Testul 5 de antrenament.

Subiectul I

A. 1. Două cuvinte din câmpul lexical al școlii sunt: ,,profesor’’ și ,,catedră’’.

2. d)

3. b)

4. b)

5. Incorect, Corect, Incorect, Corect, Corect, Incorect.

6. O trăsătură a tiparului narativ prezentă în textul 1. o constituie indicii spațio-temporali. O

secvență relevantă este: ,,Eram în clasa a VI-a (...) colegul nostru s-a așezat în fund, la perete’’.

7. Un element de conținut comun, la nivelul celor două texte, îl constituie profesorul.

În primul fragment, naratorul-personaj își amintește de un incident al colegului Ducu pe care

l-a avut la limba latină, în timpul unei lucrări, întrucât acesta și-a propus să copieze, însă a fost
prins de profesor și pedepsit.

În cel de-al doilea text, naratorul-personaj își amintește de locul unde s-a născut și de
învățătorul Trandafir, care a fost un exemplu pentru copiii pe care i-a ajutat enorm să evolueze.
De asemenea, el relatează și momentul în care învățătorul ar fi trebuit să plece din localitate, dar
a rămas la insistențele acestora.

8. Consider că profesorii pot avea un impact puternic asupra elevilor, având în vedere faptul că ei
reprezintă un model datorită cunoștințelor vaste pe care le au și empatiei de care dau dovadă în
relaționare pentru a-i ajuta pe copii să se cunoască mult mai bine.

Orice profesor are menirea de a se implica în relația cu elevii pentru a-i determina pe aceștia
să evolueze pe toate planurile.

De exemplu, așa cum prezintă și textul 2., naratorul-personaj își amintește cu mare drag de
învățătorul Trandafir, care a fost un model excepțional datorită felului său de a fi și modului în
care relaționa cu elevii, dar și aparte în transmiterea informațiilor, determinându-i pe aceștia să
înțeleagă lecțiile. Elevii aveau respect față de domnul Trandafir, iar atunci când au aflat că el
trebuia să plece într-o altă localitate, cu toții au suferit.

9. Ideea textului ,,Cișmigiu&Comp’’, de Grigore Băjenaru, mă trimite cu gândul la opera

,,Oameni, fapte, amintiri’’, de Francisc Munteanu. Un personaj asemănător îl constituie
naratorul-personaj, care evocă anumite amintiri din viața de elev.
(Valoarea culturală comună o constituie interesul pentru educație.)

(Valoarea morală comună o reprezintă respectul față de profesor/învățător.)

În textul-suport, un elev își amintește de exigența profesorului de limba latină și de

seriozitatea acestuia, de respectul pe care-l aveau pentru el, însă, cu toate acestea, unul dintre
colegii lui încearcă să copieze, fiind prins în cele din urmă și pedepsit pentru încălcarea regulii
de la o lucrare.

În opera lui Munteanu, naratorul-personaj îi este recunoscător profesorului de matematică, ce

le ținea lecții despre importanța disciplinei, încât reușea să le capteze atenția și să constate cum
personajele din sfera reală iau naștere datorită metodei de interacționare cu elevii.

B.1. d)

2. a)

3. b)

4. Mă uit pe cer. Masa de oameni se află la grevă.

5. ,,prins’’-adjectiv provenit din verb la participiu;

,,vigilent’’-adjectiv propriu-zis;

,,care’’-adjectiv pronominal relativ.

6. Ce frumos este discursul despre profesor!

Prietenul Ducu a venit.

7. ,,Am fost nevoiți’’-propoziție principală;

,,să ne gândim’’-propoziție subordonată completivă prepozițională;

,,că locul (...) nu este cel mai potrivit’’-propoziție subordonată completivă prepozițională;

,,unde am ales a petrece ziua mea’’-propoziție subordonată atributivă.

8. Am revenit la serviciu să creăm un plan așa cum ea însăși ar trebui să-l aibă.
Subiectul al II-lea

A. În clasa a VI-a, un băiat își amintește de faptul că are teză la limba latină cu un profesor
exigent. Unul dintre colegii lui, Ducu Constantin, încearcă să copieze și a crezut că nu poate fi
observat de către profesor, dar acesta este vigilent și îl prinde în flagrant. Barosanul îi adresează
reproșuri, îl avertizează că primește o notă mică și o pedeapsă suplimentară. Ducu este umilit în
fața colegilor și i se cere de către domn să traducă un text de latină în fața întregii clase, fără să
aibă acces la dicționar.

