Sinteza Macroeconomiei pe baza a 94 de concepte și

corelații
întocmită pe baza manualului:
Macroeconomia explicată pe înțelesul studenților, Editura ASE, autor: Marius-Corneliu Marinaș
I. Concepte macroeconomice importante, regăsite frecvent în cadrul
temelor de Macroeconomie
1. Produsul Reprezintă valoarea producției de bunuri și servicii finale pe care o realizează
intern brut (PIB) agenții economici interni (români și străini) într-un an.
 din calculul PIB se exclud bunurile intermediare utilizate pentru a produce bunurile
finale, evitând astfel riscul unei duble înregistrări;
 bunurile produse în 2022 sunt înregistrate în PIB-ul anului 2022, deși sunt vândute în
anul 2023
2. Creșterea Se referă la creșterea volumului producției de bunuri și servicii finale pe care o
economică realizează agenții economici interni într-un an comparativ cu anul anterior,
măsurându-se cu ajutorul PIB real, care exclude influența prețurilor din cadrul
modificării PIB nominal.
Interpretarea simplistă și cea mai des întâlnită a creșterii economice se referă la
creșterea PIB real, sursele creșterii economice fiind detaliate pe baza descompunerii PIB
în funcție de cheltuieli, venituri și valoarea adăgată obținută în cadrul sectoarelor
economice.
În realitate, interpretarea corectă a creșterii economice este cea care exclude
fluctuațiile economice, măsurându-se cu ajutorul PIB potențial, a cărui dinamică este
influențată de forța de muncă, de stocul de capital și de factori calitativi precum progresul
tehnologic, educația, digitalizarea etc.
3. Șomajul Oferta de muncă > Cererea de muncă => Șomaj
 Oferta de muncă aparține populației apte, deoarece își oferă serviciile pe piața muncii
 Cererea de muncă aparține firmelor, deoarece creează locuri de muncă și au nevoie de
forță de muncă.
 A nu se confunda oferta de muncă (a populației apte) cu oferta de locuri de muncă (a
firmelor) sau cererea de muncă (a firmelor) cu cererea de locuri de muncă (a populației
apte)!
 Într-adevăr, atunci când veți căuta un loc de muncă și se va majora cererea de locuri de
muncă, voi sunteți parte a ofertei de muncă deoarece vă oferiți serviciile pe piața
muncii.

4. Rata Șomajul are cauze diferite (scăderea cererii din economie, lipsa investițiilor, a
șomajului reconversiei profesionale, educația redusă, slaba mobilitate a forței de muncă etc.) și se
măsoară cu ajutorul ratei șomajului:
Rata șomajului = Numărul de șomeri/Forța de muncă
Forța de muncă = Populația aptă de muncă = Numărul de șomeri + Populația ocupată
5. Ciclul de Se referă la fluctuațiile care se manifestă la nivelul agregat al activităților dintr-o
afaceri economie și care se repetă cu o anumită ciclicitate, ciclul de afaceri fiind alcătuit dintr-o
fază de expansiune și una de recesiune.
Faza de expansiune economică se caracterizează, printre altele, prin venituri în
creștere, creșterea consumului și reducerea șomajului.
Faza de recesiune economică corespunde unei perioade cu șomaj mai ridicat,
venituri în scădere și reducerea consumului.
6. Inflația Inflația reprezintă procesul de creștere generalizată a prețurilor din economie, care
conduce la scăderea puterii de cumpărare a banilor, fiind interpretată adesea ca fiind
 rezultatul dezechilibrului dintre oferta de monedă și cantitatea de bunuri/tranzacții dintr-o
economie.
7. Rata inflației Corespunde modificării procentuale a prețurilor bunurilor și serviciilor, relativ la o
(Ri) perioadă de bază (de regulă, anul anterior):
Ri = Δ%P = Ip – 100%
Indicele prețurilor, pe baza căruia se calculează rata inflației, se poate referi la
Indicele prețurilor bunurilor de consum (IPC) și la Deflatorul PIB (indicele general al
prețurilor bunurilor și serviciilor finale produse de către agenții economici rezidenți).
Rata inflației comunicată de către Institutul de Statistică al României și utilizată de
către Banca Națională a României se determină pe baza IPC, care ia în considerare
dinamica prețurilor a trei mari categorii de bunuri care se regăsesc în coșul de consum al
gospodăriilor, pe baza unor ponderi prederminate – bunuri alimentare, bunuri nealimentare
și servicii.
8. Dezinflația Se referă la procesul de încetinire a creșterii prețurilor, adică la scăderea ratei
inflației. Indicele prețurilor este supraunitar, dar înregistrează o scădere într-o perioadă de
timp.
 prețurile au crescut cu 3,8% în 2019 și s-au majorat cu 2,1% în 2020 => prețurile nu au
scăzut, precum ați putea crede la prima vedere, ci au crescut mai puțin => dezinflație,
procesul de încetinire a creșterii prețurilor
9. Deflația Se referă la procesul de scădere generalizată a prețurilor din economie, adică la o
rată a inflației negativă. Indicele prețurilor este subunitar.
P scad => Ri < 0 => Ip – 100% < 0 => Ip < 100%
10. Politicile Se referă la măsurile pe care le iau autoritățile monetare și fiscale în funcție de
macroeconomice obiectivele vizate de către acestea și de realitatea economică, în vederea reducerii
amplitudinii fluctuațiilor economice, adică a expansiunii și recesiunii economice și
stabilizării economiei.
11. Politica Este elaborată de către banca centrală (BNR, în cazul României, BCE pentru zona
monetară euro sau FED pentru SUA) în vederea realizării obiectivului asumat de stabilitate a
prețurilor (situația României), în contextul unei rate a inflației apropiate de ținta de inflație
stabilită.
Principalul instrument folosit de către banca centrală îl reprezintă rata dobânzii de
politică monetară (d’).
11.1. Politica monetară a BNR este expansionistă, atunci când banca centrală adoptă
măsuri care determină majorarea cererii din economie. Altfel spus, atributul de
expansionist nu se referă la sensul modificării respectivului instrument de politică
monetară, ci la impactul modificării acestuia asupra cererii.
 Dacă BNR scade rata dobânzii de politică monetară => vor scădea și ratele
dobânzilor practicate de către bănci în relația cu clienții => creditele devin mai
ieftine => creditele cresc => cererea în economie crește
 Scăderea ratei dobânzii de politică monetară reprezintă un exemplu de
politică monetară expansionistă: d’↓ => PM expansionistă
11.2. Politica monetară a BNR este restrictivă, atunci când se adoptă măsuri care
conduc la scăderea creditării și a cererii din economie.
 Dacă BNR crește rata dobânzii de politică monetară => vor crește și ratele
dobânzilor practicate de către bănci în relația cu clienții => creditele devin mai
scumpe => creditele scad => cererea în economie scade
 Creșterea ratei dobânzii de politică monetară reprezintă un exemplu de
politică monetară restrictivă: d’↑ => PM restrictivă
12.Politica Este elaborată de către Guvern (Ministerul de Finanțe) și are ca obiectiv atât
fiscală stimularea creșterii economice și reducerea șomajului, cât și sustenabilitatea finanțelor
 publice.
Principalele instrumente de politică fiscală sunt:
 T (impozite și taxe) – taxe directe (pe venituri) și indirecte pe consum (TVA,
accize, taxe vamale)
 TR (transferuri sociale) – pensii, burse, alocații, ajutoare de șomaj, de care
beneficiază diverse persoane în scop social și nu pentru contribuția actuală la
activitatea economică
 G (cheltuieli guvernamentale) – cheltuielile statului pentru plata personalului
bugetar, pentru investiții și pentru achiziții de bunuri și servicii
Spre deosebire de alte discipline de specialitate, la macroeconomie nu vom face
12.1.Politica fiscală este expansionistă, atunci când se adoptă măsuri de politică fiscală
care conduc la creșterea cererii din economie. Altfel spus, atributul de expansionist nu
se referă la sensul modificării unui anumit instrument, ci la impactul modificării
acestuia asupra cererii.
