III.

LITORALUL BRAZILIEI

Limite. Regiunea
litorală a Braziliei reprezintă
cea mai mare atracţie
turistică a ţării şi se întinde
din partea nordică a ţării
(Statul Parnaiba) până în sud
la graniţa cu Uruguay (Statul
Rio Grande do Sul).

Caracteristici
geologice şi geomorfologice.
Litoralul Brazilian este
amplasat la limita nord-
estică, estică, sudică şi sud-
estică a Podişul Braziliei.
Acesta constituie cea mai
mare unitate de scut din
America de Sud, care
împreună cu scutul Guyanelor formează platforma Braziliană. În relief
predomină: serrele, podişurile etajate şi câmpiile.
Este de vârstă precambriană ce a fost antrenată şi de cutările
paleozoice, fiind alcătuit predominant din roci metamorfice acoperite izolat
de sedimentar (paleo-mezozoic) şi eruptiv.
Către est, limita o formează Oceanul Atlantic cu care Podişul
Braziliei se învecinează oarecum diferit de la nord către sud. În general pe
această latură predomină ţărmul înalt oferit de prezenţa Sierrelor Sublitorale,
cristaline cu multe abrupturi tectonice cu înălţimi de peste 2500 m. Se
întâlnesc însă şi câmpii litorale înguste, cu cordoane, lagune, iar către nord
chiar cu ţărm coraligen.
De la nord la sud se întâlnesc următoarele unităţi fizico-
geografice:
- Subunitatea Nordică şi Nord-Estică;
- Subunitatea Sudică.
Subunitatea Nordică şi Nord-Estică. Cuprinde jumătatea nordică a
peneplenei braziliene. Ridicările de la finele mezozoicului şi apoi cele din
terţiar, au deformat-o şi ridicând-o în est, conturând Serrele (1.000-2.000 m
Serra Borborema, Serra Bandeira, Espinhaco, Diamantina etc.) şi coborând-
o treptat către vest (400-500 m). Deasupra nivelului podişurilor se ridică
Serre, uneori cu un profil destul de ascuţit (creste) dezvoltate pe granite.
Însăşi, râul Sao Francisco drenează o regiune structurală, lăsând pe stânga
un impresionant front de cueste. În cursul inferior râul Sao Francisco şi-a
creat o vale epigenetică în calcare şi gresii eocene.
În dreapta oraşului Recife, regiunea este separată în două de către
o reţea de văi adînci orientate est-vest, care conduce spre imense pedimente
interioare, pliocene şi dezvoltate în mijlocul unui mozaic constituit din
blocuri şi depresiuni.
Frecvente sunt structurile de tip appalachian şi abrupturile de falie.
Relieful appalachian retează roci dure, granite, gnaise şi pe alocuri şisturi
cuarţitice (precambriene).
Subunitatea Sudică. Se desfăşoară aproximativ pe o direcţie nord-
est sud-vest (din dreptul oraşului Rio de Janeiro) până în sud la contactul cu
sistemul lagunar Mirim-Patos.
Litoralul este dominat de prezenţa unor Serre, care în urma
mişcărilor tectonice manifestate prin flexuri le-au izolat ridicându-le sau
coborându-le altitudinal. Fundamentul granitic apare la zi sub formă de
vârfuri ascuţite, modelate şi transformate în aşa numitele căpăţâni de zahăr.
Ele se ridică deasupra nivelului lagunelor din regiune dând un peisaj cu
totul aparte. În condiţiile climatului tropical umed modelarea este activă,
generând o scoarţă de alterare roşie.
Sistemul Sierrelor Sublitorale prezintă altitudini care trec de 2500
m: Serra de Mantiqueira (2767 m), Serrra Orgâos (2300 m), Serra do Mar
(2000 m) etc. Sunt formate din cristalin, gnaise, granite unele foarte
rezistente la eroziune. Şlefuirea îndelungată a pus în evidenţă suprafeţe de
nivelare iar unele din creste paralele cu ţărmul, suportă o modelare activă.
Multe din râurile care traversează Serrele se strecoară printre abrupturi, prin
regiuni scufundate delimitate de sistemele de falii cum este Paraiba do Sol,
care urmăreşte un culoar tectonic între Serra do Mar şi Serra Mantiqueira.
Către sud, relieful este din ce în ce mai coborât, format din coline
şi câmpie. Altitudinea cea mai ridicată se întâlneşte în Serra Geral (1300 m)
formată pe eruptiv.
Ţărmul în această parte sudică a Podişului Brazilian este suficient
de complex:
- ţărmuri joase cu dune, lagune, lacuri,
limanuri (Lagoa dos Patos, Lagoa Mirim, Lagoa Feia, Lacul
Araruama etc.);
- insule şi peninsule care adăpostesc
numeroase golfuri: Guanabara, Sepetiba, Ilha Grande, Paranagna
ş.a;
- câmpii litorale înguste în care ţărmul este
însoţit de construcţii coraligene;
 - ţărmuri abrupte cu faleză (în dreptul Serrei
do Mar).

Clima. În lungul litoralului brazilian se înregistrează diferenţieri

semnificative de la nord la sud, pornind de la un climat ecuatorial şi
subecuatorial şi ajungând la un climat tropical şi subtropical spre sud.
Aceasta se datorează
predominanţei, după
latitudine, a maselor de
aer tropical-oceanice
(Curentul Ecuatorial de
Sud) ce aduc uneori
precipitaţii ce depăşesc
2000 mm/an.
În partea de
nord şi nord-est Temperatura şi
precipitaţiile
(aproximativ între
localităţile Parnaiba şi
Natal) se întâlneşte un
climat subecuatorial
arid, cu precipitaţii 1ºF = -17ºC
cuprinse între 400 şi
900 mm/an. Aceste
precipitaţii mai scăzute
se datorează şi barierei orografice reprezentate de Serra Borborema, care se
află în faţa alizeelor de nord-est şi sud-vest. Majoritatea ploilor cad în
perioada de vară australă (ianuarie). Temperaturile medii anuale au valori
cuprinse între 20 şi 25ºC.
Spre sud, până în dreptul localităţii Salvador se întâlneşte un
climat subecuatorial umed cu două anotimpuri: unul ploios (vara australă) şi
altul uscat (iarna australă). Precipitaţiile sunt cuprinse între 1000-1500
mm/an, iar temperaturile medii anuale sunt mari (22-25ºC) şi cu amplitudini
medii reduse.
De la Salvador şi până la Florianópolis domină climatul tropical
umed, cu precipitaţii care ajung sau chiar uneori depăşesc 2000 mm/an.
Majoritatea precipitaţiilor cad în perioada de vară australă, când regiunea se
află sub influenţa alizeului de sud-est. Temperaturile medii anuale depăşesc
25ºC.
Climatul subtropical umed ocupă sud-estul Braziliei. În semestrul
cald al anului regiunea se află sub influenţa maselor de aer tropical oceanic,
care favorizează căderea unor mari cantităţi de precipitaţii (până la 1500
mm/an). Uneori cad şi precipitaţii sub formă de zăpadă, aduse de frontul
polar care înaintează spre Tropicul Capricornului. Temperaturile medii
anuale sunt cuprinse între 16-18ºC, iar amplitudinile termice anuale sunt de
14-15ºC.

