CAPITOLUL 13 Stiinga gi ideologie JOSEPH SCHUMPETER Joseph Scumpeter (1883-1950) s-a niscut la Trietsch, Austria, si a studiat dreptul si economia la Universitatea din Viena. A predat in Austria gi Germania inainte de a veni la Harvard in ani °30. Reproducem aici textul discursului situ prezidential citre Asociatia economici americana, rostit in 1948. Schumpeter a adus contributii majore la infelegerea cresterii economice gi a crizelor, iar cartea sa A History of Economic Analysis (Istoria analizei economice) este probabil cea mai de seami lucrare despre istoria economiei politice scrist vreodati. $i lucrarea sa Capitalism, Socialism and Democracy (Capitalism, socialism gi democratie) reprezint& 0 contributie major in domeniul stiinfei economice si al teoriei politice, ‘Acum 0 suti de ani economistii erau mult mai multumifi de rezultatele lor decit sint in prezent. Eu as indrizni si afirm ins cd, daci automulfumirea € in genere indreptifit’ vreodati, atunci astizi exist pentru economisti mult mai multe motive de a fi mulfumiti decit existau atunci sau chiar cu un sfert de secol in urmi. in ce priveste cunoasterea faptelor, statistice gi istorice deo- potrivas, lucrul e atit de evident incit nu e nevoie si insist. Iar dact e adevirat in privinfa cunoasterii faptelor, trebuie sii fie adeviirat si pentru toate dome- niile aplicate al ciror progres depinde in principal de inregistrarea corect& a faptelor. Trebuie sit insist ins asupra propoziiei c& puterile noastre analitice au crescut in pas cu bagajul nostru de fapte.’S-a constituit, in parte prin pro- Priile noastre eforturi, un nou organon al metodelor statistice, care pentru noi trebuie sit insemne la fel de mult ca pentru toate stiinfele unde, ca in biologie sau fn psihologia experimental, fenomenele se infatigeazi sub forma de dis- tribufii de freeven%. Ca rispuns Ia aceste evolugi gi conjugat cu ele, dar si in mod independent, propria noastri trus% de instrumente analitice s-a imbogiitit mult; teoria economic in sensul instrumental al termenului — adic nu in sensul unei doctrine privitoare la {elurile ultime ale politicii, nici in cel de ipoteze explicative, ci doar ca ansamblul metodelor noastre de minuire a fap- telor —a progresat pe misura anticipirilor lui Marshall gi Pareto. Daci lucrul acesta nu se bucuri de 0 recunoastere mai generali si dactt printre economisti — pentru a nu mai vorbi de public — este de bonton Din American Economic Review, vol. 39 (1949), pp. 345-359, 236Sti emiterea de aprecieri denigratoare cu privire la starea stiinfei noastre, aceasta se datoreazi mai multor cauze pe care, desi sint prea bine cunoscute, se cuvine si le reamintim: un gantier de constructii unde se demoleazi. clidiri vechi gi se ridici altele noi nu constituie o priveliste agreabili; in plus, aici are loc mereu $i in proportii descurajatoare discreditarea noilor edificii prin incere&ri premature de aplicare utilitar; in fine, terenul de constructic se extinde intruna, astfel incit devine cu neputingi ca lucritorul individual si njeleagt tot ce se petrece dincolo de propriul situ sector ingust. Azi ar fi intr-a- devi greu si oferi intr-o formi sistematic’, asa cum au izbutit si fact, cu ‘mai mult sau mai pugin succes, un Smith, un Mill sau un Marshall, un tratat cuprinzitor cit de cit unitar si care sit se bucure de 0 aprobare cvasi-universal’. Asa se face ci, desi lucritorii din fiecare sector nu sint deloc nemultumiti de felul cum se descurci ei insigi, este foarte probabil ca ei si dezaprobe modul in care cei din alte sectoare isi realizeazit sarcinile lor sau chiar sii nege ch aceste alte sarcini merit osteneala. E aproape firese si fie aga. Pentru a construi edificiul cunoasterii umane e nevoie de multe tipuri de inteligente, tipuri ce nu se infeleg niciodati perfect intre ele. Stiinta are un caracter tehnic sicu cit se dezvoltX mai mult, cu atit depiseste sfera de intelegere nu numai a publicului, ci gi a cercetitorului insusi dincolo de hotarele propriei lui specialititi, Aga se intimpl, mai mult sau mai putin, peste tot, degi in fizi uniformitatea mai mare a studiilor formative si o disciplind mai riguroastt a muneii pot si introduck oarecare ordine in acest tumult. Dupi cum este inst indeobste cunoscut, in domeniul nostru exist si o alt& sursii de confuzie si un alt obstacol in calea progresului: majoritatea economigtilor, nevrind st se multumeascit cu sarcina lor stiinjifict, se lasi sedusi de chemarea, datorici publice gi de dorinja de a-si servi fara si epoca; fiicind aga, ei introduc in munca lor grilele lor de valori individuale, viziunile si optiunile lor politice — intreaga lor personalitate moral, inclusiv ambifiile lor spirituale. Nu vreau sii redeschid vechea discutie despre judeciitile de valoare sau despre susjinerea interesclor de grup. Dimpotrivat, pentru cea ce urmirese aici este esential si subliniez c& prin ea insiisi munca stiintificd nu ne impune sii ne lepiid’im de judecitile noastre de valoare sau si renunjim la pasiunea de avocafi ai cutirui interes particular, A investiga faptele sau a clabora instrumente destinate acestei activititi este una; a le evalua dintr-un anume punet de vedere moral sau cultural este, sub aspect logic, altceva si cele dou nu trebuie neapirat si, se afle in conflict. Tot aga, ayocatul unui anumit interes poate totusi si desfisoare 0 muned analiticd onestii, iar motivul care-1 impinge si sustini 0 tezi de care. se simte atasat nu doyedeste prin el insusi nimic in favoarea sau in defavoarea muni sale analitice: exprimindu-ne mai pe sleau, pledoaria nu presupune-minciuna. Este reprobabilii, desigur, conduita celui ce forteazi fie faptele, fie concluziile trase din ele, pentru a le pune in serviciul unui ideal sau al unui interes. Dar o atare