la deces, ci și afectarea altor organe și funcții vitale, așa cum ar fi rinichi ul sau ficatul, care

pot tulbura homeostazia organismului. într-un șoc toxico- septic, s-ar putea ca inima și
creierul să nu fie primele, ci poate chiar ultimele organe care cedează în fața morții.
De aceea, va trebui să recunoaștem că, pe lângă moartea cardiacă, produsă de
infarctul miocardic, de insuficiență cardiacă ireversibilă, de o fibrila- ție ventriculară, sau de
așa zisul stop cardiac, și pe lângă moartea cerebrală, produsă de accidentele vasculare,
sau de tumori cerebrale, mai există și alte cauze de deces, așa cum ar fi bolile de
metabolism, insuficiență respiratorie, insuficiența renală, insuficiența hepatică ireversibilă,
anumite boli de sânge și cancerul.
Medicul apreciază decesul în funcție de dispariția pulsului, a respirației, a vieții de
relație și a reflexelor și de instalarea hipotoniei. La început se instalează moartea clinică, ce
durează 3-5 minute, după care se produc modificări ireversibile în creier, care este cel mai
sensibil la lipsa de oxigen. Creierul nu rezistă mai mult de 5 minute la lipsa de oxigen, în
timp ce inima rezistă 1-2 ore. De aceea, moartea cerebrală poate fi considerată ca semnul
cel mai precoce al morții biologice.
Moartea reprezintă despărțirea sufletului de trup. Trupul este trecător, dar sufletul
intră probabil în veșnicie. De aceea, creștinul care crede în nemurirea sufletului, moare mai
ușor, cu nădejdea unei vieți veșnice.
De aceea trebuie să avem grijă nu numai de corpul, ci și de sufletul bătrânului
Astfel, se încheie sub privirile mf, viața unui om, cu toate realizările și eșecurile
sale. Lumea merge însă mai departe, prin copiii și nepoții lui, care vor avea și ei la rândul
lor problemele și nevoile lor medicale, cărora mf va trebui să le facă față.

- Importanța prevenției în MF - Combatrea factorilor patogeni

- Prevenția primară - Combaterea factorilor de risc
- Acțiuni asupra individului - Prevenția secundară
- Acțiuni asupra familiei - Depistarea precoce
- Acțiuni asupra colectivității - Screening-ul
- Educația pentru sănătate - Controlul periodic
- Promovarea sănătății - Prevenția terțiară
- Combaterea factorilor de risc - Prevenirea complicațiilor
Deși în calitatea lui de medic de prim contact, mf se află în prima linie a luptei cu
boala și este în permanață solicitat de pacienții săi, de multe ori pentru suferințe extrem
de grave, el trebuie să desfășoare totuși și o activitate peventivâ. Pentru că spre
deosebire de ceilalți specialiști, mf răspunde nu numai de îngrijirea bolilor, ci și de
păstrarea sănătății pacienților săi. Fiind medicul pacientului de la naștere până la moarte,
mf este de multe ori martorul trecerii de la starea de sănătate la starea de boală, și este
evident că el nu poate rămâne un martor pasiv. Fiind responsabil nu numai de trata-
mentul bolilor, ci și de păstrarea stării de sănătate a pacienților săi, el trbuie să
întreprindă ceva pentru a preveni apariția bolilor, adică să ia anumite măsuri de profilaxie.
Fiind extrem de solicitat cu problemele curative, extrem de presante, pentru
activitatea prventivă, propriu zisă, mf nu-i mai rămâne, după cum arată J.C. van Es,
decât aproximativ 10-12 % din timpul disponibil. Acest procent se referă mai ales la
prevenția primară. Dar pe lângă prevenția primară, care presupune prevenirea bolilor,

1
 mai există și o prevenție secundară, care presupune depistarea precoce a bolilor și o
prevenție terțiariar, care presupune prevenirea complicațiilor și a agravărilor. Desigur că
mf, ca și ceilalți specialiști, presat de problemele curative, va fi de multe ori obligat să
acorde o importanță mai mare prevenției secundare și terțiare, decât prevenției primare.
Cu toate acestea prevenția primară trebuie să figureze printre activitățile de bază ale mf,
pentru că prevenția primară este specifică MF (tabel 3.4.1).

TABEL 3.4.1.

Tipurile de prevenție, scopurile și mijloacele lor de realizare

acțiuni asupra individului, examene medicale de bilanț,

identificarea și combaterea factorilor de risc interni,
asigurarea optimă a nevoilor, respectarea igienei personale,
stil de viață corespunzător, prevenția specifică, efectuarea
Prevenirea apariției vaccinărilor, cultivarea factorilor sanagenici, educația
Prevenția primară bolilor sanitară, acțiuni asupra mediului, controale igienice, anchete
epidemiologice, combaterea factorilor patogeni, combaterea
factorilor de risc externi, respectarea igienei mediului,
combaterea poluării, respectarea igienei muncii, combaterea
noxelor, educație sanitară

examene medicale de bilanț, identificarea factorilor de risc,

Depistarea precoce a stabilirea grupelor de risc, sesizarea semnelor minime de
Prevenția secundară
bolilor boală, confirmarea paraclinică, organizarea acțiunilor de
screening, educație sanitară

examene medicale de bilanț, depistarea precoce a bolii,

inițierea tratamentului corespunzător, educația terapeutică a
Prevenirea com- bolnavului, supravegherea tratamentului, combaterea
Prevenția terțiară plicațiilor factorilor de risc, sesizarea în timp util a modificărilor,
evaluarea evoluției bolii, reconsiderarea tratamentului,
recuperarea bolnavului