Hidrografia. Regiunea se caracterizează printr-o reţea

hidrografică de dimensiuni mai reduse, ce se orientează spre est, către
Oceanul Atlantic. Majoritatea râurilor izvorăsc din lungul Serrelor
Sublitorale, situate foarte aproape de ocean.
În profil longitudinal o mare parte din râuri prezintă numeroase
rupturi de pantă, repezişuri, cascade, ca urmare a unei structuri şi petrografii
complexe.
Alimentarea râurilor este predominant pluvială, iar regimul
hidrologic este determinat de specificul zonei climatice pe care o
traversează. Apele mari se înregistrează în general în perioada de vară
australă, iar apele mici în perioada de iarnă australă. Spre sudul litoralului
brazilian apare al doilea maxim (noiembrie-ianuarie), datorită ciclonilor
zonei temperate care ajung în regiune.
Cel mai mare fluviu este Sâo Francisco, ce se varsă în Oceanul
Atlantic la nord de Acaraju. Cursul său este presărat cu numeroase cascade
(ex. Cascada Paulo Alfonso) şi repezişuri, iar pe anumite sectoare este
amenajat pentru hidrocentrale. Cele mai mari ape se înregistrează pe
perioada de vară australă.
Alte râuri importante sunt: Parnaibo (ce se varsă în ocean la vest
de oraşul Parnaiba), Rio Pardo, Jequitinhonha, Doce, Paraiba etc.
Majoritatea se varsă în ocean prin braţe bine conturate, având în vedere
aportul de apă susţinut de prezenţa alizeelor.
Spre partea sudică se întâlnesc numeroase lacuri, limane, lagune
(Lagoa dos Patos, Lagoa Mirim, Lagoa Feia, Lacul Araruama etc.).

Vegetaţia. Potenţialul climatic se reflectă puternic în aspectul

învelişului vegetal, diferenţiat mai ales latitudinal.

Pădurea litorală braziliană Picinguaba

 Din punct de vedere biogeografic, cea mai mare parte a regiunii
litorale braziliene este ocupată de formaţiuni vegetale de tip păduri tropicale
umede şi de pădurile şi tufărişurile ghimpoase xerofile (caatinga).
Pădurea tropicală umedă se extinde din statul Rio Grande do
Norte (aproximativ 5º latitudine nordică) sub forma unei fâşii longitudinale
înguste în lungul litoralului (50 – 100 km) până la Tropicul Capricornului.
Reprezintă cea de-a doua pădure ca expresivitate din America de Sud după
Pădurea Amazoniană. Este alcătuită din specii ca: Swietenia mahagoni,
Lucuma procera, Silvia itauba etc.
Pădurea tropicală umedă atlantică urcă pe versantul estic al
Cordilierelor Sublitorale până la altitudini de 1400-1700 m. Umiditatea
atmosferică ridicată (care întreţine această pădure) se datorează curenţilor
marini, dar şi creşterii precipitaţiilor odată cu altitudinea. Spre înălţimi mai
mari se manifestă fenomenul de ceaţă, lucru care se întâmplă chiar şi vara şi

Vegetaţia
Păduri tropicale umede
Păduri tropicale semiumede
Păduri de pin
Păduri de amestec cu palmieri
Caatinga
Savană (Cerrado)
Campos-Pampas
Mangrove şi vegetaţie de dune
Plante perene

primăvara. Nu toate sectoarele litorale ale Braziliei prezintă condiţii

climatice identice şi indici pluviometrici compatibili cu existenţa pădurii
umede. Din acest motiv există şi întreruperi naturale ale pădurii de-a lungul
litoralului.
În prezent pădurea atlantică braziliană este aproape complet
distrusă, rămânând doar 5% (sub formă de arii protejate) din extinderea
originală. Cele mai reprezentative secţiuni sunt cele rămase în regiunile
sudice şi sud-estice, unde terenul este mai greu accesibil.
Pădurea se împarte în cinci categorii:
a. pădurea galerie;
b. pădurea de mangrove;
c. pădurea munţilor joşi;
d. pădurea montană;
e. restinga (vegetaţie litorală aflată sub influenţa
marină şi fluvio-marină).
Robusta pădure
atlantică cu o vegetaţie
arboricolă de 30-40 m
înălţime prezintă o densă
vegetaţie arbustivă. Este
o pădure cu o mare
diversitate de vegetaţie
cu ferigi (inclusiv
arborescente), orhidee
terestre şi palmieri
(Euterpes edulis-10 m
înălţime). În afara Restinga
covoarelor de muşchi şi
nenumărate ciuperci, sunt prezente liane şi epifite, ca: ferigi, orhidee,
bromeliacee etc. Ultimele au frunzele dispuse în rozetă, ce reţin totdeauna o
cantitate mai mare de apă, având un habitat favorabil pentru dezvoltarea
unei faune particulare: artropode şi amfibieni.
Caatinga (Pădurea Albă) se dezvoltă în partea de nord-est a
podişului Braziliei, în
condiţii de uscăciune
mai severă (6-8 luni de
secetă/an, precipitaţii
cuprinse între 400-900
mm/an). După sezonul
secetos vegetaţia revine
la viaţă. Sub denumirea
de “caatinga“ sunt
incluse pădurile xerofile
scunde, savanele cu
arbuşti, tufărişurile şi
pajiştile cu mărăcinişuri,
care fac trecerea între
Caatinga
pădurile tropicale umede şi savanele cu arbuşti xerofili. Modelul arhitectural
al vegetaţiei cuprinde:
- un strat arboricol, cu arbori din familia
Bombaceelor, capabili să reţină apa pentru sezonul secetos
(arborele butoi - Cavanillesia arborea, de ex.), leguminoaselor cu
genurile Mimosa, Acacia, Caesalpinia, Palmelor (palmierul de
ceară Copernicia cerifera), cactaceaelor (Cereus catingicola,
Opunţia, Melocactus etc.);
- un strat arbustiv, edificat de arbuşti ţepoşi
din genurile Anona, Coccoloba, Capparis);
- un strat inferior, care alături de cactuşi,
include bromeliacee, euforbiacee şi ierburi dure, utilizate pentru
păşunatul bovinelor şi caprelor.
Formaţiunile de tip savană sunt specifice mai ales regiunilor
sudice a litoralului brazilian (la sud de 30º latitudine sudică). Predomină
asociaţii de ierburi megaterme,
sub forma unui strat continuu,
edificat de graminee. Perioada
cu activitate biologică maximă
corespunde sezonului ploios.
Principalul facies al
formaţiunii de tip savană este
reprezentat de campos
cerrados, edificat de ierburi
mezofile, cu înălţimi de 1-2 m,
care apar în asociaţie cu
Campos cerrados numeroşi arbori (5-8 m
înălţime) şi arbuşti.
Vegetaţia este edificată de specii de mimoze, cactuşi etc.
Între Tropicul Capricornului şi aproximativ 30º latitudine sudică

Yerba mate
Araucaria
se dezvoltă păduri subtropicale cu
Araucaria, în componenta cărora stratul
subarboricol cuprinde exemplare din specia Yerba mate (ceaiul localnicilor).
Spre vest, aceste păduri alternează cu culturi cerealiere, mai ales de grâu şi
porumb.
Regiunea de coastă a Braziliei a fost şi va rămâne o regiune
importantă pentru cei interesaţi de dinamica ecologică. Sistemele costale
complexe sunt
distribuite de-a
lungul întregului
ţărm, fiind
favorabile pentru
creşterea şi
reproducerea
speciilor de floră
şi faună.

Mangrove
Coastele continentale şi insulare ale Braziliei apar sub diferite
forme: plaje care evoluează în dune de nisip, păduri, stânci, munţi şi terenuri
joase, golfuri care avansează spre râuri, mangrove, ţărmuri udate de mare,
mlaştini sărăturoase, păduri inundate etc. Regiunea este bogată în specii de
animale şi plante, datorită diferenţelor de condiţii climatice şi geologo-
morfologice de-a lungul coastei.