conduit nu este in mod necesar inerent& argumentirii din ,,premise axiologice™ sau pledoariei per se.! Sint nenumirate exemplele cind economistii au intemeiat prin rafionament propozitii pentru implicatiile ciirora nu nutreau nici o simpatie, Si dim un singur exemplu: determinarea consistenjei logice a conditiilor (ecuafiilor) ce 237 8 si ideologieJoserH SCHUMPETER descriu o economie socialisti li se va pirea majoritifii oamenilor echivalenti cu cistigarea unui punct pentru socialism; ea a fost ins realizati de Enrico Barone, care, indiferent ce ar fi fost altminteri, in mod sigur n-a fost un simpatizant al idealurilor sau grupurilor socialiste. Exist{ ins in minjile noastre preconcepfii privitoare la procesul economic care sint mult mai diunitoare cresterii cumulative a cunoasterii noastre gi caracterului stiinfific al stridaniilor noastre pentru c& par a fi in afara controlului nostru intr-un sens in care judecitile de valoare si pledoa- riile partizane nu sint. Desi cel mai adesea sint legate de acestea din urmi, ele merit separate gi discutate independent. Le vom numi Ideologii. st Cuvintul idéologie era uzitat in Franfa spre sfirgitul secolului al XVII-lea si in primul deceniu al celui de-al XIX-lea gi insemna cam acelagi lucru ca expresia scofian’i ,,moral philosophy“ din aceeasi perioad si de mai inainte sau ca expresia noastrit ,,social science (sting social) in acceptiunea ei foarte largi, care acoperii si psihologia. Napoleon i-a imprimat o semnificagie denigratoare vorbind zeflemitor despre idéologues — visitori doctrinari lipsiti total de simful realititilor politice. Mai tirziu cuvintul a fost folosit asa cum e folosit adesea astizi, pentru desemnarea unor sisteme de idei, adicX intr-un mod ce face st se piard’ distinctia noastri dintre ideologii gi judecifile de valoare. Pe noi nu ne intereseazit aceste semnificafii gi nici altele, cu exceptia uneia ce poate fi cel mai comod explicat cu referire 1a wmaterialismul istoric al lui Marx si Engels. Conform acestei doctrine, istoria este determinatit de evolutia autonomy a structurii productiei; organi- zarea social gi politict, religiile, morala, artele gi stiinfele sint simple ,suprastructuri ideologice“ generate de procesul economic. Nu este nevoie gi nici nu putem si discutim despre meritele gi neajunsu- rile acestei conceptii ca atare,? un singur element al ei fiind de interes pentru ceea ce ne preocupi. Este vorba de acel element din care, prin variate trans- formiri, s-a dezvoltat sociologia stiin{ei de tipul celei asociate cu numele lui Max Sclieler si Karl Mannheim. Aproximativ pint Ia jumitatea secolului al XIXlea evolutia ,,stiinjei“ a fost privit ca un proces pur intelectual — ca un sir de exploriri ale universului aga cum ni se ofer’ el in experien{{ sau, cum am mai putea si spunem, ca un proces de filiatie a descoperirilor gi a ideilor analitice ce se desfigoark conform unei legi proprii, desi, firi indoial’, influenteazit istoria social si este influenfat de ea in multiple feluri, potrivit unei legi proprii. Marx a fost primul care a transformat aceasti relagie de interdependent dintre , stiing* si alte compartimente ale istoriei sociale intr-o relafie de dependen{i a celei dintii fag de datele obiective ale structurii sociale gi, in particular, de pozitia social a cercetitorilor stiinfifici, care determin’ viziunea lor despre realitate, adic’ determin’ cea ce ei viid si felul cum vid cea ce vid, Genul acesta de relativism, — care, bineinjeles, nu trebuie confundat cu nici un alt fel de relativism — daci este dezvoltat cu consecventi pinii la consecin{ele lui logice, implicit o noua filozofie a stiintei 238Stiinyx gi ideologic gio noui definiic a adevirului stiintific. Chiar gi in cazul matematicii gi logicii, iar intr-o misuri si mai mare in cazul fizicii, alegerea de citre cercetitorul Stiinfific a problemelor gi a perspectivelor din care le abordeazi, asadar schema de gindire stiinfific a unei epoci, devine socialmente condijionata —ceea ce si avem in vedere atunci cind vorbim de ideologie stiintifica si nu de perceptia din ce in ce mai perfect’ a unor adeviruri stiintifice obiective. ‘Mai toat’i lumea va fi insi de acord ci in cazurile logicii, matematicii si fizicii influenta factorului ideologic nu trece dincolo de alegerea problemelor sia perspectivelor de abordare, si c¥, deci, interpretarea sociologicy, cel putin in ultimele doui sau trei secole, nu pune sub semnul intrebirii ,,adevarul obiectiv" al rezultatelor. Acest ,,adeviir obiectiv poate fi, si de obicei este, contestat pe alte temeiuri, nu insi pe temeiul ci o propozitie dati ar fi adevirati numai relativ la pozifia social a oamenilor care au formulat-o. Cel putin intr-o anumit% misur, aceasti situatie favorabili poate fi pus pe scama faptului ci logica, matematica, fizica 5.a. au de-a face cu o experienfit ce este in mare parte invariantX fat de pozitia social a observatorului gi practic invariant fay de schimbarea istorici: ciiderea unei pietre arati la fel pentru un capitalist, ca si pentru un proletar. $tiinfele sociale sint lipsite de ‘acest avantaj. Este — sau pare — posibil ca rezultatele lor si fie contestate nu doar pe oricare din temeiurile pe care pot fi contestate propozitiile tuturor stiinfelor, ci si pe temeiul ct nu pot si exprime altceva decit afilierile de clasit ale autorului si c& firk o referire la asemenea afilieri de clasi nu este loc pentru categoriile de adeviirat sau fals, deci in genere pentru conceptul de sprogres stiintific. In cele ce urmeazii adoptim termenul de Ideologie Tendinti ideologici doar pentru aceast{ stare de lucruri — reali s presupusi —, iar ceea ce ne propunem este si determinim in ce misuri tendinta ideologici este sau a fost un factor in dezvoltarea a