Student: Rusnac Eliza

Master: Consiliere în AS
An de studiu: II

Tema de cercetare – fenomenul de bullying în școlile din România

Tema de cercetare o consituie fenomenul de bullying în România, fenomen care tinde să

ia amploare. Am ales să studiez această temă, deoarece ei reprezintă un grup vulnerabil, ce
necesită sprijin specializat din partea societății.

Diferit de alte forme de abuz/violență, bullyingul se manifestată pe orizontal între coii, și

reprezintă un concept care poate fi descris ca o umbrelă sub care se ascund comportamente
variate, având stabilitate și efecte negative care se resmit atât pe termen scurt cât și pe termen
lung. Manifestările acestuia sunt de regulă ascunse de privirile adulților și care în lipsa unor
supravegheri atente continuă să existe. În lipsa conștientizării existenței fenomenului nu sunt
regelementate acțiuni specifice de intervenție. Studii realizate la nivel internațional au indicat că
bullying-ul implică un număr mare de copii și tineri din toate mediile socio-economice, din
grupurile rasiale care au fost studiate, și este prezent în zone cu densitate diferită a populației
(Nancy Dowd, Dorothy Singer, Robi Wilson 2001).

Bullyingul este un fenomen relativ nou pentru societatea postmodernă, acesta fiind
resimțit cu precădere de la sfârșitul anilor -90. În generația contemporană, copiii adesea se
confruntă cu efectele acestui fenomen, adesea fiind considerat unul dintre cei mai puternici
factori de risc pentru sănătatea și protecția copiilor întrucât consecințele acestuia afectează într-
un mod amplu dezvoltarea socio-emoțională a copiilor.

Printre caracteristicile specifice fenomenului de bullying se enumeră: dezechilibru de

putere, regularitatea cu care se manifestă, acțiuni specifice de provocare de suferință fizică și/sau
emoțională cu intenționalitate, practicarea acestuia într-un mediu pe care copilul nu îl poate evita
– spre exemplu la școală. Aceste situații reprezintă acțiuni greu de gestionat pentru copil care pe
fondul presiunilor colegilor, a lipsei de reusre interioare corelate cu lipsa unui sprijin emoțional
constant, victimele bullyingului încep să se confrunte cu situații care pot pune în situații de risc
sănătatea emoțională a acestora.

1
 Fenomenul de bullying este unul foarte complex și unul care tinde să ia amploare cu
ușurință. Acesta poate fi corelat cu factori sociali de privare a anumitor resurse; părinți plecați în
străinătate, familii aflate în diverse situații grele de viață datorate lipsei prezenței unui părinte,
frați numeroși, resurse financiare limitate, lipsa de toleranță față de credințe/ideologii, aspect
exterior etc. În complexitatea lui, fenomenul de bullying necesită atenția și acțiunea concentrată
a tuturor adulților din contextele de viață ale copiilor, părinților, cadrelor didactice, persoanl
educațional auxiliar, membri ai comunității cu atât mai mult cu cât bullyingul nu se manifestă la
vedere ci în spații în care în mod obișnuit adulții nu sunt prezenți: curtea școlii, în pauzele de
recreere, drumul spre școală, colțuri ascunse din proximitatea școlii.

Promovarea unor valori de tolerență, respect, grijă și acceptare a diferențelor culturale,

rasiale, religioase etc la nivelul grupului de elevi precum și cultivarea și prevenția sistematică a
acestor valori morale care de altfel pot fi traduse și în comportamente de suport și prietenie între
copii, formarea unor reguli de grup care să sancționeze imediat orice comportament menit să
producă suferință, reprezintă un proces care poate să crească capacitatea de răspuns a fiecărui
copil care observă o situație de bullying. În acest fel, treptat, copiii pot deveni din martori pasivi
ai fenomenului, prezențe active care să descurajeze astfel de comportamente.

Este mai probabil ca adolescenții și copiii care generează comportamente de bullying să

aibă convingeri care sprijină violența, mai puternice decât ale egalilor lor (Bosworth, L. K.,
Espelage, D. L., & Simon, T. R., 1999) și sunt mult mai probabili să-și influențeze în timp egalii
să se angajeze în agresarea altora (Espelage, D. L., & Swearer, S. M, 2003). Studiile sugerează
că nu există o singură cauză a bullying-ului. Mai degreabă, factorii legați de persoană, familie,
semeni, școală și comunitate sunt cei care pot crea riscul ca un copil sau tânăr să-i agreseze pe
semenii săi; comportamentele de bullying sunt legate de alte comportamente problematice,
inclusiv vandalism, bătăi, consumul de alcool, fumat, absențe, abandaon școlar și alte
comportamente antisociale (Joseph E. Zinas, Maurice J. Elias, Charles A. Maher, 2013).