Destinaţii ecoturistice în Brazilia

 Destinaţii ecoturistice în lungul Coastei Braziliene.
1. Lençóis Maranhenses este situat în statul Maranhão. Parcul
Naţional Lençóis Maranhenses a fost creat în anul 1981 şi are o suprafaţă de
155 000 ha. Privită din avion sau de pe imagini aeriene, regiunea este
asemănătoare cu norii de pe un cer albastru. În realitate este vorbe despre
„bitolas” sau urme ale unor dune formate de lagunele cu apă dulce care

creează „oaze” strălucitoare între

miile de dune de nisip
mişcătoare. Datorită forţei
curenţilor şi a vânturilor marine
dunele prezintă o dinamică destul
de mare (se pot deplasa pe
distanţe cuprinse între 16 şi 20
m/an). Sunt prezente mangrove,
iar pădurile tropicale pătrund în
lungul râurilor Negro şi Preguiças. Fauna este bine reprezentată de către
păsări migratoare, ţestoase de mare şi peşti.
Recomandări pentru turişti:
- se poate ajunge cu avionul de la São Luis, cu
autocarul din oraşul Barreirinhas (trei ore), sau cu planorul (o oră);
- cea mai bună perioadă de vizitat este în
sezonul ploios;
- este permisă camparea cu hamacul de-a
lungul ţărmurilor şi râurilor, sau se pot utiliza locuinţele localnicilor
construite din palmieri (Buriti Palm).
2. Insula Caju, divizată între statele Maranhão şi Piauí, este situată
la contactul dintre apele dulci ale râului Parnaiba şi apele sărate ale
Oceanului Atlantic, fiind a treia ca mărime de pe Glob şi totodată singura de
acest gen din America. Peisajul este dominat de meandrele canalelor printre
dune, creând o abundenţă de insule (83) şi o bogată diversitate de
ecosisteme: păduri, plaje, mangrove, lagune, dune etc. Caracteristic pentru
această insulă este pasărea Guará (asemănătoare cu flamingo) care se
întâlneşte numai aici. Pe insulă se poate ajunge cu avionul din oraşele São
Luis, Teresina sau Fortaleza până la Parnaiba, urmate de patru ore cu barca.
Cea mai bună perioadă de vizitat insula este în timpul sezonului ploios
(ianuarie-iunie), când lagunele sunt pline de apă şi oferă condiţii bune
pentru sporturi nautice.

Turiştii au la dispoziţie două variante pentru a vizita insula:

1) de a obţine un loc de cazare pe Insula Caju; există
o singură unitate de cazare, dar opţiunile de ecoturism sunt
nenumărate; insula este privată (aparţine familiei Clark din secolul
XIX), dar este protejată printr-un proiect oficial de conservare;
2) a doua variantă este de a locui într-unul dintre
oraşele din apropierea insulei, unde infrastructura s-a dezvoltat
rapid (hoteluri, moteluri, baruri, restaurante, galerii etc.), în timp ce
şi-au menţinut farmecul istoric din perioada când erau unele din
cele mai importante porturi din Brazilia.
3. Fernando de Noronha este recunoscută ca o „comoară” de
biodiversitate. Este conservată sub legi naţionale stricte şi reprezintă unul
din cele mai bine păstrate secrete ale Braziliei. Ecosistemul se află pe lista
UNESCO cu titulatura „Moştenirile lumii”. Aici se întâlneşte cea mai mare
populaţie de „delfini săritori” din lume. Destinaţia este formată din 21 de
insuliţe, ostroave şi stânci situate deasupra unui vulcan submers. Acest
paradis este împărţit între surferi şi scufundători (cel mai bun loc pentru
scufundări din Brazilia).
La începutul secolului 17 insula principală a fost invadată de
spanioli, francezi, olandezi şi portughezi. A devenit o bază militară şi
ulterior închisoare americană, înainte ca guvernul brazilian să declare marea
majoritate a regiunii (insule + apele înconjurătoare) Parc Marin Naţional
(1988). Legile de protejare şi conservare sunt stricte, care au limitat numărul
turiştilor pe insulă.
Turiştii pot ajunge cu avionul (o oră jumătate) din oraşele de pe
coasta nord-estică a Braziliei, Natal şi Recife. Insula se poate vizita în orice
anotimp. Odată ajunşi pe insulă, turiştii vor plăti o taxă de conservare, iar
bunurile şi serviciile sunt scumpe.
4. Serra da Bocaina. Este situată între marile oraşe Rio de Janeiro
şi São Pulo. În limba Tupi-Guarani, Bocaina înseamnă „poteci spre
înălţimi”. În trecut, accesul dificil a creat un „rai” pentru mulţi fugari sau
sclavi. Din 1971, 134 000
ha ale regiunii au devenit
Parc Naţional. Accesul
spre înălţimi a rămas
dificil, conservând
integritatea naturală a
terenului. Oraşele istorice
Bananal, Silveiras, São
José dos Barreiros şi
Areias care înconjoară
Bocaina, servesc ca porţi
de intrare spre parc, dar şi
ca ferestre spre un trecut
aproape uitat. Întrând în
parc dinspre sud te loveşti
de lumea secolului XVIII,
iar dinspre nord de
pădurea umedă atlantică.
Cel mai renumit
traseu turistic este
„Poteca de aur” (105
km) care din punct de
vedere turistic oferă o
selecţie mai mare decât
Baskin Robbins. Cea mai
propice perioadă de a vizita parcul şi pentru fotografii (beneficiind de un
timp senin) este în perioada de iarnă australă. Parcul poate fi explorat fie pe
jos, fie cu ajutorul catârilor.
5. Lagamar. În anul 1999 Lagamar a fost premiat cu titlul „Cea
mai bună destinaţie ecoturistică din lume” de către Condé Nast Treveler.
Regiunea se caracterizează prin numeroase lagune, estuare şi păduri
luxuriante. Complexul Estuarului Lagamar Iguape cuprinde: Cananéia,
Insula Cardoso, Iguape, Insula Comprida, Pariquera-Acu State Park şi Insula
Superagui. Cele mai protejate elemente din Lagamar sunt: pădurea umedă,
mangrovele şi zonele joase costale. Aria serveşte şi ca „incubator” pentru
unele specii marine.

Locurile de cazare sunt numeroase (hoteluri, moteluri):

Cananéia, Insula Cardoso, Guaraqueçaba şi Insula Superagui.
Cananéia deţine cele mai bune locuri de cazare fiind şi cel mai
accesibil de la São Paulo. Este unul dintre cele mai vechi oraşe din
Brazilia, dovadă este arhitectura veche şi movilele construite acum
10-20000 ani (realizate din scoici, oase, suliţe şi alte rămăşiţe ale
culturii amerindiene. Insula Cardoso este accesibilă cu barca din
Cananéia. Nu există electricitate pe insulă, iar cazarea este rustică.
6. Parcurile Naţionale Aparados da Serra şi Serra Geral.
Este situat de-a lungul coastei sudice atlantice din Santa Catarina şi
Rio Grande do Sul, fiind unul din cele mai extinse canioane din
Brazilia. Deţine o arie de 28 000 ha. Este alcătuit din două Parcuri
Naţionale: Aparados da Serra şi Serra Geral. Cele mai interesante
obiective turistice sunt Canionul Itaimbezinho (660 m) şi Canionul
Fortaleza (822 m). În majoritatea cazurilor după ora 14 00 se produce o
ceaţă care poate crea diferite probleme turiştilor. Pentru a evita ceaţa
şi pentru o panoramă mai bună se recomandă turiştilor a vizita
regiunea în perioada de iarnă australă (mai-august). Locurile de
cazare sunt oferite de către fermele din împrejurimi. Un real interes îl
ridică cultura sudică, deliciile culinare şi Fandango (dans spaniol).