ceea ce se cheam’ — parte in mod incorect — economie politic’ stiingificx. Recunoasterii elementului ideologic i se poate da 0 amploare mai mare sau mai mici. Pufini sint autorii care in fapt au negat ci in economia politics se acumuleazi treptat un bagaj de fapte ,,corect“ observate si de propozitii wadeviirate“, La fel de pujini sint ins si cei dispusi s& nege cu totul influenta factorului ideologic. Majoritatea economistilor se situeazii intre aceste dou extreme: ei sint dispusi si recunoasea prezenga acestui factor, desi, asemenea lui Marx, il giisese numai la alfii si niciodata la ei ingisi; dar nu admit ci el ar fi un blestem incurabil si ci ar vicia pind in strifunduri economia politic’. Tocmai aceasti pozitie intermediar ridicit problema de care ne ocupim aici. Cici ideologiile nu sint simple minciuni; ele sint transpuneri fidele a ceea ce omul crede ci vede. Intocmai cum cavalerul medieval se vedea pe sine aga ‘cum dorea sii se vadi, intocmai cum birocratul modern face acelasi lucru $i intocmai cum ei amindoi nu vedeau gi nu vid nimic din ce s-ar putea invoca ‘impotriva imaginii pe care o au despre ei ingigi, de apiritori ai celor slabi gi inocenti si de chezasi ai Binelui obstesc, aga gi orice alt grup social dezvolti 0 ideologie protectoare care este cit se poate de sinceri. Ex hypothesi noi nu sintem constienti de rationaliziirile noastre, gi atunci cum am putea si le recunoastem gi sii ne ferim de ele? 239Josepit SCHUMPETER Dar inainte de a merge mai departe, sii repet ceea ce am spus: eu vorbesc despre stiinfa care este 0 tehnicii de obtinere a unor rezultate ce, impreun’ cu judecitile de valoare sau preferinfele, produc recomandiri — individuale sau grupate in sisteme — asa cum sint sistemul mercantilist, liberalismul etc. Nu vorbesc despre insesi aceste judeciifi de valoare si recomandari. Sint intru totul de acord cu cei ce sustin ci judecitile despre valorile ultime — despre Binele obstesc, de exemplu — ies din sfera de competenje a omului de sting, putind fi pentru el doar obiecte de studiu istoric, ei ele sint de naturi ideologica si c& nojiunea de progres stiinjific nu li se poate aplica decit in misura in care se pot pune la punct mijloace prin care urmeazii a fi transpuse in realitate. Impirtisesc convingerea ci ¢ lipsit de sens s4 spunem c& universul de idei al liberalismului burghez. ar fi superior in vreun sens relevant universului de idei al Evului Mediu sau ci universul de idei al socialismului ar fi superior celui al liberalismului burghez. Mai cred, pe deasupra, ci nu existii alt temei decit preferinfa personalii pentru a spune ci strategiile noastre politice cuprind mai multi infelepciune sau cunoastere decit cuprindeau cele ale Tudorilor sau Stuartilor sau chiar cele ale lui Carol cel Mare. m Odati ce am infeles posibilitatea tendingei ideologice, nu este greu si o localiziim, Tot ce trebuie si facem in acest scop este si examinim articulajiile procedurii stiinjifice. Ea pleact de la sesizarea unui set de feno- mene inrudite pe care vrem si le analiziim gi sfirgeste — provizoriu — cu un model stiinfific in cadrul ciruia aceste fenomene sint conceptualizate, iar relafiile dintre ele sint explicit formulate, fie ca presupozitii, fie ca propozitii (teoreme). Aceastit descriere primitivii's-ar putea si nu-l satisfac pe logi- cian, dar este suficient& pentru incercarea noastri de a localiza tendinta ideologick. Trebuie observate dou’ lucruri. Intii, cai sesizarea unui set de fenomene inrudite este un act prestiintific. El trebuie s& se producit pentru ca intelectului nostru siti se ofere un obicct asupra ciruia si desfusoare activitatea stiinjificd — un obiect de cereetare — dar nu este prin el insusi stiintific. Desi este prestiingific, el nu este preana- litic, El nu consti intr-o simpli percepere de fapte prin unul sau mai multe simjuri. Aceste fapte trebuie recunoscute ca avind 0 anume semnificatie sau relevangi ce justificd interesul nostru pentru ele si trebuie, de asemenea, recu- noscuti inrudirea dintre ele — astfel incit si le putem separa de altele — ceea ce presupune un anume travaliu analitic din partea fantezici noastre sau a simgului comun. Aceasttt mixturti de perceptii si de analizi prestiintific’ vom numi Viziunea sau Intuigia cercetitorului. Fireste ci in practic’: mai niciodattt nu pornim de pe un teren gol, astfel ei actul de viziune prestiingific nu ne este propriu in intregime. Pornim de la luerdirile unor predecesori sau contemporani de-ai nostri sau de la ideile ce existit in jurul nostru in spiritul public. In acest caz viziunea noastri va confine cel pujin unele din rezultatele analizei stiinfifice anterioare. Oricum, insi, acest compus ne este dat gi exist inainte de a incepe noi insine munca noastra stiinfifica. 240Stiinga si ideologie In al doilea rind, dack am identificat analiza stiinfifick ce opereazit asupra materialului furnizat de viziune cu ,,construirea de modele“, trebuie si adaug numaidecit ci intenfionez si dau termenului model“ un infeles foarte larg. Modelul economic explicit din zilele noastre gi analogii lui din alte stiinge sint, fireste, produsul unor stadii tirzii ale demersului stiintific. In esenti, ins&, ele nu fac nimic ce n-ar fi prezent si in formele cele mai timpurii ale demersului analitic, incit si despre acestea se poate spune ci s-au soldat, la fiecare cercetitor individual, cu modele primitive, fragmentare gi ineficiente. Acest travaliu consti in a selecta anumite fapte si nu altele, in a le fixa prin denumiri, in a acumula noi fapte in scopul nu numai de a suplimenta, ci in parte si de a inlocui pe cele la care ne-am fixat initial, in formularea si ameliorarea relajiilor percepute — pe scurt, in cercetare, ,,fractuali si ateoretici, desfigurate intr-un