 Dacă T↓, TR↑ sau G↑ => PF expansionistă => cererea în economie crește
12.2.Politica fiscală este restrictivă, atunci când se adoptă măsuri de politică fiscală care
conduc la scăderea cererii din economie.
 Dacă T↑, TR↓ sau G↓ => PF restrictivă => cererea în economie scade
13.Soldul Se referă la soldul bugetului general consolidat și se calculează ca diferență între
bugetar (Sb) veniturile bugetare și cheltuielile bugetare.
Veniturile bugetare = veniturile din încasarea taxelor și impozitelor = T
Cheltuielile bugetare = TR + G
Sb = T – (TR + G) = T – TR – G
Diferența dintre T și TR poartă denumirea de Taxe nete (Tn), reflectând soldul
sumelor care sunt preluate sub formă de impozite și taxe de la sectorul privat și cele care se
întorc la acesta sub formă de transferuri sociale.
Soldul bugetar (Sb) = Tn – G
 Dacă veniturile bugetare > cheltuielile bugetare => Tn > G => Sb > 0 => Guvernul
are surplus bugetar
 Dacă veniturile bugetare < cheltuielile bugetare => Tn < G => Sb < 0 => Guvernul
are deficit bugetar
 Dacă veniturile bugetare = cheltuielile bugetare => Tn = G => Sb = 0 => Guvernul
are un buget echilibrat
14. Soldul Se referă la diferența dintre valoarea exporturilor și importurilor de bunuri și
balanței servicii ale agenților economici dintr-o țară în relația cu alte țări și se poate exprima sub
comerciale
forma unui export net.
Exportul net = Exporturi – Importuri, relație care se poate scrie prescurtat:
ExNet = Exp – Imp
 Dacă exporturile unei țări > importurile respectivei țări => Exp > Imp => ExNet > 0
=> țara respectivă are surplus comercial în relația cu străinătatea => surplus de
valută => țara respectivă este creditor net în relația cu străinătatea
 Dacă exporturile unei țări < importurile respectivei țări => Exp < Imp => ExNet < 0
=> țara respectivă are deficit comercial în relația cu străinătatea => deficit de
valută => țara respectivă este debitor net în relația cu străinătatea
 Dacă exporturile unei țări = importurile respectivei țări => Exp = Imp => ExNet = 0
=> țara respectivă are o balanță comercială echilibrată în relația cu străinătatea
II. Fluxul circular al venitului
15. Intrări, Echilibrul macroeconomic al unei economii simple se realizează atunci când
retrageri, retragerile sunt egale cu intrările în fluxul circular al venitului.
echilibru.
Economie simplă  Retrageri = Intrări => S = I
(închisă)  Soldul sectorului privat = S – I
Economisirea (S) constituie o retragere din fluxul circular inițial al venitului.
 Dacă S crește => cheltuielile de consum ale gospodăriilor (C) vor scădea =>
gospodăriile vor cumpăra mai puține bunuri și servicii finale produse de către firmele
interne => încasările firmelor interne scad => producția acestora se reduce => PIB
scade
Investițiile private (I) constituie o intrare în fluxul circular inițial al venitului.
 Dacă I cresc => firmele dispun de resurse suplimentare pentru a se dezvolta =>
producția firmelor interne va crește => PIB crește
16. Intrări, Echilibrul macroeconomic al unei economii mixte se realizează atunci când
retrageri, retragerile sunt egale cu intrările în fluxul circular al venitului.
echilibru.
Economie mixtă  Retrageri = Intrări => S + Tn = I + G
(închisă)  Soldul sectorului privat = S – I, iar Soldul bugetar (al sectorul public) = Tn – G
 Retrageri = Intrări => (S – I) + (Tn – G) = 0
Economisirea (S) și Taxele nete (Tn) constituie retrageri din fluxul circular
inițial al venitului.
 Dacă Tn cresc => T cresc și/sau TR scad => venitul disponibil al gospodăriilor
scade/costurile medii de producție ale firmelor interne cresc, dacă se modifică
fiscalitatea suportată de către firme => cheltuielile de consum ale gospodăriilor (C)
scad/oferta firmelor interne se reduce => firmele vor produce mai puțin => PIB scade.
Investițiile private (I) și Cheltuielile guvernamentale (G) constituie intrări în
fluxul circular inițial al venitului.
 Dacă G cresc => firmele interne vor avea comenzi mai mari (din partea statului), iar
bugetarii vor câștiga mai mult => firmele interne vor produce mai mult => PIB crește
17. Intrări, Echilibrul macroeconomic al unei economii deschise se realizează atunci când
retrageri, retragerile sunt egale cu intrările în fluxul circular al venitului.
echilibru.
Economie  Retrageri = Intrări => S + Tn + Imp = I + G + Exp
deschisă  Soldul sectorului privat = S – I
Soldul bugetar (al sectorul public) = Tn – G
Soldul sectorului extern = ExNet = Exp – Imp
 Retrageri = Intrări => (S – I) + (Tn – G) = (Exp – Imp)
a) Economisirea (S), Taxele nete (Tn) și Importurile (Imp) constituie retrageri din
fluxul circular inițial al venitului.
 Dacă Imp cresc (veniturile agenților economici fiind aceleași) => sumele cheltuite
pentru bunurile și serviciile realizate intern scad => încasările firmelor scad =>
firmele vor produce mai puțin => PIB scade.
b) Investițiile private (I), Cheltuielile guvernamentale (G) și Exporturile (Exp)
constituie intrări în fluxul circular inițial al venitului.
 Dacă Exp cresc => firmele interne vor avea comenzi mai mari din partea agenților
economici externi => încasările firmelor cresc => firmele interne vor produce mai
mult => PIB crește
18. Deficite Conform relației de echilibru macroeconomic al unei economii deschise:
gemene  Retrageri = Intrări => (S – I) + (Tn – G) = (Exp – Imp)
 Dacă sectorul privat investește exact ceea ce economisește (S = I), iar Guvernul are
deficit bugetar (Tn < G) => Exp < Imp => deficit comercial.
Altfel spus, atunci când sectorul privat are un sold echilibrat, există deficite
gemene în economie: deficit bugetar și deficit comercial. Deficitul bugetar al statului
mărește importurile și creează deficit comercial.
19. Economisirea Economisirea națională (S națională) este alcătuită din economisirea sectorului
națională privat (S) și economisirea sectorului public (Soldul bugetar = Tn – G)
Condiția de echilibru macroeconomic într-o economie deschisă poate fi rescrisă: S
– I + Tn – G = Exp – Imp =>
S + (Tn – G) – I = ExNet => Snațională – I = ExNet
20. Relația dintre
economisirea Țările care au surplus comercial Țările care au surplus comercial
națională,
investiții și (ExNet > 0) economisesc la nivel (ExNet < 0) economisesc la nivel
export net național mai mult decât investesc național mai puțin decât investesc
(Snațională > I). Exemplu: Germania (Snațională < I). Exemplu: Romînia
 Surplus comercial => ExNet > 0 =>  Deficit comercial => ExNet < 0 =>
Economia obține mai multă valută de Economia obține mai puțină valută de
pe urma exporturilor decât valuta plătită pe urma exporturilor decât valuta plătită
în contul importurilor => Economia are în contul importurilor => Economia are
surplus de valută în relația cu deficit de valută în relația cu străinătatea
străinătatea => Economia respectivă => Economia respectivă este debitor
este creditor net net
 Snațională – I > 0 => Economia  Snațională – I < 0 => Economia
economisește privat și public mai mult economisește privat și public mai puțin
decât investițiile private => Economia decât investițiile private => Economia
poate împrumuta extern surplusul trebuie să se împrumute extern pentru
respectiv => Economia respectivă este a-și finanța investițiile => Economia
creditor net respectivă este debitor net

III. Indicatorii macroeconomici

21. Ce nu include
PIB? Exemple de categorii Explicații
1. Transferurile sociale Sunt venituri obținute de anumite categorii sociale, dar
care nu au contribuit la producerea PIB.