Una dintre cele mai întâlnite forme de bullying este cel care ia forma abuzului fizic,
acesta incluzând forme de agresiune fizică dar care nu se limitează la comportamente de tip
îmbrâncire, pus de piedici, lovire, distrugerea sau deposedarea de obiecte personale. Intensitatea
acestor acțiuni nu este de neglijat iar ceea ce rănește cel mai profund este dat de faptul că acestea

2
se manifestă cu repetivitate și cu precădere în lipsa prezenței unui adult care să îndeplinească
rolul de a proteja/interveni într-o situație de bullying.

Bullyingul verbal implică comportamnete care au scopul de a denigra pe cale orală a

imaginii unei alte persoane însă nu se limitează doar la comportamnete de poreclire, insultare,
tachinare, intimidare,umilie. Acest tip de comportament transmite mesaje cu profund înțeles
discriminatoriu și rasist fiind o modalitate prin care mulți copii resimt suferința provocată de
puterea cuvintelor încărcate de semnificații negative.

Comportamnetele de bullying social sunt mai greu de identificat deoarece acestea

presupun desfășurarea de acțiuni care plasează vicitma într-o situație stânjenitoare, de umilire
publică, de răspândire de zvonuri, ironii, acestea ascunzând intenția de a umili și izola victima
din punct de vedere social.

Odată cu avansarea tehnologiei, se poate observa cu ușurință faptul că și în acest domeniu

s-a creat o modalitate de hărțuire. În mediul on-line, tot mai des sunt întâlnite replici acide,
părând a fi chiar promovat în mod indirect în mass media. Cyberbullyingul se referă la orice
modalitate de bullying mediat cu ajutorul tehnologiei, identificat în spațiul virtual de social
media, website-uri, mesagerie, etc. Acest tip de bullying nu include doar acțiuni repetate de
trimitere de spam-uri, postări, imagini, mesaje, filme cu conținut ofensator, jignitor, abuziv cât și
excluderea deliberată a unui copil în spațiul online prin spargerea de parole ale conturilor
persoanale, aceasta fiind o formă deosebit de dăunătoare de bullying care se remarcă prin viteza
de propagare a ainformațiilor cu conținut negativ precumși posibilități limitate ale victimei de a
controla situația.

De cele mai multe ori, victima agresiunilor de tip bullying nu trebuie să adopte anumite
comportamente și atitudini extraverte, agresorii legându-se de aspecte care țin de factori
extrinseci precum: aspectul fizic, timiditate, performanțe școlare, prezența unei dizabilități,
existența unor cerințe educaționale speciale, statutul economic al părinților, credințe; statutul de
nou membru într-un grup, etnia, apartenența la anumite religii, reprezintă câteva atribute care
tind să se transforme în riscuri pentru copii iar acestea să devină victime ale bullyingului.

Fenomenul de bullying implică multă agresiune și ură iar de cele mai multe ori copiii nu
dețin resursele interoare necesare pentru a combate în mod ferm aceste acțiuni iar ceilalți copii