Aparados da Serra Serra Geral

Regiunea de Nord-Est
Regiunea este formată din statele: Alagoas, Bahia, Ceará,
Maranhão, Paraiba, Pernambuco, Piauí, Rio Grande do Norte and Sergipe,
precum şi teritoriile din Insula Fernando de Noronha.
Natura este propice pentru practicarea unui turism litoral. Aici se
întâlnesc unele dintre cele mai frumoase plaje de pe continentul sud-
american, pornind de la fascinanta plajă Canoa Quebrada în Ceará, până la
Genipabu şi dunele sale de nisip în Rio Grande do Norte, Porto de Galinhas
în Pernambuco şi Fernando de Noronha Archipelago printre multe altele
unde se practică toate tipurile de sporturi nautice.

Cultura populară este reprezentată de dansuri tipice: forró, frevo,

ciranda, maracatu şi lambada, caravane cu instrumente electrice şi
Carnavalul care captivează cu uşurinţă pe turişti. De savurat sunt
mâncărurile africane asezonate cu ulei de palmier şi sos de piper, fructe de
mare, cassava (manioc), alături de băutura braziliană tradiţională
„caipirinha” (distilată din trestie de zahăr şi lămâie) sau lapte de cocos.
Produsele de artizanat autohtone oferă o gamă largă de suveniruri pentru
turişti.
UNESCO a desemnat două regiuni ca „Patrimonii ale
Umanităţii”:
1) Olinda în Pernambuco - locul de naştere al civilizaţiei
portugheze în Brazilia;
2) Pelourinho în Salvador, Bahia.
Parcul Naţional Pedra Furada din Departamentul Raimundo
Nonato (Piauí) se remarcă prin picturi rupestre datând de la începuturile
umanităţii.
Oraşe
Fortaleza
- oraş port (1,7 milioane locuitori) şi capitală a
statului Ceará (nord-est) la gura râului Pajeú;
- fortificaţii din 1654, iar din 1810 capitală a
statului;
- prin port se exportă: zahăr, cafea, sare,
cauciuc, bumbac, fructe; port pescăresc;
- vopseluri, electro-ceramică, alge marine
transformate în fertilizanţi;
- plajele se întind pe 25 km, cele mai bune din
zona urbană sunt: Futuro (unde în sute de corturi se vânde bere rece,
capirinha, gustări din fructe de mare), 31 de Marco, Caca e Pesca,
Mucuripe de unde se poate vedea cel mai frumos apus de soare;
- în timpul nopţii pe trotuarele plajelor
Iracema şi Meireles are loc o piaţă stradală care oferă produse
artizanale;
- dealul Santa Tereza este cel mai înalt punct
din Fortaleza, ce oferă o panoramă frumoasă dar şi restaurante cu
produse tradiţionale: peşte cu manioc şi homari cu cremă de cocos,
rom alb etc.;
 - Beach Park este un parc acvatic cu jucării şi

emoţii pentru toată lumea, de la raţa inofensivă de pe lac până la

toboganul kamikaze unde se poate atinge o viteză de 80 km pe oră;
se află în oraşul Aquiraz la 35 km de Fortaleza;
- Ferro, stilul muzical tipic regiuni se află în
sângele oamenilor, pe plaje, în baruri şi restaurante, pe străzi;
- oraşul dispune de hoteluri, staţiuni, hanuri,
săli de expoziţie, auditorium, săli pentru convenţii, agenţii de turism,
de închiriat maşini;
- se află la 2060 km de Brasilia, 3100 km de
Sao Paulo şi 2800 km de Rio de Janeiro; este legat de alte oraşe
printr-un aeroport şi curse de autocare.
Natal
- a luat naştere din Fortul Reis Magos; pe data
de 25 decembrie 1599 portughezii au ajuns la Rio Grande do Norte
pentru ai expulza pe
francezi care
stăpâneau linia
coastei; la gura râului
Potengi au ridicat
acest fort care a
devenit atracţie
turistică;
- are pla
şi cea mai apreciată;
la capătul plajei se
află Dealul Careca, o
dună enormă de Fortul Reis Magos

Pirangi do Norte
 nisip de peste 100m înălţime; pe Via Costiera care mărgineşte câteva
plaje se află o suită de staţiuni şi hoteluri; spre nord se află plajele
Areia Preta, Artistas şi Meio cu baruri şi mici hoteluri; în apropiere
de gura râului Potengi se află plaja Forte cu Fortul Reis Magos;
- de la Natal se pot face excursii cu şareta la
Genipabu (25 km de Natal) unde sunt dune enorme şi lacuri; de la
Pirangi do Norte (30 km de Natal) pleacă bărcile spre piscinele
naturale care se formează la maree, excelente pentru scufundări;
- Parcul Dunelor este cel de-al doilea parc
urban ca mărime din Brazilia cu 1200 ha şi are o mare rezervaţie
forestieră ocrotind specii ale pădurii Atlantice;
- staţiuni, hoteluri, hanuri, restaurante cu
mâncăruri pe bază de peşte, agenţii de turism şi de închiriat maşini,
toate constituie o infrastructură excelentă;
- oraşul se află la 2500 km de Brasilia şi 2660
km de Rio de Janeiro; aeroportul Augusto Severo este amplasat la o
distanţă de 15 km de centrul oraşului.
Joao Pessoa
- este capitala statului Paraiba şi are o
populaţie de 497 mii locuitori;
- este al
treilea oraş al Braziliei ca vechime;
- principalul
motiv de vizită este Igreja Sao
Francisco una dintre cele mai
interesante biserici pe faţada căreia
pot fi văzute elemente ale mai
multor stiluri arhitecturale
europene;
- are plaje
Igreja Sao Francisco
bune; în apropiere (35 km sud de
oraş) se găseşte Praia de Tambaba una dintre cele mai cunoscute
plaje de nudişti din Brazilia;
- se află la o distanţă de 1705 km de Brasilia.
Olinda
- a primit numele în 1535 de la aristocratul
portughez Duarte
Coelho guvernatorul
lui Pernambuco, care
uitându-se după un loc
unde să-şi stabilească

Arhitectură urbană
 aşezarea a găsit un deal cu o vedere spre mare şi a spus „O linda
situacao……..”;
- oraşul a prosperat comercial până la
invadarea lui de către olandezi în 1630 când a fost incendiat; după
1654 când au fost alungaţi olandezii localitatea a început să fie
reconstruită;
- au fost conservate porţiuni din structura
urbană originală, în special biserici în stil baroc din sec XVI, XVII,
printre care: Mosteiro de Sao Bento cu altarul îmbrăcat în aur,
Convento de Sao Francisco etc.; şirurile de case cu importanţă
arhitectonică au fost desemnate de către UNESCO „Patrimoniu
Cultural al Umanităţi”;
- există numeroase ateliere unde artiştii
plastici îşi creează operele: sculpturi, picturi, ceramică, gravuri; în
Piaţa Ribeira într-o clădire de la sfârşitul secolului XVII există
magazine cu lucrări artizanale printre care celebrele măşti
pernambucane;
- arta culinară se bazează pe produse
pescăreşti asezonate cu manioc, dovleac, cocos, mango, pitanga;
renumit este celebrul rom alb pernambucan autentic;
- infrastructura turistică este în acord cu
mediul: hanurile, hotelurile, restaurantele sunt simple şi integrate în
mediul istoric al oraşului;
- oraşul se află la 7 km de Recife iar legătura
se face prin autocare.
Recife (în portugheză „stâncă”)
- a fost fondat de portughezi în 1548;
- oraşul (1,29 milioane locuitori), capitală a
statului Pernambuco, este situat în nord-estul Braziliei;