nesfirgit du-te-vino, unde faptele sugereazit noi instrumente analitice (teorii) iar acestea, la rindul lor, ne conduc 1a recunoasterea a noi fapte. Aga se intimpli deopotrivis atunci cind obiectul interesului nostru este o relatare istoric’ si atunci cind acest obiect este »rafionalizarea ecuajiei lui Schridinger, desi in fiecare caz particular sarcina determinirii faptelor sau cea de analizi poate si o domine intr-o asemenea miisurii pe cealaltd incit si o faci aproape invizibil’. Profesorii pot incerea si Kimureasci acest lucru elevilor lor vorbind despre inductie si deductie si chiar opunindu-le pe acestea una alteia, creind prin aceasta false probleme. Lucrul esengial, oricum ne-am hottiri si-1 interpretiim, este ,.neincetatul du-te- vino“ dintre conceptele clare gi inferenfele riguroase, pe de o parte, iar pe de alta faptele noi si procedeele de tratare a variabilititii lor. De indat& ce am infiptuit miracolul cunoasterii a ceea ce nu putem cunoaste, si anume a existenfei unui factor ideologic in noi ingine si in alii, sintem in misuri si localiziim sursa simpli din care el provine. Aceasti sursi rezida in viziunea inifiali asupra fenomenelor pe care vrem si le supunem tratamentului stiintific. Pentru ci insusi acest tratament este obiectiv contro- abil in sensul ci exist oricind posibilitatea de a stabili dack un anumit enunf, in raport cu o stare dati a cunoasterii, este demonstrabil, infirmabil sau nici una nici alta, Fireste, aceasta nu exclude eroarea onest sau contraf: cerea voiti, dup cum nu exclude nici amigirile de tot felul. Permite inst excluderea acelei categorii aparte de amigiri pe care o putem numi ideologie, pentru ci testul ce se aplici aici este indiferent fai de 0 ideologie sau alta. Pe de alt parte, viziunea inijiali nu este controlabili in acest fel. Aici elementele care vor rezista testului analizei sint, prin definifie, imposibil de deosebit de cele ce nu-i vor rezista sau — cum ne mai putem exprima, dat fiind c& noi admitem ci ideologiile pot si contin chiar si adevir demon- strabil sut la sut’ — viziunea initial’ este prin natura ei ideologie si poate si contin orice cantitate de amigiri datorate pozitiei sociale a individului, modulului in care el vrea sii se vadii pe sine sau clasa ori grupul din care face parte si pe oponen{ii clasei sale sau ai grupului stu. Aceast% afirmatie trebuie extinsi chiar gi la acele particularititi ale viziunii sale care tin de gusturile gi condifiile sale aparte, neavind nici 0 conotafie de grup — exist chiar si o ideologie a intelectului matematic, precum gi o ideologie a intelectului alergic la matematica. 241Josepit_ SCHUMPETER Poate ci e bine si reformulim problema noastri inainte de a trece la discutarea unor exemple. Sursa ideologiei fiind viziunea noastri pre sau extrastiintificl despre procesul economic si despre ceea ce — sub aspect cauzal sau teleologic — este important in el, iar viziunea aceasta find apoi in mod normal supusé tratirii stiintifice, ea va fi ori verificata ori spulberati prin analiza si in ambele cazuri va dispirea ca ideologie. In ce misuri se intimpl&, totusi, s& nu dispar, aga cum ar trebui? In ce miisurii se menfine ca atare in pofida acumulirii probelor contrare? $i in ce misuri viciazi insugi demersul nostru stiinjific cunostin{ele dobindite la capitul lui? Este clar din capul locului cd in cimpul cunoasterii economice exist arii vaste unde pericolul vicierii ideologice n-ar avea de ce si fie mai mare decit este in fizic8. O serie temporalii de investigii brute tn industria prelucritoare poate fi buni sau proasti, dar cum anume este, oricine are, in mod normal, posibilitatea si afle. Sistemul walrasian aga cum se prezinti el poate si admit sau nu o multime unick de soluii, dar daci admite sau nu admite este © chestiune de demonstratie exact’ pe care orice persoani calificati 0 poate repeta. Poate ci problemele de acest gen nu sint dintre cele mai fascinante sau cele mai presante din punct de vedere practic, dar ele formeazi grosul p&rfii propiu-zis stiinfifice din munca noastri. Tar din punct de vedere logic, degi nu totdeauna si in fapt, ele sint neutre fatii de ideologic. In plus, sfera lor se Kirgeste pe misurii ce dobindim o mai bunt infelegere a activititii noastre analitice, A fost o vreme cind economistii credeau ci se cistigi sau se pierde un punet pentru muncitorime daci ci militeazi pentru teoria valorii-muncat si impotriva teorici utiliti{ii marginale. Se poate arita ci, in ceea ce priveste problemele ideologice relevante, adoptarea uncia sau alteia dintre cele dou teorii conteazii la fel de putin ca inlocuirea celei de a doua prin metoda curbei de indiferen& sau inlocuirea curbelor de indiferen{ printr-un simplu postulat de consistenji (Samuelson). Am impresia cX mai sint uni care gisese incompatibilit4{i intre viziunea lor gi teoria productivit’jii marginale. Or, se poate arita ci aparatul pur formal al acesteia din urmi este compatibil i ne asupra realitifii economice pe care a avut-o vreodati cineva* Si trecem acum la identificarea elementelor ideologice in trei dintre cele mai influente edificii de gindire economici — lueririle lui Adam Smith, Karl Marx si Keynes. Ceea ce ¢ interesant in cazul lui Adam Smith nu este absenta tentei ideo- logice, ci caracterul ei anodin, Nu mi refer la injelepciunea sa practic’, modelati de epoca gi {ara in care a trait, cu privire la laissez-faire, comerjul liber, colonii si altele asemenea, pentru ci — e un lucru care se cere repetat cu insisten{i — remarcile mele nu vizeazi defel preferinjele gi recomandarile politice ca atare ale unui om, sau, mai bine zis, le viseazi doar in misura in care Vizeazit analiza factuali gi teoretic’ prezentatd in sprijinul lor. Mi refer exclusiv la demersul siu analitic