3
martori adesea pot fi timorați să intervină în favoarea victimei din teama de a nu fi asociată cu
persoana în cauză iar în cele din urmă să primească același tip comportamnet. Pe de altă parte,
agresiunile tind să devină un soi de spectacol pentru ceilalți copii iar atunci când cei prezenți aleg
să intervină, aceștia o fac în favoarea agresorului pentru a asigura că nu vor deveni ținta acestuia
în cele din urmă. Există situații când astfel de acțiuni de tip bullying sunt evaluate și sancționate
însă adesea acest lucru se face în mod diferențial și discriminatoriu. În situația în care un copil
excelează la învățătură, comportamentele de tip bullying pot fi trecute cu vederea mai adesea de
către adulți sau sacțiunile propuse pot fi mai blânde decât pentru acei copii cu rezultate școlare
slabe, cei din urmă fiind percepuți vinovați și responsabili de comportamente violente și în
măsură să fie sancționanți. Existența abuzurilor fizice în mediul familial și în mod special
orientat asupra copilului, adesea poate fi asociat cu comportamentele de bullying ale acestuia.
Abuzul în familie implică atât perpetuarea de către copil a comportamnetelor învățate acasă cât și
obișnuința cu statutul de victimă. “Analizându-se practicile parentale sau diferitele forme de
abuz în familiile de proveniență, se observă o dublă asociere a abuzului în familie atât cu statutul
de agresor cât și cu cel de victimă. Copiii afirmă că au fost loviți cu palma sau urechiați de
părinți, spun într-o măsură semnificativ de ridicată că au fost excluși din grup, au umilit sau
agresat fizic un alt copil. În același timp, se remarcă o creștere semnificativă a situațiilor în care
un copil devine victima hărțuirii repetate între egali (excludere din grup, umilire sau violență
fizică) dacă este victima unei forme de abuz în familia de proveniență”(sursă web). Același
studiu a pus în evidență faptul că părinții care afirmă că au bătut sau umilit un copil/făcut de
rușine propriul copil, consideră într-o măsură semnificativ mai ridicată atât că acesta poate umili
sau agresa un alt copil, cât și că acesta poate fi victima într-o situație de hărțuire între egali.

Obiectivele cercetării

Studiul de față a pornit de la nevoia de a strange informații atât de tip calitativ cât și
cantitativ, relevante fenomenului de bullying, în vederea unei înțelegeri complexe a motivațiilor
care stau la baza acestor comportamente, precum și a dimenisunii acestui fenomen în contextul
social din România.

Principalele obiective care au stat la baza cercetării au fost:

- Descrierea modului în care elevii percep comportamentul de bullying în contextul

școlar

4
 - Măsurarea incidențelor cazurilor de bullying la nivelul școlii
- Măsurarea incidenței cazurilor de bullying prin practicarea anumitor comportamente
precum excluderea din grup, umilirea, distrugerea de bunuri ale altor personae,
violență fizică.
- Determinarea profilului social al actorilor implicați în comportamente de acest tip.

Documentarea prealabilă

Documentarea prealabilă a fost realizată atât prin documentarea livrească (literatura de

specialitate, rapoarte de cercetare anterioare, documente statistice), cât si prin cea de teren
(observaţii, chestionare).

Universul cercetării

Universul cercetării este reprezentat de elevi ai unei școli gimnaziale din București,
aceștia având vârste între 11-14 ani.

În cadrul acestei cercetări au fost analizate chestionare deschise cu elevii, părinții acestora
cât și cu o parte dintre cadrele didactice.

Metodologia cercetării

În acord cu obiectivele stabilite, acest studiu dorește să evidențieze o abordare dublă de

cercetare:

- Abordare de tip calitativ, aceasta a urmărit reliefarea percepțiilor, a atitudinilor și

comportamentelor copiilor cu privire la fenomenul bullying-ului, identificarea
comportamentelor copiilor cu privire la fenomenul bullying-ului, identificarea
actorilor principali implicați, a contextelor sociale în care acesta are loc și a soluțiilor
pentru a limita practicarea acestuia.
- O abordare de tip cantitativ, care a presupus măsurarea opiniilor copiilor și a
părinților cu privire la fenomenul social studiat.

Am optat pentru anchetă sociologică ca metodă de cercetare, deoarece studiez un

fenomen social frecvent întâlnit în societatea actuală.

5
 În ceea ce priveşte tehnica de cercetare, chestionarul format doar din întrebări deschise şi
studiul de caz sunt cele ce se pliază în cazul de faţă. Dintre acestea am ales să utilizez în cadrul
cercetării un chestionar format din întrebări deschise, redactat sub forma unui ghid de interviu
scris.

Luând în considerare faptul că cercetarea este realizată pe un număr restrâns de persoane,

relevanţa punctului de vedere în explicarea şi înţelegerea realităţii aparţine subiecţilor
intervievaţi şi instrumentul folosit pentru colectarea datelor este chestionarul cu întrebări
deschise.

Am optat pentru utilizarea în cadrul cercetării a unui chestionar structurat scris cu întrebri
deschise, întrucât în cadrul acestei tehnici de investigare sunt abordate teme şi ipoteze stabilite
anterior asemănându-se în acest sens cu interviul structurat, dar în cadrul căruia ordinea
adresării acestora nu este prestabilită, asemănâdu-se prin acestă caracteristică, cu interviul
nestructurat. (Chelcea, S., 2001). Aşadar, aceasta reprezintă o modalitate de cercetare, care
necesită informarea, studierea prealabilă realizată de către cercetător asupra temei ce urmează să
o studieze, modalitate prin intermediul căreia cercetătorului îi este conferit un anumit grad de
libertate asupra succesiunii de adresare a întrebărilor, care nu a fost prestabilită.