Capela Dourada
- activitate portuară pronunţată (port şi pentru
Olinda, prin el se exportă zahăr, bumbac, cafea) şi industrială
(produse chimice, textilă, sticlă, tutun, celuloză-hârtie, pielărie-
încălţăminte);
- deţine un important patrimoniu istoric
reprezentat de clădiri vechi din sec. XVII şi XVIII, biserici în stil
baroc cum este Capela Dourada cu un altar acoperit cu aur şi picturi
pe tavan, Matrix Santo Antonio, Bazilica Nossa Senhora do Carmo
şi Nossa Senhora do Rosario dos Pretos, forturi cu rol de apărare a
oraşului;
- muzeele expun cultura, religia şi istoria
locală: Muzeul Franciscan de Artă Sacră; Muzeul Omului din
Regiunea Nord-Estică care expune piese ale culturii pernambucane,
tratând cele trei teme plantaţiile cu trestie de zahăr, stilul de viaţă şi
manifestările religioase; Magazinul de Ceramică Francisco
Brennand prezintă lucrări ale unor sculptori contemporani; Institutul
Ricardo Brennand prezintă o colecţie care include piese din perioada
olandeză inclusiv arme şi armuri; Muzeul Oraşului găzduit de Fortul
Five Edges;
- Carnavalul aduce mulţi oameni în stradă
pentru a se bucura de manifestările folclorice cu muzică freva şi
maracada;
- bucătăria tradiţională (se bazează pe produse
marine-peşte înăbuşit, dar şi carne de gâscă, miei, capre, pui) este
foarte aromatizată cu condimente;
- în Cartierul Recife (locul de origine al
oraşului) numeroase clădiri centenare au fost restaurate şi
transformate în restaurante, baruri, teatre şi magazine; reprezentative
sunt clădirile: Turnul Matakoff din sec XIX cu un observator
astronomic, prima sinagogă din America care a fost înălţată în sec
XVII şi care adăposteşte un muzeu, fortul Brum din sec XVII din
care se poate vizita Muzeul Militar;
- plaje renumite printre care cea mai
aglomerată este Boa Viagem cu piscine naturale pe porţiunea dintre
uscat şi recife; înotătorii trebuie să fie atenţi la rechini;

Casa de Cultură
 - Casa de Cultură transformată dintr-o fostă
închisoare are în fiecare celulă un magazin cu produse artizanale din
piatră, ţesături, ceramică;
- infrastructura este caracterizată prin hoteluri
cu diferite grade de confort dar şi mici hanuri economice, cele mai
multe se află în cartierul Boa Viagem; de asemenea sunt agenţii de
turism, agenţii de închiriat maşini, filiale ale unor bănci
internaţionale;
- oraşul se află la 2220 km de Brasilia, 2390
km de Rio De Janeiro şi 2640 km de Sao Paulo; aeroportul
Guararapes efectuează zboruri spre oraşele principale ale ţării;
autocarele leagă oraşul cu localităţile din jur.
Aracaju
- este capitala statului Sergipe;
- are plaje ca: Atalaia Nova de pe insula Santa
Luiza cu locuri sălbatice, palmieri de cocos şi mici dune de nisip;
accesul la insulă se face cu barca; există hoteluri, restaurante, baruri,
locuri de închiriat echipamente sportive; pe promenada Caranguejo
se află cele mai multe
baruri cu faţa spre
mare; pe continent se
află plajele Robalo şi
Mangue Seco (la
graniţa cu statul
Bahia);
- peisaje încântătoare oferă râul Vaza-Baris cu insule şi mangro
- aici
de apă;
- restaurante
uscată la soare, Plaja Atalaia Nova
prăjită cu fasole
verde sau manioc);
- alte atracţii sunt muzeele, oceanarium,
sărbătoarea Sao Joao cu dansuri şi muzică;
- cele mai multe hoteluri se află pe plaja
Atalaia; sunt agenţii de turism şi agenţii de închiriat maşini;
- se află la o distanţă de 340 km de Salvador şi
290 km de Maceio; se ajunge cu avionul sau cu autocarul.
Salvador (São Salvador)
- oraş cu circa 2,07 milioane locuitori şi este
capitala statului Bahia;
- port la Atlantic, fondat în 1549, ce a înflorit
datorită plantaţiilor de trestie de zahăr (cu sclavi negri africani);
- centru comercial (punct de încărcare pentru
cacao, tutun, zahăr, diamante, petrol, aluminiu), industrial
(construcţii de maşini, prelucrarea petrolului, textilă, alimentară,
tutun, materiale de construcţie, pielărie-încălţăminte, şantiere
navale);
- Pelourinho este sinteza istoriei şi a culturii
oraşului; UNESCO a desemnat acest centru istoric ca „Patrimoniu
Cultural al Umanităţii” pentru că deţine majoritatea colecţiilor
arhitectonice baroce a Americii (peste 600 clădiri restaurate);

Pelourinho

nho
- - Piaţa Modelo este cel mai mare centru al
produselor artizanale din Salvador, construit în 1861 pentru a fi casă
de oaspeţi; deţine 259 de corturi fiecare oferind produse lucrate în
piele, ţesături, lemn, noduri, pietre semipreţioase şi argint, fructe,
dulciuri, băuturi etc.;
- renumite sunt promenadele de pe plaja Farol
da Barra, în jurul Lacului Abaete (cu plimbări pe nisipul alb, ape
închise la culoare şi înconjurate de dune), plaja Forte (unde se pot
vedea enormele ţestoase protejate de guvernul brazilian în cadrul
unei rezervaţii întreţinute de instituţii ştiinţifice private şi de stat);
- impresionantă este Colina Sagrada (Dealul
Sfânt) cu o privelişte spectaculoasă asupra golfului Todos os
Santos;
 - arta culinară este influenţată de cea africană:
moquecas (peşte înăbuşit, creveţi şi alte fructe de mare bine
condimentate), bobo de camarao (creveţi înăbuşiţi cu sos de
manioc), sarapatel (carne de porc), vatapa (cu cremă de alune),
acaraje o delicatesă a Salvadorului, prăjiturele preparate cu pastă de
fasole, vatapa, creveţi şi piper;
- Itaparica este o insulă în faţa oraşului cu
plaje la care se ajunge cu ferryboat-ul;
- Coasta Sauipe (pe plaja Barra do Rio Sauipe)
deţine cinci hoteluri ale companiilor internaţionale, hanuri,
complexe sportive, câmpul de golf, teren de tenis, un centru nautic
cu bărci, canoe, plăci de surf, centru de călărie; coasta Sauipe este
situată la 110km depărtare de centrul oraşului şi la 76 km de
aeroport;
- oraşul a
caruri

Coasta Sauipe-Hotel Marriott

alegorice;
- turiştii pot beneficia de o gamă largă de
structuri hoteliere, o reţea de comunicaţii şi de servicii modernă,
staţiuni, agenţii de turism, centre de conferinţe etc.;
- Salvador se află la 1550 km de Brasilia, 1730
km de Rio de Janeiro şi 1960 km de Sao Paulo; dispune de aeroport
iar autocarele asigură legătura cu principalele oraşe ale Braziliei.

