Ministerul Educaţiei Naţionale

Societatea de Ştiinţe Matematice din România

Olimpiada Naţională de Matematică

Etapa Judeţeană şi a Municipiului Bucureşti, 9 Martie 2013

CLASA a V-a

Problema 1. a) Calculaţi 53 + 63 + 73 + 113 ;

b) Arătaţi că numărul 20152014 poate fi scris ca o sumă de patru cuburi
perfecte.
Gazeta Matematică

Soluţie: a) 53 = 125; 63 = 216; 73 = 343; 113 = 1331 şi apoi suma

125 + 216 + 343 + 1331 = 2015 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2 p
b) 20152014 = 20152013 · 2015 = 20152013 (53 + 63 + 73 + 113 ) . . . . . . . 2 p
20152013 (53 + 63 + 73 + 113 ) = 20152013 · 53 + 20152013 · 63 + 20152013 · 73 +

3
3
3
3
20152013 ·113 = 2015671 · 5 + 2015671 · 6 + 2015671 · 7 + 2015671 · 11
.... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3p
2
Problema 2. Determinaţi cifrele nenule a, b, c astfel ı̂ncât ab = cab.
2
Soluţie: Ultima cifră a lui ab este egală cu ultima cifră a lui cab implică
b ∈ {1, 5, 6} . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 p
Pentru b = 1 şi a ≥ 4 avem a1 ≥ 1000 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 p
Pentru b = 1 şi a ∈ {1, 2, 3} relaţia nu se verifică. . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 p
Pentru b = 5 şi a ≥ 3 avem a5 ≥ 1000 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 p
Pentru b = 5 şi a ∈ {1, 2} relaţia se verifică atunci când a = 2. Obţinem
c = 6. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 p
Pentru b = 6 şi a ≥ 3 avem a6 ≥ 1000 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 p
Pentru b = 6 şi a ∈ {1, 2} relaţia nu se verifică. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 p
Soluţie alternativă:
Relaţia din enunţ se scrie ab · (ab − 1) = 100 · c. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3 p
Deoarece ı̂n membrul stâng avem un produs de două numere consecutive
deducem că 100 · c are singura scriere convenabilă 25 · (4 · c). . . . . . . . . . 3 p
Aşadar 4 · c = 24, de unde obţinem c = 6 şi ab = 25. . . . . . . . . . . . . . . 1 p

Problema 3. Se consideră un număr natural A scris cu n cifre nenule,

n ≥ 1. Numărul B este obţinut din numărul A prin rearanjarea cifrelor
acestuia. Ştiind că A + B = 10n se cere:
a) Pentru n = 3, daţi un exemplu de numere A şi B cu proprietatea din
enunţ.
b) Arătaţi că n este număr impar.
c) Demonstraţi că ı̂n scrierea lui A există cel puţin o cifră egală cu 5.

Soluţie: a) Un exemplu este A = 365, B = 635 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2 p

b)
 A ... a ... ... b-1 c a
B ... b-1 ... ... a d b
9 9 9 9 9 9 10

Tabelul are n coloane. Pe prima linie a tabelului sunt trecute cifrele

numărului A, iar pe a doua linie sunt cifrele corespunzătoare ale numărului
B.
Evident a + b = 10. Pe orice coloană, ı̂n afară de cea a unităţilor, suma
cifrelor este egală cu 9. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 p
Deoarece a trebuie să apară şi pe linia lui B, acesta se va grupa numai
cu cifra b − 1. Cum cifra b − 1 nu poate apărea pe aceeaşi coloană la cele
două numere, deoarece suma pe coloană ar fi pară, ı̂nseamnă că ea va apărea
pe un număr par de coloane, ı̂n pereche cu cifra a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 p
Analog se ı̂ntâmplă pentru oricare pereche de cifre (c, d), c + d = 9.
Astfel, tabelul va avea un număr par de coloane, exceptând coloana
unităţilor, deci, ı̂n concluzie, n este număr impar . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 p
c) Numărul de apariţii ale cifrei a pe prima linie trebuie să fie egal cu
numărul de apariţii ale lui a pe linia a doua. Prin urmare, dacă a 6= b, a va
apărea din nou pe linia a doua cu b − 1 deasupra. Aceasta implică apariţia
cifrei b − 1 din nou pe a doua linie, evident cu a deasupra. Procesul acesta
ar continua la infinit, ceea ce este absurd. Aşadar a = b şi cum a + b = 10
rezultă a = 5, deci cifra 5 apare ı̂n număr. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2 p

Problema 4. Se consideră mulţimea M = {21 , 22 , 23 , ..., 215 }.

a) Daţi un exemplu de trei mulţimi, A, B, C, nevide şi disjuncte două
câte două astfel ı̂ncât A ∪ B ∪ C = M , iar produsul elementelor fiecărei
mulţimi să fie acelaşi?
b) Arătaţi că nu există trei mulţimi, X, Y, Z, nevide şi disjuncte două
câte două astfel ı̂ncât X ∪ Y ∪ Z = M , iar suma elementelor fiecărei mulţimi
să fie aceeaşi?

Soluţie: a) Vom nota p(X) produsul elementelor din mulţimea X.

p(M ) = 21 · 22 · 23 · ... · 215 = 21+2+3+...+15 = 2120 . . . . . . . . . . . . . . . . . .1 p
p(A) = p(B) = p(C) = 240 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 p
Un exemplu este: A = {21 , 26 , 29 , 210 , 214 }, B = {22 , 23 , 24 , 28 , 211 , 212 },
C = {25 , 27 , 213 , 215 } . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 p
Notă: Numai prezentarea exemplului se apreciază cu 3 puncte.
b) Presupunem că există mulţimile X, Y şi Z astfel ı̂ncât X ∪Y ∪Z = M
şi s(X) = s(Y ) = s(Z) (Am notat s(X), s(Y ), s(Z) sumele elementelor din
mulţimile X, Y, Z)
Fie 2x , 2y , 2z cele mai mici elemente din mulţimile x, Y respectiv Z.
Putem considera că x < y < z.
Rezultă că 2x divide s(X) şi 2x+1 nu divide s(X), iar 2y divide s(Y ) . .
. .....................................................................2 p
Cum x + 1 ≤ y, deducem că 2x+1 divide s(Y ). Înseamnă că s(X) 6= s(Y )
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .2 p

