Vinul spumant este un vin special obținut prin fermentație alcoolică primară sau

secundară din struguri proaspeți, din must de struguri sau din vin care, la
deschiderea recipientului, degajă dioxid de carbon provenit exclusiv din
fermentație proprie. Conservat la o temperatură de 20°C în recipiente închise,
prezintă o suprapresiune de minimum 3 bari, iar titrul alcoolic total al vinurilor
utilizate ca materie primă trebuie să fie mai mare de 8,5% vol.[1]

Metode de obținere a vinurilor spumante

Cea mai veche metodă de obținere a vinurilor spumante este metoda ancestrală sau
rurală. Primul spumant din lume a fost obținut prin această metodă în 1531 de către
călugării din Saint Hilaire și s-a numit vin de Blanquette. Metoda ancestrală
presupune o singură fermentație a vinului în sticlă.

O altă metodă de obținere a vinurilor spumante este metoda clasică, tradițională,

mai cunoscută sub numele de metoda champenoise. Vinurile utilizate ca materie primă
sunt introduse în sticle la care se adaugă o licoare de tiraj. Are loc o a doua
fermentație, maturare de lungă durată (minimum 9 luni) urmată de remuaj și
degorjare. Dom Grousard a inventat în 1821 o poveste în care Dom Perignon ar fi
obținut în 1668 primul spumant prin această metodă.[2] În realitate, englezul
Christopher Merret este cel care la 17 decembrie 1762 a prezentat la Royal Society
lucrarea Câteva observații privind comanda vinurilor în care menționează pentru
prima dată adăugarea licorii de tiraj pentru obținerea efervescenței unui vin. Este
ceea ce azi numim metoda champenoise.[3]

O metodă mai nouă presupune că a doua fermentație să aibe loc în cisterne speciale
construite pentru a face față presiunii din timpul fermentării. Această metodă a
fost dezvoltată și patentată în 1895 de Federico Martinotti, metodă care a fost
dezvoltată în continuare cu un nou brevet de către inventatorul Eugène Charmat în
1907.[4]

Vinul spumant este o denumire generică ce poate avea denumiri tradiționale

protejate. Astfel, o parte din vinul spumant produs în regiunea Champagne din
Franța se numește șampanie. Există și alte exemple de vin spumant, produse în
diferite țări: Espumante în Portugalia, Cava în Spania, Sekt în Germania și Cap
Classique în Africa de Sud. În unele regiuni ale lumii cuvintele „șampanie” și
„spumante” sunt folosite ca sinonime pentru vinul spumant, deși legile din Europa
și alte țări protejează denumirea tradițională șampanie pentru un vin spumant
specific din regiunea Champagne din Franța. Termenul francez „mousseux” desemnează
denumirea generică de vin spumant, iar termenul „cremant” este o denumire
tradițională a vinului spumant provenit din câteva regiuni franceze, inclusiv
Champagne. Statele Unite ale Americii sunt un producător semnificativ de vin
spumant: în California în special producătorii francezi de șampanie au achiziționat
podgorii pentru a produce vin spumant american după metoda tradițională. De curând,
Marea Britanie, care a avut unele dintre primele producții de vin spumant, a
început din nou să producă vinuri spumante.Vinul spumant este un vin special
obținut prin fermentație alcoolică primară sau secundară din struguri proaspeți,
din must de struguri sau din vin care, la deschiderea recipientului, degajă dioxid
de carbon provenit exclusiv din fermentație proprie. Conservat la o temperatură de
20°C în recipiente închise, prezintă o suprapresiune de minimum 3 bari, iar titrul
alcoolic total al vinurilor utilizate ca materie primă trebuie să fie mai mare de
8,5% vol.[1]

Metode de obținere a vinurilor spumante

Cea mai veche metodă de obținere a vinurilor spumante este metoda ancestrală sau
rurală. Primul spumant din lume a fost obținut prin această metodă în 1531 de către
călugării din Saint Hilaire și s-a numit vin de Blanquette. Metoda ancestrală
presupune o singură fermentație a vinului în sticlă.

O altă metodă de obținere a vinurilor spumante este metoda clasică, tradițională,

mai cunoscută sub numele de metoda champenoise. Vinurile utilizate ca materie primă
sunt introduse în sticle la care se adaugă o licoare de tiraj. Are loc o a doua
fermentație, maturare de lungă durată (minimum 9 luni) urmată de remuaj și
degorjare. Dom Grousard a inventat în 1821 o poveste în care Dom Perignon ar fi
obținut în 1668 primul spumant prin această metodă.[2] În realitate, englezul
Christopher Merret este cel care la 17 decembrie 1762 a prezentat la Royal Society
lucrarea Câteva observații privind comanda vinurilor în care menționează pentru
prima dată adăugarea licorii de tiraj pentru obținerea efervescenței unui vin. Este
ceea ce azi numim metoda champenoise.[3]

O metodă mai nouă presupune că a doua fermentație să aibe loc în cisterne speciale
construite pentru a face față presiunii din timpul fermentării. Această metodă a
fost dezvoltată și patentată în 1895 de Federico Martinotti, metodă care a fost
dezvoltată în continuare cu un nou brevet de către inventatorul Eugène Charmat în
1907.[4]

Vinul spumant este o denumire generică ce poate avea denumiri tradiționale

protejate. Astfel, o parte din vinul spumant produs în regiunea Champagne din
Franța se numește șampanie. Există și alte exemple de vin spumant, produse în
diferite țări: Espumante în Portugalia, Cava în Spania, Sekt în Germania și Cap
Classique în Africa de Sud. În unele regiuni ale lumii cuvintele „șampanie” și
„spumante” sunt folosite ca sinonime pentru vinul spumant, deși legile din Europa
și alte țări protejează denumirea tradițională șampanie pentru un vin spumant
specific din regiunea Champagne din Franța. Termenul francez „mousseux” desemnează
denumirea generică de vin spumant, iar termenul „cremant” este o denumire
tradițională a vinului spumant provenit din câteva regiuni franceze, inclusiv
Champagne. Statele Unite ale Americii sunt un producător semnificativ de vin
spumant: în California în special producătorii francezi de șampanie au achiziționat
podgorii pentru a produce vin spumant american după metoda tradițională. De curând,
Marea Britanie, care a avut unele dintre primele producții de vin spumant, a
început din nou să producă vinuri spumante.