Regiunea de Sud-Est
Această regiune a Braziliei este cel mai puternic urbanizată. Sunt
incluse statele Espirito Santo, Minas Gerais, Rio de Janeiro şi São Pulo.
 În Rio de Janeiro cunoscut ca „oraşul minunat” verdeaţa
luxuriantă contrastează cu multe clădiri moderne. Oraşul oferă o viaţă
nocturnă şi multe activităţi culturale cunoscute: parada de carnaval cu
şcolile de samba, sistem hotelier calitativ. Mult căutate sunt plajele din
Angra dos Reis, Búzios şi Cabo Frio, alături de clădirile din Parati, regiunea
muntoasă din Petrópolis (Oraşul Imperial), Teresópolis şi Friburgo.
În Statul Minas Gerais se poate urmări arhitectura trecutului,
vizitând cunoscutele capodopere ale sculptorului baroc Aleijadinho şi
oraşele istorice Ouro Preto, Mariana, São João Del Rey, Tiradentes, Sabará,
Diamantina şi Congonhas do Campo.
Statul Espirito Santo se remarcă prin celebra „moqueca
capixaba”, o specialitate foarte gustoasă. Pot fi vizitate oraşele istorice Vila
Vilha şi Anchieta precum şi plajele de la Guarapari.
Oraşul São Pulo este cea mai mare metropolă din America de Sud.
Se remarcă printr-un mozaic de culturi europene, japoneze şi arabe, aducând
cu ei cultura şi arta culinară. Împreună au construit veritabile imperii
industriale şi comerciale. Au transformat oraşul într-un veritabil domeniu al
restaurantelor, centrelor comerciale, teatrelor şi concertelor. Partea nordică a
statului São Paulo se remarcă prin splendite plaje: Ilha bela, Ubatuba şi São
Sebastião.
Oraşe
Vitória
- fondat în anul 1551, este cunoscut ca Insula
Mel datorită formaţiunilor pietroase, dealurilor, golfurilor şi
canalelor; este capitala
Statului Espirito Santo;
-
farmecul său se datorează
arhipelagului format din
33 de insule;
-
centrul oraşului este o îmbinare
de istorie: clădiri
coloniale, biserici vechi,
forturi şi de construcţii
moderne moderne;
- sunt prezente plaje şi o viaţă de noapte alertă;
- infrastructură este de nivel internaţional;
- tradiţiile seculare sunt cultivate de localnici:
feste, formaţii de congo etc.

Rio de Janeiro („râul de ianuarie”)

- este un important oraş-port, situat în sud-
estul ţării, la golful Guanabara, fiind înconjurat de munţi joşi;
- este al 2-lea oraş al Braziliei (a fost capitală
timp de 200 de ani), capitala statului omonim şi are 5,5 milioane
locuitori (10,2 milioane aria metropolitană);
- are importante funcţii portuare, comerciale,
industriale (automobile, nave, prelucrarea petrolului, textile,
produse chimice-cauciuc, bunuri metalice, pielărie-încălţăminte,
celuloză şi hârtie) şi turistice (Copacabana, carnaval);
- în 1555 hughenoţii francezi stabilesc aici o
colonie, iar în secolul al-XVIII-lea creşte în importanţă pentru
încărcarea aurului adus din interior; impuls în dezvoltarea oraşului a
dat şi cultivarea cafelei;

Copacabana
- oraşul este o combinaţie perfectă între natură
(ocean, munte, climă etc.) şi amestecul de cultură indiană,
europeană şi africană;
- este unul din principalele centre de cultură a
ţării cu un număr mare de cinematografe, teatre, muzee, săli de

Panoramă de pe Muntele Corcovado

concerte, galerii de spectacole, galerii deartă şi biblioteci;
- restaurantele oferă o paletă gastronomică
impresionantă, de la mâncăruri internaţionale la cele specifice
regiunii;
- Rio de Janeiro este un oraş care „vibrează”,
ceea ce face ca pentru turişti viaţa să fie o petrecere: plaje, soare,
samba, bere rece, mâncare apetisantă, fotbal, străzi care duc spre
pădurea tropicală etc.;
- arhitectural se îmbină modernul (clădiri
impunătoare construite după anul 1950) cu trecutul (stilul baroc-
biserici şi mânăstiri);
- obiective turistice:
- plajele (renumita Copacabana);
- Muntele Corcovado unde se află amplasată
impresionanta statuie a lui Hristos cu braţele
deschise; turiştii pot ajunge pe munte şi cu maşina
sau cu trenuleţul;
 - Pão de Açúcar este un martor de eroziune
deasupra Golfului Guanabara; aici, se poate urca cu
telecabina şi oferă turiştilor una dintre ce la mai
frumoase panorame asupra oraşului; Pădurea Tijuca
din apropiere este o exuberantă pădure tropicală cu
cascade şi căderi de apă, amplasată într-o regiune
urbană;
- Grădina Botanică şi Laguna sunt destinate
pentru recreere;
- Muzeul de Artă Contemporană a fost
construit de Oscar Niemeyer şi este amplasat în
oraşul Niterói, unde se poate ajunge cu vaporul;
- Carnavalul de la Rio este cel mai mare show
al planetei; reprezintă un spectacol de culoare şi

Carnavalul de la Rio
muzică ce are loc pe Sambódromo (o stradă lungă
de 800 m, construită în anul 1984) şi este oferit de
şcolile de samba; se remarcă prin combinaţii
extravagante, care alegorice, mozaic de culoare şi
strălucire a costumelor, magia muzicii, râsul
molipsitor şi energia dansatorilor; fiecare şcoală are
la dispoziţie mai mult de o oră pentru ai convinge pe
spectatori şi judecători de superioritatea lor; şcolile
de samba prezintă o temă (dramă, comedie etc.)
întreţinută de muzică, dans, costume şi care;
carnavalul începe la ora 2300 şi se termină dimineaţa;
- Revelionul din Rio oferă unele dintre cele
mai frumoase petreceri;
- infrastructura turistică este foarte bine
dezvoltată, cu un număr foarte mare de cazare (hoteluri, moteluri
etc.) şi agenţii de turism;
- deţine un aeroport internaţional, ce are curse
spre cele mai mari oraşe ale lumii;
- Petropolis - suburbie în nordul oraşului Rio
de Janeiro, fondată în 1845 de imigranţi bavarezi; are circa 286 mii
locuitori; se află la
distanţă de o oră cu
maşina faţă de Rio de
Janeiro (45 km); este
un oraş în stil
elveţian, aşezat pe o
colină la nord de Rio
de Janeiro; a fost
reşedinţa de vară a
ultimului împărat al
Braziliei (Pedro II);
principalele atracţii Muzeul Imperial
ale oraşului sunt:
Palatul de Cristal, Catedrala Gotică, Muzeul Imperial, un număr
mare de case aristocratice din care o parte pot fi vizitate (Casa lui
Alberto Santos- Dumonat-aviator din secolul XX, despre care
brazilienii cred că a inventat avionul), plimbări cu trăsura peste
canale şi poduri, lămpile de modă veche, parcurile etc.;
- Nova Iguaçu - suburbie în nord-vestul
oraşului Rio de Janeiro; are funcţie industrială: alimentară
(marmeladă, sucuri de portocale), produse chimice şi farmaceutice;
în împrejurimi se găsesc livezi de portocali;
- Niterói - suburbie a oraşului Rio de Janeiro,
are circa 382 mii locuitori şi a fost fondată în 1671; are funcţie
rezidenţială, industrială (construcţii şi reparaţii de nave, produse
farmaceutice);
- se află la 14 km est de Rio de Janeiro peste
golful Guanabara;
- are trei plaje mai importante: Itaipu, Camboinhas şi Itacoatiara
- este conectat prin autobuze şi ferryboat-uri de Rio de Janeiro;
- Parcul
vedere frumoasă
asupra oraşului;

