Cei trei

muschetari
Cei trei muschetari este numele unui celebru roman de aventuri scris de
Alexandre Dumas și publicat în revista „Le Siècle” între lunile martie și iulie
ale anului 1844. Deși titlul operei face referire la prietenii protagonistului
(Athos, Porthos și Aramis), romanul reprezintă povestea lui d’Artagnan, un
tânăr venit la Paris cu scopul de a deveni muschetar al regelui. Povestea lui
d’Artagnan este continuată de către autor și în romanele După douăzeci de ani
și Vicontele de Bragelonne.

Opera prezintă aventurile lui d’Artagnan, dar și ale celor trei camarazi ai săi în
perioada cuprinsă între anii 1626-1628, și rolul pe care aceștia l-au avut în
comploturile iscate în jurul regelui Ludovic al XIII-lea, al Cardinalului
Richelieu, al reginei Ana de Austria, al iubitului englez al acesteia, George
Villiers, Duce de Buckingham, precum și în asediul orașului La Rochelle. 

Mai multe detalii despre operă și despre personaje vei găsi citind rezumatul
operei Cei trei muschetari de Alexandre Dumas.

Rezumat
Acțiunea romanului se petrece în Franța, în timpul regelui Ludovic al XIII-
lea, în anul 1626. D’Artagnan, un tânăr gascon, urmează sfatul părinților săi și
pleacă la Paris cu scopul de a deveni muschetar al regelui. „Înarmat” cu nu
mai mult de cincisprezece scuzi și un căluț galben, acesta duce cu sine și o
scrisoare de recomandare din partea tatălui său, pentru căpitanul
muschetarilor, domnul de Tréville. În Meung, însă, scrisoarea îi este furată și,
deși la Paris, tânărul câștigă simpatia domnului de Tréville, aceasta nu este de
ajuns pentru ca el să devină muschetar. Astfel, acesta se pregătește să-și facă
ucenicia. Imediat, el este provocat la duel, pe rând, de trei muschetari: Athos,
Porthos și Aramis, prieteni nedespărțiți. Deși cardinalul Richelieu interzisese
duelurile, acestea continuau să aibă loc, dar acompaniate de mai puțin
spectacol. Duelul se dovedește a fi calea către prietenie pentru cei patru, astfel
încât, prinși duelându-se de gărzile cardinalului (dușmanul principal al
muschetarilor), aceștia își unesc forțele și se întorc împotriva inamicilor. Chiar
și regele aude despre victoria celor patru, ceea ce reprezintă, pentru
d’Artagnan, începutul celebrității. 

Când gazda lui d’Artagnan, domnul Bonacieux, îl roagă pe tânăr să-i găsească
nevasta, aflată în slujba reginei, acesta duce la bun sfârșit misiunea primită.
Femeia fusese răpită chiar de oamenii cardinalului, al cărui plan era slăbirea
puterii Angliei prin persoana ducelui de Buckingham. Cardinalul aflase despre
dragostea pe care acesta i-o purta reginei Franței, Ana de Austria, astfel încât
pune să fie falsificată o scrisoare din partea ei pentru a-l aduce la Paris și a-l
prinde pe duce. Cu toate acestea, regina aflase despre planul cardinalului și
încerca să-l determine să dea greș. Doamna Bonacieux se eliberase prin forțe
proprii de cei care o răpiseră, însă casa era supravegheată și aceasta este
prinsă din nou. Atunci, d’Artagnan o salvează, astfel încât regina reușește să-l
ascundă pe ducele de Buckingham. 

Richelieu insistă să ducă la bun sfârșit planul de a o compromite pe regină în

ochii regelui, știind că ducele se întorsese în Anglia cu o amintire din partea
reginei: eghileții ei cu diamante. Astfel, cardinalul îl convinge pe rege să țină
un ospăț la care s-o invite pe regină, căreia să-i ceară să poarte eghileții. De
asemenea, convinge o slujitoare („Milady”) de o frumusețe răpitoare să-i fure
ducelui două diamante. Regina nu are timp să recupereze bijuteria, iar
d’Artagnan, influențat de farmecele doamnei Bonacieux, se angajează să se
ocupe de această misiune. Ajutat de Athos, Porthos și Aramis, d’Artagnan
ajunge la graniță, dar nu are permis de trecere în Anglia, iar Richelieu dăduse
deja un ordin privind această situație. Atunci, tânărul se luptă cu cel pe care-l
trimisese însuși cardinalul, contele de Wardes, intrând astfel în posesia
biletului de trecere. Ajuns la Londra, el îndeplinește misiunea, dar imediat
după aceea are loc o nouă răpire a doamnei Bonacieux.

În lumina acestor evenimente, Milady devine un dușman de temut al lui

d’Artagnan, precum și al aliaților săi. Dorindu-și răzbunarea, aceasta este
însărcinată de către Richelieu cu plănuirea uciderii ducelui de Buckingham.
Cei patru prieteni află, însă, despre acest plan și rezistă în fața atacurilor, până
când se decid asupra unui plan de bătaie. Atunci, ei îi scriu lordului de Winter
cu gândul de a o opri pe Milady de la a îndeplini planul cardinalului. 

Deși este închisă chiar de cumnatul ei, îl manipulează pe gardianul său, pe

care-l convinge de presupusa ei nevinovăție. Mai mult, ea îl transformă pe
acesta într-un aliat, folosindu-se de slăbiciunea lui pentru protestantism și
întrocându-l astfel împotriva ducelui de Buckingham. Manipulat cu succes,
comite chiar el crima ordonată de cardinal. Când Milady se întoarce în Franța,
se îndreaptă către mănăstirea Carmelitelor, unde urma să aștepte ordinele
cardinalului. Acolo se afla și doamna Bonacieux, dar tocmai atunci,
d’Artagnan, Athos, Porthos și Aramis sosesc pentru a o elibera pe doamna
Bonacieux. Văzând acestea, Milady își otrăvește rapid victima și fuge, iar
doamna Bonacieux își dă duhul chiar în brațele iubitului său. 

Cei patru viteji o capturează pe Milady, ajutați de lordul de Winter, precum și

un călău care-l cunoștea pe Athos, fiind apoi judecată și condamnată la
moarte. D’Artagnan devine, în sfârșit, muschetar, precum își dorise încă de la
început, fiind apoi înaintat locotenent. După ce mai luptă pentru o scurtă
perioadă de timp, Athos revine la traiul la care renunțase în vremea când era
tânăr. Atât Porthos, cât și Aramis se retrag din slujba de mușchetar, astfel
încât Porthos se căsătorește cu o văduvă bogată, iar Aramis alege să devină
călugăr. 

În concluzie, „Cei trei muschetari” prezintă aventurile lui d’Artagnan alături

de Athos, Porthos și Aramis, cei patru funcționând conform unui cod al
onoarei, care atrage după sine practici și obiceiuri pe care nu le mai regăsim în
prezent (duelul, curajul în fața morții, respectarea cuvântului dat etc.). Opera
de față aparține curentului literar romantic, fiind, în același timp, un roman de
aventuri ce reușește să mențină treaz interesul cititorilor.