I. Prevenția primară. îngrijind diferite boli specialiștii de profil vad pacientul doar
după ce boala a apărut și a evoluat. Fiind medicul pacientului de la naștere până la moarte,
mf este de obicei singurul medic care vede pacientul înainte ca boala să apară. De aceea,
cu excepția igieniștilor, mf este singurul medic care ar putea face ceva concret pentru
prevenirea bolilor. Desigur că și igienistul face o prevenție primară. Dar aceasta se referă
mai ales la mediu și la colectivitate, în timp ce activitatea preventivă a MF se referă mai
ales la individ și la familie.
Pentru a putea preveni apariția bolilor, mf ar trebui să știe mai întâi care sunt factorii
patogeni și factorii de risc, care ar putea produce anumite boli, iar apoi să cunoască
problemele concrete ale pacientului care ar trebui rezolvate pentru a putea preveni apariția
anumitor boli.
Pentru a putea realiza o prevenție primară eficientă, mf trebuie să știe că unele boli,
așa cum este cazul mongolismului, al sindromului Marfan, al fenilcetonuriei, al
galactozemiei și al hemoftliei, pot să fie produse de factori genetici. Alte boli, așa cum ar fi
traumatismele, arsurile și carențele, pot să fie produse de factori de mediu. Iar alte boli, așa
cum ar fi diabetul zaharat, hipertensiunea arterială și schizofrenia, sunt produse atât de

2
factori genetici cât și de factori de mediu, care se intrică în diferite grade (fig- 3.4.1).

Fig. 3.4.1 - Clasificarea bolilor în funcție de etiologia lor. Boli determinate genetic (A), boli poligcnice (B), boli cu
etiologie mixtă (C), boli cu etiologie predominent ecologică (D) și boli cu etiologie pur ecologică (E).

De aceea pentru a realiza o prevenție primară eficientă, mf va trebui să acționeze

atât asupra individului, cât și asupra familiei și asupra mediului în care aceasta trăiește.
1.1. Acțiuni de prevenire asupra individului. Unele dintre acțiunile de prevenire pe
care le efectuează mf asupra individului vor putea avea un caracter nespecific, urmărind
prevenirea bolilor în general. Altele vor avea însă un caracter specific, urmărind prevenirea
unor anumite boli, în care avem mijloace specifice de prevenire.

1.1.1. Acțiunile nesoecifice. Acestea cuprind acțiunile general valabile de

prevenire a tuturor bolilor sau a unor grupe mari de boli, așa cum ar fi combaterea unor
factori de risc și instituirea unui stil de viață corespunzător.
1.1.1.1. Educația pentru sănătate. Acțiunile nespecifice care se adresează
individului ar trebui să începă de obicei cu educația pentru sănătate Fiecare individ
trebuie să știe că sănătatea nu este un bun câștigat odată pentru totdeauna, ci
dimpotrivă, ca este un bun care se câștigă sau se pierde în fiecare zi. Fiecare individ
trebuie să știe că organismul uman are anumite limite și anumite nevoi și că
nerespectarea acestor limite și nevoi duce, în mod inevitabil, la apariția unor boli. De
aceea fiecare individ trebuie să aibă cunoștințe generale, de igiena corporală, de igiena
alimentației, de igiena locuinței, de igiena mediului, de prevenirea bolior infecțioase, de
combatere a factorilor de risc și așa mai departe.
Fiecare individ ar trebui să știe care sunt nevoile și limitele sale. Fiecare individ
ar trebui să știe că organismul uman este un sistem deschis care trebuie să-și ia din
mediul înconjurător substanțele plastice, energetice și informația de care are nevoie. De
aceea fiecare individ ar trebui să știe ce ar trebui să mănânce pentru a-și putea satisface
nevoile sale în funcție de vârstă, de sex, de profesiune, de condițiile de viață și așa mai
departe.
Fiecare individ ar trebui să știe care sunt limitele până unde poate solicita sau
suprasolicita organismul său. Pentru că chiar dacă unele boli sunt produse de niște
factori infecțioși, așa cum se întâmplă în cazul tuberculozei, apariția lor este favorizată de
anumite carențe alimentare, de suprasolicitarea profesională, de o locuință
necorespunzătoare, de un stil de viață necorespunzător și așa mai departe.
De aceea, educația pentru sănătate ocupă un loc deosebit în activitatea mf. El
3
poate desfășura această activitate în acadrul unor discuții individuale, a unor convorbiri cu
grupuri mai mici sau mai mari de indivizi, a unor lecții cu elevii, a unor prelegeri, a unor
conferințe, a unor articole, broșuri, postere și așa mai departe.
Cea mai eficeientă educație pentru sănătate este cea care se referă la cazuri
concrete din mediul de viață al indivizilor respectivi. în fiecare zi, în cadrul discuțiilor cu
pacienții sau cu rudele lor, mf are ocazia să abordeze anumite teme de educație pentru
sănătate. Așa spre exemplu în cadrul unor vizite la domiciliu, mf are ocazia să abordeze
problema consumului de lipide, a fumatului, a sedentarismului, a obezității și așa mai
departe. în cazul în care într-o colectivitate predomină anumite boli, așa cum ar fi hepatita,
gripa sau dizenteria, mf are ocazia să atragă atenția aspura lor.
Printr-o educație sanitară susținută, mf trebuie să facă în așa fel încât să-l atragă
pe pacient la îngrijirea propriei sale sănătăți.

4
 TABEL 3.4.2

Conținutul educației pentru sănătate. Depinde de vârsta, de sexul, de

starea fiziologică a individului, de problemele medicale ale individului și
ale colectivității respective, de răspândirea factorilor de risc și a factorilor
patogeni din colectivitatea respectivă, de nivelul de cultură și înțelegere al
individului respectiv (tabel 3.4.2).Factorii care influențează conținutul educației
sanitare
. Jj.
la preșcolari, însușirea deprinderilor de igienă personală la școlari, însușirea
normelor de igienă școlară, igiena alimentației, călirea organismului,
exercițiul fizic, odihna activă la tineri, evitarea fumatului, a consumului de
alcool și de droguri, igiena sexuală, prevenirea bolilor cu transmitere
sexuală, adoptarea unui stil de viață sanogenetic, la tinerii căsătoriți, igiena
sexuală, sarcina, normele igienico-sanitare care trebuie respectate în timpul
Vârsta sarcinii, îngrijirea copilului, la adulți, evitarea factorilor de risc, alimentația
rațională, evitarea excesului de lipide saturate, evitarea fumatului, a
consumului excesiv de alcool, a sedentarismului, adoptarea unui stil de viață
sanogenetic, la bătrâni, combaterea factorilor de risc, abandonarea
fumatului și a consumului excesiv de alcool, depistarea și tratamentul corect
a bolilor cronice, în vederea prevenirii complicațiilor

