Sunteți pe pagina 1din 11

Ignifugare

1. Necesitatea executarii lucrarilor de ignifugare 2. Ignifugarea materialelor combustibile Ignifugarea materialelor textile Ignifugarea materialelor si produselor din lemn si/sau pe baza de lemn Ignifugarea materialelor plastice 3. Acte normative ce reglementeaza activitatea privind siguranta la foc

1. NECESITATEA EXECUTARII LUCRARILOR DE IGNIFUGARE


Conform Normativului de siguranta la foc P118/1999, fiecare constructie are un grad de rezistenta la foc stabilit prin proiectare, in functie de riscul de incendiu sau categoria de pericol, de destinatie, de categoria de importanta a constructiei. Acest grad de rezistenta la foc este caracterizat de elementul cel mai dezavantajos privind comportarea lui la foc. Fiecarui element de constructie i se stabileste prin incercari o limita de rezistenta la foc si o clasa de combustibilitate. Materialele de constructii se clasifica din punct de vedere al comportarii la foc si al aportului pe care il au la initierea si dezvoltarea incendiului, in doua grupe: materiale incombustibile cele care nu ard, nu se aprind, nu se termodegradeaza sub influenta temperaturilor inalte notate cu CO; materiale combustibile cele care se aprind, ard sau se degradeaza sub influenta temperaturii inalte.

Materialele combustibile se impart dupa modul cum se inflameaza, in patru clase de combustibilitate: C 1 practic neinflamabile; C 2 dificil inflamabile; C 3 mediu inflamabile; C 4 usor inflamabile.

Una din conditiile esentiale de protectie la foc, este limitarea utilizarii materialelor combustibile care se aprind usor, propaga focul si aduc un aport mare la dezvoltarea incendiilor. Prin normele specifice fiecarei activitati se impune utilizarea materialelor combustibile numai din clasa C 1 si C 2 de combustibilitate. Deoarece materialele de constructii din lemn, plastice si textile fac parte din clasa C 4 de combustibilitate, este necesar a li se imbunatati comportarea la foc. Acest lucru se obtine prin tratarea la suprafata sau in masa materialelor, cu substanta inhibitoare de flacara care pot intarzia aprinderea materialului si pot reduce viteza de propagare a incendiului. Limita de rezistenta la foc este durata de timp pana la care elementul isi pierde capacitatea de rezistenta la foc intr-un incendiu standard. Una din conditiile esentiale de protectie la foc, este limitarea utilizarii materialelor combustibile care se aprind usor, propaga focul si aduc un aport mare la dezvoltarea incendiilor. Prin normele specifice fiecarei activitati se impune utilizarea materialelor combustibile numai din clasa C 1 si C 2 de combustibilitate. Deoarece materialele de constructii din lemn, plastice si textile fac parte din clasa C 4 de combustibilitate, este necesar a li se imbunatati comportarea la foc. Acest lucru se obtine prin tratarea la suprafata sau in masa materialelor, cu substanta inhibitoare de flacara care pot intarzia aprinderea materialului si pot reduce viteza de propagare a incendiului. Substantele inhibitoare de flacara actioneaza prin: formarea unui strat absorbant al gazelor inflamabile din descompunerea materialelor combustibile; formarea unei bariere pentru flacari; descompunerea in gaze inerte care dilueaza amestecul combustibil;

reducerea cantitatilor de distilate gudronoase si favorizarea producerii unui strat de reziduu carbunos cu mare stabilitate la actiunea flacarii.

Procedeul de imbunatatire a comportarii la foc a materialelor combustibile se numeste IGNIFUGARE . Ignifugarea nu exclude aprinderea si arderea materialului, ci ii confera acestuia o comportare la foc imbunatatita pe o anumita perioada de timp sau posibilitatea de a nu arde atunci cand se indeparteaza sursa de caldura. Ignifugarea nu exclude si alte masuri de protectie la foc, cum ar fi: instalatii de semnalizare, instalatii de stins incendii, mijloace de prima interventie. Ignifugarea este una din cerintele privind siguranta la foc pentru imbunatatirea gradului de rezistenta la foc a cladirii. O ignifugare corect executata, intretinuta in timp poate imbunatati gradul de rezistenta la foc a unei cladiri, de la gradul V la gradul III si poate reduce alte masuri de protectie care sunt foarte scumpe, O ignifugare corecta executata poate localiza un incendiu, in focarul initial, prin limitarea aprinderii si arderii in continuare a materialelor de constructii, jucand rolul de bariera, sau poate prelungi faza de ardere lenta, ceea ce duce la neafectarea rapida a structurii de rezistenta si totodata, posibilitatea unei interventii din interior, fara a se ajunge la faza de ardere generalizata. Ignifugarea se trece din faza de proiectare, proiectantul fiind singurul cu atributii si drepturi de a alege substanta. Ignifugarea materialelor si produselor combustibile ESTE RECOMANDATA la: constructiile noi, la modificarea sau schimbarea destinatiei sau a conditiilor de utilizare a celor existente, precum si periodic la expirarea perioadei de mentinere a calitatii lucrarii de ignifugare specificata de producator; realizarea unor elemente de constructie, cum sunt tavane, inchideri sau mascari finisaje s.a.; tratamente termice si acustice interioare; constructiile provizorii combustibile pentru ateliere, remize, depozite, magazii etc. in care se lucreaza cu substante combustibile sau cu foc deschis; investitorii sau proprietarii pot solicita ignifugarea si in alte situatii.

