Seminar nr.

5 – Drept penal
Unitatea de infracțiuni. Delimitarea față de concursul de infracțiuni

1. Unitatea naturală de infracțiune cu pluralitate de acte contextuale (unitatea

naturală colectivă); diferențierea față de infracțiunea continuată sau concursul de
infracțiuni.

- condițiile de existență ale unității naturale colective.

2. Infracțiunea continuă

- condiții de existență: existența unui act de executare care se prelungește în timp,

unitatea elementului subiectiv.

- distincția între infracțiunile continue succesive și cele permanente - importanța

acesteia din perspectiva întreruperii activității infracționale care, în cazul
infracțiunii continue permanente, are semnificația epuizării infracțiunii, iar reluarea
acesteia presupune săvârșirea unei noi infracțiuni continue.

- diferența între infracțiunea continuă succesivă și infracțiunea continuată (la

aceasta din urmă, continuitatea fiind voluntară/accidentală, dar nu indispensabilă).

- stabilirea momentului epuizării - reținerea stării de recidivă postcondamnatorie în

cazul în care o infracțiune continuă s-a consumat în termenul de supraveghere/
încercare al suspendării executării pedepsei sub supraveghere/ liberării
condiționate/ grațierii condiționate, epuizându-se după acest moment, dacă
infracțiunea a fost descoperită în termenul de supraveghere.

3. Infracțiunea continuată:

- condiții de existență

- discuții referitoare la posibilitatea existenței infracțiunii continuate în cazul

participației penale sub forma complicității la mai multe infracțiuni de furt comise
de autori diferiți.
- discuții în legătură cu situația în care se probează doar o parte dintre
acțiunile/inacțiunile reținute în sarcina inculpatului sub forma infracțiunii
continuate

- consumarea și epuizarea infracțiunii continuate.

4. Infracțiunea complexă - forma simplă și forma agravată. Consumarea

infracțiunii complexe.

5. Tratamentul sancționator al infracțiunii continuate și al infracțiunii

complexe. Tratamentul sancționator al infracțiunii complexe praeterintenționate
(art.36 alin.3 C.pen.). Recalcularea pedepsei (art.37 C.pen.).

6. Infracțiunea de obicei - condiții: pluralitatea de acte omogene săvârșite la

diferite intervale de timp, irelevanța penală individuală a actelor comise; unitatea
manifestării de voință, unitatea de subiect activ și pasiv.

- consumarea și epuizarea

7. Infracțiunea progresivă - stabilirea momentului consumării și epuizării.

8. Activități practice propuse - rezolvarea de studii de caz pe baza materialelor de

la seminarul anterior - stabilirea încadrării juridice a unei pluralități de acte
materiale, pe baza unui exemplu oferit de formator și aplicarea tratamentului
sancționator; argumentarea soluției.