După anul 1000, Biserica creştină a cunoscut profunde transformări.
În anul 1054, Biserica Romei şi cea a Constantinopolului s-au despărţit prin Marea Schismă. Creştinismul S-a extins pe întregul continent prin evanghelizare: Vestul, centrul şi nordul Europei au devenit catolice (limba de cult – latina) Ortodoxia s-a extins în estul Europei (limba de cult – greaca şi slavona) În Europa au apărut contradicţii între catolici şi ortodocşi Cauze politice: - Destrămarea Imperiului Roman în 395. Biserica a urmat şi ea calea separării. - Prăbuşirea Imperiului Roman de Apus în 476 a deplasat vremelnic centrul lumii de la Roma la Constantinopol. - Crearea Statului papal (754). Este momentul de declanşare a conflictului. - Papa, susţinut de împăraţii Carol cel Mare şi Otto I, îşi afirmă tot mai hotărât dorinţa de a domina lumea creştină. Cauze religioase: - Biserica Romei, condusă de Papă, era independentă şi s-a transformat într-o mare putere spirituală, economică şi politică. - Biserica creştină din răsărit, condusă de Patriarh, se afla sub autoritatea împăratului Bizanţului. - Cucerirea Constantinopolului de către cruciaţi în 1024, când Biserica Occidentului a încercat să subordoneze cu forţa pe ortodocşi. Consecinţele - S-a realizat separarea religioasă a Europei creştine: apusul – catolic, răsăritul – ortodox. - Catolicii au declarat ortodoxia eretică, schismatică. - Statele catolice s-au depărtat de cele ortodoxe.