2. Bunurile intermediare Se folosesc pentru a realiza bunuri finale, acestea din
urmă incluzându-se în PIB.
3. Bunurile produse în anii Acestea s-au înregistrat în PIB al anului în care au fost
anteriori produse.
4. Cumpărarea de acțiuni sau Titlurile financiare implică un transfer de proprietate
obligațiuni emise anterior (acțiuni) sau atestă acordarea unui împrumut
(obligațiuni) și nu au legătură cu investițiile sau cu
achiziția unor bunuri și servicii finale.
5. Dobânzile plătite în contul Cei care au împrumutat guvernul (cumpărând
obligațiunilor emise de obligațiuni) primesc dobânzi, dar obligațiunile respective
guvern nu au legătură cu realizarea de investiții și cu producția
de bunuri și servicii finale.
6. Importurile de bunuri Indiferent de natura importurilor, acestea au fost produse
intermediare, bunuri de de agenți economici nerezidenți și nu de către cei
investiții și bunuri finale rezidenți.
22. Variabilele
utilizate pentru a Denumire variabilă Semnificația economică
deduce alți
indicatori Consumul Se referă la valoarea producției de bunuri intermediare
pornind de la intermediar (Ci) utilizate în decursul anului respectiv pentru a produce bunuri
PIB. finale.
Produsul global brut Se referă atât la valoarea producției de bunuri
intermediare utilizate în decursul anului respectiv pentru a
produce bunuri finale, cât și la valoarea producției de bunuri
finale.
Taxele indirecte (Ti) Sunt taxe pe consum, pe care le plătim indirect atunci
când achiziționăm bunurile și serviciile la prețul pieței. Includ
TVA, accize, taxe vamale.
Taxele indirecte se adaugă la prețul pe care îl încasează
un producător, obținându-se prețul pieței.
Prețul pieței (pp) = prețul pe care îl încasează un producător,
adică prețul din care acesta își plătește factorii de producție
(pf) + taxe indirecte (Ti)
pp = pf + Ti sau pf = pp – Ti
Amortizarea (A) Exprimă consumul de capital fix într-un an, adică
deprecierea capitalului la nivelul unei economii.
Soldul veniturilor cu Se calculează ca diferență între a) și b):
străinătatea (SVS) a) veniturile obținute de către agenții economici rezidenți de la
agenții economici (în special, români) care desfășoară
activități economice externe
b) veniturile obținute de către rezidenți în România (în special,
firme străine) și transferate către agenți economici externi
23. PIB exprimat
în prețurile PIBpp = PIBpf + Ti =>
factorilor (PIBpf)
PIBpf = PIBpp – Ti
PIBpf se obține eliminând taxele indirecte din PIB, exprimat în prețurile pieței.
Reflectă PIB care revine factorilor de producție implicați în realizarea producțieid e bunuri
și servicii finale.
24. Venitul Reprezintă veniturile totale obținute de agenții economici rezidenți sau
național brut nerezidenți, ca urmare a contribuției la realizarea producției de bunuri și servicii
(VNB)*
*) mai este finale într-un an, dar care se află la dispoziția agenților economici rezidenți dintr-o
predat și ca economie. PIB România – venituri ale rezidenților
Produs national în România
brut (PNB),
semnificația + VNB = PIB + SVS -
fiind puțin
diferită
VNB se folosește
în prezent la SVS
nivel european
O parte dintre veniturile obținute O parte dintre veniturile obținute
de către nerezidenți în alte țări de către rezidenți în România (în
(în special, agenți economici special, agenți economici străini)
români) sunt trimise rezidenților sunt trimise în alte țări.
din România.

VNB România –
venituri la dispoziția
rezidenților din
România
 Deoarece PIB se referă la contribuția agenților economici rezidenți la obținerea
producției de bunuri finale, atunci trebuie adăugat soldul veniturilor cu străinătatea (SVS),
pentru a obține venitul național brut (VNB). Nu toate veniturile obținute de către rezidenți
în România rămân în țară, la fel cum nu toate veniturile obținute de către români în
străinătate sunt utilizate în țările respective.
25. Indicatorii 25.1. Produsul internet net (PIN) = PIB – A
macroeconomici Se obține eliminând amortizarea din Produsul intern brut, acest indicator
care exclud
amortizarea macroeconomic putând fi exprimat atât în prețurile de pe piață, cât și în prețurile factorilor.
25.2. Venitul național net (VNN) = VNB – A
Se obține eliminând amortizarea din Venitul național brut, acest indicator
macroeconomic putând fi exprimat atât în prețurile pieței, cât și în prețurile factorilor
26. Produsul intern brut poate fi interpretat în 3 moduri, în funcție de care rezultă 3
Determinarea metode de determinare a acestuia:
PIB prin trei
metode  Metoda producției. Valoarea de piață a producției de bunuri și servicii finale pe
care o realizează agenții economici interni într-un an.
 Metoda veniturilor. Veniturile obținute de către agenții economici interni care au
contribuit la realizarea producției de bunuri și servicii finale într-un an.
 Metoda cheltuielilor. Cheltuielile pentru achiziția producției de bunuri și servicii
finale pe care o realizează agenții economici rezidenți într-un an.
Prin urmare, 1 leu (valoare a producției) = 1 leu cheltuit pentru achiziția
bunurilor finale = 1 leu încasat de către agenții economici care au participat la
realizarea producției.
PIB, indiferent de metoda prin care este calculat, are aproximativ aceeași valoare
(diferă în funcție de erorile statistice). Dacă Popescu renovează casa lui Ionescu și încasează
20.000 de lei (cu contract și factură!), această sumă reprezintă un venit pentru Ionescu și o
cheltuială pentru proprietarul casei – Popescu (care a beneficiat de niște servicii prestate de
către Ionescu).
Tranzacția contribuie la creșterea cu 20.000 de lei a PIB indiferent dacă vom
calcula PIB prin metoda veniturilor sau prin metoda cheltuielilor. Însă, dacă Popescu își
renovează singur casa, această activitate casnică nu este inclusă în PIB, deoarece nu au fost
înregistrate nici retrageri, dar nici intrări de numerar.
27. PIB prin Atunci când se determină PIB sunt luate în considerare numai bunurile și
metoda serviciile care sunt destinate consumului final, fiind excluse bunurile produse folosite
producției.
Valoarea pentru a produce alte bunuri, adică bunurile intermediare.
adăugată brută PIB prin metoda producției se obține prin însumarea/agregarea tuturor
valorilor adăugate brute specifice activităților desfățurate de către agenții economici
rezidenți.
PIBpf (PIB exprimat în prețurilor factorilor) = VAB totală (la nivelul unei
economii) = PGB (produsul global brut) – Ci (consumul intermediar)
Valoarea adăugată brută (VAB) a unei firme interne se determină ca diferență între
veniturile totale ale acesteia și cheltuielile cu bunurile și serviciile intermediare utilizate
pentru a realiza producția respectivă.