2
 Ministerul Educaţiei Naţionale
Societatea de Ştiinţe Matematice din România

Olimpiada Naţională de Matematică

Etapa Judeţeană şi a Municipiului Bucureşti, 9 Martie 2013

CLASA a VI-a

Problema 1. Se consideră triunghiul echilateral ABC şi punctul D pe

semidreapta opusă semidreptei (BC, astfel ı̂ncât [DB] ≡ [BC]. Considerăm
punctul E ı̂n semiplanul determinat de dreapta AD ce nu conţine punctul
B, astfel ı̂ncât distanţa de la E la AB este egală cu EA , distanţa de la E
la DC este egală cu ED şi EA = ED, iar punctul F astfel ca D ∈ (BF ) şi
[F D] ≡ [BC].
a) Demonstraţi că ∆F DE ≡ ∆BAE.
b) Arătaţi că [EB este bisectoarea unghiului AED.
\
Gazeta Matematică

Soluţie:

a) [F D] ≡ [AB] (ambele sunt congruente cu [BC])

[DE] ≡ [AE] (din ipoteză)
F
\ \ (fiecare are 900 ) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3
DE ≡ BAE p
Din cele trei relaţii rezultă 4F DE ≡ 4BAE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 p
b) 4BAE ≡ 4BDE conform cazului L.L.L.
\ ≡ DEB
Din această congruenţă obţinem AEB \ ................... 2 p
De aici concluzia [EB este bisectoarea AED . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1
\ p

Problema 2. Determinaţi câte numere de opt cifre conţin ı̂n scrierea

lor secvenţa ”2013”. (un exemplu de astfel de număr este 31020135)

Soluţie: Numerele pot avea una din formele: (1) 2013abcd, (2) a2013bcd,
(3) ab2013cd, (4) abc2013d, (5) abcd2013 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1p
Pentru (1) avem 10 · 10 · 10 · 10 = 10000 numere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1p
 Pentru fiecare din cazurile (2), (3), (4) şi (5) avem 9 · 10 · 10 · 10 = 9000
numere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3p
Numărul 20132013 apare de două ori; la (1) şi la (5)
Numărul de numere este 45999 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2 p

Problema 3. a) Arătaţi că 30007 este număr compus.

b) Arătaţi că şirul: 37, 307, 3007, ..., 3 00...0
| {z } 7, ... conţine o infinitate
de n ori
de termeni care sunt numere compuse.

Soluţie: a) Constatăm că 30007 = 37 · 811, aşadar 30007 este număr

compus. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3 p
b) Arătăm că pentru n = 3k numărul 3 00...0 | {z } 7 este compus. Scriem
de 3k ori
3k+1 + 7 = 30 · 103k + 7 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2 p
{z } 7 = 3 · 10
3 |00...0
de 3k ori
30 · 103k + 7 = 30 · 1000k + 7 = 30 · (999 + 1)k + 7 = 30 · (M37 + 1) + 7 =
M37 + 37 = M37. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .2 p
Notă: Verificarea unor cazuri particulare (30000007, 30000000007) şi
afirmaţia că pentru n = 3k obţinem numere compuse se acordă 1 punct.

Problema 4. Se consideră numărul natural n, n ≥ 10 şi mulţimea

A = {1, 2, 3, ..., 3n}. Spunem că mulţimea nevidă X, X ⊂ A are propri-
etatea P dacă oricare ar fi x ∈ X şi y ∈ X, x > y, numărul x + y nu se
divide cu numărul x − y.
a) Daţi un exemplu de mulţime X cu proprietate P care conţine numerele
4 şi 14 şi care are cel puţin trei elemente.
b) Demonstraţi că există cel puţin o mulţime cu proprietatea P care are
exact n elemente.
c) Arătaţi că nu există o mulţime cu proprietatea P care să aibă n
elemente şi să conţină numerele 4 şi 14.

Soluţie: a) Un posibil exemplu este X = {4, 14, 9}

Verificarea exemplului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 p
b) Mulţimea X nu poate conţine numere consecutive şi, deasemenea nu
poate conţine numere de aceeaşi paritate consecutive . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2p
Prin urmare, diferenţa minimă dintre două numere din X este cel puţin
egală cu 3. Dacă diferenţa minimă este 3, mulţimea X are număr maxim
de elemente egal cu n. De exemplu X1 = {1, 4, 7, ..., 3n − 2} şi X2 =
{2, 5, 8, ..., 3n − 1} verifică cerinţele problemei. (este suficient un exemplu)
2p
c) Fie Y cu proprietatea P astfel ı̂ncât 4 ∈ Y, 14 ∈ Y . Cum x, y ∈ Y, x <
y, implică y − x ≥ 3, rezultă că ı̂n Y sunt cel multn − 5 elemente mai mari
ca 14 şi cel mult un element mai mic ca 4. Fie a, b ∈ Y cu 4 < a < b < 14.
Atunci a ≥ 7, b ≤ 11. Dacă a = 7 atunci 14 − 7 ar divide 14 + 4, fals. Prin
urmare ı̂ntre 4 şi 14 există cel mult un element al lui Y . În concluzie Y ar
avea cel mult 1 + 2 + 1 + n − 5 = n − 1 elemente, fals. . . . . . . . . . . . . . . . .2 p

2
 Olimpiada Naţională de Matematică

Etapa Judeţeană şi a Municipiului Bucureşti, 9 Martie 2013

SOLUŢII ŞI BAREME ORIENTATIVE – CLASA a VII-a

Problema 1. Arătaţi că ecuaţia:

1 1 2
√ √ +√ √ =√ √
x+ 1006 2012 − x + 1006 x + 2012 − x
are 2013 soluţii ı̂n mulţimea numerelor ı̂ntregi.
Gazeta Matematică

Soluţia 1. Pentru existenţa radicalilor este necesar ca 0 ≤ x ≤ 2012. . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2p

În acest caz, pentru x 6= 1006 ecuaţia devine
√ √ √ √ √ √
x − 1006 2012 − x − 1006 2( x − 2012 − x)
+ =
x − 1006 1006 − x 2x − 2012
egalitate adevărată pentru orice x 6= 1006. Ca urmare, numerele ı̂ntregi 0, 1, 2, . . . , 1005,
1007, 1008, . . . , 2012 sunt soluţii ale ecuaţiei. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 4p
Întrucât şi x = 1006 verifică egalitatea din enunţ, rezultă că ecuaţia are 2013 soluţii ı̂ntregi,
şi anume 0, 1, 2, . . . , 2012 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1p

Soluţia 2. Pentru existenţa

√ √ √ este necesar ca 02≤ x 2≤ 2012.2 . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2p
radicalilor
Notăm a = x, b = 1006 şi c = 2012 − x. Atunci a + c = 2b . Egalitatea din enunţ
devine
1 1 2
+ = ,
a+b c+b a+c
egalitate echivalentă cu (a + c)(b + c) + (a + b)(a + c) = 2(a + b)(b + c) ⇔ a2 + c2 = 2b2 . . . . 4p
Deci ecuaţia are 2013 soluţii ı̂ntregi, şi anume 0, 1, 2, . . . , 2012 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1p

Problema 2. Determinaţi perechile de numere reale (a, b) pentru care egalitatea

|ax + by| + |bx + ay| = 2|x| + 2|y|
este adevărată pentru orice numere reale x şi y.

Soluţie. Pentru x = y = 1 rezultă că |a + b| = 2, deci a + b ∈ {−2; 2} (1)

Pentru x = 1, y = −1 rezultă că |a − b| = 2, deci a − b ∈ {−2; 2}(2) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3p
Din aceste relaţii se obţine că (a, b) ∈ {(2, 0); (0, 2); (−2, 0); (0, −2)} . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2p
În fiecare din aceste cazuri se verifică faptul că egalitatea din enunţ este adevărată pentru
orice numere reale x şi y. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2p
Notă. Se acordă 2 puncte pentru obţinerea uneia dintre relaţiile (1) şi (2)

Problema 3. Pe laturile (AB) şi (AC) ale triunghiului ABC se consideră punctele M śi
respectiv N astfel ı̂ncât ^ABC ≡ ^AN M. Punctul D este simetricul punctului A faţă de B,
iar P şi Q sunt mijloacele segmentelor [M N ] şi respectiv [CD]. √
Demonstraţi că punctele A, P şi Q sunt coliniare dacă şi numai dacă AC = AB 2.

Soluţia 1.
 √
,,⇐=” Triunghiurile AM N şi ACB sunt asemenea, deci AM = AN
, rezultă că AM
= 2 . . . 1p
√ AC AB AN
Cum ADAC = 2AB
AC = 2, rezultă că AM
AN = AD
AC ⇔ AM
AD = AN
AC . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1p
Ca urmare, M N kCD, de unde rezultă că A, P şi Q sunt coliniare. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1p
,,=⇒” Vom arăta că M N kCD. Presupunând contrariul, fie N 0 ∈ (AC), N 0 6= N astfel ı̂ncât
M N 0 kCD şi {P 0 } = M N 0 ∩ AQ. Atunci P 0 este mijlocul lui [M N 0 ], deci [P P 0 ] este linie mijlocie
ı̂n triunghiul M N N 0 . Rezultă că P P 0 kN N 0 , absurd, deoarece P P 0 ∩ N N 0 = {A}. . . . . . . . . . . 2p
Din M N kCD rezultă că AM AN AM
AD = AC ⇔ AN = AC .
2AB

Dar ∆AM N ∼ ∆ACB, rezultă că AM AC = √

AN AM AC
AB ⇒ AN = AB .
2AB AC
Rezultă că AC = AB , de unde AC = AB 2. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2p

Soluţia 2.

AN
Fie G = AP ∩ BC. Deoarece ∆AM N ∼ ∆ACB, rezultă AM = AB
AC .
d(P,AB)
Deoarece P este mijlocul segmentului [M N ], rezultă că AAM P = AAN P , de unde d(P,AC) =
AN AB
AM = AC .
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2p
d(P,AB) d(P,AC)
Pe de altă parte AG AP
= d(G,AB) = d(G,AC) , deci d(G,AB) d(P,AB)
d(G,AC) = d(P,AC) = AC . De aici CG =
AB BG

AABG AB 2
AAGC = . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3p
AC 2 √
2
AC = AB 2 ⇔ AB AC 2
= 12 ⇔ BG 1
CG = 2 ⇔ G este centrul de greutate al triunghiului ACD ⇔
A, P şi Q sunt coliniare. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2p

Problema 4. Se consideră pătratul ABCD şi punctul E ı̂n interiorul unghiului ^CAB,
astfel ı̂ncât măsura unghiului ^BAE este de 15◦ , iar dreptele BE şi BD sunt perpendiculare.
Demonstraţi că AE = BD.

Soluţia 1.

2
 Cum unghiurile ^ACB şi ^CBE au măsurile de 45◦ , rezultă că dreptele AC şi BE sunt
paralele. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1p
Fie F proiecţia lui E pe AC. Atunci EF = BO = BD 2 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2p
Triunghiul F AE este dreptunghic ı̂n F şi are unghiul ^F AE de 30◦ .
Deducem că AE = 2EF = BD . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .4p

Soluţia 2.

Fie F ∈ DB astfel ı̂ncât (AB este bisectoarea unghiului ^F AE.