la muncitorii din sectorul alimentar, însușirea normelor de igienă alimentară,

privind manipularea, transportarea și păstrarea diferitelor alimente,
Profesia prevenirea bolilor care ar putea fi transmise de alimente, la muncitorii din
secții cu noxe, respectarea normelor de protecție a muncii, efectuarea
controalelor medicale periodice
educația terapeutică a bolnavului privind etiologia bolii respective,
manifestările ei clinice, posibilitățile de confirmare paraclinică, posibilitățile
de tratament ale bolii, obiectivele terapeutice, modul de administrare a
Bolile existente
medicamentelor, eventualele reacții adverse, importanța controlului medical
periodic
la bolnavii cu risc cardiovascular crescut se face educația sanitară privind
combaterea factorilor de risc și prevenirea bolilor respective, la bolnavele cu
Grupa de risc risc de cancer de sân, se face educația sanitară privind combaterea
factorilor de risc și prevenirea cancerului de sân
adaptarea educației sanitare la nivelul cultural și de înțelegere a pacientului
respectiv, folosirea unor expresii simple și clare, conștientizarea pericolului
pe care îl reprezintă factorii de risc și factorii patogeni, se va insista asupra
Nivelul cultural pericolului pe care îl reprezintă fumatul, consumul de alcool, consumul de
droguri, excesul caloric și sedentarismul pentru sănătatea omului
contemporan

Așa spre exemplu, educația sanitară a copilului mic se va referi mai ales la
însușirea noțiunilor și deprinderilor de igienă personală, așa cum ar fi spălatul pe mâini,
alimentația igienică, spălatul pe dinți, baia, pieptănatul, prevenirea accidentelor, joaca și
altele.

5
 Educația sanitară a tânărului se va referi mai ales la respectarea măsurilor de
igienă personală, la alimentația corectă, la stilul de viață sanogenetic, la pericolul
fumatului, al alcoolului și a drogurilor asupra sănătății, la respectarea măsurilor de
igienă sexuală, la evitarea bolilor cu transmitere sexuală, la practicarea exercițiului fizic,
la călirea organismului și așa mai departe.Educația sanitară a gravidei se va referi mai
ales la probleme de reproducere, la semnele de sarcină, la eventualele tulburări ale
sarcinii, la factori de risc care pot influența evoluția sarcinii, la evitarea fumatului, a
consumului de alcool, a consumului de droguri și de medicamente, la evitarea bolilor
infecțioase, la importanța controalelor prenatale, la importanța investigațiilor paraclinice,
la importanța concediului prenatal, la pregătirea pentru naștere la îngrijirea nou-
născutului, la importanța alimentației la sân a copilului și așa mai departe.
1.1.1.2. Combaterea factorilor de risc interni. Fiecare individ se naște cu o
anumită zestre genetică, care poate să-i confere o anumită rezistență, sau dimpotrivă o
anumita predispoziție pentru anumite boli. Descoperirea anti- genelor de
histocompatibilitate a arătat că indivizii cu o anumita structură imunogenetică sunt mai
predispuși spre anumite boli. Așa spre exemplu, la bolnavii cu spondilită anchilozantă se
întâlnește mai frecvent antigenul HLA B27, la cei cu miastenie gravă antigenul HLA B8,
la cei cu poliartrită reuma- toidă antigenul HLA DR4, iar la cei cu scleroză multiplă
antigenul HLA DR2 (tabel 3.4.3)

TABEL 3.4.3
Prezența antlgenelor HLA în unele boll pollgenice

B8. DR3

miastenia gravis tircotoxicoza boala Addison dermatita herpeti

formă sindromul Sjogren hepatita cronici lupusul eritematos sistcmic
spondilita anchilozantă sindromul Reiter uveita anterioară
B27

DR4. DRJ, (B8. 13) diabet zaharat tip 1

DR4 artrita rcumatoidă
AJ. BI4 hemocromatoza
DfU scleroza multiplă
B5 Sindromul Bcbțet
Fiecare individ are deci anumite particularități înnăscute, care chiar dacă nu duc In mod
obligatoriu, pot favoriza totuși apariția unor boli. Aceste particularități se asociază
statistic cu anumite boli. Așa spre exemplu, peste 90% dintre cazurile de spondilartrită
anchilozantă apar la purtătorii de antigen HLA B27.
De aceea, unii dintre factorii care contribuie la apariția bolilor au fost denumiți factori de
risc. Ei nu produc in mod obligatoriu apariția bolii, dar
de obicei contribuie în diferite grade la apariția ei. Așa spre exemplu, un individ poate fuma,
sau poate consuma mai multe lipide animale, fără a se îmbolnăvi imediat de o animită
boală. Dar de obicei fumatul și consumul de lipide animale duc, mai curând sau mai târziu
la apariția unor boli.
Studiile populaționale au arătat că sănătatea depinde într-un procent de 30% de
factorii bilogici, într-un procent de 30% de factorii de mediu și de 40% de stilul de viață (fig.
3.4.2).
SĂNĂTATE

STAREA SOCIALĂ
STAREA STAREA
BIOLOGICĂ
PSIHOLOGICĂ

FACTORI BIOLOGICI STILUL

ALIMENTAȚIE

DE VIAȚĂ FACTORI DE MEDIU

OBICEIURI ALCOOL MȘCARE SOLICITARE PROFESIONALĂ

TUTUN
TIMPUL
LIBER ODIHNĂ RELAXARE VIAȚĂ SPIRITUALĂ VIAȚĂ FAMILIALĂ

Fig. 3.4.2 - Sănătatea depinde nu numai de factorii genetici, de factorii biologici și de factorii de mediu, ci și de
stilul de viață, care de multe ori, în loc să contribuie la păstrarea sănătății contribuie, prin intermediul unor
factori de risc, așa cum ar fi alcoolul, tutunul și sedentarismul, la apariția unor boli.