VAB la nivelul unei firme = VT (încasări totale) – Ci (consumul intermediar)
O fermă realizează o producție de grâu în valoare de 100 u.m. Producția respectivă
este cumpărată de către o firmă de morărit. Respectiva firmă de morărit obține o cantitate de
făină, vândută cu 280 u.m. unei firme de panificaţie. Aceasta produce pâine pe care o vinde
consumatorilor și încasează 450 u.m. Aflaţi:
a) Consumul intermediar total
 b) PGB (produsul global brut)
c) PIBpf
Agenți economici Încasări totale Consum Valoarea adăugată
intermediar brută
(VT) (Ci) (VAB)
Ferma 100 0 100
Firma de morărit 280 100 180
Firma de panificaţie 450 280 170
Total 830 380 450

a) Consumul intermediar total = 0 + 100 + 280 = 380 u.m.

b) PGB = 100 + 280 + 450 = 830 u.m. (suma bunurilor finale și intermediare produse)
c) PIBpf = VAB totală = 100 (VAB a fermei) + 180 (VAB a firmei de morărit) + 170
(VAB a firmei de panificație) = 450 u.m.
PIBpf = PGB – Ci = 830 – 380 = 450 u.m.
28. PIB prin La nivelul unei economii:
metoda VAB totală = Profituri + Salarii + Dobânzi + Rente + A = Venituri interne + A
veniturilor
PIBpf = VAB totală = Venituri interne + A
PIBpp = PIBpf + Taxe indirecte =>
PIB prin metoda veniturilor se obține însumând veniturile interne,
amortizarea și taxele indirecte
PIB = Venituri interne + A + Taxe indirecte
29. PIB prin Se determină ca sumă a cheltuielilor de consum, de investiții, a cheltuielilor
metoda guvernamentale și a exportului net.
cheltuielilor
PIB prin metoda cheltuielilor este de fapt Cererea agregată.
PIB = C+Ib+G+Exp-Imp = C+Ib+G+ExNet
Se au în vedere cheltuielile realizate pentru achiziția bunuri și serviciilor finale
produse intern, la prețurile pieței.
Ce fel de agenți economici cumpără producţia de bunuri finale obținută intern?
 Consumatorii (gospodăriile) => realizează cheltuieli de consum (C)
 Firmele (private) => realizează investiții brute (I b)
 Statul => realizează cheltuieli guvernamentale (G)
 Agenţii economici străini => care cumpără o parte din producția internă, ceea ce
semnifică Exporturi (Exp)
Se scad Importurile (Imp), astfel încât să rămână doar bunurile finale achiziționate
din producție internă (adică PIB).
30. PIB nominal PIB nominal = valoarea producției de bunuri și servicii finale obţinute într-un
an de către agenții economici interni şi exprimată în preţurile anului respectiv.
 PIB nominal = PIB exprimat în preţuri curente
PIB nominal constituie un indicator util pentru a măsura creșterea economică
a unei țări într-un an față de anul anterior?
Evident că nu! De exemplu, PIB-ul nominal al României s-a majorat de 2,25 ori
(cu 125%) în 1997 relativ la 1996 dar, cu toate acestea, producția a scăzut în 1997
comparativ cu 1996, cu aproximativ 7,5%. Ce rezultă din acest exemplu?
Faptul că modificarea PIB nominal nu este relevantă pentru creșterea economică,
adică a volumului fizic al producției realizate.
În concluzie, dacă din modificarea PIB nominal eliminăm influența variației
prețurilor, va rămâne doar impactul modificării cantității produse.
31. PIB real PIB real = valoarea producţiei de bunuri și servicii finale pe care o obțin agenții
economici interni într-un an și care se exprimă în funcție de preţurile unui an de bază
 (de referinţă).
 PIB real = PIB exprimat în preţuri constante
Prin urmare, PIB real măsoară modificările volumului producției din economie într-
un an relativ la anul precedent, prin exprimarea producției din cei doi ani și folosind
aceleași prețuri.

32. Deflatorul Metoda utilizată pentru a face trecerea de la PIB nominal la PIB real constă în
PIB utilizarea unui indicator care să reflecte evoluția prețurilor tuturor bunurilor din economie,
numit Deflatorul PIB, adică un fel de Indice general al prețurilor bunurilor și serviciilor
finale produse intern.
În concluzie, PIB real se va obține împărțind (deflatând) PIB nominal la
Deflatorul PIB.
Cazul general al calculării PIB real
PIB real1/0 = PIB nominal1/Deflatorul PIB1/0
Deflatorul PIB1/0 = PIB nominal1/PIB nominal1/0 =>
Deoarece PIB nominal0 = PIB real0, atunci:
Deflatorul PIB = Indice PIB nominal/Indice PIB real
IV. Analiza a două componente ale PIB – consumul și investițiile
33. Consumul Consumul privat (al populației) are cea mai mare pondere în PIB prin metoda
privat versus cheltuielilor (aproximativ 63% în România) și înregistrează fluctuații relativ mai reduse
investițiile
private comparativ cu investițiile private.
De exemplu, peste trei sferturi din cheltuielile voastre de consum au o cerere mai
inelastică în raport cu prețul acestora și cu venitul de care dispuneți – cheltuieli alimentare,
servicii de telefonie mobilă și internet, chirie, întreținere, țigări, combustibili etc. –, astfel că
variația acestora este relativ mai scăzută comparativ cu cea a prețurilor/veniturilor.
Prin urmare, consumul privat constituie o componentă mai stabilă a PIB.
În schimb, investițiile private (care au o pondere de aprox. 25% în PIB prin
metoda cheltuielilor) depind într-o mare măsură de ceea ce anticipează investitorii că se
va întâmpla într-o economie sau într-un domeniu de activitate.
Teoretic, investițiile se vor majora semnificativ, atunci când investitorii anticipează
o creștere a cererii în viitor, pentru a beneficia de piața mai mare de desfacere și pentru a-și
recupera mai ușor costul investiției realizate. Atunci când investitorii anticipează o reducere
a cererii din economie, se va renunța brusc la multe proiecte de investiții, deoarece piața de
desfacere este în scădere, iar firmele ar înregistra pierderi. Perspectiva unor profituri mari
crește investițiile, în timp ce perspectiva unor pierderi reduce volumul invesițiilor.
În consecință, investițiile private reprezintă componenta cea mai instabilă și
mai volatilă a PIB.
34. Factorii de Averea conține activele financiare și reale deținute de către gospodăriile dintr-o economie.
influență ai a) Dacă Averea gospodăriilor ↑ (crește) => C ↑ (cheltuielile de consum vor crește, în
consumului
privat special pentru bunuri de folosință îndelungată)
b) Dacă Averea gospodăriilor ↓ (scade) => C ↓
Rata dobânzii la creditele de consum: d’
a) Dacă BNR mărește rata dobânzii (d’) de politică monetară (politică monetară
restrictivă), atunci și rata dobânzii la creditele pentru consum acordate de către bănci va
crește => d’ ↑ => Creditele de consum scad => C ↓ și cererea în economie va scădea.
Vă reamintesc faptul că atributul restrictivă aferent politicii monetare se referea tocmai
la impactul pe care îl avea acea măsură în sensul scăderii cererii din economii.
b) Dacă BNR reduce rata dobânzii (d’) de politică monetară (politică monetară
expansionistă), atunci și rata dobânzii la creditele pentru consum acordate de către bănci
va scădea => d’ ↓ => Creditele de cosum cresc => C ↑ și cererea în economie crește.
 Vă reamintesc faptul că atributul expansionistă aferent politicii monetare se referea
tocmai la impactul pe care îl avea acea măsură în sensul creșterii cererii din economii.