Atunci ∆F AB ≡ ∆EAB (U.L.U.), de unde [AE] ≡ [AF ] . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3p
Triunghiul dreptunghic OAF are unghiul ^AF O de 30◦ . Rezultă că AF = 2AO = AC. Ca
urmare BD = AC = AF = AE. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 4p

Soluţia 3.

Fie F ı̂n interiorul pătratului astfel ı̂ncât triunghiul CF D este echilateral. În triunghiul
isoscel DAF unghiul ^ADF este de 30◦ , deci m(^F AB) = 15◦ , ca urmare F ∈ AE.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3p
Analog m(^ABF ) = 15◦ . Iar m(^BF E) = 30◦ , pe de altă parte m(^AEB) = 180◦ − 15◦ −
135◦ = 30◦ , deci BE = BF. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2p
m(^DBF ) = 30◦ , deci m(^DBF ) = 135◦ = m(^ABE), EB = F B şi AB = DF , deci
∆BF D ≡ ∆EBA. Ca urmare AE = BD. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2p

3
 Etapa Judeţeană şi a Municipiului Bucureşti, 9 Martie 2013

SOLUŢII ŞI BAREME ORIENTATIVE – CLASA a VIII-a

Problema 1. Determinaţi tripletele de numere ı̂ntregi (x, y, z) cu proprietatea că

x2 + y 2 + z 2 = 16(x + y + z).

Soluţie.

Egalitatea din enunţ revine la (x − 8)2 + (y − 8)2 + (z − 8)2 = 192. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .2p

Împărţind un pătrat perfect la 4 obţinem fie restul 0, fie restul 1. Numărul 192 este divizibil
cu 4, prin urmare numerele x − 8, y − 8 şi z − 8 sunt pare. Rezultă că există numerele ı̂ntregi
a1 , b1 , c1 astfel ı̂ncât x − 8 = 2a1 , y − 8 = 2b1 şi z − 8 = 2c1 . Astfel, ecuaţia iniţială devine
a21 + b21 + c21 = 48 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2p
Repetând de două ori raţionamentul, găsim numerele ı̂ntregi a2 , b2 , c2 astfel ı̂ncât a1 = 2a2 ,
b1 = 2b2 , c1 = 2c2 , iar a22 +b22 +c22 = 12, respectiv numerele ı̂ntregi a3 , b3 , c3 astfel ı̂ncât a2 = 2a3 ,
b2 = 2b3 , c2 = 2c3 , iar a23 + b23 + c23 = 3. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1p
Această egalitate este adevărată atunci când fiecare dintre numerele a3 , b3 , c3 ia, la ı̂ntâmplare,
una dintre valorile 1 sau −1. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1p
Ecuaţia din enunţ are deci soluţiile: (0, 0, 0), (0, 0, 16) (0, 16, 0), (16, 0, 0), (0, 16, 16), (16, 0, 16),
(16, 16, 0), (16, 16, 16). . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1p

2x + 1
Problema 2. Determinaţi toate numerele reale x pentru care numărul a =
x2 + 2x + 3
este ı̂ntreg.
Gazeta Matematică

Soluţie.
Dacă a este număr ı̂ntreg nenul, atunci |2x + 1| ≥ |x2 + 2x + 3|. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2p
Observăm că x2 + 2x + 3 = (x + 1)2 + 2 > 0 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1p
Rezultă că 2x + 1 ≥ x2 + 2x + 3 sau 2x + 1 ≤ −(x2 + 2x + 3), de unde x2 + 2 ≤ 0 respectiv
x2 + 4x + 4 ≤ 0. Prima inegalitate este imposibilă, iar a doua conduce la x = −2. . . . . . . . . . . 2p
Pentru x = −2, avem a = −1 ∈ Z . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .1p
Numărul a este egal cu 0 pentru x = − 12 . În concluzie x ∈ {−2, − 12 } . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1p

Problema 3. Fie prisma √ hexagonală regulată ABCDEF A0 B 0 C 0 D0 E 0 F 0 cu muchia bazei

AB = 12 şi ı̂nălţimea AA = 12 3. Notăm cu N mijlocul muchiei CC 0 .
0

a) Demonstraţi că dreptele BF 0 şi N D sunt perpendiculare.

b) Aflaţi dinstanţa dintre dreptele BF 0 şi N D.

Soluţie.
 a) Fie M mijlocul muchiei BB 0 ; atunci M N kAD, deci punctele A, D, M şi N sunt coplanare.
Dreapta de intersecţie a planelor (BF F 0 ) şi (ADN ) este M Q, unde Q este mijlocul seg-
mentului [BF ]. Observăm că BF F 0 B 0 este pătrat şi atunci BF 0 ⊥M Q. Apoi, AD⊥(BF F 0 ),
de unde BF 0 ⊥AD. Rezultă că BF 0 ⊥(ADN ), prin urmare BF 0 ⊥N D.. . . . . . . . . . . . . . . . .3p

b) Notăm cu S intersecţia dreptelor M Q şi BF 0 şi cu P proiecţia punctului S pe dreapta

N D. Din BF 0 ⊥(ADN ) deducem că BF 0 ⊥SP , aşadar SP este perpendiculara comună a
dreptelor BF 0 şi N D. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2p
Pentru a afla lungimea segmentului [SP ], calculăm ı̂n două moduri aria triunghiului SN D.
Avem:
1
ASN D = AM N DQ − ASDQ − ASM N = SP · N D.
2
√
√ √ 15 42
Cum M N = 12, QD = 18, N D = 6 7, M Q = 6 6, obţinem SP = . . . . . . . . . . . 2p
7

Problema 4. Considerăm numărul natural nenul fixat n. Determinaţi numerele naturale

nenule x1 < x2 < · · · < xn < xn+1 cu proprietatea că

xn · xn+1 ≤ 2(x1 + x2 + · · · + xn ).