De aceea factorii de risc au o importanță foarte mare în determinarea stării de

sănătate a individului. Așa spre exemplu, peste 60% din cancerele pulmonare apar la
fumători. De asemenea fumatul poate contribui la apariția infarctului de miocard. Desigur
că nu toți indivizii care fumează fac infarct de miocard. Dar infarctul de miocard apare de
opt ori mai frecvent la indivizii care fumează. Același lucru se poate spune și depre sex sau
despre vârstă, care sunt niște particularități normale și inevitabile, dar care pot reprezenta

1
niște factori de risc, bărbații fiind mai predispuși la atreoscleroză, iar femeile la
osteoporoză.
Descoperirea factorilor de risc a modificat concepția de cauzalitate în medicină. De
la concepția monocauzală, care a dominat gândirea secolului trecut, s-a trecut la concepția
pluricauzală, iar în ultimul timp s-a trecut de la lanțul cauzal și la cauzalitatea în mozaic.
în orice caz, pentru a putea realiza o prevenție primară eficientă, MF trebuie să
descopere nu numai factorii patogeni, ci și factorii de risc interni. De remarcat ca unii factori
de risc sunt influențabili, iar alții sunt neinflu- ențabili. Așa spre exemplu, noi nu vom putea
influența sexul, vârsta sau antecedentele heredocolaterale ale unui individ. Dacă părinții
unui individ au murit de infarct miocardic, aceste antecedente vor rămâne un factor de risc
neinfluențabil. Dar vom putea influența alți factori de risc, așa cum ar fi obezitatea, fumatul,
consumul exagerat de alcool, sau de lipide animale. De aceea în prevenția primară va
trebui să acordăm o importanță deosebită fac- tori lor de risc și mai ales celor care ar putea
fi evitați.
în cadrul activității sale curente, mf poate descoperii o sumedenie de factori de
risc. Cu ajutorul anamnezei și al examenului obiectiv, mf poate face o primă apreciere a
factorilor de risc, putând întocmi chiar o riscogramă a individului respectiv. Având în
vedere sexul, vârsta, teansiunea arterială colesterolemia și stilul de viață, Societatea
Europeană de Cardiologie a elbo- rat o diagramă cu ajutorul căreia se poate aprecia
riscul unui individ de avea un eveniment coronarian (fig. 3.4.3).
Dacă un bărbat de 70 de ani care este fumător, are tensiunea arterială sistolică
de 180 mm Hg și o colesterolemie de 300 mg, atunci riscul lui de avea un eveniment
coronarian este mai mare de 40%. Dacă la acești factori se mai adaugă și antecedentele
personale și heredocolaterale, precum și diabetul zaharat, obezitatea,
microalbuminemia, retinopatia și trigliceridele atunci riscul poate fi apreciat și mai bine
(tabel 3.4.4).
TABEL 3.4.4
Factorii de risc care pot crește posibilitatea apariției unui eveniment coronarian
> 40%, indiferent de ceilalți FR + 9%
• Antecedente cardiovasculare aterosclerotice

- Hipertrofia
- Diabetul zaharatventriculară stângă + 3% bărbați
+ 6% femei
- Istorie familială de boli cardiovasculare + 5%
■ Istorie familială de hiperlipidemie, diabet zaharat,
obezitate + 3%
■ Col HDL < 39 mg/dL (bărbați) + 3%
< 43 mg/dL (femei) + 3%
Obezitate abdominală + 3%
Microalbuminuric și/sau retinopatie + 1%
Trigliccridemie > 200 mg/dL + 1%

Prin combaterea hipercolesterolemiei, a HTA, a fumatului și a sedentarismului, în

unele țări s-a reușit reducerea cu 50 % a mortalității prin boli cardiovasculare și cu 45 %

2
prin cancer.
Deoarece unele boli, cum ar fi diabetul zaharat și hipertensiunea arterială pot fi factori de
risc pentru alte boli, așa cum ar fi cardiopatia ischemică, de multe ori prevenția primară se
intrică foarte mult cu prevenția secundară și terțiară. Atunci când mf caută să combată
fumatul, consumul excesiv de alcool și sedentarismul, el face o pevenție primară. Atunci
când combate hipertensiunea arterială și diabetul zaharat, care reprezintă factori de risc
pentru car

3
-

nmiol/l 5 fa 7 8 S fa 7 8
SG78 567B
rniydl 200 250 300 200 250 300 200 250 300 200 250 300
Colesterol
Colesterol
Riscul pe 10 ani

O 5-10%

/•/g. 3.4.3 Diagrama elaborată de Societatea Europeană de Cardiologie privind riscul indi-
vidului de a face un eveniment coronarian în funcție de vârstă, de sex, de tensiune arterială,
colesterolemie și fumat.

4
 diopatia ischemică, cl face în același timp și o prevenție primară și o p re. venție
secundară.
Pe lângă factorii de risc cardiovascular mai există o serie întreagă de factori de
risc obstetrical, care pot să influențeze evoluția normală a sarcinii de factori de risc care
pot influența apariția cancerului de col uterin, a cancerului de sân și așa mai departe.
Așa spre exemplu, apariția cancerului de sân poate fi influențată de rasă, el
apărând mai frecvent la rasa albă decât la rasa neagră, de vârsta mai înaintată a femeii,
de antecedentele heredocolaterale, el fiind de 4 ori mai frecvent la femeile ale căror
mame au avut cancer de sân, de apariția precoce a menarhei, sub 12 ani, de instalarea
târzie a menopauzei, peste 50 de ani, de numărul de nașteri, el fiind mai frecvent la
nulipare, de vârsta la care au avut sarcina, el fiind mai frecvent la femeile care au fost
însărcinate peste 35 de ani, de existența unei displazii mamare, de consumul cres cut de
lipide, de administrarea de estrogeni, de consumul crescut de alcool, de expunerea
excesivă la razele solare, de mutațiile genelor BRCA1 șî BRCA2, la 85% dintre femile
cu cancer de sân fiind găsite mutații ale acestor gene (tabel 3.4.5).