Rata fiscalităţii aplicată veniturilor obținute de către gospodării: t
a) Dacă Guvernul mărește rata fiscalității (t) aplicată veniturilor gospodăriilor (politică
fiscală restrictivă) => t ↑ => venitul disponibil al gospodăriilor ↓ => C ↓ și cererea în
economie va scădea. Vă reamintesc faptul că atributul restrictivă aferent politicii fiscale
se referea tocmai la impactul pe care îl avea acea măsură în sensul scăderii cererii din
economii.
b) Dacă Guvernul reduce rata fiscalității (t) aplicată veniturilor gospodăriilor (politică
fiscală expansionistă) => t ↓ => venitul disponibil al gospodăriilor ↑ => C ↑ și cererea
în economie crește. Vă reamintesc faptul că atributul expansionistă aferent politicii
fiscale se referea tocmai la impactul pe care îl avea acea măsură în sensul creșterii cererii
din economii.
Rata anticipată a inflaţiei: ria
a) Dacă ria ↑ => C (prezent) ↑
b) Dacă ria ↓ => C (prezent) ↓
Gradul de încredere în evoluţia economiei
a) Stare de optimism => încredere ridicată în evoluția viitoare a economiei => C ↑
b) Stare de pesimism => încredere scăzută în evoluția viitoare a economiei => C ↓
35. Teoria Venitul disponibil pe care-l deține o gospodărie este alocat pentru consum (C),
Keynesistă respectiv pentru economisire (S), ambele depinzând de venitul disponibil curent,
privind
consumul conform teoriei lui Keynes.
Yd = C + S
C = f(Yd); S = f(Yd)
Venitul disponibil (Yd) al acestei gospodării se va scrie:
Yd = Y - T directe (impozitul pe venituri + CAS + CASS) + TR (Transferuri)
Yd = Y – T + TR
Y = Yd + T - TR => Transferurile (sunt cu minus) nu se includ în PIB sau Venitul național
(Y), conform punctului 21.
36. Înclinația Yd = 1000 lei; C = 900 lei; S = 100 lei
medie spre Înclinația medie spre consum (c), adică proporția din venitul disponibil alocată
consum și spre
economisire consumului, se va scrie:
C 900
c= = =90 %=0,9
Yd 1000
Adică, ați cheltuit 0,9 lei dintr-un leu venit, astfel că înclinația dumneavoastră
medie spre consum este 0,9 sau 90%.
Înclinația medie spre economisire (s), adică proporția din venitul disponibil
economisită, se va scrie:
S 100
s= = =10 %=0,1
Yd 1000
Adică, ați economisit 0,1 lei dintr-un leu venit, înclinația dumneavoastră medie
spre economisire este 0,1 sau 10%.
Deoarece Yd = C + S, atunci, împărțind la Yd, rezultă:
Yd C S
= + => c + s = 1
Yd Yd Yd
proporția alocată consumului și cea alocată economisirii formând un întreg.
37. Legea Legea psihologică a lui Keynes descrie comportamentul rațional, prudent al
psihologică a lui consumatorilor, care tind să pună bani deoparte (economisesc) în perioadele bune pentru
Keynes
perioade mai puțin bune din perspectiva veniturilor disponibile.
Conform legii psihologice a lui Keynes, consumatorii sunt înclinați ca la
 modificarea venitului disponibil, să modifice (în procente) mai mult economisirea și
mai puțin consumul, ambele variind în același sens cu venitul disponibil.
Cazul a). Venitul disponibil crește
C ↑ mai puțin
Yd ↑ => C ↑ (creşte mai puţin) => c = => c↓
Y d ↑ mai mult

S ↑ mai mult
Yd ↑ => S ↑ (creşte mai mult) => s = => s↑
Y d ↑ mai puțin
Atunci când venitul disponibil al unei gospodării crește, consumatorii vor avea
o înclinaţie mai mare către economisire şi una mai redusă către consum.
Cazul b). Venitul disponibil scade
C ↓ mai puțin
Yd ↓ => C ↓ (mai puţin) => c = => c↑
Y d ↓ mai mult

S ↓ mai mult
Yd ↓ => S ↓ (mai mult) => s = => s↓
Y d ↓ mai putin
Atunci când venitul disponibil al unei gospodării scade, consumatorii vor avea
o înclinaţie mai mare către consum, în timp ce înclinația către economisire va scădea.
38. Înclinația  înclinația marginală spre consum (c’) reflectă modificarea absolută a consumului,
marginală spre ca urmare a modificării (absolute, cu o unitate) a venitului disponibil.
consum și spre
economisire Altfel spus, evidențiază cât din variația venitului este direcționată pentru consum.
 înclinația marginală spre economisire (s’) reflectă modificarea absolută a
economisirii, ca urmare a modificării (absolute, cu o unitate) a venitului disponibil.
 c' + s’ = 1, proporția alocată suplimentar consumului și economisirii formând un întreg.

39. Funcția Yd = C + S
consumului şi C = f(Yd); S = f(Yd)
funcţia
economisirii Funcția consumului se scrie: C = Ca + c’•Yd , unde:
Ca = consumul autonom – consumul care nu este influențat de venitul disponibil curent
(Yd).
Altfel spus, și atunci când venitul disponibil curent ar fi 0, se va consuma pe baza a
ceea ce s-a economisit anterior sau a împrumuturilor.
Funcția economisirii se scrie astfel astfel:
Yd = C + S => S = Yd – C => S = -Ca + s’Yd
40. Investițiile Investițiile private se referă la cheltuielile cu achiziția de bunuri pentru utilizări
private viitoare, realizate de către agenții economici privați (firme și populație).
Populația face investiții atunci când cumpără locuințe, realizează anumite lucrări de
construcții în gospodărie, achiziționează utilaje și mașini agricole sau realizează plantații de
viță de vie sau pomi fructiferi etc.
Conform metodologiei statistice, investițiile private sunt alcătuite din:
a) achiziția noilor elemente de capital fix utilizate în activitatea de producție (echipamente,
utilaje, mijloace de transport, calculatoare, software etc.)
b) construcția și achiziția de locuințe noi, reconstruirea și modernizarea unor clădiri
construite în trecut
c) variația stocurilor de capital circulant și produse finite (stocurile generează venituri
viitoare, acesta fiind motivul în care sunt încadrate la investiții)
d) amortizarea activelor fixe achiziționate anterior
 Deoarece cheltuielile de investiții includ și Amortizarea, înseamnă că sunt niște
Investiții brute (Ib).
 Dacă din cheltuielile de investiții se exclude Amortizarea, atunci rezultă Investițiile
 nete (In), adică investițiile care contribuie la dezvoltarea afacerilor respective.
a) Investiția netă (In) include componentele a), b) și c) din clasificarea anterioară.
Investiția netă (In) = FNCF + VS
FNCF = formarea netă de capital fix, adică achiziția noilor elemente de capital fix și
construcția de locuințe – componentele a) și b) din clasificarea investițiilor private
VS = variația stocurilor, adică intrări în stoc minus ieșiri din stoc la sfârșitul unui an
b) Investiția brută (Ib) include investiția netă și amortizarea capitalului fix.