Soluţie.
Observăm că xn xn+1 ≤ 2(x1 + x2 + · · · + xn ) ≤ 2(1 + 2 + · · · + xn ) = xn (xn + 1).(1) De aici
rezultă că xn+1 ≤ xn + 1. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2p
Cum xn şi xn+1 sunt numere naturale cu xn < xn+1 , deducem că xn+1 = xn + 1. . . . . . . . 2p
Atunci toate inegalităţile din (1) se vor transforma ı̂n egalităţi. Din x1 + x2 + · · · + xn =
1 + 2 + · · · + xn şi xn ≥ n, rezultă că xn = n şi, apoi, xk = k pentru orice k ∈ {1, 2, . . . , n} . 3p
Notă. Pentru observarea faptului că xn ≥ n (sau ı̂n general că xk ≥ k, k = 1, n) se acordă
1 punct.

2
 Ministerul Educaţiei Naţionale
Societatea de Ştiinţe Matematice din România

Olimpiada Naţională de Matematică

Etapa Judeţeană şi a Municipiului Bucureşti, 9 Martie 2013
CLASA a IX-a – Soluţii şi barem orientativ

Problema 1. a) Demonstraţi că, oricare ar fi numărul real x, are loc inegalitatea

x4 − x3 − x + 1(≥ 0.
x1 + x2 + x3 = 3
b) Rezolvaţi ı̂n mulţimea numerelor reale sistemul .
x31 + x32 + x33 = x41 + x42 + x43
Soluţie. a) x4 − x3 − x + 1 = (x − 1)(x3 − 1) = (x − 1)2 (x2 + x + 1) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2p
x2 + x + 1 > 0, ∀x ∈ R, de unde concluzia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2p
b) Din a) rezultă că relaţia de egalitate obţinută prin adunarea ecuaţiilor este posibilă numai
dacă x4k − x3k − xk + 1 = 0, k = 1, 2, 3, deci singura soluţie a sistemului este (1, 1, 1) . . . . . . . . . . . . 3p
Problema 2. Se consideră triunghiul ABC şi punctele D, E ∈ (BC), F, G ∈ (CA), H, I ∈ (AB)
astfel ı̂ncât BD = CE, CF = AG şi AH = BI. Notăm cu M, N, P mijloacele segmentelor [GH],
[DI], respectiv [EF ] şi cu M 0 intersecţia dreptelor AM şi BC.
BM 0 AG AB
a) Arătaţi că 0
= · .
CM AH AC
b) Arătaţi că dreptele AM , BN şi CP sunt concurente.
−−→ 1 −−→ 1 −→ 1 AH −−→ 1 AG −→
Soluţie. a) AM = AH + AG = · AB + · AC . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2p
2 2 2 AB 2 AC
−−→ 1 −−→ m −→ BM 0
AM 0 = AB + AC, unde m = . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1p
m+1 m+1 CM 0
AH m AG 1
A, M, M 0 coliniare ⇔ · = · , de unde cerinţa . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1p
AB m + 1 AC m + 1
BM 0 CN 0 AP 0
b) Dacă definim analog punctele N 0 , P 0 , atunci din a) reiese · · = 1 şi, aplicând
CM 0 AN 0 BP 0
reciproca teoremei lui Ceva, obţinem concluzia. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3p
Problema 3. Fie n un număr natural nenul şi a1 , a2 , . . . , an numere reale astfel ı̂ncât a1 +
a2 + . . . + ak ≤ k, oricare ar fi k ∈ {1, 2, . . . , n}. Demonstraţi că
a1 a2 an 1 1 1
+ + ... + ≤ + + ... + .
1 2 n 1 2 n
Soluţia 1. Demonstrăm prin inducţie. Cazul n = 1 se verifică imediat. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1p
Presupunem acum că relaţia este adevărată pentru orice n numere şi o demonstrăm pentru n + 1
numere a1 , . . . , an+1 .
an+1 1
Dacă an+1 ≤ 1 atunci ≤ şi demonstraţia se ı̂ncheie aplicând ipoteza de inducţie
n+1 n+1
numerelor a1 , . . . , an . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2p
a1 an an+1 a1 an + an+1 − 1 1
Dacă an+1 > 1, atunci +. . .+ + ≤ +. . .+ + şi demonstraţia
1 n n+1 1 n n+1
se ı̂ncheie aplicând ipoteza de inducţie celor n numere a1 , . . . , an−1 , an + an+1 − 1 . . . . . . . . . . . . . 4p
Soluţia 2. Fie Sk = a1 + a2 + · · · + ak . Observăm că Sk+1 − Sk = ak+1 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1p
Avem
n n
X ak X Sk − Sk−1
An = =
k k
k=1 k=1

unde S0 = 0. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1p
Deducem
n
X Sk
An = .
k(k + 1)
k=1
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3p
1 1 1
iar din ipoteză că An ≤ + + . . . + . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2p
1 2 n
Problema 4. Pe o hârtie este scrisă la ı̂nceput o listă de numere naturale distincte. O continuare
a listei ı̂nseamnă alegerea a două numere dintre cele existente şi scrierea pe listă a celui mai mic
 Soluţie. Numărul maxim este 210 − 1. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1p
O listă cu 210 −1 numere se obţine, de exemplu, pornind cu 10 numere prime distincte şi formând
la ı̂nceput multiplii comuni cu 2 factori, apoi cei cu trei factori, apoi cei cu patru factori, etc (formăm,
de fapt, toate cele 210 − 1 submulţimi cu cel puţin un element ale mulţimii {1, 2, . . . , 10}).. . . . . .3p
Nu se pot obţine mai mult de 210 − 1 numere, deoarece fiecare continuare conduce la obţinerea
celui mai mic multiplu comun a câtorva dintre numerele iniţiale, deci fiecare număr de pe listă
corespunde alegerii unei submulţimi cu cel puţin un element a mulţimii {1, 2, . . . , 10} . . . . . . . . . . 3p
 Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului
Societatea de Ştiinţe Matematice din România

Olimpiada Naţională de Matematică

Etapa Judeţeană şi a Municipiului Bucureşti, 9 Martie 2013

SOLUŢII ŞI BAREME ORIENTATIVE – CLASA a X-a

Problema 1. Fie a, b ∈ R şi z ∈ C\R astfel ı̂ncât |a − b| = |a + b − 2z| .

a) Să se arate că ecuaţia |z − a|x + |z − b|x = |a − b|x , cu necunoscuta
x ∈ R, are soluţie unică.
b) Să se rezolve inecuaţia |z − a|x + |z − b|x ≤ |a − b|x , cu necunoscuta
x ∈ R.