De asemenea, voi enumera mai jos şi alte motive, care au contribuit la alegerea acestui
intrument de obţinere a datelor şi anume:

- Astfel am obținut disponibilitatea părinților și a cadrelor didactice de a lua parte la

cercetare;
- Persoanele chestionate s-au simțit încrezătoare să ofere răspunsuri persoanle, înțelegând
faptul că sunt anonime;
- în cadrul chestionarului se precizează data şi locul, locaţia unde acesta se desfăşoară,
datele obţinute în urma acestuia putând fi astfel supuse comparării cu altele.

Precizări conceptuale

Pentru a putea avea o înțelegere mai complexă a fenomenului, vom analiza bullyingul din
prisma a două considerente: în primul rând este nevoia de definire a conceptului de „bullying” şi

6
a principalilor indicatori a-i recunoașterii acestuia astfel putându-se elabora o metodologie care
să cuprindă date cât mai acurate despre fenomen; în al doilea rând, ele sunt necesare pentru
elaborarea recoamandărilor de prevenție și intervenție în situațiile de bullying. O abordare și o
înțelegere comună a semnificației comportamnetului de bullying este esențială pentru o
comunicare fluentă și inteligibilă între profesioniștii care lucrează direct cu copilul sau care prin
intermediul activității sale, poate avea implicații asupra vieților acestora.

În general, bullying-ul este caracterizat ca un comportament agresiv manifestat în mod

intenționat și care este menit să provoace disconfort sau durere, implicând un dezechilibru de
putere și tărie între actorii - agresor și victimă, și care,se manifestă repetitiv, regulat (sursă web);

Comportamentele de bullying au stabilitate crescută în timp, de cele mai multe ori sunt
ascunse de privirile adulților și în absența unor măsuri specifice de intervenție continuă să
afecteze tot mai mulți copii. Comparativ cu comportamentele de agresivitate care apar spontan
între copii urmare a experimentării de emoții intense (ex. furie, frustrare, teamă etc.), aceste
emoții se elimină de îndată ce intensitatea trăirilor emoționale se diminuează în timp ce
comportamentele de bullying nu dispar de la sine. Bullying-ul este o problemă relațională ce
necesită întotdeauna o soluție care implică schimbări la nivelul relațiilor între copii și în
dinamica grupului. Pentru eliminarea comportamentelor de bullying este necesară o intervenție
directă în contextul în care acestea apar, cel mai adesea în mediul școlar.

Pentru înțelegerea corectă a fenomenului de bullying, este însă foarte importantă

diferențierea comportamentelor subsumate acestui fenomen în raport cu:

- episoadele unice/singulare de excludere socială;

- episoadele singulare de comportament ironic;
- episoadele singulare de agresiune și/sau intimidare;
- conflictele/situațiile de bătaie între copii, caracterizate prin reciprocitate la nivelul
intenției;

Deși toate comportamentele menționate mai sus generează stres, disconfort, suferință în
dinamica relațională a copiilor, ele nu sunt comportamente de bullying, câtă vreme nu sunt
inițiate deliberat, în mod repetat.

7
Există mai multe dimensiuni ale fenomenului de bullying:

- bullying fizic; sunt incluse comportamente repetate de tip: lovire, pus piedică, îmbrâncire,
plesnit, distrugerea/deposedarea de obiecte personale dar nu se limitează la acestea;
- bullying verbal; include dar nu se limitează la comportamente repetate de tip: poreclire,
insultare, tachinare, umilire, intimidare, transmitere de mesaje cu conținut rasist;
- bullying social, de multe ori ascuns, greu de identificat/recunoscut, realizat cu scopul de a
distruge reputația socială a unui copil și de a-l plasa într-o situație de umilință publică;
include dar nu se limitează la comportamente repetate de tip: minciună și/sau răspândire
de zvonuri, realizarea de farse cu scopul de a umili/crea situații stânjenitoare, încurajarea
excluderii / izolării sociale, bârfa;
- cyberbullying, ascuns sau evident; se referă la orice comportamnet de bullying mediat de
tehnologie, identificat în spațiul de social media, website-uri, mesagerie etc.; include dar
nu se limitează la comportamente repetate de tip: mailuri, postări, mesaje, imagini, filme
cu conținut abuziv /jignitor/ofensator; excluderea deliberată a unui copil în spațiul online;
spargerea de parole ale unor conturi personale (de e-mail, FB etc.)