TABEL 3.4.5
Factorii de risc implicați în etiopatogenia cancerului de sân
1 Rasa albă
2 Vârsta mai avansată
3 Antecente hercdo-colaterale pozitive
4 Apariția precoce a menarhei
5 Instalarea tărzie a menopauzei
6 Nuliparitatea
7 Sarcina târzie
8 Administrarea de estrogeni
9 Displazia mamară
10 Consumul crescut de lipide
II Consumul dc alcool
12 Expunerea la razele ultraviolete
13 Mutațiile genelor BRCA1 și BRCA2

/. 1.1.3. Ac[iuni de prevenire specifică. Acțiunile de prevenire nespecifică pe care

mf le întreprinde asupra individului se completează de obicei cu o scrie de acțiuni de
prevenire specifică, așa cum sunt vaccinările, administrarea de vitamina D pentru
prevenirea rahitismului, de fier pentru prevenirea anemiei fcriprive și altele.
Vaccinările urmăresc realizarea unei imunizări specifice împotriva unor boli
infecțioasc, mai ales la acei indivizi, sau grupuri de indivizi, care prezintă o receptivitate
crcsută față de boala respectivă.
După cum se știe imunitatea față de o boală infecțioasâ se poate obține în mod activ, prin
contractarea bolii, sau prin vaccinare, sau în mod pasiv, prin injectarea dc seruri imune sau
de imunoglobulirie.

5
 Prin injectarea de virusuri sau bacterii, omorâte sau atenuate, vaccinarea urmărește
să stimuleze sinteza de anticorpi care să apere individul față de boala respectivă. Din
1791, de când Jenner a introdus vaccinarea antivariolică, numărul preparatelor biologice
care se folosesc în prevenirea bolilor infec- țioase a crescut foarte mult (tabel 3.4.6).
TABEL 3.4.6
Principalele vaccinuri existente și căile lor de administrare

Tuberculoza i.d.*
—poliomielita (virus viu atenuat) oral
-poliomielita (virus omorât) s.c.**/i.m.***
" Tetanos i.m./profund s.c.
Difterie i.m./profund s.c.
Tușea convulsivă s.c./i.m.
Rujeola i.m./s.c.
Hepatita B i.m./s.c./i.d.
Hepatita A i.m./s.c.
Rubeola s.c.
Parotidita i.m./s.c.
Gripa (cu virus omorât) s.c./i.m.
’ Infecții cu H. influenzae b i.m./s.c.
Adenoviroze (cu virus viu atenuat/omorât) oral/s.c.
’ Infecții cu pneumococ i.m./s.c.
" Febra tifoidă, paratifoidă A și B s.c./i.m.
Febra tifoidă (cu agenți vii atenuați) oral
Dizenteria bacilară (cu agenți vii atenuați) oral
Holeră cu vibrioni omorâți s.c./i.m.
Holeră cu vibrioni vii atenuați oral
Infecții cu rotavirusuri oral/s.c.
’ Rabie i.d./s.c.
Antrax i.m.
Pestă s.c./i.m.
Tifos exantematic s.c./i.m.
Meningita meningococică s.c./i.m.
Encefalita japoneză i.m./s.c.
Febra galbenă S.C.
antipapiloma virus (HPV) s.c.

Vaccinarea reprezintă o modalitate extrem de eficace de prevenire a bolilor

infecțioase. Cu ajutorul vaccinărilor, o serie întreagă de boli contagioase, care evoluau sub
forma epidemică, așa cum ar fi poliomielita, difte- ria, rujeola și tușea convulsivă, s-au
redus foarte mult, iar altele așa cum ar fi variola, au fost chiar eradicate.
Astăzi dispunem de o gamă foarte mare de vaccinuri, unice sau corn-, binate, cu
ajutorul cărora putem face o profilaxie foarte eficientă a bolilior infecțioase.

Aceste vaccinuri sunt utile mai ales pentru prevenirea unor boli cu largă
răspândire, așa cum ar fi tuberculoza și hepatita A și B, mai ales în cazul unor persoane
cu risc, așa cum ar fi persoanele care călătoresc în zone endemice, persoanele care fac
dializă cronică, sau cadrele medicale, așa cum ar fi medicii de laborator și stomatologii.
6
 Date fiind consecințele infecției cu HBV, vaccinarea contra hepatitei B poate
contribui și la prevenirea hepatitei cronice, a cirozei și a cancerului hepatocelular.
De remarcat că pentru a fi cât mai eficiente, în cazul unor tulpini variabile,
vaccinurile sunt preparate din tulpinile și variantele cele mai actuale, așa cum se
întâmplă în cazul vaccinului antigripal.
Pentru a obține o protecție optimă, vaccinurile trebuie administrate după o
anumită schemă, la o anumită vârstă. Astfel se poate întocmi un calendar al vaccinărilor
în funcție de vârsta optimă, de numărul de doze și de intervalul dintre doze (tabel 3.4.7).