ca atare — la indicativele, nu si la imperati- 242Stiingt si ideologie vele sale, Dac ne-am injeles asupra acestui punct, prima intrebare care se pune este ce fel de ideologie trebuie si-i atribuim. Procedind conform prin- cipiului marxist, vom ciuta si determinim pozifia lui social, adic’ afilierile lui de clas personale gi ancestrale si in plus conotafiile de clasi ale influentelor ce puteau si modeleze sau si contribuie la modelarea a ceea ce am numit viziunea lui, El a fost un homo academicus devenit mai apoi functionar de stat. Striimosii sii au fost mai mult sau mai pugin de un tip aseminitor: familia sa, care nu era siraci dar nici bogati, s-a striduit si menfind la membrii ei un anumit nivel de educatie si s-a asociat cu un grup bine cunoscut din Scotia acelei epoci. De subliniat cit nu a apartinut clasei oamenilor de afaceri, Viziunea sa generala despre realitiile sociale si econo- mice reproducea la perfectie aceste date. A contemplat cu un ochi rece si critic procesele economice din vremea sa $i a cutat in mod instinctiv factori de explicatie mecanici, cum este diviziunea muncii, si nu personali. Atitudinea sa fajii de proprictatea funciara si fatti de clasele capitaliste a fost atitudinea unui observator din afari si cl a spus cit se poate de clar ci-1 consider’ pe mosier (pe ,,trindavul* mogier care culege acolo unde n-a semiinat) ca pe un niu de prisos, iar pe capitalist (care angajeazii ,oameni hamici oferindu-le mijloace de subzistenti, materii prime gi unelte) ca pe un riu_necesar. Aceasti din urma necesitate igi avea ridicinile in virtutea parcimoniei, al ciirei elogiu izvora evident din adincul sufletului siu de scotian. incolo, simpatiile sale erau cu totul de partea muncitorului care ,,imbraci pe toatii lumea, in timp ce el insusi umbli in zdrenfe“. Adiugati la aceasta dezgustul pe care-1 simjea — aidoma tuturor din grupul stu — fap de ineficienta birocratiei engleze gi fai de coruptia politicienilor gi vefi avea practic intreaga sa viziune ideologic’. Nu pot si examinez aici pe indelete cit anume explici ca din tabloul zugrivit de Smith; trebuie inst sii subliniez neapiirat et cealalti component a viziunii sale, filozofia dreptului natural pe care a asimilat-o in anii sii de formare, produsul unor oameni similar conditionafi, a influenjat intr-un mod aseminitor fundalul ideologic al gindirii sale: liber- {atea natural de actiune, dreptul natural al lucrtorului la intregul produs al muncii, rationalismul individualist 5.a.m.d., toate acestea i-au fost inculeate in timpul studiilor inainte de a i se fi dezvoltat facultiile critice, desi in fond nici nu era nevoie si-i fie predate la scoali aceste lucruri ce i se ofereau ,,in mod natural“ plutind in aerul pe care-1 respira. Dar — gi acesta e lucrul cu adeviirat interesant — toatii aceast’ ideologie, oricit de ferm i-ar fi fost atasat, nu a prea diiunat, de fapt, muncii sale stiinfifice. Dac lisiim de o parte socio- logia sa economica®, gisim la el 0 invafituri factual si analitic’ sinito: care, neindoielnic, poarti amprenta vremii in care a fost scrisi, dar nu este contestabil’i pentru motive ideologice. Exist in ea oarecare ornamente semi- filozofice de naturi ideologicit, dar ele pot fi date de 0 parte fri a diuna argumentatici sale stiinjifice. Analiza desfigurat’ de el in sprijinul conclu- Ziilor sale moderat liber-schimbiste nu se bazeazii — ca in cazul unor filozofi contemporani cu el, cum a fost Morellet — pe ideea ci omul ¢ de 1a naturit liber si cumpere sau sii vindii unde-i place. Apare, ce-i drept, enunful ci produsul (intreg) este compensatia natural’ a muncii, dar nu i se di nici o 243Josep SCHUMPETER {intrebuinfare analitic’’ — pretutindeni ideologia se consumi in frazeologie iar in rest reculeazit in fafa cercetirii stiinfifice. In parte cel putin, aici a fost meritul su personal. Smith a fost omul unei inalte responsabilitati, iar bunul siiu simf sobru gi poate intrucitva sec fi insufla respect fai de fapte gi fatti de logic&; pugin conteazi dact analiza sa trebuie abandonati in calitatea de psihologie, pe care el a vrut sit i-o confere, daci in acelasi timp ea trebuie pastrat ca 0 schema logic a comportamentului economic — privit mai deaproape, homo economicus (in misura in care Adam Smith, autorul Senti mentelor morale, poate fi in fapt creditat sau debitat cu acest concept) se dovedeste a fi un cit se poate de inofensiv om de paic. Marx a fost economistul care a descoperit pentru noi ideologia gi care i-a infeles natura. Cu cincizeci de ani inaintea lui Freud, aceasta a fost 0 reali- zare de prim ordin. Dar, oricit ar pirea de ciudat, el a rimas cu totul orb fata de pericolele ei cind era vorba de el insusi, Numai alti, economistii burghezi si socialigtii utopici, erau victime ale ideologiei. Or, caracterul ideologic al premiselor sale si tenta ideologic’ a rationamentelor sale sint peste tot evidente. Lucrul a fost recunoscut chiar si de unii din discipolii sii (de exemplu, de Mehring). Iar idcologia lui Marx nu este greu de descris. El era un radical burghez. care se rupsese de radicalismul burghez. A fost format de filozofia germani i nu s-a simfit economist de profesie inainte de finele anilor *40. Pind atunci inst, adic inainte de a fi inceput munca sa analitic’, serioast, viziunea sa despre procesul capitalist se inchegase, iar munca sa stiinfificd trebuia s-o transpund in fapt, nu s-o corijeze. Nu era o viziune original. Era vehiculati de toate cercurile radicale din Paris si poate fi regiisita Ia un numir de autori din secolul al XVII-lea, cum ar fi Linguet®. Istoria conceputii ca lupta intre clase definite ca bogafi si stiraci, cu exploa- tarea unora de ciitre ceilalfi, cu bogijia in permanentit crestere la tot mai putini avuti si mizeria gi