ANI DE ACASĂ

Nepoatei mele,
Nicole Anne-Marie Popescu
În cei patru ani trăiți
Tu ne-ai făcut fericiți,
Ne-ai dăruit bucurie curată
Ce alină a noastră soartă.
Ai adunat patru anișori
În ființa ta de puișor,
În care e cuibărit trecutul
Ca zestre ce formează
scutul.
Azi, când te sărbătorim,
Noi la tine ne gândim
Să-ți faci vise din speranță
Pentru o viață în cutezanță!
Zodia să ți-o împlinești
Cu fiecare an ce crești
În armonie cu cei vii
Cu spiritul de unde vii!
Noi te hrănim cu iubire
Spre a crește în fericire
Sănătoasă și frumoasă
Înțeleaptă, norocoasă.
Acum, la patru anișori
Privește cerul ca să zbori
Spre înălțimi cutezătoare,
Prin visuri nemuritoare!
Încearcă să dăinuim în
veșnicie
Pe sensul vieții în omenie
Și lasă pe această lume
Frumuseți din al tău nume!
Lasă adevăruri din iubire
Spre taina vieții în prețuire,
Lasă creanțe întru bunătate
Spre a fi Om, înainte de
toate!
Când îți va fi greu în viață
Pune curajul în față
Și slujește-ți cu credință
Adevărul din conștiință!
Deficitul de acasă
Nu-ți face viața frumoasă,
O rupe de rădăcini,
O bate vântul prin străini.
Învață să trăiești în iubire,
Să muncești cu dăruire,
Să înțelegi Naturalitatea,
Simplitatea și Fraternitatea!
Leagă-te de țeluri
sănătoase,
Nu de oameni sau obiecte
frumoase,
Spre a trăi visul din iubire
Închinat vieții ca nemurire!
Să radiezi bucurie iubitoare
Din ce-ți oferă al tău Soare,
Să dăruiești în dăruire
Fericire întru trăire!
Anii de acasă, în viață
Sunt creșterea care ne
învață
Să trăim în comuniune,
În compasiune și
înțelepciune.
Ani frumoși la înaintare
Spre o viață înfloritoare,
Încântătoare și roditoare
Prin familia iubitoare!