune....”.
• Demiurgul nu mai poate acorda lui Hyperion „o oră de iubire” în perspectiva morţii, pentru că aceasta ar însemna dezechilibrarea sistemului universal,
dat odata pentru totdeauna. Luceafărul apare ca simbol al genialităţii absolute.
• Iubirea este idealul tangibil doar prin devotament, jertfă şi de aceea geniul poate să-şi depăşească propria condiţie, de, propria subiectivitate şi să se
consacre obiectului cunoaşterii „setea de repaus” este oboseala de eternitate:
• „Şi din repaus m-am născut,
• Mi-e sete de repaus.”
• Hotărârea Lucefărului echivalează cu o schimbare a legilor firii. Când stabileşti o poziţie netă dintre lumea trecătoare a oamenilor şi lumea eternă, ai
cărui reprezentanţi sunt Demiurgul şi Lucefărul, poetul dă vorbelor celui dintâi densitate aforestică şi frumuseţe metaforică.
• Ceea ce conduce mai mult la trezirea conştiinţei de sine sunt răspunsurile şi ofertele lui Demiurg în care se arată cum se ridică deasupra spaţiului şi
timpului orice valoare creatoare: artistul, conducătorul de popoare.
• Resemnarea în „lumea lui”, nemuritor şi rece, este resemnarea ideală la care tinde orice om superior cu conştiinţa ridicării lui din condiţia umanului.
Răspunsul final al Luceafărului este constatarea rece, obiectivă, a diferenţelor fundamentale între două lumi antonimice: una trăind starea pură a
contemplaţiei, cealaltă starea instinctualităţii oarbe în cercul strâmt al norocului, al şansei de a se împlini sau a neşansei.
• S-ar putea vorbi aici de o atitudine estetică romantică, ar intervenii liniştita seninătate – atinsă doar de melancolia impersonală a geniului – redobândită
de Hyperion în urma parcurgerii unei experienţe, şi eroul se înfăţişează acum, ca la clasici, în deplina şi matura lui stăpânire de sine.
 Luceafărul

,,Din umbra falnicelor bolţi

Ea pasul şi-l îndreaptă
Lîngă fereastră, unde-n colţ
Luceafărul aşteaptă’’
"Şi din oglindă luminiş
Pe trupu-i se revarsă,
Pe ochii mari, bătând închişi
Pe faţa ei întoarsă

Ea îl privea cu un surâs,
El tremura-n oglindă,
Căci o urma adânc în vis
De suflet să se prindă"
,, Iar ea vorbind cu el în somn, Cobori în jos, luceafăr blând,
Oftând din greu suspină: Alunecînd pe-o rază,
- O, dulce-al nopţii mele domn, Pătrunde-n casă şi în gând
De ce nu vii tu ? Vină ! Şi viaţa-mi luminează ! ‘’
"Porni Luceafărul"

"Şi apa unde-au fost căzut

În cercuri se roteşte,
Şi din adânc necunoscut
Un mândru tânăr creşte "
"O, vin! odorul meu nespus
Şi lumea ta o lasă;
Eu sînt luceafărul de sus,
Iar tu să-mi fii mireasă."
"Ea trebui de el în somn
Aminte să-şi aducă
Şi dor de-al valurilor domn
De inim-o apucă:
- Cobori în jos ..."

Cum el din cer o auzi,

Se stinse cu durere,
Iar ceru-ncepe a roti
În locul unde piere;
În aer rumene văpăi
Se-ntind pe lumea-ntreagă,
,,Trăind în cercul vostru strîmt
Norocul vă petrece,
Ci eu în lumea mea mă simt
Nemuritor şi rece.’’
L
U
C
E
A
F
A
R
U
L
 Bibliografie

• 1.Dictionar de semne si simboluri

• 2.Eugen Simion ,Florina Rogalski,Daniel-Cristea Enache,Limba si literatura romana(manual pentru clasa a XII-a) ,
Ed.Corint
• 3.Eva Szekely,Didactica limbii romane,note de curs,2007
• 4.Badea Mariana:Literatura romana,Ed.Badea&Professional consulting,Bucuresti,2003