Soluţie. a) Fie u = z−a, v = z−b. Avem |v − u| = |u + v| şi u, v, u+v ∈

C\R, deci u, v, u + v 6= 0.
Relaţia |u + v| = |v − u| implică |u + v|2 = |u|2 + |v|2 . . . . . . . . 
. . . . . . (2p)
q x
Deoarece |v| = |v| , ecuaţia devine |u|x + |v|x = |u|2 + |v|2 , sau
 x  x
q |u|  +  q |v|  = 1.
2 2 2 2
|u| + |v| |u| + |v|

Se observă soluţia x = 2.. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . (2p)

Cum funcţia f : R → R,
 x  x
|u|  +  q |v|
f (x) =  q 
2 2 2 2
|u| + |v| |u| + |v|

este strict descrescătoare, soluţia este unică.. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . (1p)

b) Din monotonia funcţiei f, deducem că soluţia inecuaţiei este intervalul
[2, +∞).. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . (2p)

Problema 2. Fie a, b ∈ C. Să se arate că |az + bz| ≤ 1, pentru orice

z ∈ C, cu |z| = 1, dacă şi numai dacă |a| + |b| ≤ 1.

Soluţie. Să presupunem |a| + |b| ≤ 1, şi fie z ∈ C, cu |z| = 1. Atunci

|az + bz| ≤ |az| + |bz| = |a| + |b| ≤ 1.

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . (2p)
Reciproc, dacă a = 0 sau b = 0, implicaţia e evidentă. Dacă a, b 6= 0,
scriem ab = r (cos α + i sin α) . Pentru z = cos α2 + i sin α2 , avem

 
b 
1 ≥ |az + bz| = |a| |z| z 2 +

a
= |a| |(1 + r) (cos α + i sin α)|
  
b
= |a| (1 + r) = |a| 1 +  
a
= |a| + |b| .
 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . (5p)
Problema 3. Se consideră funcţia f : R → R,

ax, x ∈ Q
f (x) = ,
bx, x ∈ R\Q

unde a şi b sunt două numere reale nenule.

Să se arate că f este injectivă dacă şi numai dacă f este surjectivă.

Soluţie. Vom arăta că f este injectivă ⇐⇒ ab ∈ Q.

Să presupunem că f este injectivă. Dacă ab ∈ R\Q, f ab = a = f (1) ,

contradicţie. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . (2p)
Să presupunem ab ∈ Q şi fie x1 , x2 astfel ca f (x1 ) = f (x2 ) . Dacă x1 , x2 ∈
R\Q sau x1 , x2 ∈ Q, obţinem imediat x1 = x2 . Dacă x1 ∈ R\Q şi x2 ∈ Q,
obţinem ax2 = bx1 , deci ab = xx21 ∈ R\Q, contradicţie. Deducem că f este
injectivă. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . (1p)
Vom arăta că f este surjectivă ⇐⇒ ab ∈ Q.
Să presupunem că f este surjectivă. Atunci există x real astfel ca f (x) =
b. Dacă x ∈ R\Q atunci obţinem bx = b, deci x = 1, contradicţie. Deducem
că x e raţional şi atunci avem ax = b, deci ab = x1 ∈ Q. . . . . . . . . . . . . . . . . (2p)
Reciproc, fie ab ∈ Q şi y ∈ R, arbitrar. Nu putem avea simultan ay ∈ R\Q
y y
y

şi b ∈ Q, deci f a = y sau f b = y. Rezultă că f este surjectivă.. . .(2p)

Problema 4. Fie n ∈ N∗ . Să se arate că numărul

√ !
√ 2
2 2n cos n arccos
4

este număr ı̂ntreg impar.

√
2
Soluţie. Fie α = arccos 4 şi z = cos α + i sin α. Cum cos nα =
1 n + z n ) , avem
2 (z
√ √
2 2n cos nα = 2n (z n + z̄ n ) = Sn .

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . (3p)
Din relaţia

z n + z n = (z + z) z n−1 + z n−1 − zz z n−2 + z n−2 ,

deducem
Sn = Sn−1 − 2Sn−2 ,
pentru n ≥ 3. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . (2p)
Deoarece S1 = 1 şi S2 = −3, rezultă inductiv că Sn este număr ı̂ntreg
impar. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . (2p)

2
 Olimpiada Naţională de Matematică

Etapa Judeţeană şi a Municipiului Bucureşti, 9 Martie 2013

SOLUŢII ŞI BAREME ORIENTATIVE – CLASA a XI-a

Problema 1. Fie (an )n≥1 un şir crescător şi mărginit. Calculaţi

lim (2an − a1 − a2 )(2an − a2 − a3 ) · · · (2an − an−2 − an−1 )(2an − an−1 − a1 ).

n→∞

Soluţie. Notăm

xn = (2an − a1 − a2 )(2an − a2 − a3 ) · · · (2an − an−2 − an−1 )(2an − an−1 − a1 ).

Şirul (an )n≥1 este convergent; fie L = lim an . Avem an ≤ L, oricare ar

n→∞
fi n ≥ 1.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1p
Atunci 2an − ak − ak+1 ≤ 2L − ak − ak+1 ≤ 2(L − ak ), k = 1, 2, . . . , n − 2,
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1p
deci 0 ≤ xn ≤ 2n−1 (L − a1 )(L − a2 ) · · · (L − an−2 )(L − a1 ) = yn . Pre-
supunem că yn > 0, ı̂n caz contrar yn = 0 şi apoi xn = 0.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2p
Cum yn+1 yn = 2(L − an ) → 0,
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1p
din criteriul raportului deducem că lim yn = 0.
n→∞
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1p
Din criteriul cleştelui obţinem lim xn = 0.
n→∞
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1p

Problema 2. Fie matricele de ordin 2 cu elemente reale A şi B astfel

ı̂ncât
AB = A2 B 2 − (AB)2 şi det(B) = 2.
a) Arătaţi că matricea A nu este inversabilă.
b) Calculaţi det(A + 2B) − det(B + 2A).