Ib = In + A = FNCF + VS + A = FNCF + A + VS =>
Investiția brută (Ib) = FBCF + VS
FBCF – reprezintă formarea brută de capital fix, adică FNCF și cheltuielile cu amortizarea
41. Factorii care Rata dobânzii la creditele pentru investiţii (d’) - relaţie inversă
influențează a) Dacă banca centrală crește rata dobânzii (politică monetară restrictivă) => băncile cresc
investițiile
private. rata dobânzii pentru creditele de investiții => d’↑ => creditele pentru investiţii ↓ => I
Acceleratorul ↓
investițiilor b) Dacă banca centrală reduce rata dobânzii (politică monetară expansionistă) => băncile
reduc rata dobânzii pentru creditele de investiții => d’↓ => creditele pentru investiţii
↑ => I ↑
Rata fiscalităţii suportată de către firme (t) – relaţie inversă
a) Dacă guvernul mărește fiscalitatea suportată de către firme (impozit pe profit,
contribuții sociale etc.) => politica fiscală restrictivă => t↑ => costurile firmelor ↑ și
stimulentele de a investi ↓ => I ↓
b) Dacă guvernul reduce fiscalitatea suportată de către firme => politica fiscală
expansionistă=> t↓ => costurile firmelor ↓ și stimulentele de a investi ↑ => I ↑
PIB sau Venitul naţional (Y) – relaţie directă
a) Dacă PIB ↑ => veniturile din economie se majorează => va creşte cererea din economie
=> firmele trebuie să producă mai mult pentru a satisface cererea suplimentară (dacă nu
au stocuri) => investiţiile/stocul de capital creşte (firmele vor achiziționa noi mijloace
de capital fix) => formare netă de capital fix => Investiție netă (In).
Legătura dintre variația venitului şi variația stocului de capital (investiția
netă) constituie principiul acceleratorului investițiilor (a).
¿
a=
∆ Y => In=a∆Y
Dacă a=0,1 și Y↑ cu 100 u.m. => stocul de capital crește cu 0,1•100 = 10 u.m. => I n = 10
Gradul de încredere în evoluţia economiei – relaţie directă
a) Dacă există optimism => I↑
b) Dacă există pesimism => I↓
42. Semnificația economică a multiplicatorului investițiilor
Multiplicatorul Presupunem că dezvoltatorii imobiliari decid să realizeze noi investiții, astfel că vor
investițiilor (într-
o economie câștiga mai mult atât proprii angajați, cât și firmele de la care vor cumpăra materiale de
închisă simplă) construcții. Deoarece veniturile angajaților cresc (va spori numărul de angajați și salariul
acestora), presupunem că va crește cererea de mașini a acestora => firmele care produc
mașini vor avea venituri mai mari, iar de pe urma lor vor obține vânzări superioare și
firmele producătoare de componente auto.
Ca urmare a investițiilor suplimentare realizate în sectorul imobiliar de către
dezvoltatorii care și-au urmărit propriul interes (profituri mai mari), vor exista creșteri ale
producției și veniturilor nu doar în respectivul sector, ci și în altele, dovadă că există o
multiplicare a influenței investițiilor în economie.
Condiția esențială a multiplicării veniturilor ca urmare a investițiilor este
aceea a cheltuirii într-o mare măsură a venitului suplimentar.
Dacă angajații din sectorul imobiliar, ale căror venituri cresc, ar fi decis să
 economisească mai mult => cererea de mașini a acestora ar fi crescut mult mai puțin =>
producția auto s-ar fi majorat de asemenea relativ mai puțin.
Multiplicatorul investițiilor (MI) se calculează ca raport între variația absolută a
venitului disponibil şi variația absolută a investițiilor, putându-se determina și ca primă
derivată a venitului disponibil în funcție de variabila care se modifică.
∆Y d 1 1
MI = = =
∆I 1−c ' s '
1
Dacă înclinația marginală spre consum (c’) ↑ => (1 – c’) ↓ => ↑ => MI ↑
1−c '
1
Dacă înclinația marginală spre consum (c’) ↓ => (1 – c’) ↑ => ↓ => MI ↓
1−c '
Prin urmare, se confirmă matematic concluzia dedusă anterior – condiția esențială
a multiplicării veniturilor ca urmare a investițiilor este aceea a cheltuirii într-o mare
măsură a venitului suplimentar, adică existența unei înclinații marginale spre consum
mai mari.
V. Modelul cerere agregată – ofertă agregată
43. Cererea Se referă la PIB prin metoda cheltuielilor, adică la cheltuielile realizate de către
agregată (Cag) agenții economici interni și externi (exporturi) pentru achiziția de bunuri și servicii finale
produse intern.
Cag = C + I + G + Expnet
De ce are Cererea agregată pantă negativă?
a) dacă IGP ↑ => puterea de cumpărare ↓ => cantitatea cerută se reduce, deoarece are loc
scăderea puterii de cumpărare a averii gospodăriilor
b) dacă IGP ↑ => preţul bunurilor finale realizate intern ↑ =>
 cantitatea cerută la export ↓ => cantitatea agregată cerută ↓
 importurile devin mai ieftine (cantitatea importată ↑) => cantitatea agregată cerută
din producţia internă
Consumul privat (C)
C ↑ => Cag ↑, consumul privat crește dacă:
 se promovează o politică monetară expansionistă => d’ la creditele de consum ↓
 se promovează o politică fiscală expansionistă => T ↓, TR ↑
 încrederea gospodăriilor în evoluţia economiei ↑
C ↓ => Cag ↓, consumul privat scade dacă:
 se promovează o politică monetară restrictivă => d’ la creditele de consum ↑
 se promovează o politică fiscală restrictivă => T ↑, TR ↓
încrederea gospodăriilor în evoluţia economiei ↓
Investiţiile private (I)
I ↑ => Cag ↑, investițiile private cresc dacă:
 se promovează o politică monetară expansionistă => d’ la creditele de investiții ↓
 se promovează o politică fiscală expansionistă => T ↓
 încrederea firmelor în evoluţia economiei ↑
I ↓ => Cag ↓, investițiile private scad dacă:
 se promovează o politică monetară restrictivă => d’ la creditele de consum ↑
 se promovează o politică fiscală restrictivă => T ↑
încrederea firmelor în evoluţia economiei ↓
Cheltuielile guvernamentale (G)
G↑ => politică fiscală expansionistă => Cag ↑
G ↓ => politică fiscală restrictivă => Cag ↓
44. Exportul net, Exportul net =Exporturi – Importuri
componentă a Exportul net reprezintă soldul balanței comerciale cu bunuri și servicii al unei
Cererii agregate economii.
Conceptul 14 al sintezei
45. Influența Exporturile României sunt influențate atât de cererea externă, adică de veniturile
cursului de externe, cât și de modificarea cursului de schimb euro/leu, care contribuie la
schimb asupra
exporturilor scumpirea/ieftinirea bunurilor produse intern pentru clienții externi.
României a) Se află în relație directă cu cererea externă (Y* - veniturile externe)
Y* ↑ => cererea pentru produsele obţinute în România ↑ => Exp ↑ => ExNet ↑ => C ag ↑
Y* ↓ => cererea pentru produsele obţinute în România ↓ => Exp ↓ => ExNet ↓ => C ag ↓
b) Sunt influențate de cursul de schimb valutar (nominal)
Presupunem că o firmă de textile exportă cămăși al căror preţ intern este de 100 lei
pe bucată. Dacă are loc majorarea cursului de schimb de la 4 la 5 lei pentru 1€, care va fi
dinamica exporturilor de cămăși?
P =100 lei
Curs0 = 4 lei/€
Curs1 = 5 lei/€
Cursul ↑ => leul de depreciază relativ la €, deoarece sunt mai mulți lei plătiți pentru 1 euro.
Curs0 = 4 lei/€ => Pextern = 25€ (100lei/4lei)
Curs1 = 5 lei/€ => Pextern = 20€ (100lei/5lei)
În concluzie, exporturile se ieftinesc în monedă străină, ca urmare a deprecierii
leului => exporturile ↑.