IGNIFUGAREA NU SE RECOMANDA LA: materiale combustibile care sunt in contact permanent cu atmosfera umeda (peste 70% umiditate); suprafete aparente ale materialelor si produselor din lemn, finisate; tamplaria interioara si exterioara, pardoselile, mobilierul, imprejurimile.

NU SE IGNIFUGHEAZA: constructiile cu destinatie incompatibila cu substantele ignifuge (depozite cereale, produse alimentare in vrac s.a.); partile neaparente ale finisajului interior sau ale altor elemente de constructie respective, indiferent de durata de mentinere a calitatii lucrarii de ignifugare.

Ignifugarea materialelor combustibile ale monumentelor istorice sau de arhitectura se stabileste, de la caz la caz, de proiectant si de comisia monumentelor istorice.

IGNIFUGAREA MATERIALELOR COMBUSTIBILE


CONDITII GENERALE PRIVIND PRODUSELE IGNIFUGE Pentru ignifugarea materialelor si elementelor de constructii combustibile este obligatorie utilizarea numai a produselor avizate de I.G.S.U.; conform Legii nr. 10 aceste produse vor fi agrementate tehnic, iar conform sistemului de evaluare a conformitatii din Romania vor avea certificat de conformitate. La alegerea produsului de ignifugare se va tine cont de: gradul de rezistenta la foc la care trebuie sa ajunga constructia (stabilit de proiectant); performantele produsului ce reies din specificatia tehnica; clasa de combustibilitate si limita de rezistenta la care trebuie sa ajunga materialul combustibil; locul elementului in structura (rezistenta, finisaj); conditiile specifice in care este utilizat materialul (in interior sau exterior).

CONDITII REFERITOARE LA PERSONALUL DE EXECUTIE Lucrarile de ignifugare se executa numai de personalul instruit si atestat in acest scop conform Legilor nr. 212/1997; 121/1996; H.G. 1164/1996 si a procedurilor de atestare elaborate de C.N.S.I.P.C. si aprobate de inspectorul general al I.G.S.U. Personalul de executie efectiv va fi pregatit si instruit de catre persoana fizica care a obtinut in prealabil un certificat de competenta. Obligatii pentru executant si beneficiar, conform prevederilor Art. 2.3 din Norma tehnica C58-96 si a Art. 2.1. (Obligatiile si raspunderile executantilor de lucrari) din Normativul C 300-94. Executantul lucrarilor de ignifugare este obligata sa faca dovada calitatii lucrarilor executate: vizual cu beneficiarul (pe faze de lucrari si la sfarsitul lucrarii); cu un raport de incercare eliberat de un laborator autorizat; si sa anunte I.S.U. pe teritoriul careia lucreaza, cu 30 de zile inainte de inceperea lucrarii.

Beneficiarul lucrarii are datoria de a urmari pe tot parcursul executarii lucrarii calitatea acesteia, receptia la terminarea lucrarii si face urmarirea in timp pe toata durata de garantie a lucrarii. IGNIFUGAREA MATERIALELOR TEXTILE Din punct de vedere al modului de a se aprinde materialele textile, sunt: usor aprinzibile: fibra naturala (bumbac, in, canepa, iuta); materiale plastice; lana in tesatura usoara. greu aprinzibile: fibra de sticla; lana in tesatura grea.

Materialele textile utilizate in constructii apartin claselor de combustibilitate C 3 si C 4 si se aduc in clasele C 1 si C 2 prin ignifugare, prin metodele: imersie si fulardare aplicate in general materialelor in val; pulverizate aplicata materialelor ce nu pot fi demontate; termodegradare cand se doreste obtinerea unor produse cu caracteristici precizate (ex. fibra tip carbon).