Soluţie. a) Avem A(AB − BA − I2 )B = O2 , de unde

A(AB − BA − I2 ) = O2 ,

deoarece B este inversabilă. Presupunând că matricea A este inversabilă,

rezultă AB − BA = I2 , fals, deoarece tr(AB − BA) = 0 6= 2 = tr(I2 ).
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2p
b) Fie f (x) = det(A + xB), unde x ∈ R. Deoarece det(A) = 0, există
a ∈ R astfel ca f (x) = ax + det(B)x2 = 2x2 + ax, oricare ar fi x ∈ R.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2p
Avem det(A + 2B) − det(B + 2A) = f (2) − 4f (1/2).
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2p
Atunci det(A + 2B) − det(B + 2A) = 8 + 2a − 4(1/2 + a/2) = 6.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1p
 Problema 3. Fie A o matrice neinversabilă de ordin n, n > 1, cu
elemente ı̂n mulţimea numerelor complexe, toate elementele având modulul
egal cu 1.
a) Arătaţi că pentru n = 3, două dintre liniile sau două dintre coloanele
matricei A sunt proporţionale.
b) Rămâne adevărată concluzia de la punctul anterior pentru n = 4?

Soluţie. a) Scoatem factor comun de pe fiecare linie primul element al

său. Repetăm procedeul de pe fiecare coloană, obţinând o matrice
 
1 1 1
1 a b  ,
1 c d

cu a, b, c, d numere complexe de modul 1.

Condiţia det(A) = 0 revine la (a − 1)(d − 1) = (b − 1)(c − 1).
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2p
Conjugând, obţinem ad(a − 1)(d − 1) = bc(b − 1)(c − 1). Dacă (a − 1)(d −
1) = 0, atunci (b − 1)(c − 1) = 0, deci două linii sau două coloane sunt egale
cu (1 1 1) şi problema este rezolvată.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2p
Dacă (a−1)(d−1) = (b−1)(c−1) 6= 0, atunci ad = bc, deci ad = bc. Din
(a−1)(d−1) = (b−1)(c−1) rezultă a+d = b+c, prin urmare {a, d} = {b, c}
sau a = b = c = d. Rezultă că ultimele două linii sau coloane sunt egale, de
unde obţinem cerinţa.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1p
1 1 1 1
1 1 i −i 
b)1 Matricea A =  1 −i 1 −i  are determinantul nul şi are orice


1 i i −1
două linii (coloane) neproporţionale, deci concluzia nu mai rămâne adevărată
pentru n = 4.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2p

Problema 4. Se consideră o funcţie monotonă f : R → R.

a) Demonstraţi că f are limite laterale ı̂n fiecare punct x0 ∈ R.
b) Definim funcţia g : R → R, g(x) = lim f (t), i.e. g(x) este limita la
t%x
stânga ı̂n punctul x. Arătaţi că dacă funcţia g este continuă, atunci funcţia
f este continuă.

Soluţie. Vom presupune că funcţia f este monoton crescătoare.

a) Fie x0 ∈ R. Mulţimea {f (x) | x < x0 } este mărginită superior de
f (x0 ), conform monotoniei funcţiei f . Notăm cu L = sup{f (x) | x < x0 } şi
arătăm că L = f (x0 − 0).
1
Exemplul se obţine astfel: minorul elementului din colţul stânga sus al matricei
obţinute prin scăderea primei linii din celelalte trei linii este un determinant al unei matrice
antisimetrice.

2
 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1p
Într–adevăr, fie ε > 0; există a < x0 astfel ı̂ncât f (a) > L − ε, deoarece
L = sup{f (x) | x < x0 }. Din monotonie rezultă |f (x) − L| = L − f (x) < ε,
oricare ar fi x ∈ (a, x0 ), de unde L = f (x0 − 0).
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1p
Analog se arată că f are limită la dreapta ı̂n orice punct din R.
b) Fie x0 ∈ R şi fie numerele t, s, a, b ∈ R astfel ı̂ncât t < a < x0 < s < b.
Atunci f (t) ≤ f (a) ≤ f (x0 ) ≤ f (s) ≤ f (b).
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1p
Atunci g(a) = lim f (t) ≤ f (x0 ) şi g(b) = lim f (s) ≥ f (x0 ), adică
t%a s%b

g(a) ≤ f (x0 ) ≤ g(b).

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2p
Cum a, b sunt alese arbitrar, din continuitatea funcţiei g avem g(x0 ) =
lim g(a) = lim g(b), deci g(x0 ) ≥ f (x0 ) ≥ g(x0 ), adică g(x0 ) = f (x0 ).
a%x0 b&x0
Prin urmare f = g, de unde rezultă concluzia.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2p

Observaţie. Se pot acorda maximum 1 punct la a) şi maximum 2

puncte la b) dacă raţionamente intuitive sau pe un desen pot fi transcrise
riguros ı̂n limbajul analizei matematice corecte.