Leul de depreciază relativ la euro=> Exp ↑ => Cag ↑
Leul se apreciază relativ la euro => Exp ↓ => Cag ↓
46. Influența Importurile României depind atât de cererea internă, adică de veniturile agenților
cursului de economici autohtoni, cât și de modificarea cursului de schimb euro/leu, care contribuie la
schimb asupra
importurilor scumpirea/ieftinirea bunurilor importate.
României a) Se află în relație directă cu veniturile interne (Y)
O parte dintre veniturile interne sunt cheltuite pe bunuri din import.
Dacă veniturile interne ↓ => Importurile ↓
Dacă veniturile interne ↑ => Importurile ↑
b) Sunt influențate de cursul de schimb valutar (nominal)
Presupunem că o firmă autohtonă importă tricouri de firmă al căror preţ extern este
25 €/bucată. Dacă are loc majorarea cursului de schimb de la 4 la 5 lei pentru 1€, care va fi
dinamica importurilor de tricouri?
Cursul ↑ => leul de depreciază în raport cu €, deoarece sunt mai mulți lei plătiți pentru 1
euro.
Pext = 25 €
Curs0 = 4 lei/€ => Pintern = 100 lei
Curs1 = 5 lei/€ => Pintern = 125 lei
În concluzie, importurile se scumpesc în monedă națională, ca urmare a
deprecierii leului => importurile ↓
Leul se depreciază relativ la euro => Imp ↓ => Cag ↑
Leul se apreciază relativ la euro => Imp ↑ => Cag ↓
47. Influența  dacă leul se depreciază față de euro => Exp ↑ și Imp ↓ => ExpNet ↑ => soldul
cursului de comercial ↑ => deficitul comercial ↓ sau surplusul comercial ↑
schimb valutar
(nominal) asupra  dacă leul se apreciază față de euro => Exp ↓ și Imp ↑ => ExpNet ↓ => soldul comercial
exportului net ↓ => deficitul comercial ↑ sau surplusul comercial ↓
48. Concluzii Cererea agregată crește atunci când:
privind  Se adoptă politici macroeconomice expansioniste – politică monetară
modificarea
cererii agregate expansionistă/politică fiscală expansionistă
 Crește încrederea agenților economici în evoluția economiei
  Se depreciază leul relativ la valute (euro/dolar)
Cererea agregată scade (se deplasează către stânga), atunci când:
 Se adoptă politici macroeconomice restrictive – politică monetară restrictivă/politică
fiscală erestrictivă
 Scade încrederea agenților economici în evoluția economiei
 Se apreciază leul relativ la valute (euro/dolar)
49. Oferta Se referă la cantitatea de bunuri pe care agenții economici rezidenți o produc și
agregată pe o oferă la un anumit indice general al prețurilor (la o anumită rată a inflației).
termen scurt
(OagTS) Termenul scurt (TS) corespunde situației în care stocul de capital (K) era constant.
În acest caz, capacităţile de producţie ale firmelor nu variază, producția modificându-se
doar ca urmare a variației numărului de lucrători/numărului de ore lucrate
50. Forma Forma Ofertei agregate pe termen scurt (OagTS) permite realizarea distincției
ofertei aggregate dintre abordarea keynesistă și cea monetaristă/neoliberală asupra funcționării economiei.
pe termen scurt
 prima zonă (orizontală) a OagTS corespunde abordării keynesiste, deoarece prețurile
sunt considerate constante, iar orice creștere a cererii la un nivel scăzut de activitate
economică ar determina numai o majorare a producției. De asemenea, conform
abordării keynesiste, presiunile inflaționiste nu constituie o îngrijorare în contextul
creșterii volumului producției.
 Zona intermediară a OagTS (crescătoare) se bazează pe o serie de ipoteze inspirate din
abordarea keynesistă, referitoare la rigiditatea costurilor și salariilor.
 Cea de-a treia zonă (verticală) reflectă interpretarea neoliberală, considerându-se că
economia se află în apropierea PIB-ului potențial, iar orice decizie de creștere a cererii
nu va genera decât presiuni inflaționiste mai mari.
51. Analiza a) Modificarea preţurilor factorilor de producţie
factorilor de  dacă preţul unui factor de producţie utilizat de către firmele interne ↑ (de exemplu,
influență ai
ofertei agregate majorarea preţului anumitor materii prime) => costul mediu de producţie ↑ =>
pe termen scurt profitul mediu al firmelor ↓ => firmele interne vor produce mai puțin => O agTS se
deplasează către stânga;
b) Raportul dintre salarii şi productivitate la nivel naţional
 cheltuielile salariale medii =
cheltuieli salariale salariul mediu ∙ L salariul mediu
= =
Y Y Y
L
Y
 =¿WL (productivitatea medie a muncii la nivel macroeconomic)
L
salariul mediu
=> cheltuieli salariale medii =
WL
 dacă salariul mediu dintr-un anumit sector de activitate ↑ mai mult decât W L =>
costurile medii de producţie ale firmelor din acel sector ↑ => firmele interne vor
produce mai puțin => OagTS ↓
c) Condiţiile naturale din economie
Anumite sectoare de activitate (agricultura, turismul, construcțiile etc.) sunt
influențate de anumiți factor, precum temperature sau cantitatea de precipitații. De
asemenea, întreaga economie resimte influența negative a unei pandemii, ceea ce poate
conduce la închiderea mai multor activități economice.
 condiţii nefavorabile desfășurării activității economice => OagTS ↓
d) Nivelul fiscalităţii pe care o suportă firmele interne
 dacă Guvernul reduce fiscalitatea pe care o suportă firmele interne => costurile
medii de producție scad => profitul mediu al firmelor cresc => firmele vor produce
mai mult => OagTS ↑
52. Echilibrul Se realizează atunci când Cererea agregată este egală cu Oferta agregată pe
macroeconomic termen scurt. PIB-ul care corespunde echilibrului macroeconomic pe termen scurt
pe termen scurt.
Curba Phillips. reprezintă PIB-ul efectiv (obținut).
Efecte ale ↑ Cag asupra echilibrului macroeconomic
 Producţia ↑ => veniturile ↑ => rata şomajului ↓
 Ca urmare a unei cereri mai mari, rata inflației crește => Ri ↑
Efecte ale ↓ Cag asupra echilibrului macroeconomic
 Producţia ↓ => veniturile ↓ => rata şomajului ↑
 Ca urmare a unei cereri mai mici, rata inflației crește => Ri↓
Atunci când variază cererea agregată, rata inflației și rata șomajului se
modifică în sens opus (există o relaţie inversă între acestea).
Relația inversă dintre rata inflației și rata șomajului este reflectată de Curba
Phillips (pe termen scurt).
Efecte ale ↑ OagTS asupra echilibrului macroeconomic
 Producţia ↑ => veniturile ↑ => rata şomajului ↓
 Ca urmare a unei oferte mai mari, rata inflației scade => Ri ↓
Efecte ale ↓ OagTS asupra echilibrului macroeconomic
 Producția scade, veniturile scad => rata şomajului ↑
 Ca urmare a unei oferte mai mici, rata inflației crește => Ri ↑
Atunci când variază oferta agregată pe termen scurt, rata inflației și rata
șomajului se modifică în același sens (există o relaţie directă între acestea).
53. Inflația prin Creșterea inflației ca urmare a majorării cererii agregate din economie se numește
cerere. Inflația Inflație prin cerere.
prin ofertă.
Spirala Inflația prin cerere este generată de factori care măresc Cererea agregată,
inflaționistă precum: majorarea ofertei de monedă, reducerea taxelor pe consum, creșterea
cheltuielilor guvernamentale etc.