IGNIFUGAREA PRIN PULVERIZARE In cazul ignifugarii prin pulverizare se tine cont de compatibilitatea dintre solutia utilizata si materialul textil, care trebuie sa fie spalat si curatat de praf sau alte impuritati. Ignifugarea nu trebuie sa schime aspectul materialelor (culoare, textura) si nu trebuie sa le inrautateasca rezistenta mecanica si la radiatii ultraviolete. Solutiei ignifuge utilizate i se va face o proba de pH (care trebuie sa fie neutru), iar la pulverizarea acesteia se va utiliza o doza foarte mica. Consumul specific realizat se verifica astfel: se ia o bucata de material avand dimensiunea de 0,25 m , se pulverizeaza cu solutie, aceasta cantarindu-se inainte si dupa pulverizare, se face diferenta de mase si se inmulteste cu 4 rezultand cantitatea de substanta/mp. In calcul, la determinarea necesarului de solutie si ignifugare se adauga, functie de procedeul de aplicare si o cantitate aferenta pierderilor. La materialele tip plus sau catifea pulverizarea se face pe dos. Verificarea lucrarilor de ignifugare a materialelor textile se face conform STAS 8025 de catre laboratoare autorizate. Materialul recoltat pentru probe va avea 1,5 mp, cu margine, pentru a se putea stabili dispunerea tesaturii in batatura si urzeala (se vor face aproximativ 10 probe) si va fi insotit de aceleasi documente ca si in cazul ignifugarii materialelor combustibile din lemn, cand se va trimite laboratorului autorizat pentru verificare. Pregatirea probelor se va face numai in prezenta beneficiarului.

Dupa primirea buletinelor de incercare se face receptia definitiva a lucrarii. Depozitarea si pastrarea produselor ignifuge pentru materialele textile se va face in incaperi uscate, ferite de umezeala, inghet si temperaturi prea ridicate. IGNIFUGAREA MATERIALELOR SI PRODUSELOR DIN LEMN SI/SAU PE BAZA DE LEMN In cazul ignifugarii cu produse de suprafata a materialelor de tip PAL, PFL, PAL-CON, PAF etc. se au in vedere urmatoarele: aplicarea se face prin aceleasi procedee ca si la lemn masiv (tratare la suprafata si/sau in masa lor), respectandu-se consumul specific precizat de producator pentru fiecare produs de ignifugare, de temperatura mediului, de compatibilitatea suport-produs; uscarea materialelor ignifugate se va realiza in timp cat mai scurt, astfel incat produsele sa nu fie degradate de umiditate (se pot folosi aeroterme).

Conditiile impuse sunt: umiditatea lemnului: maxim 10% pentru elementele de finisaj; maxim 18% pentru celelalte. temperatura aerului minim 10 C.

Metode utilizate pentru verificarea lucrarilor de ignifugare : S.R. 652/1998 metoda verificarii eficacitatii ignifugarii prin pierdere de masa; o proba este formata din trei epruvete cu dimensiunile 150 x 400 x max.48 min./1000 mp. STAS 7248 metoda de propagare a flacarii pe orizontala (cu panou radiant) utilizata in cazul omologarii solutiilor ignifuge.

O proba din trei epruvete cu dimensiunile: 1050 x 220 x max.25 mm. Ignifugarea materialelor combustibile se poate face prin urmatoarele metode: tratament de suprafata (pulverizare si/sau pensulare); prin impregnare (in instalatii speciale); in masa materialului.

TRATAMENTUL DE SUPRAFATA La preluarea frontului de lucru se va verifica cu atentie suprafata suport ce trebuie ignifugata. Lemnul nu trebuie sa fie putred. Toate se consemneaza in procesul-verbal de prelucrare a frontului de lucru. PREGATIREA SUPRAFETELOR La aplicarea produselor ignifuge de suprafata se va avea in vedere: curatarea suprafetelor (de praf, noroi, var, vopsea sau impuritati, inclusiv protectii ignifuge anterioare), prin periere, razuire etc.; chituirea tuturor crapaturilor, fisurilor, nodurilor, imbinarilor si golurilor existente pe suprafetele ce se protejeaza cu chit, realizat din praf de creta si produs ignifug in raport de (1:1) cantitate de chit reprezinta 0,1 kg/mp; tratarea cu substanta a rosturilor (de chertare) si apoi intocmirea unui proces-verbal de lucrari ascunse, impreuna cu beneficiarul in care se vor specifica operatiile executate (tratari de rosturi, crapaturi, fisuri etc. prin chituire).

Pentru ignifugarea prin impregnare, materialul lemnos trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii: sa fie decojit (sa nu aiba la suprafata coaja); sa nu fie tratat in profunzime sau la suprafata cu substante chimice care sa impiedice patrunderea produsului ignifug in masa materialului.