TABEL 3.4.7
Calendarul vaccinărilor obligatorii în funcție de vârsta copilului
naștere BCG, HB1
2 luni DTP1, VPOT, HB2
4 luni DTP2, VPOT
6 luni DTP3, HB3, VPOT
9-11 luni ROR
12 luni DTP, VPOT
30-35 luni DTP
7 ani DT, ROR
9 ani VPOT, HB
14 ani BCG, DT

în afara vaccinărilor obligatorii, se pot efectua și o serei de vaccinări opționale,

așa cum ar fi vaccinul inluenzae tip b (Hib), care se va administra la 2,4,6, luni și un rapel
la 12 luni. Vaccin ativaricelos care se administrează a între 1-12 ani. Vaccinul antihepatitic
A care se administrează la 1 an și 9 luni cu un rapel la 6 luni. Vaccinul antipneumococic
între 2 luni și la 2 ani. Vaccinul antimeningococic între 2 luni și 2 ani. Vaccinul antipolioma
virus (HPV), pentru prevenirea cancerului de col uterin, care se administrează la fetițe după
vârsta de 9 ani, în 3 doze, într-un interval de 6 luni, 0,2 și 6 luni.
Dar în afară de vaccinări, mf poate recurge și la alte mijloace speci fice de
prevenire, așa cum ar fi sterilizarea unor purtători. Se poate întâmpla foarte des să întâlnim
purtători sănătoși de bacili dizenteriei, de bacili tifici, sau de streptococ beta-hemolicic
cărora să li se aplice un tratament specific cu antibiotice pentru a preveni răspândirea
infecției și apariția unor boli, așa cum se întâmplă în reumatismul poliarticular acut.
în afară de prevenirea specifică a bolilor contagioase, mf poate recurge și la
prevenirea specifică a unor boli necontagioase, așa cum ar fi prevenirea rahitismului prin
administrarea de vitamină D, la prevenirea gușei endemice tireopate prin adimistrarea de
iod sau a anemiei feriprive la gavide sau la copiii în creștere, prin administrarea de fier.
1.2. Acțiuni preventive asupra familiei. Deoarece omul se naște și trăiește într-o
familie, factorii de risc și factorii patogeni din familie, așa cum ar fi factorii genetici, locuința,
alimentația și obiceiurile necorespunzătoare pot avea o influență deosebită asupra stării de
sănătate a individului.
J.2.1. Factorii genetici. Am văzut că factorii genetici pot duce la apariția unor boli
genetice. Modificările genetice pot duce la apriția unor anomalii cromozomiale, așa cum ar
fi trisomia 21, sindromul Klinefelter, sin- droamele XXX și XYY, la apariția unor tulburări
mogenice, așa cum ar fi rinichiul polichistic și neurofibromatoza, la apriția unor tulburări

7
recesive auto- somale, așa cum ar fi cistinuria și fenilcetonuria, la apariția unor tulburări
legate de cromosomul X, așa cum ar fi hemofilia, dar și la apariția unor tulburări poligenice,
în care factorii genetici se întrepătrund cu factorii de mediu, așa cum se întâmplă în diabetul
zaharat, în poliartrita reumatoidă și în schizofrenie. De aceea mf trebuie să descopere
tulburărilor genetice și să ia măsurile corespunzătoare de prevenire, prin intermediul
sfatului genetic și a consultului prenatal, spre exemplu. De asemenea, el trebuie să
combată modificarea factorilor genetici, de către radiațiile ionizante, substanțele terato-
gene, sau infecțiile virotice, care ar putea afecta informația genetică.
1.2.2. Modul de alimentație. Alimentația face parte, alături de aer, de apă, de
îmbrăcăminte de locuință și de informație, dintre nevoile fundamentale ale ființei umane.
De aceea omul a devenit un sistem deschis care întreține un permanent schimb de
substanțe, de energie și de in formații cu mediul în care trăiește. Sănătatea omului depinde
de aceste schimburi de substanțe plastice și energetice. Carența sau excesul unor
substanțe plastice sau energetice pot fi dăunătoare, și deoarece alimentația omului se face
de obicei în familie, mf trebuie să acorde o importanță deosebită modului în care se
alimentează familia respectivă. Dacă alimentele sunt pastrate în condiții igienice, dacă
alimentația satisface nevoile calorice, plastice și energetice ale tuturor membrilor familiei în
funcție de vârstă și de activitatea depusă. Dacă ea este dezechilibrată, dacă predomină
anumite principii alimentare, așa cum ar fi lipidele animale, dacă ritmul și orele de
alimentație sunt corespunzătoare și așa" mai departe.
1.2.3. Condițiile de locuit. Deoarece locuința îi oferă omului nu nuami un
microclimat corespunzător, ci și locul de odihnă, de relaxare și de petrecere a timpului .iber,
locuința joacă și ea un rol deosebit în sănătatea omului și dgcf .tu satisface anumite
condiții, așa cum ar fi suprafața, sau un confort vermic corespunzător, ci dimpotrivă este
poluată chimic și sonor, este infestată cu diferite microorganisme, cu insecte sau cu
rozătoare, atunci ea ar putea dăuna sănătății individului. De aceea mf, care efectuează
deseori vizite la domiciliul pacientului, va trebui să aprecieze condițiile de locuit, modul în
care se face aprovizionarea cu apă, modul în care se face evacuarea reziduurilor și
microclimatul pe care ea îl rcalileazâ.
1.2.4. Stilul de viată. Nu numai la individul izolat, ci și în familie se pot întâlni
obiceiuri necorespunzătoare, așa cum ar fi consumul excesiv de alcool, fumatul,
consumul excesiv de sare, consumul excesiv de lipide, prepararea necorespunzătoare a
hranei, nerespectarea orelor de odihnă și așa mai departe. Iar mf are obligația de a
sesiza aceste obiceiuri necorespunzâ- toare și de a pleda pentru un stil de viață cât mai
sanogenetic.
1.3. Acțiuni preventive aspura mediului. Deoarece sănătatea omului depinde
foarte mult de mediul în care trăiește, pentru a putea realiza prevenția primară, mf trebuie
sa acționeze de multe ori și asupra mediului înconjurător. Am văzut că unele boli sunt
determinate de factori genetici, iar altele de factorii de mediu. O serie întreagă de factori
fizici, așa cum ar fi radiațiile, zgomotul, presiunea și temperatura, de factori chimici, așa
cum ar fi plumbul, siliciul, cadmiul, detergenții, hidrocarburile policiclice, și pesticidele, de
factori biologici așa cum ar fi virusurile, bacteriile, paraziții și cipercile, sau de factori sociali
așa cum ar fi aglomerările urbane, stresul psihosocial, șomajul și sărăcia, pot să producă
anumite îmbolnăviri. De aceea pentru a putea realiza o prevenție eficace, MF trebuie să se
adreseze și mediului. El nu trebuie să uite că omul trăiește împreună cu celelalte animale