Muzeul de Artă Contemporană

 - Muzeul de Artă Contemporană (recent
construit) a fost proiectat de arhitectul Oscar Niemeyer.
São Paulo
- a fost fondat în 1554 de iezuiţi pe o veche
aşezare indigenă; este cel mai mare oraş din Brazilia (9,8 milioane
locuitori şi 15,8 milioane aglomerarea urbană ) şi din America de
Sud (a patra metropolă din lume ca mărime); este capitala statului
cu acelaşi nume;
- oraşul este modern, situat pe râul Tietê, ce
domină un vast hinterland;
- principalele funcţii al oraşului sunt:
a. industrial (siderurgie, automobile, prelucrarea
petrolului, electronice-computere, cauciuc, textile,
mobilă, produse alimentare, materiale de construcţie);
b. comercial; prin portul Santos (64 km sud-est) se
realizează un intens trafic comercial;
c. financiar-bancar;
- în secolul al-XVII-lea devine o bază de
penetrare spre interior a expediţionarilor; oraşul rămâne un minor
centru comercial pentru trestia de zahăr până în 1880 când se
cultivă pe suprafeţe mari cafeaua, ceea ce determină un aflux de
imigranţi europeni;
- este un oraş în care s-au contopit mai multe
civilizaţii: europene, africane şi asiatice;
- oraşul deţine circa 30 de parcuri urbane,
totalizând 15 milioane m2 de teren verde; cel mai renumit este
Ibirapuera şi este considerat „Plămânul oraşului São Paulo”;
locuitorii oraşului au posibilitatea să se plimbe sau să facă jogging;

Parcul Ibirapuera
parcul deţine mai multe clădiri culturale: Muzeul de Artă
Contemporană, Muzeul de Artă Modernă, Oca (o clădire creată de
Oscar Niemeyer unde au loc mai multe expoziţii) şi Pavilionul Artei
Bienale din São Paulo;
- cele mai importante muzee sunt:
1. Muzeul de Artă şi de Istorie São Paulo deţine o
colecţie internaţională ale artiştilor Bosch,
Rembrant, Possin, Van Gogh, Renoir şi Degas;
2. Muzeul de Artă al Statului este amplasat într-o
clădire restaurată în anul 1905; deţine lucrări de artă din
secolul XIX şi al artiştilor brazilieni moderni;
3. Muzeul Pulista numit şi Muzeul Ipiranga
expune obiecte ale istoriei Braziliei din secolele XIX şi
XX;
4. Muzeul de Artă Sacra are picturi şi obiecte
religioase; cele mai vechi sunt din secolul XVI şi au o
colecţie de peste 4000 de piese;
- sala de concerte São Paulo prezintă concerte
ale Orchestrei Simfonice din São Paulo şi este recunoscută
internaţional pentru calitatea sa; este localizată la staţia de tren Julio
Prestes, construită în anul 1930;
 - Teatrul Minicipal a fost construit în anul
1911 şi are o decoraţiune luxoasă, materializată prin picturile de pe
acoperiş, lustrele de cristal, podeaua şi scările de marmură; este o
parte a istoriei artei braziliene datorită Săptămânei Artei Moderne
din 1922; are în componenţă o orchestră simfonică, cvartet de
coarde, coruri, balet;
-
oraşul este împânzit cu mai
mult de 1000 de
restaurante în care
reţetele culinare
tradiţionale aparţin
aproape tuturor
regiunilor Braziliei,
precum şi din multe
regiuni ale lumii; este
una dintre cele mai mari
şi mai diversificate zone
gastronomice de pe Glob;
- São Paulo are o viaţă de noapte alertă: baruri,
cafenele cu muzică de toate tipurile, case de spectacole (oferite de
artiştii naţionali şi internaţionali), cluburi (Vila Madalena, Itaim
Bibi, Vila Olímpia, Bexiga şi Jardins);
- infrastructura turistică este modernă:
a. hoteluri moderne ale companiilor naţionale şi
internaţionale;
b. servicii de transport şi comunicaţii avansat;
Aeroport Internaţional este situat la 30 km de
centrul oraşului, care împreună cu Aeroportul
Congonhas (din partea de sud) întreţine şi rute
interne; São Paulo şi Rio de Janeiro sunt legate de
o autostradă modernă;
c. flota de elicoptere care utilizează puncte de
aterizare de pe clădiri şi hoteluri;
d. centre moderne pentru conferinţe (Anhembi), cu
săli de expoziţii, auditorium, amfiteatre şi
complexe ca memorialul Americii Latine creat de
Oscar Niemeyer.
Santos
- are peste 400 000 locuitori;

Portul Santos
 - oraş important al statului São Paulo, fondat
în anul 1540, are în prezent o populaţie de peste 400 mii locuitori;
- este situat în sud-estul Braziliei pe insula São
Vicente la 64 km sud-est de oraşul São Paulo, cu care este legat
rutier şi feroviar;
- este cel mai mare port din lume pentru
exportul cafelei; prin el se mai exportă şi portocale, banane,
bumbac, produse industriale.

Regiunea de sud
În cadrul Regiunii de Sud sunt incluse statele Paraná, Santa
Catarina şi Rio Grande do Sul. Aceasta a fost colonizată de către germani,
italieni şi polonezi care dau regiunii un aer european.
Obiective turistice importante pentru Statul Paraná sunt oraşul
Curitiba şi cascadele Iguassu (unele dintre cele mai mari şi mai frumoase
din lume).
Statul Santa Catarina a înregistrat un progres industrial substanţial
şi se remarcă prin delicatese culinare tradiţionale, Valea Itajai. Pe insula
Santa Catarina, la Florianópolis şi de-a lungul întregii coaste se întâlnesc
plaje foarte bune cu nisip fin. În localitatea Joaquina (pe partea vestică a
insulei) au loc competiţii internaţionale de surfing. Oraşul Blumenau se
remarcă prin festivalul berii, care are loc în luna octombrie.
Ruinele São Miquel în apropiere de Santo Angelo din Statul Rio
Grande do Sul, amintesc de cei 210 ani de prezenţă a misionarilor iezuiţi.
Statul se remarcă printr-un folclor bogat, muzică şi dans, cuplate cu
tradiţionalul „churrasco”, (barbeque) şi „chimarrão” (mate tea sau ceaiul
de Yerba mate).

Oraşe
Curitiba
- oraşul (capitala statului Parana) a fost fondat
în 1654 (datorită aurului);
- are o populaţie de circa 850 mii locuitori şi
este situat în sud-estul Braziliei la 900 m altitudine;
- în 1854 devine capitala statului şi în
următorii ani primeşte imigranţi italieni, germani şi polonezi, iar în
secolul XX imigranţi sirieni şi japonezi;
- este centru industrial (siderurgie, mobilă,
hârtie, textile, automobile, ciment, tutun) şi centru comercial;
produsele sunt exportate spre porturile Antonina (port în estul
statului Parana, prin care se exportă ceai, banane, fier) şi Paranaguá
 (port la Paranaguá Bay, la poalele Serra do Mar) prin care se exportă
cafea, bumbac, piper, ceai , banane, zahăr; oil terminal;
- planificarea oraşului, grija pentru mediu
relevată prin parcuri, infrastructura, cultură fac din Curitiba unul
dintre cele mai calitative oraşe pentru locuit;
- străzile oraşului oferă multe opţiuni pentru
cei care vor să se plimbe;
- în sectorul istoric al oraşului clădirile din
secolele XVIII şi XIX sunt conservate ca muzee, centre culturale,
restaurante şi baruri; în afara pieţei stradale se întâlnesc obiecte
meşteşugăreşti (artizanale) de duminică; pe strada 15 Noiembrie se
poate face o promenadă plăcută datorită vechilor clădiri restaurate;
- oraşul deţine o excelentă infrastructură de
servicii şi comunicaţii;
- în martie are loc importantul Festival al
Teatrului;
- parcuri urbane: peste 26 de parcuri care dau
un indice ridicat de spaţiu verde pe locuitor; totalizează 80 milioane
m2 ceea ce înseamnă 50 m2/loc.; sunt şi spaţii întinse ca: Passauna şi
Bariqui, dar în City Center se află micul şi fermecătorul Passeio
Publico; există parcuri care aduc tributuri imigranţilor ca:
a. Bosque Joao Paulo II în
Memorialul Imigraţiei Poloneze;
b. Bosque Tingüi în Memorialul
Ucrainean;
c. Bosque Alemão în Memorialul
German;
- sunt prezente grădini geometrice (Casa
Verde din Grădina Botanică) care este una din cele mai frumoase