Recomandări

Studiile existente indică faptul că bullying-ul la școală poate fi redus semnificativ prin
programe complexe în cadrul școlilor care sunt menite să schimbe normele de comportament.
Cifrele disponibile la nivel internațional au determinat aprecierea fenomenului de bullying,
împreună cu stilul de educație parentală, ca factor de risc fundamental pentru sănătatea mintală a
copiilor și adolescenților și pentru dezvoltarea optimă a potențialului lor de învățare academică și
funcționare socială. Prin dimensiune și severitatea consecințelor pe care le generează pentru
sănătatea copiilor, fenomenul de bullying este abordat în numeroase țări europene ca o problemă
de sănătate publică (Dorothy l. Espelage, Susan M. Swearer, 2004).

Studii internaționale au arătat că între 15% - 25% dintre elevi sunt agresaţi în şcoală; între
15% - 20% dintre elevi raportează că îi agresează pe ceilalţi frecvent. Pe parcursul unui an,
aproape 25% din elevi din fiecare clasă au raportat că au fost hărţuiţi sau agresaţi pe proprietatea
şcolii, din cauza rasei, sex-ului, religiei, orientării sexuale sau dizabilităţii (Allan Beane, 2009).
Mai mult de 70% din elevii între 8 şi 11 ani au declarat că sunt tachinaţi şi hărţuiţi în şcoala lor

8
(Steve Breakstone, Michael Dreiblatt, Karen Dreiblatt, 2009). 40% din elevii agresaţi în clasele
primare şi 60% din elevii din clasele gimnaziale raportează că profesorii intervin în timpul
agresiunilor “câteodată” sau “aproape niciodată“ (Peter K. Smith, Debra Pepler, Ken Rigby,
2004).

Ce este îngrijorător este că 25% din profesori nu văd nimic în neregulă cu

comportamentele de hărţuire, tachinare sau umilire dintre elevi, şi în consecinţă intervin doar în
4% din cazurile de agresiune (David R. Dupper 2013). Mai mult de 60% dintre elevi spun
adesea că intervenţia adulţilor este rară şi nefolositoare şi se tem că spunând adulţilor vor fi şi
mai hărţuiţi pe viitor (idem).

La nivel central/național:

1. Includerea în toate documentele naționale strategice din sfera reglementării stării de bine
a copilului, a aspectelor care vizează prevenția și intervenția în situații de bulying
(HOTĂRÂRE nr. 1.113 din 12 decembrie 2014 privind aprobarea Strategiei naţionale
pentru protecţia şi promovarea drepturilor copilului pentru perioada 2014-2020 şi a
Planului operaţional pentru implementarea Strategiei naţionale pentru protecţia şi
promovarea drepturilor copilului 2014-2016), în funcție de obiectivele și implicațiile
specifice ale fiecăruia dintre acestea, pentru bunăstarea și calitatea vieții copiilor.
2. Crearea de campanii de interes public, desfăşurate cu susţinerea şi implicarea instituţiilor
centrale privind creşterea nivelului de conştientizare a populaţiei, privind consecinţele
marcante negative pe care comportamentele de bullying le au asupra dezvoltării psiho-
sociale a copilului, indiferent de rolul acestuia în raport cu fenomenul analizat (victimă,
agresor, martor.
3. Întocmirea și distribuirea de materiale educaţionale destinate părinţilor precum şi
profesioniştilor din domeniile educaţiei, sănătăţii şi protecţiei sociale care prin natura
muncii lor interacţionează cu copii, acestea fiind menite să crească nivelul de cunoştinţe
ale adulţilor cu privire la metode şi tehnici de identificare, recunoaștere și intervenție în
situații în care copiii generează/sunt victime/martori ale comportamentelor de bullying.
4. Dezvoltarea şi pilotarea de programe de construire a abilităţilor sociale și emoționale,
disponibile în grădiniţe, şcoli şi licee, şi adaptate diferitelor etape de vârstă ale copilului
(preşcolaritate, şcolaritate, adolescenţă), ca mecanism fundamental de prevenție a