degradarea tot mai profunde la cei lipsiti, inaintind cu 0 necesitate inexorabil’ spre 0 explozie spectaculoasi — aceasta era viziunea conceputii atunci cu energie piitimasi si care urma si fie elaborati, asemenea unei materi prime, cu ajutorul uneltelor stiintifice din epoca. Aceasti viziune implick un numir de enunjuri ce n-ar rezista la proba controalelor analitice. $i intr-adevir, pe misuri ce munca sa analitic’ se maturiza, Marx nu numai ci a elaborat numeroase analize stiinfifice ce rau neutre fajii de aceasti viziune, dar a claborat si unele ce nu se potriveau prea bine cuca — de exemplu, a depisit tipul de teorii despre criz bazate pe ideea subconsumului sau pe cea a supraproductiei, pe care se pare cit le acceptase inifial gi ale e&iror urme s-au plstrat — punindu-i in incurcituri pe exegeti — peste tot in scrierile sale. Alte rezultate ale analizei sale au fost introduse de el prin procedeul pistririi formuliirii inigiale — ideologice — in calitate de lege ,,absolut& (adic abstract’) 0 dati cu admiterea existentei unor forte de sens opus menite si explice fenomenele din viata real ce se abiteau de la lege. in fine, unele pirji ale viziunii si-au gisit refugiu intr-o frazeologie vituperanti ce nu afecteazi elementele stiinjifice ale unui rationament. De exemplu, teoria exploatiirii axati pe ideea ,,plusvalorii a fost un specimen veritabil de analizi teoretici. Dar toate frazele incandescente despre exploa- 244Stiing’ gi ideologie tare puteau fi foarte bine atasate si altor teorii, bunioari celei a lui Bohm- Bawerk: daci ni-l imaginiim pe acesta in pielea lui Marx, ce putea fi mai usor pentru el decit sii-gi reverse minia asupra infernalei practici de spolicre a muncitorilor prin sciderea din produsul muncii lor a unei perioade de timp. Dar unele elemente ale viziunii sale inijiale — in particular mizeria ‘rescind’ a maselor, care urma si le impingi in cele din urma la revolutic — desi de nesustinut, ti rau totusi indispensabile. Aceste elemente erau prea strins legate de intenfia cea mai profundi a mesajului stu, prea adinc ‘inridicinate in insugi sensul viefii sale pentru ca si le poati abandona. In plus, ele erau cele ce-i atriigeau pe discipoli, din ele se alimenta adeziunea lor plind de fervoare. Prin ele se explicit efectul organizator — fauritor de partid —aceva ce firi ele ar fi fost linced si lipsit de viayi. Asa se face cit in acest caz inregistrim victoria ideologici asupra analizei: toate consecintele unei viziuni ce se transformi in crez social gi prin aceasta sterilizeazX analiza. Viziunea lui Keynes — sursa a tot ceea ce a fost gi este, mai mult sau mai pufin precis, identificat drept keynesianism — s-a conturat mai intii in citeva pasaje de gindire profundi din introducerea la cartea sa Consecinfele Paci (1920). Aceste pasaje au creat stagnationismul modem — inclinatii stagnatio- niste fuseseri exprimate, la ristimpuri, de multi economisti inaintea sa, incepind cu Britannia Languens (1680) — si indic& trisiturile lui esentiale, trisiiturile unei societ’ti capitaliste mature si arterosclerotice care incearcit sit economiseasci mai mult decit pot si absoarba capacitiile ei descrescinde de a investi. Aceasti viziune nu a mai dispirut niciodat& dup’ aceea — ea mai transpare in tratatul despre Reforma monetari gi in alte locuri, dar cum in anii '20 atenfia lui Keynes era absorbiti de alte probleme, ea nu a fost imple- mentatii analitic decit mult mai tirziu. D. H. Robertson, in cartea sa Politica bancara si nivelul prefurilor, a prezentat unele cercetiiri ce echivalau cu 0 implementare parfiali a ideii de economisire ineficient’. La Keynes inst aceastii idee a rimas o prezenti Mituralnict, chiar si in Tratat despre moneda. Pesemne c& gocul produs de criza mondiali a rupt in mod hotirit toate legiturile care il impiedicau si-si spuni gindurile pind la capit. Acest oc a creat in mod cert publicul receptiy la un mesaj de acest fel. $i de data aceasta, cea care a exercitat atractie si s-a impus a fost ideo- logia — viziunea capitalismului in putrefactie, care plasa (vedea) cauza deciderii in una dintr-un numiir mare de trisituri ale societi{ii contemporane — si nu implementarea analitici realizati de cartea din 1936 care, prin ea insigi gi Miri sprijinul pe care I-a gisit in ecoul larg al ideologici asociate, ar fi ayut de suferit mult mai mult de pe urma criticilor ce au fost indreptate impotriva ei aproape imediat, Totusi, aparatul conceptual era opera unui spirit nu doar strilucit, ci gi matur — a unui marshallian ce se numira printre cei trei care-si impiirjiseri intre ei mogtenirea de idei a maestrului. In tot cursul anilor '20 Keynes s-a simfit un marshallian, si chiar daci mai tirziu yea si se lepede in mod dramatic de acest atagament, el n-a deviat niciodatt dela linia marshallianX mai mult decit era strict necesar pentru a-si intemeia sustinerile. El a continuat si fie ceea ce devenise pe la 1914, stipin pe mestegugul de teoretician, fiind astfel in misurit si imbrace viziunea sa intr-o 245Josep SCHUMPETER armuri ce a impiedicat cu totul pe multi din discipolii sii si vada elementul ideologic. Fireste ci aceasta gribeste in prezent absorbia contributici lui Keynes la fluxul actual al travaliului analitic. Nu sint de absorbit principii realmente noi. Este usor de vizut ci teza ideologict a echilibrului realizat prin neocuparea maxima a fortei de munci gi cea a ne-cheltuirii — termen preferabil celui de economisire — sint incorporate in citeva postulate restric- tive ce pun accentul pe anumite fapte (reale sau presupuse). Cu aceste postulate fiecare poate proceda dup’ cum i se pare potrivit, iar in rest poate si-si vada de drumul siiu. Aceasta reduce controversele keynesiene la nivelul stiinfei tehnice. Lipsind suportul