APLICAREA PRIMULUI STRAT se verifica umiditatea lemnului (valoare maxima 18%); se verifica umiditatea si temperatura aerului (valori: maxim 60% si minim 10 C); se verifica daca umiditatea epruvetelor taiate corespunde cu cea a lucrarii; se face o proba de densitate a produsului ignifug daca firma are in dotare densimetru;

se trece la aplicarea primului strat de solutie ignifuga pe lucrare si epruvete si se face calculul consumului specific realizat astfel: se cantareste epruveta inainte uscata si dupa aplicarea solutiei uda, se face diferenta maselor si se raporteaza la suprafata acestuia; se aplica stratul al doilea, se calculeaza consumul specific realizat pe cele doua straturi. In cazul in care substanta se aplica in doua straturi, iar consumul specific obtinut este egal sau mai mare decat cel specificat de producator, putem considera ca lucrarea este terminata, in caz contrar se mai aplica un strat.

La terminarea lucrarii se intocmeste un proces-verbal de receptie provizorie (model in Norma tehnica C 58-96, pag. 18), se impacheteaza si sigileaza probele in prezenta beneficiarului si se trimit la un laborator acreditat insotite de: comanda ferma; proces-verbal de receptie provizorie; copie dupa avizul de expeditie de la producator; certificat de calitate; certificat de atestare firma copie.

Metoda de verificare a eficacitatii ignifugarii se bazeaza pe pierderea de masa, conform SR 652/98 in care o proba este formata din trei epruvete pentru fiecare 1000 mp, cu dimensiunile (150 x 400 x max. 48) mm. Dupa primirea raportului de incercare se face receptia la terminarea lucrarii cu intocmirea unui proces-verbal de receptie calitativa (model M.L.P.T.L.); aceasta impreuna cu raportul de incercare vor fi consemnate in cartea tehnica a constructiei respective. IGNIFUGAREA MASELOR PLASTICE Materialele plastice sunt substante polimerizate organice cu continut ridicat de carbon care constituie cauza combustibilitatii lor si apartin claselor de combustibilitate C 3 si C 4 . Arderea materialelor plastice are o serie de trasaturi specifice: datorita temperaturii se produce o deformare mare; prin descompunerea termica rezulta produse gazoase inflamabile; temperatura de aprindere si ardere este foarte joasa; arderea in sine este rapida si insotita de degajare de caldura radianta de gaze fierbinti si de fum; cad picaturi incandescente ce sunt noi focare de incendiu.

Aceste caracteristici creeaza un risc ridicat de pericol pe care il prezinta utilizarea materialelor plastice. Combustibilitatea maselor plastice depinde de gradul de oxidare in care se gasesc elementele din combinatie. Exemplu: un material plastic este format din carbon si hidrogen, are o combustibilitate foarte mare datorita afinitatii acestor elemente cu oxigenul. Combustibilitatea poate fi apreciata functie de urmatorii parametrii: influenta monomerilor; structura materialelor plastice; greutatea moleculara; urme de solventi (mai ales la materialele spongioase); plastifianti; forma materialelor plastice.

Propagarea incendiului depinde foarte mult de forma pieselor din material plastic. Exemplu: la un material plastic spongios propagarea este rapida si chiar foarte rapida. Arderea depinde de viteza de descompunere a materialelor plastice si de faptul ca se topesc cu usurinta, ceea ce duce la favorizarea raspandirii flacarilor prin crearea de focare noi. Viteza de ardere este mare, cu degajari mari de caldura. Temperaturile din ardere se ridica la aproximativ 1200 o C. Metodele de reducere a combustibilitatii materialelor plastice sunt urmatoarele: prin mijloace chimice reactive folosirea interventiei in molecula monomerului sau polimerului; prin mijloace aditive folosirea unor substante organice si anorganice care se adauga in polimeri.

anorganici: sarurile de amoniac, fosfati, trioxidul de stibiu, fibra de sticla, azbest, faina de mica, faina de roci); organici: parafine halogenate, compusi ai fosforului, sulf etc. vopsele si straturi de protectie. vopsele: spumante, obisnuite ignifuge. straturi de protectie din metal, ipsos, lemn ignifugat etc.

Ignifugarea maselor plastice: se realizeaza prin tratament in masa si este cea mai eficienta; pentru PVC, polipropilena, poliesterii se pot aplica tratamente de suprafata; pentru polistiren expandat, extrudat (presat), poliuretan tratament de ignifugare in masa; pentru rasini forme aldehide : ignifugare in masa; termodegradare succesiva.