9
 comportamentelor de bullying în rândul copiilor.
5. Încurajarea programelor de formare continua chiar constrângerea cadrelor didactice și a
consilierilor școlari de a lua parte la astfel de programe, în vederea recunoaşterii timpurii
şi a gestionării eficiente a cazurilor de bullying în contextul educațional.
6. Încurajarea programelor de formare continuă pentru cadre didactice pentru a dobândi
cunoştinţe minimale cu privire la metode şi tehnici de educaţie pozitivă și managementul
comportamentelor la clasă.
7. Dezvoltarea de reţele de comunicare şi metodologii de lucru între profesioniştii din
domeniile educaţie – sănătate – protecţia copilului.
8. Dezvoltarea de programe specifice adresate copiilor cu risc din perspectiva apariției
comportamentelor de bullying, respectiv copiii victime ale abuzului şi violenţei în familie
şi şcoală.

La nivelul fiecărei școli:

1. Menționarea în regulamentul școlar a aspectelor fundamentale pentru identificarea,

recunoașterea și intervenția precoce în situații în care sunt semnalate comportamente de
bullying și afișarea publică a acestora;
2. Creșterea nivelului de conștientizare cu privire la riscurile bullying-ului pentru protecția
și sănătatea copiilor, în rândul tuturor actorilor implicați în actul educațional: cadre
didactice, personal administrativ, părinți, elevi;
3. Elaborarea de proceduri concrete pentru gestionarea corectă a situațiilor de bullying;
4. Dezvoltarea și implementarea de activități, cu personal resursă alocat, în arii mai puțin
supravegheate din spațiul școlii, altele decât sala de clasă (ex. terenuri de sport, curtea
școlii, culoare cu colțuri etc.), cunoscute ca prezentând risc crescut pentru apariția
comportamentelor de bullying;
5. Implicarea elevilor în elaborarea de strategii și soluții pentru eliminarea
comportamentelor de bullying, în acord cu nevoile specifice, locale, ale fiecărei școli;

10
Dată fiind corelația înaltă între comportamentele de abuz (fizic și/sau emoțional) asupra copilului
în familie și implicarea acestuia într-un comportamnet de bullying, în calitate de victimă și/sau
agresor, propun următoarele:

1. Înființarea unor centre de educaţie parentală şi servicii de sprijin pentru copil şi familie în
fiecare judeţ din ţară;
2. Încurajarea profesioniştilor care interacţionează cu părinţii în contexte educaţionale şi nu
numai (ex. profesori, educatoare, medici pediatri, medici de familie, psihologi, asistenţi
sociali etc.) de a-și dezvolta competențele de educație parentală;
3. Finanţarea serviciilor şi programelor destinate părinţilor, pentru a creşte accesibilitatea
acestora în rândul populaţiei;
4. Implementarea la nivel național a campaniilor publice de conștientizare a consecințelor
negative pe care abuzul asupra copilului le generează asupra dezvoltării acestuia,
consecințe ce inlud riscul crescut ca un copil abuzat să devină agresor/victimă într-o
situație de bullying;

În acord cu legea 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, se recomandă

ca toate demersurile ce au în centru copilul să fie construite în acord cu următoarele principii:

1. Respectarea interesului superior al copilului în toate acţiunile şi deciziile care îl privesc
pe acesta;
2. Evitarea şi combaterea intervenţiilor care revictimizează copilul;
3. Participarea copilului, a cadrului didactic şi a părintelui sau, după caz, a persoanei de
îngrijire în procesul de rezolvare a situaţiei de bullying;
4. Munca în echipă multidisciplinară, în reţea interinstituţională, şi în parteneriat cu familia;
5. Asigurarea unei intervenţii unitare şi specializate pentru copilul victimă și/sau , agresor în
contexte educaționale și de sănătate;
6. Asigurarea şi facilitarea accesului la servicii de sprijin şi de specialitate pentru toţi copiii
implicați în situația de bullying, (victime, agresori, martori);
7. Asigurarea stabilităţii şi continuităţii în îngrijirea, creşterea şi educarea copilului;

11
 8. Respectarea confidenţialităţii şi a normelor deontologice profesionale, fără prejudicierea
activităţii de semnalare a situaţiilor de violenţă sau a activităţii de instrumentare a
cazurilor.

Rezultatele cercetării/ analiza datelor

Răspunsuri cadre didactice:

1. Cu excepția unei persoane care afirmă că se simte îngrijorată și dezamagită, restul cadrelor
didactice afirmă ca se simt bine în mediul școlar, unii dintre ei asociind colectivul cu o familie.