Muzeul Oscar Niemeyer

simboluri din Curitiba;
- modernitatea Curitibei este reprezentată de
monumente arhitecturale ca:
 Teatrul Opera de Arame
(Opera de Arama), care este o clădire din oţel şi
sticlă; sala are o capacitate de 2400 locuri fiind
folosită pentru spectacole de teatru şi muzică;
 Muzeul Oscar Niemeyer
fondat în anul 2002; una dintre aripi are formatul
unui ochi de 2000 m2 pe o coloană de 21 m
înălţime;
 Universitatea Livre do
Meio Ambiente, Unilivre, este amplasată pe terenul
unei vechi mine; construcţia unică este realizată din
lemn şi sticlă şi are un pasaj extern sub formă de
spirală;
- unul dintre cele mai tipice locuri pentru
gastronomie este satul Santa Felicidade, loc al concentrării primilor
imigranţi italieni; sunt răspândite sute de restaurante pitoreşti, unele
cu o capacitate de mii de locuri;
- în centrul oraşului există restaurante
specializate, cu origini diferite: german, italian, francez, japonez,
 portughez, polonez, ucrainean etc.; se poate găsi şi mâncare tipică
regiunii;
- există o infrastructură turistică modernă în
care hotelurile au un confort sporit;
- transporturile şi comunicaţiile sunt bine
dezvoltate, fiind legat cu reţele rutiere moderne de principale
localităţi din regiune;
- oraşul este deservit de aeroportul modern
Afonso Pena.
Florianópolis
- este aşezat pe o insulă numită Santa Catarina ca şi
statul al cărui capitală este;
- cea mai mare parte a teritoriului sunt arii protejate;
-
plajele Canasvieireas,
Cachoeira do Bom
Jesus, Jurere şi
Ingleses sunt
urbanizate şi pline
de turişti, iar cei
care preferă locuri
liniştite se
recomandă plaja
Mozambique, cea
mai extinsă de pe
insulă şi Campeche; Santa Cruz de Anhatomirim
aproape deşertice
sunt Naufragados şi Lagoinha do Leste; Pantano do Sul este
localizat lângă un stabiliment al pescarilor iar pe Santo de Lisboa
sunt clădiri vechi;
- surferii vor găsi valuri excelente în apropierea
plajelor: Joaquina, Mole, Matadeiro, Brava; apele calme din
Cascadele Bom Jesus şi Ponta das Canas sunt ideale pentru
sporturile nautice;
- portughezii

împotriva spaniolilor; majoritatea fortăreţelor au fost restaurate şi

incluse în patrimoniul istoric; până la forturile Santo Antonio de
Ratones şi Santa Cruz de Anhatomirim (pe insulă) se ajunge cu
barca; pe uscat se pot vizita forturile Sao Jose da Ponat Grossa,
Santana unde este Muzeul de Arme şi Marechal Moura de
Naufragados;
- în centrul oraşului au fost reconstruite clădiri vechi
ca: Palacio Cruz şi Souza cu muzeul istoric, clădirea unde a fost
Casa de Primire şi Piaţa Municipală, biserici în stil baroc, clădiri
coloniale cu o vechime de peste 400 ani;
- pe insula Campeche sunt inscripţii rupestre în situri
arheologice;
- lângă lacul Conceicao se află rămăşiţele unei
plantaţii de trestie de zahăr din sec XVII; lacul e înconjurat de dune
albe; aici se practică windsurfing, caiac, navigaţie, schi nautic;
- la Camboriu în apropiere de Florianopolis sunt
staţiuni şi cazinouri;
- specialitatea culinară a regiunii este dată de
mâncărurile pe bază de produse marine; stridiile se cresc în sudul
 insulei şi pot şi consumate proaspete chiar după ce au fost extrase
din mare; barbunul pescuit între lunile mai şi iunie este pregătit în
modul „escalada” adică sărat, uscat şi servit grill, acesta constituind
cel mai uzual meniu;
- restaurante, baruri, cluburi de dans, cafenele fac
viaţa de noapte excitantă;
- Florianopolis produce câteva dintre cele mai bune
sortimente de bere ale Braziliei;
- hotelurile sunt concentrate mai ales în centru şi pe
plajele din nordul insulei iar structura de transport este bună;
dispune şi de agenţii de închiriat maşini, bănci, echipamente
moderne de organizare a diferitelor evenimente culturale, sportive
etc.;
- se află la 1700 km de Brasilia, 700 de Sao Paulo,
1100 de Rio de Janeiro; are un aeroport cu zboruri interne; este
legat prin autobuze de principalele capitale ale ţării şi ale statelor
din MERCOSUR.
Pôrto Alegre
- oraşul (1,26 milioane locuitori) este capitala
statului Rio Grande do
Sul, fiind situat în sud-
estul Braziliei pe râul
Guaiba;
- a
fost fondat în 1742 de
imigranţi din Azore;
-
important centru industrial şi
comercial: şantier naval
modern, industrie
chimică, tutun, pielărie-
încălţăminte, textilă,
construcţii de maşini;
-
exportă produse dintr-o
regiune agricolă bogată;
- în
luna octombrie are loc
Târgul de Carte din Piaţa
Publică Alfândega;
Parcul Farroupilha
- centrul oraşului deţine o arhitectura istorică,
iar clădirile sunt împrejmuite de grădini;
- Casa de Cultură Mario Quintana localizată în
vechiul hotel Majestic (unde au trăit cei mai importanţi poeţi
contemporani ai Braziliei) este unul dintre simbolurile oraşului şi de
asemenea unul dintre cele mai mari centre de cultură din oraş, cu
cinematografe, librării, biblioteci, săli de expoziţie şi spectacole,
săli de dans şi teatre;
- Brique
dimineţile de
duminică în frumosul
parc Farroupilha;
antichităţi, obiecte de
artă şi meşteşugăreşti
sunt expuse împreună
cu reprezentaţiile
grupurilor de actori
muzicieni, clovni,
acrobaţi etc.;
- hotelurile
vizitarea insulelor din
estuar, sau petrecerea Brique da Redencao
unei zile pe plajele
râului în zona de sud a oraşului; sunt prezente şi agenţii de turism,
de închiriat maşini, baruri şi restaurante;
- Expointer este cea mai mare expoziţie
agricolă din America Latină care primeşte 120 mii de turişti pe zi în
week-end şi are loc la sfârşitul lui august şi începutul lui
septembrie;
- mâncarea tradiţională pentru Statul Rio
Grande do Sul este barbeque;
- oraşul se află la 2100 km de Brasilia, 1120
km de Sao Paulo şi la 1560 km de Rio de Janeiro; dispune de un
aeroport internaţional modern şi de şosele.

Casa de Cultură Mario Quintana