institutional, ,,crezul s-a epuizat 0 dati cu situafia care-I ficuse convingitor. Chiar si cei mai tenace McCulloch-i din zilele noastre sint silifi si se plaseze pe una din acele pozitii despre care este greu de spus daci implict renunfarea la mesajul inifial, reinterpretarea lui sau ‘nfelegerea lui incorecta. v Exemplele noastre ar putea sugera ci ideile nesupuse controlului analitic joaci un rol doar in sfera acelor concepfii largi despre procesul economic in ansamblu, ce constituie fundalul de la care porneste efortul analitic, fundal din care noi nu izbutim niciodati si stipinim decit fragmente. Lucrul acesta este, fireste, adevirat intr-o anumit% maisurli — grosul muneii noastre de cercetare se ocupi de probleme particulare ce las mai putin loc simplei viziuni gi sint mai riguros controlate prin teste obiective — dar nu in totali- tate. Luafi, de exemplu, teoria economisirii, care apare intr-un context mai larg in sistemul keynesian dar ar putea, tot atit de bine, si fie tratat, teoretic gi practic in mod separat. Incepind din epoca lui Turgot si Smith — de fapt, din vremuri gi mai vechi — si pind in cea a lui Keynes, toate propozitiile de cipetenie privitoare Ia natura gi efectele ei au fost asamblate, pe calea unei lente acumuliri, astfel incit, in lumina bagajului mai bogat de fapte de care dispunem astizi, nu prea mai rimine loc pentru deosebiri de opinii. Ar fi usor de creionat 0 analiz rezumativi (desi, probabil, nu prea incitanti) pe care majoritatea economistilor de profesie si 0 accepte ca pe un lucru de la sine infeles. Dar exist’, gi au existat intotdeauna, discursuri de elogiere sau de infierare pe aceasti temi, care, ajutate gi de unele trucuri terminologice cum este confuzia dintre economisire si necheltuire, au izbutit $% creeze un fals antagonism intre diferiti autori. Divergentele de doctrini foarte accen- tuate pentru care nu existi nici o baz factual’ sau analitict semnaleaztt, desi prin ele insele nu dovedese, prezenta tendin{ei ideologice de o parte sau de cealalt sau de amindout — tending ce izvoriiste in acest caz din dou’ atitu- dini diferite fat’ de modul de viata burghez. Un alt exemplu de ideologie de breasli de acest fel ni-1 oferi atitudinea majoritijii, dacit nu a totalititii, economistilor fag de tot ce se leagi in vreun fel de monopolism (oligopolism) si de fixarea concertatA (prin infelegere secret) a prefurilor. Aceasti atitudine a rimas neschimbati de la Aristotel gi Molina incoace, desi in condifiile industriei moderne ea a dobindit 0 semni- 246Stiing’ si ideologie ficafie partial now. Acum ca gi atunci, majoritatea economistilor ar subscrie la dictonul lui Molina: monopolium est injustum et rei publicae injuriosum. Pentru rafionamentul meu insi nu conteazit aceasti judecatit de valoare — giganticele intreprinderi comerciale moderne pot si ne fie antipatice intocmai ca $i multe alte trisituri ale civilizajici moderne — ci analiza care ne conduce la ca gi influenta idcologic& pe care aceasti analizit 0 exerciti. Or, cine a citit Principiile ui Marshall, cu atit mai mult cine a citit cartea sa Industria si comerjul, igi di seama c& dintre numeroasele formule pe care le acoperé acesti termeni exist multe in cazul cirora ar trebui asteptate efecte benefice si nu prejudicii pentru eficienga economica si pentru interesele consumato- rilor. Analiza moderna poate si arate si mai clar ci nu se pot formula enunguri globale si nenuanjate care si fie valabile pentru toate aceste formule; si ci simple fapte cum sint m&rimea, monopolul desfacerii, discriminarea si fixarea concertatt a preturilor nu sint prin ele insele suficiente pentru a indreptifi si se afirme ci rezultatul economic este, in vreun sens important al cuvintului, inferior celui ce ar fi de asteptat in conditiile concurenjei pure; cu alte cuvinte, analiza economic’ nu oferi argumente in sprijinul unei nedi- ferenfiate ,,trust busting (lichidare a trusturilor), astfel de argumente trebuind si fie ciutate in circumstan{ele particulare ale fiecirui caz indivi- dual. Cu toate acestea, numerosi economisti se declari in favoarea unei asemenea ,,trust busting" nediferenfiate $i ceea ce ¢ interesant este ca printre ei se aflii la loc de frunte avocati entuziasti ai sistemului liberei initiative. Lor le apartine ideologia potrivit cireia economia capitalist si-ar indeplini in mod admirabil funcfiile ei sociale gratie baghetei magice a concurenfei pure, dac& n-ar fi monstrul monopolist sau oligopolist ce-si arunci umbra pe o sceni altminteri luminoas’, Nu conteazii citusi de pufin argumentele privi- toare la performantele marilor firme, 1a inevitabilitatea aparitici lor, la costurile sociale pe care le-ar antrena lichidarea structurilor lor, la zidamnicia veneratului ideal al concurentei pure, si la ele nu se reactioneazi niciodatit altfel decit printr-o foarte sincer’ indignare. Chiar inmultite in acest fel, exemplele noastre, desi ilustreazii destul de bine ce este ideologia, nu ne dau decit o idee inadecvati despre amploarea influentei exercitate de ea. Aceastit influent nu se manifest nicdieri mai putemic decit in istoria economic’, unde urmele premiselor ideologice se vid deosebit de clar tocmai pentru ci acestea sint rareori explicit formulate si, de aceea, rarcori sint gi controversate. Un foarte bun exemplu este aici problema rolului ce trebuie atribuit in dezvoltarea economics inifiativei guvernamentale, acfiunilor gi strategiilor politice: un grup de istorici ai econo- mici au supraestimat iar alfii au subestimat importanfa acestei inifiative, de 0 manieri ce trideazA in mod neechivoc convingeri prestiingifice. Pini si inferenja statistic’ igi pierde obiectivitatea, care in mod normal ar trebui s-o caracterizeze, ori de cite ori sint la mijloc