2. Toate cuvintele alese pentru a descrie școala lor sunt la superlativ în timp ce doar unul dintre
profesori este la polul opus.

3. Cadrele didactice își propun ca prin activitatea lor să contribuie la formarea unor adulți
responsabili, înlelegători, empatici și adaptabili societății.

4. Profesorii afirmă că prin disciplină se pot atinge obiectivele stabilite.

5. Cadrele didactice consideră că nu au întodeauna sprijinul părinților în îndeplinirea obiectivelor

propuse.

6. Profesorii sunt de părere că în școala lor acesta nu este un fenomen evident, acesta
manifestându-se rare ori.

7. Exemplele cadrelor didactice de bullying sunt exemple de ironii între colegi și lipsa de
incluzine a tuturor elevilor în activitățile comune. În unalimitate aceștia afirmă că au consiliat
copiii în vederea incluziunii tuturor copiilor.

8. Cadrele didactice afirmă că nu au cunoștință dacă există astfel de documente.

9. Cadrele didactice din nou afirmă că nu cunosc nimic despre acest aspect. Începând din acest
moment profesorii încep să refuze să răspundă întrebărilor sau să ofere răspunsuri evazive.

10. În general cadrele didactice afirmă că fac acest lucru după propria cunoștință.

11. Un singur profesor răspunde acestei întrebari, iar acesta considera că elevii au cunoștinte
despre acest aspect.

12
12. Acestei întrebări răspunde un singur profesor iar acesta consideră important a se realiza
profilul psihologic al fiecarui copil, inițierea de relații de mentorat cu elevii, purtarea unor
discuții cu familiile elevilor.

13. Se propune promovarea unor principii morale care să împiedice apariția unor conflicte de
bullying.

Acest chestionar a fost aplicat unui numar de 6 elevi. Răspunsurile acestora au fost concluzionate
astfel:

1. Cum e la școală? - cum te simți la școală?

Acestei întrebări trei elevi afirmă că sunt momente în care se simt stresați sau disturbați de
gălăgia din școală, însă în unalimitate elevii au exprimat că se simt bine/foarte bine la școală.

2. Descrieți școala voastră în maximum 3 cuvinte - adjective (valori, principii, etc)

Conform cuvintelor alese de elevi pentru a descrie școala lor, reiese că aceștia resimt școala ca
având standarde de calitate foarte înalte, cu cerințe educaționale exigente, promovându-se efortul
individual însă la aceeași întrebare au fost răspunsuri care denotă comportamente delincvente din
partea anumitor elevi. (Aceștia fac referire la lipsa de respect față de cadrele didactice, “haos”)

3. Cine sunt prietenii tăi din școală și din clasă?

Acestei întrebări toți elevii au enumaerat cel putin trei prieteni.

4. Care dintre colegii tăi stau singuri de obicei în pauze?

Acestei întrebări majoritatea elevilor au numit un copil anume sau au raspuns că sunt alți colegi
care nu socializează în timpul pauzelor preferând să își petreacă timpul cu telefonul.

5. Care dintre colegii tăi este ultimul ales atunci cand se fac echipe?
Acestei întrebări copiii nominalizează aceeași persoană pe care au amintit-o la întrebarea
anterioară, la care se adaugă unul dintre elevii intervievați, acesta autonominalizându-se.

6. Ai vreun/vreo colegă de clasă sau școală care se supără când ceilalți râd de el/ea sau o/îl
necăjesc în vreun fel?
Din nou este nominalizată aceeași persoană.

7. Descrie o situație concretă:

13
 - ce s-a intamplat?
- ce ai facut tu?
- cum s-a finalizat?
Acestei întrebari mai mulți copii aleg să relateze o întâmplare în care protagonist în calitate de
victimă este persoana amintită mai sus. Evenimentul este relatat din mai multe perspective, doi
dintre elevi relatând că au luat apararea vicitmei, un altul relatează că din teama de a nu fi și el
victimă nu a acționat, însă evenimentul a luat amploare ulterior. Copilul fusese umilit și agresat
fizic.

Din perspectiva acestora conflictul nu a fost soluționat nicicum.

8. Ai auzit de fenomenul de bullying? Crezi că există și în școala ta?

Acestei întrebări toți elevii răspund cu ferimtate pozitiv.

