REZISTENTA CUPRULUI LA APA

Limita de rezistenta la foc este durata de timp până la care

elementul îşi pierde capacitatea de rezistenţă la foc într-un incendiu
standard.

Una din condiţiile esenţiale de protecţie la foc, este

limitarea utilizării materialelor combustibile care se aprind uşor,
propagă focul şi aduc un aport mare la dezvoltarea incendiilor. Prin
normele specifice fiecărei activităţi se impune utilizarea materialelor
combustibile numai din clasa C 1 si C 2 de combustibilitate.

Deoarece materialele de construcţii din lemn, plastice şi textile

fac parte din clasa C 4 de combustibilitate, este necesar a li se
îmbunătăţi comportarea la foc.

Acest lucru se obţine prin tratarea la suprafaţă sau în masa

materialelor, cu substanţe inhibitoare de flacără care pot întârzia
aprinderea materialului şi pot reduce viteza de propagare a
incendiului.
Substanţele inhibitoare de flacără acţionează prin:

• formarea unui strat absorbant al gazelor inflamabile din

descompunerea materialelor combustibile;
• formarea unei bariere pentru flăcări;
• descompunerea în gaze inerte care diluează amestecul
combustibil;
• reducerea cantităţilor de distilate gudronoase şi
favorizarea producerii unui strat de reziduu cărbunos
cu mare stabilitate la acţiunea flăcării.
Procedeul de îmbunătăţire a comportării la foc a
materialelor combustibile se numeşte
IGNIFUGARE .