Metoda de verificare este conform STAS 7248 metoda propagarii flacarii pe orizontala (panou radiant). NOTIUNI DESPRE INCENDIU Incendiul este un proces complex, cu evolutie nedeterminata, incluzand termeni diversi de natura fizica si chimica (reactii de ardere, transfer de caldura, formarea flacarilor, schimb de gaze cu mediul inconjurator, transformari structurale in materialele si elementele de constructii). Incendiul este un proces de ardere care produce pagube (omenesti si materiale) si care necesita interventie de stingere in scopul intreruperii si lichidarii lui. Incendiul este definit de urmatoarele elemente: existenta materialelor combustibile si actiunea unei surse de aprindere; initierea si dezvoltarea in timp si spatiu a proceselor de ardere scapate de sub control; necesitatea interventiei organizate in scopul lichidarii lui; producerea de pierderi materiale si omenesti in urma arderii.

Evolutia incendiului este variatia in timp a parametrilor incendiului pe parcursul manifestarii acestuia. Evolutia incendiului este un fenomen aleatoriu. Datorita acestui fapt nu pot exista doua incendii identice. In dezvoltarea unui incendiu intervin numerosi factori cum ar fi: formasi dimensiunile incaperii; sarcina termica existenta (cantitatea de material combustibil); pozitia si natura materialelor combustibile; locul si modul de initiere a incendiilor; posibilitatea de disipare a caldurii si de ventilare a incendiului; dispunerea incaperii in cladire etc.

Se poate, totusi, considera ca in evolutia unui incendiu in interiorul unei incaperi, intervin 5 faze: Aparitia focarului initial; Faza de ardere lenta; Faza de ardere activa; Faza de ardere generalizata (dupa depasirea punctului de flash-over); Faza de regresie.

I. Aparitia focarului initial prima faza din dezvoltarea incendiului care consta in aprinderea materialului combustibil de la o sursa ce are energia de aprindere necesara. II. Faza de ardere lenta caracterizata prin urmatoarele: are o durata extrem de variata (ea poate lipsi sau varia de la cateva minute la cateva ore, zile); aria de combustie este limitata la zona focarului; temperatura creste relativ lent, fara a atinge valori importante, dimensiunile flacarii sunt mici in comparatie cu dimensiunile incaperii; durata ei depinde in primul rand de natura, cantitatea si modul de distributie a materialelor combustibile in incapere.

III. Faza de ardere activa cea mai importanta faza, care decide, in mare masura, dezvoltarea ulterioara a incendiilor. Arderea este puternica, cu temperaturi care variaza mult in timp si spatiu. Daca incaperea este inchisa, cantitatea de aer necesara arderii devine insuficienta, rezultand o regresie in dezvoltarea incendiului, care poate sa se stinga spontan, fiind eliminata faza de ardere generalizata. In cazul patrunderii aerului proaspat (exemplu: prin spargerea geamurilor, deschiderea trapelor, deschiderea usilor), dezvoltarea incendiului este mult accelerata. IV. Faza de ardere generalizata faza in care ard toate materialele combustibile aflate in incapere, incendiul atingand dezvoltarea maxima. Regimul de ardere este conditionat de suprafata materialelor combustibile si de dimensiunile deschiderilor (incendiile pot fi ventilate sunt intense dar de scurta durata, sau neventilate de intensitate mai redusa si de durata mai lunga). V. Faza de regresie ultima faza, cand temperatura incepe sa scada prin epuizarea combustibilului, flacarile dispar fiind inlocuite de jar si cenusa. Temperatura scade dar ramane ridicata mult timp, ceea ce afecteaza structura de rezistenta a cladirilor. Dezvoltarea unui incendiu poate parcurge cele cinci faze sau, din dezvoltarea lui pot lipsi unele faze. De asemenea timpul necesar dezvoltarii unei faze este diferit de la un incendiu la altul, aceasta datorita numerosilor factori, enumerati mai sus, care intervin in caracterizarea unui incendiu. Pe plan international se utilizeaza incendiul standard , obtinut prin incercarea in cuptoare a elementelor de constructii pentru stabilirea limitei de rezistenta la foc. Desfasurarea acestui incendiu se face dupa o curba standard internationala ce reprezinta infasuratoarea tuturor incendiilor cunoscute la data adaptarii acestuia, al carui regim termic se desfasoara dupa grafic (ISO 834 STAS 7771/81). Pentru stabilirea unor performante la cladiri, sau a cauzelor unor incendii, se mai utilizeaza si incendii conventionale care reprezinta o ardere initiata in conditii reproductibile (natura si cantitatea combustibilului, conditii spatiale si de mediu) care simuleaza un anumit tip de incendiu.