9. Ți se pare că adulții din școala ta sunt preocupați de acest fenomen?

La această întrebare, patru din șase elevi consideră că profesorii nu sunt preocupați de acest
fenomen.

10. Există în școala ta reguli referitoare la bullying, știi ce ai de făcut într-o astfel de situație?
În unalimitate elevii afirmă că nu au cunoștințe privind existența unui regulament împotriva
bullyingului, în timp ce doi elevi completează cu faptul că știu cum să acționeze într-o astfel de
situație, cerând ajutorul unui adult.

11. Ce fac adulții când observă că cineva este tachinat sau hărțuit?
Acestei întrebari cinci dintre elevi au afirmat că adulții poartă discuții cu cei implicați în conflict,
iar unul dintre elevi percepe atitudinea profesorilor ca fiind neutră.

12. Ce crezi că ar trebui să facă adulții în astfel de situații?

Toți elevii intervievați consideră că agresorii trebuie să fie pedepsiți.

13. Ce ai vrea să faci legat de copiii care îi hărțuiesc sau îi rănesc pe ceilalți?
Și acestei întrebări elevii răspund că își doresc ca aceștia să fie pedepsiți, ba mult, un elev
propune pedepse fizice.

Răspunsuri părinți:

14
 1. Care sunt obiectivele pe care considerați că este important să le atingă copilul
dumneavoastră în viață?
Cele mai importante obiective pentru părinții intervievați, sunt ca elevii să fie formați ca adulți
responsabili, având o educatie aleasă care să le asigure un confort financiar.

2. Considerați că școala vă susține și că urmărește aceleași obiective?

Acestei întrebări majoritatea părinților răspund scurt și afirmativ, un părinte afirmă că într-o
oarecare măsură în timp ce un altul nu dorește să răspundă întrebării.

3. Ce considerați că e important ca să învețe copiii dumneavoastră la școală?

Conform răspunsurilor părinților, aceștia își doresc ca elevii să obțină deprinderi de învățare și
autonomie în căutarea informațiilor și să învețe să fie integrii.

4. Care sunt aspectele pe care le apreciați la școala la care învață copilul dumneavoastră?
Părinții apreciază implicarea cadrelor didactice.

5. Ce credeți că ar trebui schimbat la școală?

În timp ce un părinte nu dorește să ofere răspuns acestei întrebari, restul părinților afirmă că își
doresc să fie introduse mai multe ore de informatică și îmbunătățirea condițiilor din laboratorul
de informatică.

6. Care sunt principiile și valorile după care vă ghidați în viața de zi cu zi?

Valoriile enunțate de toți părinții sunt onestitate și corectitudine.

7. Care sunt valoriile promovate de școală? sunt ele în concordanță cu cele ale familiei
dumneavoastră, cu ceea ce încercați dumneavoastră să îi transmiteți copilului?
Un părinte refuză să răspundă acestei întrebari în timp ce restul părinților răspund eviziv,
afirmativ.

8. Considerați că bullyingul este o problemă semnificativă/de amploare în școală (mai mare

decat în alte școli?
Toți părinții au oferit răspunsuri negative.

9. Care este poziția școlii referitoare la fenomenul de bullying? cunoașteți care sunt
inițiativele concrete ale școlii în abordarea acestei probleme?

15
Acestei întrebri un părinte alege să nu răspundă, un alt părinte afirmă că acesta nu este un
fenomen de amploare în școala copilului sau în timp ce un alt părinte afirmă că se organizeză
tematici și discuții cu părinții și elevii.

10. Copilul dumneavoastră a fost implicat în incidente de bullying? ce s-a întâmplat, cum au
fost soluționate?
Acestei întrebări toți părinții au oferit răspunsuri negatve, un părinte afirmând că nu în mod
direct copilul său să fi fost implicat într-o astfel de acțiune.

11. Ați fost implicat/ă în activitați de prevenire și combatere a bullyingului?

În unalimitate părinții afirmă că au participat la acțiuni de prevenire a bullyingului în școli.

12. Cum considerați dumneavoastră că ar trebui intervenit?

Părinții consideră că trebuie intervenit cu celeritate și a se purta discuții cu elevii implicați în
conflict.

13. Cum credeți că ați putea contribui la reducerea fenomenului de bullying?

Unii părinți răspund acestei întrebări amiguu, prin educație în timp ce un alt părinte consideră că
sunt necesare sancțiuni severe.

16