8
într-un ecosistem, care este format dintr-un anumit mediu de viață, denumit habitat și dintr-
o mulțime de plante și de animale, care formează biocenoza. De-a lungul istoriei sale, omul
a schimbat mediul său de viță, introducând o mulțime de elemente artificiale, care au
contribuit la îmbunătățire condițiilor sale de viață, dar care au dus și la apariția unor
probleme foarte complicate, așa cum ar fi poluarea și diferitele dezechilibre ecologice.
Deși nu se va substitui igienistului, mf trebuie să acorde o importanâ deosebită
mediului înconjurător și mai ales mediului familial, din locuința și din gospodăria
pacientului. în aprecierea calității mediului, mf poate apela la observația directă, la
metodele organoleptice, fizice, chimice și biologice. Astfel, cu ajutorul văzului se poate face
o primă apreciere a locuinței, a calității apei, aerului și a hranei. Pentru aprecieri mai
exacte, el va putea apela însă la metode fizice (termometrie, radiometrie și fotometrie),
chimice (colorimetric, polarografie, cromatografie și spectografie) și biologice (determinări
de virusuri, bacterii și paraziți).
2. Prevenția secundară. Datorită faptului că există foarte mulți factori de risc
neinfluențabili, precum și datorită faptului că mecanismele de apărare ale organismului au
anumite limite și chiar anumite imperfecțiuni, oricâte mijloace de prevenție am aplica, până
la urmă bolile tot apar. în această situație, mf care ar trebui să depisteze cât mai precoce
bolile apărute deoarece în unele boli, așa cum ar fi cancerul, șansele de vindecare, sau de
supraviețuire sunt cu atât mai mari cu cât boala este tratată mai precoce. Așa spre
exemplu, rata de supraviețuire de peste 5 ani a femeilor cu cancer de col uterin a fost de
99% la cele descoperite în stadiul 0, de carci- nom in situ, de 95% în stadiul IA, de 80-90%
în stadiul 1B, de 65% în stadiul I1B, de 40% în stadiul 111, și sub 20% în stadiul IV, de
carcinom extins, cU metastaze la distanță. Și acest lucru este valabil și în bolile cardiovascu-
lare, în bolile de metabolism și așa mai departe.
2.1. Depistarea precoce în cadrul consultațiilor curente. Pentru a putea depista cât
mai precoce apariția unor boli, mf trebuie să dea dovadă de un simț clinic deosebit. El
trbuie să țină seama nu numai de semnele clinice, ci și de prezența factorilor de risc. Așa
spre exmplu, pentru depistarea precoce a atcrosclerozei, care poate începe încă din
copilărie, este necesară mai întâi descoperirea factorilor de risc, așa cum sunt
antecedentele heredo- colaterale, excesul de lipide animale, sedentarismul, fumatul și
stresurile psihice. Și pentru că boala evoluează o perioadă foarte îndelungată fără nici o
simptomatologie clinică, după sesizarea factorilor de risc, mf trebuie să recurgă la
investigațiile paraclinice corespunzătoare, așa cum ar fi colestero- lemia, trigliceridele și
electrocardiograma, pentru descoperirea unor tulburări cardiace latente. Dacă se
descoperă prezența unor factori de risc, atunci se va suspecta diagnosticul de atroscleroză
chiar și înaintea apariției semnelor clinice. Același lucru se poate spune și despre
depistarea precoce a cancerului și a altor boli în care factorii de risc joacă un rol deosebit.
în acest sens, nu trebuie uitat că mf vede într-un an între 40-60%, iar în trei ani peste 90%
din pacienții săi. Și atunci când pacientul vine pentru o boală manifestă, el poate fi
investigat și pentru o altă boală latentă. Așa spre exemplu, dacă mf dispune de teste
simple pentru depistarea glicemiei sau a glicozuriei, el le poate aplica tuturor pacienților săi
indiferent de suferințele pe care le acuză. In orice caz, mf dispune de metode simple pentru
depistarea precoce a hipertensiunii arteriale, a diabetului zaharat, a surdității, a cancerului
de sân, a can- cerelor cutanate și în felul acesta el poate îmbina activitatea curativă cu
activitatea preventivă.