ACTE NORMATIVE CE REGLEMENTEAZA ACTIVITATEA PRIVIND SIGURANTA LA FOC


I. ORDONANTA NR. 307 LEGEA NR. 212/1997 O.G. NR. 114/2000 privind apararea impotriva incendiilor, stabileste ca: persoanele fizice si juridice sunt obligate sa respecte in orice imprejurare normele de prevenire si stingere a incendiilor si sa nu primejduiasca prin deciziile, faptele lor, viata, bunurile si mediul; persoanele fizice si juridice care detin cu orice titlu terenuri, constructii sau instalatii tehnologice, au obligatia de a permite accesul pompierilor si a persoanelor care acorda ajutor; patronul are obligatia sa obtina avizele si autorizatiile de prevenire si stingere a incendiilor; inceperea lucrarilor de executie la constructii si la instalatii tehnologice noi, dezvoltarea, modernizarea sau schimbarea destinatiei celor existente, precum si punerea in functiune a acestora, se supun potrivit legii, avizarii si autorizarii privind prevenirea si stingerea incendiilor; prestarea lucrarilor de termoprotectie, ignifugare, intretinere si reparare a autospecialelor si a altor mijloace tehnice destinate apararii impotriva incendiilor, se efectueaza de catre persoane juridice atestate de CNSIPC.

II. HOTARREA NR. 1492/2004 privind principiile de organizare, functionare si atributiile serviciilor de urgenta profesioniste. Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta este institutia publica, de interes national, specializata in prevenirea si managementul situatiilor de urgenta si investita cu atributii de coordonare, control si acordare a asistentei tehnice in acest domeniu, in conditiile legii. Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta este format din: Inspectoratele judetene; Brigazi si grupuri de pompieri; Centrul National pentru Securitate la Incendiu si Protectie Civila, alte unitati.

Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta coordoneaza intreaga activitate si, printre atributii se numara si urmatoarele: elaboreaza conditii tehnice general obligatorii de proiectare, omologare si fabricare a mijloacelor tehnice destinate apararii impotriva incendiilor si avizeaza folosirea celor provenite din import; autorizeaza si acrediteaza laboratoare si poligoane de incercari la foc.

Centrul National pentru Securitate la Incendiu si Protectie Civila, in baza H.G. 259/2005, organizeaza cursurile de atestare a persoanelor fizice si atestarea persoanelor juridice ce desfasoara activitati in domeniul apararii impotriva incendiilor (termoprotectie, ignifugare, verificare, intretinere instalatii de semnalizare si de stins incendii, verificare si incarcare stingatoare, verificare si intretinere autospeciale si alte mijloace tehnice).

De asemenea Centrul National pentru Securitate la Incendiu si Protectie Civila este laborator acreditat de catre RENAR pentru efectuarea incercarilor la foc. III. H.G. NR. 259/2005 privind functionarea Centrului National pentru Securitate la Incendiu si Protectie Civila prevede la pct. i ca acesta atesta persoanele fizice si juridice pentru prestarea lucrarilor de termoprotectie si ignifugare, precum si a celor de verificare, intretinere si reparare a autospecialelor, utilajelor, instalatiilor si a altor mijloace tehnice destinate prevenirii si stingerii incendiilor. IV. NORMELE GENERALE DE PREVENIRE SI STINGEREA INCENDIILOR APROBATE PRIN O.M.I. 775 DIN 1998 Este obligatorie utilizarea numai a mijloacelor tehnice PSI omologate, avizate si agrementate tehnic si care indeplinesc conditiile de calitate, potrivit legii. Criterii de performanta privind siguranta la foc si principalii factori de determinare a acestora: Riscul de incendiu; Rezistenta la foc; Preintampinarea propagarii incendiilor in functie de: degajarile de fum, gaze fierbinti si produse nocive; etanseitate la fum si la flacari; propagarea flacarilor si a fumului; rezistenta fatadelor si acoperisurilor la propagarea focului. Comportarea la foc; Stabilitate la foc; Caile de acces, evacuare si interventie.

1. Riscul de incendiu criteriul de performanta care reprezinta probabilitatea globala de izbucnire a incendiilor, determinata de interactiunea proprietatilor specifice materialelor si substantelor combustibile, cu sursele potentiale de aprindere, in anumite imprejurari, in acelasi timp si spatiu. Niveluri: redus (mic); mediu (mijlociu); ridicat (mare). 2. Rezistenta la foc proprietatea unui element de constructie sau a unei structuri, de a-si pastra, pe o durata determinata stabilitatea, etanseitatea la foc si/sau alta functiune specializata, intr-o incercare la foc standardizata. 3. Comportarea la foc a constructiilor si a instalatiilor, in ansamblu sau a unor parti componente este determinata de contributia la foc a elementelor materialelor si substantelor combustibile utilizate, in raport cu rezistenta la foc asigurata. 4. Stabilitatea la foc a constructiilor si instalatiilor sau a compartimentelor de incendiu reprezinta caracteristica globala, exprimata in unitati de timp (ore, minute), intre momentul izbucnirii incendiului si, momentul in care structura de rezistenta respectiva isi pierde capacitatea portanta si se prabuseste ca urmare a actiunii si a efectelor incendiului. 5. Caile de acces, evacuare, interventie Ale constructiilor si instalatiilor de orice categorie, trebuie astfel stabilite, dimensionate, realizate, dispuse, alcatuite si marcate, astfel incat sa asigure evacuarea persoanelor precum si circulatia si orientarea rapida a fortelor de interventie; Se separa de celelalte spatii prin elemente de constructie cu rezistenta si comportare la foc corespunzatoare utilizarii in conditii de siguranta a cailor respective pe timpul incendiului si se prevad cu instalatii sau sisteme de evacuare a fumului si a gazelor fierbinti.