3
Olimpiada naţională de matematică, 2013 — etapa judeţeană şi a
municipiului Bucureşti

CLASA a XII-a – soluţii şi barem orientativ

Z 1
n
Problema 1. Să se calculeze limita lim ex dx.
n→∞ 0

n
Soluţie. Întrucât ex ≥ 1, oricare ar fi x ∈ [0, 1], rezultă că
Z 1
n
ex dx ≥ 1. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2 puncte
0
Pe de altă parte, et ≤ 1 + 3t, oricare ar fi t ∈ [0, 1], . . . . . . . . . . . . . 2 puncte
Z 1 Z 1
xn
deci e dx ≤ (1 + 3xn ) dx = 1 + 3/(n + 1). . . . . . . . . . . . . . . 2 puncte
0 0
Prin urmare, limita cerută este egală cu 1. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 punct

Problema 2. Un grup (G, ·) are proprietatea (P ), dacă, pentru orice

automorfism f al lui G, există două automorfisme g şi h ale lui G, astfel
ı̂ncât f (x) = g(x) · h(x), oricare ar fi x ∈ G. Să se arate că:
(a) Orice grup care are proprietatea (P ) este comutativ.
(b) Orice grup comutativ finit de ordin impar are proprietatea (P ).
(c) Niciun grup finit de ordin 4n + 2, n ∈ N, nu are proprietatea (P ).
(Ordinul unui grup finit este numărul de elemente ale acelui grup.)

Soluţie. (a) Fie g, h ∈ Aut(G), astfel incât x = g(x)h(x), oricare ar fi

x ∈ G. Fie a şi b două elemente ale lui G. Atunci a = g(a)h(a), b = g(b)h(b)
şi ab = g(ab)h(ab). . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 punct
Rezultă că g(a)h(a)g(b)h(b) = ab = g(ab)h(ab) = g(a)g(b)h(a)h(b), deci
h(a)g(b) = g(b)h(a). . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 punct
Concluzia rezultă din surjectivitatea lui g si h. . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 punct
(b) Fie f ∈ Aut(G). Cum G este comutativ şi are ordinul impar, functi-
ile φ, ψ : G → G, φ(x) = x2 , ψ(x) = x−1 , sunt automorfisme, deci g = f ◦ φ
şi h = f ◦ ψ sunt automorfisme. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 punct
În fine, f (x) = f (x2 x−1 ) = f (x2 )f (x−1 ) = g(x)h(x), oricare ar fi x ∈ G, de
unde rezultă concluzia. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 punct
(c) Presupunem că G are proprietatea (P ) şi fie a ∈ G un element de
ordin 2. Vom arăta că a este unicul element de ordin 2 din G. Fie b ∈ G
de ordin 2, b 6= a. Cum G este comutativ (cf. (a)), mulţimea {e, a, b, ab}
este subgrup al lui G, deci 4 | 4n + 2 — contradicţie. Fie ϕ ∈ Aut(G). Cum
e = ϕ(e) = ϕ(a2 ) = ϕ2 (a) şi ϕ(a) 6= e, rezultă că ϕ(a) = a. . . . . . . 1 punct
Fie g, h ∈ Aut(G), astfel ı̂ncât x = g(x)h(x), oricare ar fi x ∈ G. Atunci
a = g(a)h(a) = a2 , de unde, a = e — contradicţie. . . . . . . . . . . . . . . . 1 punct

Remarcă. Există grupuri de ordin 4n, care au proprietatea (P ) — e.g.,

grupul lui Klein — şi grupuri de ordin 4n, care nu o au — e.g., grupul aditiv
Z4 .

Problema 3. Fie f : [0, π/2] → [0, ∞) o funcţie crescătoare. Să se arate

că:
 Z π/2

(a) f (x) − f (π/4) (sin x − cos x) dx ≥ 0.
0 Z a Z a
(b) Există a ∈ [π/4, π/2], astfel ı̂ncât f (x) sin x dx = f (x) cos x dx.
0 0

Soluţie. (a) Scriem integrala sub forma:

Z π/2


f (x) − f (π/4) (sin x − cos x) dx =
0
Z π/4

f (x) − f (π/4) (sin x − cos x) dx+
|0 {z }
I
Z π/2

f (x) − f (π/4) (sin x − cos x) dx = I + J.
π/4
| {z }
J
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3 puncte

Dacă x ∈ [0, π/4], atunci f (x) − f (π/4) ≤ 0 şi sin x − cos x ≤ 0, deci
I ≥ 0 iar dacă x ∈ [π/4, π/2], atunci f (x) − f (π/4) ≥ 0 şi sin x − cos x ≥ 0,
deci J ≥ 0. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .1 punct
Prin urmare, I + J ≥ 0. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 punct
Z t
(b) Fie F (t) = f (x)(sin x − cos x) dx, 0 ≤ t ≤ π/2. Atunci F (π/4) =
Z π/4 0 Z π/2
f (x)(sin x − cos x) dx ≤ 0 şi F (π/2) = f (x)(sin x − cos x) dx ≥
Z0 π/2 0

f (π/4)(sin x − cos x) dx = 0,
0
ultima inegalitate rezultând de la punctul (a). Concluzia rezultă din conti-
nuitatea lui F . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2
puncte

Problema 4. Fie (A, +, ·) un inel cu proprietatea că x = 0 este unica

soluţie a ecuaţiei x2 = 0, x ∈ A. Fie B = {a ∈ A | a2 = 1}. Să se arate că:
(a) ab − ba = bab − a, oricare ar fi a ∈ A şi b ∈ B.
(b) (B, ·) este grup.

Soluţie. (a) Fie a ∈ A şi b ∈ B. Întrucât

2
(b−1)a(b+1) = (b−1)a(b+1)(b−1)a(b+1) = (b−1)a(b2 −1)a(b+1) = 0,
rezultă că (b − 1)a(b + 1) = 0, . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 punct
deci ab − ba = bab − a. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 punct
(b) Fie a şi b două elemente ale lui B. Întrucât
(ab − ba)2 = abab − ab2 a − ba2 b + baba = a(bab) + (bab)a − 2
= a(ab − ba + a) + (ab − ba + a)a − 2 (cf. (a))
2 2 2 2
= a b − aba + a + aba − ba + a − 2 = 0,

2
rezultă că (ab − ba)2 = 0, deci ab = ba. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 4 puncte
Prin urmare, (ab)2 = a2 b2 = 1, i.e., ab ∈ B; ı̂n plus, a−1 = a. Rezultă că B
este subgrup al lui U (A). . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 punct