B. Personajul literar, ,,ființă de hârtie specifică lumii ficțiunii"( Roland Barthes ) este rotița,
care pune în funcțiune întreg mecanismul narativ, el constituind o modalitate de evidențiere a
viziunii despre lume a autorului.

Personajul domnul Trandafir ocupă locul central în fragmentul selectat din opera literară ,,
Domnul Trandafir’’, de Mihail Sadoveanu, având în vedere faptul că este prezent pe tot parcursul
acțiunii, iar celelalte personaje gravitează în jurul său.

Domnul Trandafir este personaj principal, individual, surprins într-un moment

reprezentativ-atunci când naratorul-personaj își aduce aminte de locurile natale și de învățătorul,
care i-a marcat viața de elev. Portretul său este realizat prin îmbinarea mijloacelor de
caracterizare directă, conturat de narator, cu mijloacele de caracterizare indirectă prin fapte, prin
limbaj și prin atitudinea față de ceilalți.

Încă de la începutul fragmentului, naratorul subiectiv îi precizează statutul social

,,învățătorul meu’’.

Portretul fizic este realizat, în mod direct, de către narator atunci când și-l amintește după
ani de zile și se constituie din câteva detalii semnificative: ,,înalt, bine legat, cu mustăcioara
neagră pe care și-o tundea totdeauna scurt, zâmbind cu bunătate, încruntându-se câteodată, (...)
Era un om bine făcut, puțin chel în vârful capului, cu ochii foarte blajini. Când zâmbea, se arătau
sub mustața tunsă scurt niște dinți lungi, cu strunga la mijloc’’, detalii ce sugerează frumusețea
învățătorului, dar și admirația naratorului-personaj pentru un model, care i-a schimbat viața.

Portretul moral este complex, fiind realizat mai ales prin mijloace indirecte. Astfel, din
faptele sale reiese că este un învățător iubit și respectat de comunitatea în care își desfășoară
activitatea ,,îi era drag să ne învețe și parcă eram copiii lui’’, reliefându-se pasiunea și implicarea
sa în cariera didactică. De asemenea, zâmbetul său afișează o bunătate molipsitoare, iar când își
exprimă învățăturile, își înalță brațul drept, captând atenția elevilor săi: ,,Când ne învăța cum să
spunem poeziile eroice, vorbea tare și înălța în sus brațul drept’’. Domnul Trandafir se implică în
misiunea sa de a învăța cu pasiune și cu devotament, tratându-și elevii ca pe proprii copii. Cu
toate că se supără rar, acesta are o mică manie, exprimată prin exclamația ,,Măi domnule!", care
îi surprinde și îi intimidează pe copii, cu toate acestea, învățătorul le inspiră respect prin privirea
lui ,,și se uita urât la noi’’. Personajul este descris ca un apostol al cunoașterii, un învățător care
își îndeplinește cu succes misiunea de a educa, în ciuda dificultăților și bârfei. ,,Ca dânsul poate
au mai fost mulți. Și toți, dragă prietene, când te gândești bine, au fost niște apostoli, care au
îndurat sărăcie și batjocura, care au trecut printr-un vifor de nemulțumiri și vorbe rele, și care
totuși au izbutit să-și îndeplinească, cu bine, menirea...’’. El rămâne în comunitatea în care își
dedică întreaga viață și devine o figură memorabilă în rândul elevilor săi.

Trăsătura sa dominantă de caracter este iubirea pentru copii, idee susținută de secvența ,,Îi
era drag să ne învețe, și parcă eram copiii lui - asta am simțit-o totdeauna, cât am fost sub
privegherea lui’’.

Dintre trăsăturile evidențiate de către autor în conturarea personajului domnului Trandafir,

admir seriozitatea, valoare morală cu care mă identific, cu care rezonez și pe care o consider
esențială și în devenirea mea ca om. La rându-mi, sunt serios atunci când sunt la școală și mă
împlic în activitățile școlare.

Așadar, personajul domnul Trandafir, din fragmentul narativ ,,Domnul Trandafir’’, de

Mihail Sadoveanu, este semnificativ pentru tipologia pe care o întruchipează, cea a omului cald
și blând, un model de învățător demn de urmat datorită cunoașterii și interesului pentru educație