Limita de rezistenta la arborele palmier

Limita de rezistenta la foc este durata de timp până la care elementul îşi pierde
capacitatea de rezistenţă la foc într-un incendiu standard.

Una din condiţiile esenţiale de protecţie la foc, este limitarea utilizării materialelor
combustibile care se aprind uşor, propagă focul şi aduc un aport mare la dezvoltarea incendiilor. Prin
normele specifice fiecărei activităţi se impune utilizarea materialelor combustibile numai din clasa
C 1 si C 2 de combustibilitate.

Deoarece materialele de construcţii din lemn, plastice şi textile fac parte din clasa C 4 de
combustibilitate, este necesar a li se îmbunătăţi comportarea la foc.

Acest lucru se obţine prin tratarea la suprafaţă sau în masa materialelor, cu substanţe
inhibitoare de flacără care pot întârzia aprinderea materialului şi pot reduce viteza de propagarea
incendiului.
 Substanţele inhibitoare de flacără acţionează prin:

• formarea unui strat absorbant al gazelor inflamabile din descompunerea

materialelorcombustibile;
• formarea unei bariere pentru flăcări;
• descompunerea în gaze inerte care diluează amestecul combustibil;
• reducerea cantităţilor de distilate gudronoase şi favorizarea producerii unui strat
de reziduu cărbunos cu mare stabilitate la acţiunea flăcării.

Procedeul de îmbunătăţire a comportării la foc a materialelor combustibile se

numeşte
IGNIFUGARE .

Ignifugarea nu exclude aprinderea şi arderea materialului, ci îi conferă acestuia o comportare la foc

îmbunătăţită pe o anumită perioadă de timp sau posibilitatea de a nu arde atunci când se
îndepărtează sursa de căldura