chestiuni ideologice relevante.” lar unele din apele sociologice, psihologice, antropologice, biologice ce scald’ (umurile noastre sint atit de poluate de factorul ideologic, incit, contemplind starea de lucruri din uncle pirfi ale acestor domenii, economistul ar putea, prin comparajie, si se simt intrucitva usurat. Dacd am avea destul timp, am 247Josep _SCHUMPETER putea inregistra pretutindeni acelasi fenomen: c& ideologiile se cristalizeazit, c& devin crezuri deocamdati impermeabile la argumente, ci-gi afl’ apiritori dispusi din adincul sufletului s& lupte pentru ele. Situafia nu se schimb& mult in bine dac& postulim, cum s-a facut uneori, c& exist spirite detagate care sint imune la factorul ideologic gi ex hypothesi capabile si-1 depigeasci, Poate ci exist intr-adeviir astfel de spirite gi este in fapt usor de vazut c& anumite grupuri sint la mai mare distang& decit altele de acele spatii sociale in care ideologiile dobindesc un plus de vigoare in conflictul economic sau politic. Dar desi pot fi relatiy libere de ideologiile practicienilor, ele secret ideologii proprii cu un potential de distorsiune la fel de mare. Mai degrabi am putea sine consolim cu observatia cii nici o ideologie economick nu dureazit vesnic si ct, cu. o probabilitate ce se apropic de certitudine, izbutim dup& un timp si ne debarasiim de fiecare din ele. Aceasta decurge nu numai din faptul ci se schimba conformatia societiti astfel cX fiecare ideologie economic’ trebuie si dispara, ci si din relatia pe care ideologia 0 are cu acel act cognitiv prestiintific pe care noi l-am numit viziune. Cum acest act induce investigafia factual si analiza si cum acestea tind s% anihileze tot ceea ce nu rezisti la probele lor, nici o ideologic economici n-ar putea supraviejui indefinit nici chiar intr-un univers social stationar. Pe misuri ce timpul trece iar aceste teste se perfectioneazii, ele isi fac efectul mai repede gi mai palpabil. Dar aceasta ne las totusi cu rezultatul cio ideologie sau alta ne va insofi intotdeauna, rezultat pe care, socot, trebuie si-1 acceptim. Dar aceasta nue o nenorocire. Este locul aici si amintim un alt aspect al relatiei dintre ideologie gi viziune. Acel act cognitiv prestiintific care repre zint& sursa ideologiilor noastre este in acelasi timp 0 conditie prealabilit a muneii noastre stiintifice. Fara el n-ar fi posibil nici un nou demaraj in. vreuna din stiinfe. Prin el dobindim noi materiale pentru stridaniile noastre stiinfifice, dobindim ceva ce se cere formulat, apirat, atacat. Repertoriul nostru de fapte side instrumente se innoieste el insusi in timp, incit putem spune ci desi ideo- logiile ne incetinese inaintarea, fird ele nam putea inainta defel. NOTE 1. Pasajul acesta este ca atare suficient de clar, Nu strict totusi si facem mai explicit sensul situ. Este reprobabili, dup cum am spus, conduita care ,forteazi fie faptele, fie coneluziile trase din ele, pentru a le pune in serviciul unui ideal sau al unui interes", indiferent daca autorul isi declaré sau nu preferinja pentru cauza pe care 0 susfine. Independent de aceasta, ar fi poate bun uzanja de a cere fieciruia si-gi formuleze explicit ,,premiscle axiologice* sau interesul pentru care vrea si pledeze, ori de cite ori acestea nu sint evidente. Aceasta este ins o ceringt supli- mentari, care nu trebuie confundatd cu altele. 2. In particular, acceptarea ei nu este o preconditie necesari a valabilititii rajionamentului ce urmeazi a fi desfigurat i care ar fi putut fi formulat gi in alte feluri. Exist, totusi, anumite avantaje cind se porneste de la o doctrin’ cu care toat 248Sti Jumea este familiarizatt gi a c&irei mengionare este suficient& pentru a resuscita intr-un minim de timp, in mintea auditoriului, anumite idei esenjiale. 3. Cred ci as jigni inteligenfa cititorilor mei prin precizarea ci acest gen de rela- tivism n-are nimic de-a face cu relativitatea einsteinian’, dact o asemenea ci nu s-ar intfini, totusi, in literatura filozofick din zilele noastre. Faptul mi: semnalat de profesorul Philipp Frank. 4, Opinia contrari intilnitX uneori trebuie pus’ pe seama versiunilor simplificate ale teoriei productivit’tii marginale, care supraviejuiesc in manuale gi care nu iau in considerare toate restricfiile cirora le sint supuse functiile de productie in viaja reali, mai ales cind e vorba de functii de productie ale unor concemuri performante pentru ‘care sint fixate ferm, pentru moment, un numiir de date tehnologice — intocmai cum {in mecanica elementari nu se iau in cosiderare complicajiile ce se ivesc de indati ce suprimaim postulatul simplificator ¢’ masele corpurilor se concentreaza intr-un singur punct. Dar 0 teorie marginalist’ care ia in considerare restricjii ce, chiar si in condijiile concurenjei pure, impiedict ca factorii s% fie plititi in conformit productivitijile lor marginale, rimine totuyi o teorie marginalist. 5. Chiar si aci, dup cum mi-a reamintit profesorul E. Hamilton, este probabil mai mult loc pentru elogii decit pentru reproguri. 6. Vezi indeosebi S. N. H. Linguet, La Théorie des Lois Civiles (1767) si felul cum il comenteaz’i Marx in Teorii asupra plusvalorii, vol. 1. 7. Nu cunosc nici un caz in care insegi regulile de inferentit si fi suferit distor- siuni de natura ideologic’. Sint in schimb frecvente cazurile in care rigoarea testelor este relaxat sau sporitié in funcie de inctirctitura ideologic’ a propozitici in discutic. Cum acceptarea sau respingerea unui anumit rezullat statistic implicit intotdeauna riscul de a gresi, simpla variajie in disponibilitatea de a asuma acest rise va fi sufi- cient, chiar in lipsa altor motive, pentru a genera acca situagic bine cunoscut in care doi economisti statisticieni trag concluzii opuse din aceleasi cifre. fi si ideologie