V. LEGEA NR. 10/1995 privind calitatea in constructii instituie atat sistemul calitatii, cat si cerintele obligatorii pentru realizarea si mentinerea pe intreaga durata de existenta a constructiilor. Cerintele esentiale la care trebuie sa raspunda o constructie, sunt: Rezistenta si stabilitate; Siguranta in exploatare; Siguranta la foc; Igiena, sanatatea oamenilor, refacerea si protectia mediului; Izolatia termica, hidrofuga si de economia de energie; Protectia impotriva zgomotului.

Obligatiile respectarii cerintelor de calitate revin investitorilor, cercetatorilor, proiectantilor, verificatorilor de proiecte, fabricantilor si furnizorilor de produse pentru constructii, executantilor, proprietarilor, utilizatorilor, expertilor tehnici precum si autoritatilor publice si asociatiilor profesionale de profil.

Sistemul calitatii in constructii cuprinde ansamblul structurilor organizatorice, responsabilitati, regulamente, proceduri si mijloace, care concura la realizarea calitatii: Sistemul calitatii se compune din: 1. Reglementari tehnice in constructii care se stabilesc prin regulamente si proceduri normative, instructiuni tehnice, STAS-uri si au ca obiect conceptia, calculele, executia si exploatarea constructiilor. Toate acestea stabilesc de obicei conditii minime de calitate, precum si modul de determinare si verificare ale acestora. Regulamentul de elaborare, avizare a reglementarilor este stipulat in H.G. 399/95. 2. Calitatea produselor folosite la realizarea constructiilor Certificarea calitatii produselor se efectueaza prin grija producatorului, in conformitate cu metodologia si procedurile stabilite. La baza legii sta H .G. 766/1997 care stabileste regulamentul privind certificarea de conformitate a calitatii produselor folosite in constructii . La lucrarile de constructii se interzice folosirea de produse fara certificarea calitatii lor. Certificarea de conformitate se face de catre organisme de certificare. 3. Agremente tehnice pentru noi produse si procedee Agrementele tehnice stabilesc, in conditiile prevazute de H.G. 766/1997 , aptitudinile de utilizare, conditii de fabricare, de transport, de depozitare, de punere in opera si de intretinere a acestora. Agrementul tehnic se va solicita de catre producator, utilizatori sau agenti economici cu activitate de comert. Activitatea de agrementare in constructii este condusa si coordonata de catre comisia de agrement tehnic in constructii. Secretariatul comisiei de agrement tehnic este asigurat de catre M.L.P.T.L. 4. Verificarea proiectelor, a executarii lucrarilor si expertizarea proiectelor si constructiilor conform H.G. 925/95. verificarea proiectelor verificatori; verificarea executiei investitori diriginti si responsabili cu executia; expertize tehnice.

5. Conducerea si asigurarea calitatii in constructii Agentii economici care executa lucrari de constructii, asigura nivelul de calitate corespunzator cerintelor cuprinse in modelul de asigurare a calitatii, stabilit de catre H.G. 766/1997 functie de categoria de importanta a constructiilor sau de complexitatea si de importanta unor lucrari. 6. Autorizarea si acreditarea laboratoarelor de analize si incercari in activitatea de constructii Aceasta activitate este stipulata in H.G. 766/1997 . Prin autorizarea laboratoarelor se confera acestora dreptul sa emita documente recunoscute de organismele de control a sistemului de calitate. Acreditarea recunoaste competenta laboratoarelor pe plan national si international (laboratoarele de incercari la foc vor fi autorizate sau acreditate in conformitate cu Legea 121/96 si Regulamentul de autorizare si acreditare a laboratoarelor nr. 707/1997 ). 7. Activitatea metrologica in constructii Conform Regulamentului privind activitatea de metrologie in constructii din H.G. 766/1997 prin aceasta componenta a sistemului calitatii se asigura administrarea, confirmarea metrologica si utilizarea echipamentelor de masurare. 8. Receptia constructiilor constituie certificarea realizarii constructiei in conformitate cu documentatia tehnica si cu documentele cuprinse in cartea tehnica. Receptia se executa in doua etape: receptia la terminarea lucrarilor; receptia finala la expirarea perioadei de garantie.