9
 2.2. Depistarea precoce prin intermediul examenelor de bilanț. Pentru
depistarea precoce a bolilor, MF trebuie să se adreseze nu numai omului bolnav, ci și
omului sănătos, sau omului aparent sănătos, care nu acuză nici o simptomatologie, dar
care ar putea avea totuși o boală cronică cu evoluție asimptomatică. și acest lucru se poate
face atât în cazul consultațiilor curente, cât și cu ajutorul controlului periodic sau al
screeng-ului unoi grupe de populație cu risc crescut, așa cum ar fi indivizii care lucrează în
condiții cu noxe, sau cu antecedente favorizante. Așa spre exemplu, pacienții care lucrează
în secții de sinteză a unor substanțe chimice nocive, în secții de vopsitore, sau în secțiile
de turnătorie, cu praf de siliciu, vor fi controlați periodic pentru a depista în timp util apariția
unor tulburări.
2.3. Depistarea precoce prin intermediul screening-ului. Scri- ningul reprezintă
depistarea activă în masă a unor boli, cum ar fi cancerul și tuberculoza. Scrining-ul se
adresează unor boli care au prevalență mai mare de 1%. Pentru a efectua un sceening
trebuie să dispunem de metode precise de diagnostic. Apoi este necesar ca boala
respectivă să dispună de un tratament eficace și acesta să dea rezultate cu atât mai bune
cu cât el este aplicat mai precoce. în sfârșit pentru a se putea efectua un screening trebuie
să dispunem de teste simple, ieftine și sigure. Screenin-ul se aplică de o echipă pregătită,
întregii populații, în cadrul unor campanii organizate.
2.4. Metode de depistare precoce. Pentru depistarea precce a diferitelor boli, mf
dispune de metode clinice cu ajutorul cărora poate depista HTA, unele forme de cancer,
așa cum ar fi cancerele de piele, cancerul de sân și cancerul de col uterin, precum și o
serie de mijloace paraclinice, care sunt necesare în depistarea preccoce a diabetului
zaharat, a cardiopatiei ischemice, a cancerului pulmonar, a cancerului gastric, a
cancerului de prostată și așa mai departe.
După cum arată N. C. Stott și R. H. Davis, consultația pe care pacientul o solicită
pentru o anumită boală, reprezintă o oportunitate extraordinară pentru mf de a depista
niște factori de risc, sau niște semne minore, pentru a preveni anumite boli, sau pentru a
depista precoce alte boli.
în cadrul examenului de bilanț, mf poate descoperi o serie de boli în stadiul
precoce. Așa spre exemplu, prin inspecția foarte atentă a bolnavului, el poate descopri o
exoftalmie, o gușe, sau un cancer de piele. Prin palparea atentă, el poate descoperi un
nodul tiroidian, un cancer de sân, de rect, de anus, de ovare, de testicul, de prostată, sau
un limfom. Iar cu ajutorul investigațiilor radiologice poate descoperi un cancer pulmonar,
sau un cancer gastric. Cu ajutorul mamografiei poate descopri un cancer de sân. Prin
determinarea antigenului prostatic poate descoprei un cancer de prostată. Iar cu ajutorul
examenului Babeș-Papanicolau poate descoperi un cancer de col uterin cu ajutorul
sigmoidoscopiei se poate descoperii un cancer de colon, cu ajutorul ecografici poate
descoperii un cancer de ovar, și așa mai departe (tabel 3.4.8).
TABEL 3.4.8
Mijloacele de depistare precoce a unor forme de cancer
cancer de piele cancer de col uterin cancer al cavității bucale cancer tiroidian
Observație

10
 cancer de sân cancer tiroidian cancer rectal cancer ovarian cancer de prostată
cancer al testicoiului
1 im foame
Palparc

radiologice, cancer pulmonar și cancer gastric mamografie, cancer de sân testul

Babeș-Papanicolau, cancer de col uterin antigenul prostatic specific, cancer de
prostată ecografia cancer de ovar BRCA Ișt 2, cancer de sân
Investigații

3. Prevenția terțiară. Deoarece bolile cronice au de obicei o evoluție progresivă și

extensivă, atrăgând în procesul patologic tot mai multe aparate și organe și agravând astfel
starea de sănătate a bolnavului, după ce bolile au fost depistate, se pune problema tratării
corecte și a prevenirii agravărilor și a complicațiilor. în acest sens s-au elaborat o serie de
norme privind managementul bolilor cronice, privind elaborarea planului terapeutic
stabilirea obiectivelor terapeutice, evaluarea și utilizarea resurselor materiale si umane în
vederea obținerii celor mai bune rezultate, precum și urmărirea atentă a evoluției
bolnavului.
în orice caz, s-a constatat că prin îngrijirea corespunzătoare a bolnavilor cronici se
poate preveni aparaiția complicațiilor, se poate îmbunătății calitatea vieții și se poate
prelungii viața bolnavilor.
Așa spre exmplu, în cazul hipertensiunii arteriale, mf trebuie să stabilească mai întâi
diagnosticul, forma de hipertensiune arterială, esențialială sau secundară, stadiul și
tratamentul corespunzător. Dacă pacientul are cefalee occipitală, astenie fizică, amațeli,
dispnee de efort dureri precordiale, suferințe cerebrale și o tensiune arterială constant
crescută, în jur de 200/120 mm Hg, atunci este vorba de o hipertensiune arterială severă,
în stadiul II. în mod spontan, prin afectarea organelor interne, hipertensiunea evoluează
progresiv spre trecerea în stadiul III, în care apar complicații cardiace, nervoase și renale.
Timpul de apariție a acestor complicații depinde însă de valorile tensiunii arteriale. De
aceea tratând corect boala, mf poate amâna apariția complicațiilor. Astfel, unele cercetări
au arătat că aplicarea unui tratament corect poate reduce cu 45% complicațiile cerebrale și
cardiace ale HTA.
Același lucru se poate spune și despre celelalte boli, așa cum ar fi ulcerul
gastroduodenal, diabetul zaharat și dislipidemiile, a căror tratare corectă poate preveni
apariția complicațiilor. In felul acesta, mf poate îmbina activitatea curativă cu activitatea
preventivă.
în acest sens, N.J. Wald și M.R. Low arată că tratamentul HTA, al dislipidemiei, al
homocistinei și al disfuncției plachetare cu o polipilulă care ar conține o statină, trei
medicamente antihipertensive, așa cum ar fi un diuretic tiazidic, un betablocant și un

11
inhibitor al enzimei de conversie, la jumătatea dozei standard, acid folie și 125 mg de
aspirină, poate reduce evenimentele cardiace și AVC, cu peste 80%.
Desigur că activitatea preventivă trebuie să înceapă cu prevenția primară. Dar cum
boala este indisolubil legată de viață și cum prevenția primară își are și ea limitele sale, mf
are rolul de a sesiza din timp apariția bolilor, și de a opri sau de a încetini evoluția lor.
- îmbunătățirea stării de sănătate - îngrijirea copilului
- Prevenirea îmbolnăvirilor - Cultivarea factorilor sanogenetici
- identificarea și combaterea factorilor de risc - Alimentația rațională
- Supravegherea medicală a individului - Practicarea exercițiului fizic
- Educația pentru sănătate - Utilizarea factorilor naturali
- Respectarea normelor de igienă - Motivarea individului
- Prevenirea bolilor infecțioase - Conștientizarea responsabilității individului
- Igiena sarcinii Adoptarea unui stil de viață sanogeneti
c

12