O noapte la morminte

de Dimitrie Bolintineanu

Mergeam pe căi sălbatice,

Cătam adăpostire;
Iar fantasme lunatice
Râdeau p-o monastire.

Lătra departe câinele

La duhuri neguroase,
Scoteau din groapă mâinile
Scheletele hidoase.

Pe munți, regina nopților

Păruse gălbenindă,
Așa cum fruntea morților
Se vede suferindă.

Atunci trecură ielele

De mâini în horă prinse;
Ș-un abur toate stelele
Îndată le cuprinse.

Țipa în sânul norilor

Vulturi cu grele pene.
Și vuietul prigorilor
Se auzea alene.

Un fulger!... Norul fumegă;

Iar tunetul răspunde,
Și ploaia cade, spumegă
În turburoase unde.

Apoi s-aud răsunete

De vaiete, suspine;
Înspăimântat de tunete,
Un mort veni spre mine.

În prejmul monastirelor,
Umblând, mă rătăcisem;
La locul cimitirelor
Văzui că mă oprisem.