Regulamentul de efectuare a receptiei si de intocmire a cartii tehnice este stipulat in H.G. 273/1994 . Cartea tehnica a constructiei va cuprinde: fise de date sintetice; capitolul A Documentatia privind proiectarea; capitolul B Documentatia privind executia; capitolul C Documentatia privind receptia; capitolul D Documentatia privind exploatarea, repararea, intretinerea si urmarirea in timp; jurnal de evenimente.

9. Comportarea in exploatare si interventie in timp urmarirea in timp se executa de catre utilizator in conformitate cu Regulamentul aprobat prin H.G. 766/1997 si are obligatia de a efectua urmarirea curenta cu completarea la zi a capitolului D si punctului 6 din cartea constructiei intocmita conform H.G. 273/1994. Durata de viata a constructiei se stabileste conform H.G. 266/1994 . 10. Post-utilizarea constructiilor cuprinde activitatea de dezafectare, demontare si demolare a constructiilor si se desfasoara in conformitate cu H.G. 766/1997. 11. Controlul de stat al calitatii Se executa de catre Inspectia de stat in constructii, lucrari publice, urbanism si amenajare teritoriala, in conformitate cu H.G. 272/1994 si H.G. 70/1996. OBLIGATII SI RASPUNDERI OBLIGATIILE INVESTITORULUI Stabileste nivelul calitatii; Obtine acordurile, avizele, autorizatiile prevazute de lege; Asigura verificarea proiectelor prin verificatori atestati de M.L.P.T.L.; Asigura respectarea in executie a proiectelor; Asigura receptia lucrarilor; Intocmeste cartea tehnica.

OBLIGATIILE EXECUTANTULUI Sa respecte prevederile normativului de PSI pe timpul lucrarilor de constructie; Sa anunte grupul de pompieri cu 30 zile inaintea inceperii lucrarilor de constructie; Inceperea lucrarilor de constructie dupa obtinerea autorizatiei de constructie si a celorlalte avize prevazute de lege; Utilizarea in executia lucrarilor numai a produselor si procedeelor certificate sau agrementate tehnic, gestionarea probelor martor pe timpul executiei, inlocuirea cu acordul proiectantului a produselor si procedeelor care nu indeplinesc nivelul de calitate stabilit; Respectarea proiectelor si a detaliilor de executie; Receptionarea numai a cladirilor terminate; Sa anunte grupul de pompieri cu trei zile inainte de terminarea lucrarilor.

OBLIGATIILE PROIECTANTULUI Precizarea in proiect a categoriei de importanta a constructiei; Evaluarea riscului de incendiu si intocmirea scenariului de siguranta la foc; Asigurarea detaliilor de executie cu respectarea reglementarilor tehnice si luarea tuturor masurilor pentru realizarea sigurantei la foc; Prezentarea proiectelor pentru verificarea specialistilor verificatori stabiliti de investitor; Elaborarea caietelor de sarcini, instructiunilor tehnice de lucru privind executare, exploatare, intretinerea precum si proiectele de urmarire in timp; Stabilesc prin proiect fazele determinante de executie si participa la verificarea acestora.

OBLIGATIILE UTILIZATORULUI Utilizarea conform cu instructiunile de exploatare; Efectuarea la timp a intretinerii, verificarilor si reparatiilor; Efectuarea urmaririi curente in timp; Efectuarea cererii pentru urmarirea speciala (unde este cazul).

VI. NORMATIV DE P.S.I. C 300 pe durata executiei lucrarilor de constructii si instalatii aferente acestuia. Obligatiile executantului : Sa aduca la cunostinta I.S.U. teritoriale, cu 30 de zile inainte despre inceperea lucrarilor precum si cu 3 zile inainte de darea in exploatare; Sa utilizeze in executia lucrarilor numai produse si procedee prevazute in proiect certificare sau pentru care exista agremente tehnice.

PENTRU LUCRARI DE IGNIFUGARE

Norma tehnica C58 96 privind ignifugarea materialelor combustibile; SR 652 98 verificarea eficacitatii ignifugarii; SR 7248 99 metoda de determinare a propagarii flacarii pe suprafata materialelor; SR ISO 4828 partile 1-6 conditii generale pentru vopsitorii; Normativ pentru verificarea calitatii si receptia lucrarilor de constructii si instalatii aferente C56 85; Standardul de firma pentru produse; Instructiuni de utilizare a produsului.