Creșterea inflației ca urmare a scăderii ofertei agregate pe termen scurt din
economie se numește Inflație prin ofertă.
Inflația prin ofertă este generată de factori care reduc Oferta agregată pe
termen scurt, precum: majorarea prețurilor factorilor de producție, majorarea CTM
de producție, creșterii fiscalității suportate de către firme, condițiilor naturale
nefavorabile din agricultură etc.
Spirala inflaționistă se manifestă atunci când factorii care conduc la scăderea
Ofertei agregate pe termen scurt (creșterea CTM) sunt urmați de factori care
generează majorarea cererii agregate. De exemplu, se poate intra într-o spirală
inflaționistă dacă majorările de prețuri la alimente, energie, utilități (ca urmare a creșterii
CTM) sunt urmate de majorări salariale peste creșterea productivității muncii, care măresc
de asemenea CTM și reduc oferta agregată pe termen scurt, ceea ce accentuează presiunile
inflaționiste.
54. Oferta Se referă la producția care poate fi realizată atunci când economia produce la
agregată pe nivelul PIB-ului potențial (YP).
termen lung
OagTL. PIB PIB-ul potential nu se referă la producția maximă realizată într-o economie, ci are
potențial următoarele interpretări:
a) corespunde acelui nivel al producţiei obţinut ca urmare a folosirii resurselor
economice la capacitatea normală – de exemplu, mijloacele fixe de producție sunt
utilizate conform documentației de funcționare, iar angajații au un program de muncă
de 8 ore pe zi.
a1) dacă firmele folosesc resursele de care dispun peste capacitatea lor normală =>
cererea pentru resurse crește => resursele devin suprautilizate => costul total mediu
de producție crește => există o presiune în sensul creșterii ratei inflației
 a2) dacă firmele folosesc resursele de care dispun sub capacitatea lor normală =>
cererea pentru resurse scade => resursele devin subutilizate => costul total mediu
de producție scade => există o presiune în sensul scăderii ratei inflației

b) corespunde acelui nivel al producţiei obţinut fără a modifica rata inflației

 dacă economia produce peste nivelul său potențial, atunci există o presiune de
creștere a ratei inflației (cazul a1);
 dacă economia produce sub nivelul său potențial, atunci există o presiune de
reducere a ratei inflației (cazul a2);
 dacă economia produce la nivelul său potențial, atunci nu există o presiune de
modificare a ratei inflației;
Oferta agregată pe termen lung se va reprezenta grafic printr-o dreaptă
paralelă la IGP/rata inflației, referindu-se la producția potențială obținută independent de
dinamica ratei inflației.
55. Modificarea Factorii care determină creşterea PIB potenţial
PIB potențial a) Creşterea stocului de capital ca urmare a investițiilor realizate de către firmele interne;
b) Majorarea numărului de lucrători, datorită investițiilor suplimentare ale companiilor;
c) Îmbunătățirea productivităţii muncii W L, datorită investițiilor și creșterii gradului de
educație și calificare al forței de muncă;
d) Utilizarea unor tehnologii mai performante de către firmele interne.
Factorii care determină scăderea PIB potenţial
a) Reducerii stocului de capital din cauza falimentelor și deciziilor firmelor de a micșora
capacitatea de producție;
b) Scăderii numărului de lucrători, din cauza reducerii volumului de activitate;
c) Reducerii productivităţii muncii WL;
d) Lipsei progresului tehnologic la nivelul firmelor interne.
56. Echilibrul O economie se află în echilibru pe termen scurt, dacă producția de echilibru
macroeconomic realizată pe termen scurt (Y efectiv) este egal cu producția potențială (Y P).
pe termen lung
Grafic, echilibrul pe termen lung corespunde intersecției dintre cererea agregată,
oferta agregată pe termen scurt și oferta agregată pe termen lung.
57. Decalajul de Corespunde situației în care producția realizată într-o economie (producția efectivă)
producție este inferioară producției potențiale, adică se produce mai puțin decât capacitatea normală
recesionist
(recesiunea de producție.
economică) Trăsături ale decalajului de producție recesionist (ale recesiunii economice)
a) resursele sunt subutilizate (comparativ cu capacitatea normală de producție) => costul
total mediu de producție scade => există o presiune în sensul scăderii ratei inflației
b) YE < YP => producția este inferioară celei obținute în condiții normale => cererea din
economie scade => veniturile sunt mai mici => șomajul crește => crește rata sărăciei
c) rata efectivă şomajului > rata şomajului de la nivelul PIB potenţial
 rata somajului specifică PIB potenţial poartă denumirea de rata naturală a
şomajului, întâlnită într-o economie care funcţionează în condiţii normale;
 rata naturală a şomajului ≈ NAIRU Non-Accelerating Inflation Rate of
Unemployment - rata șomajului care nu conduce la majorarea ratei inflației,
deoarece producția potențială (YP) era cea obținută fără a genera o creștere a ratei
inflației;
58. Ajustarea/ Într-o economie aflată în recesiune (decalaj recesionist), producția efectivă este în
eliminarea scădere comparativ cu nivelul său potențial, veniturile și cererea scad, șomajul crește,
decalajului de
producție resursele fiind subutilizate.
recesionist (a O economie nu poate funcționa permanent într-o stare de recesiune, deoarece
recesiunii aceasta implică reducerea investițiilor (din cauza reducerii cererii), a numărului de locuri de
economice) muncă ocupate și apariția de probleme sociale (creșterea ratei sărăciei).
Prin urmare, este nevoie de măsuri economice care să ajusteze/elimine decalajul
de producție recesionist, adică să contribuie la creșterea producției efective către
nivelul său potențial.
Ajustarea decalajului recesionist prin creșterea cererii agregate
 Presupune adoptarea unor politici macroeconomice expansioniste pentru a stimula
creșterea cererii agregate în economie
Ajustarea decalajului recesionist prin creșterea ofertei agregate pe termen scurt
 Creșterea ofertei agregate pe termen scurt se realizează în două moduri
a) Guvernul adoptă politici economice care să stimuleze sporirea ofertei agregate
pe termen scurt – reduceri de taxe suportate de către firme, plata șomajului tehnic
de la bugetul de stat, alte subvenții etc.
b) Creșterea automată a OagTS, deoarece subutilizarea resurselor conduce automat
la costuri medii mai mici pentru firme (inclusiv, costuri salariale), ceea ce poate
genera stimularea ofertei. De exemplu, într-o perioadă de recesiune economică,
prețurile terenurilor sunt mai mici, prețul materialelor de construcție scade, iar
pretențiile salariale ale forței de muncă se reduc, astfel că activitatea imobiliară se
poate relua în mod automat.
59. Decalajul de Corespunde situației în care producția realizată într-o economie (producția efectivă)
producție este superioară producției potențiale, adică se produce mai mult decât capacitatea normală
inflaționist
(expansiunea de producție.
economică) Trăsături ale decalajului de producție inflaționist (ale expansiunii economice)
a) resursele sunt suprautilizate (comparativ cu capacitatea normală de producție) => costul
total mediu de producție crește => există o presiune în sensul creșterii ratei inflației;
b) YE > YP => se produce mai mult decât în condiții normale => cererea din economie
crește => veniturile sunt mai mari => șomajul scade => scade rata sărăciei
c) rata efectivă şomajului < rata şomajului specifică PIB potenţial, adică decât rata
naturală a șomajului (NAIRU);
60. Ajustarea/ Într-o economie aflată în expansiune (decalaj inflaționist), producția efectivă crește
eliminarea comparativ cu nivelul potențial al economiei, veniturile și cererea cresc, șomajul scade sub
decalajului de
producție nivelul ratei naturale a șomajului, resursele fiind suprautilizate.
inflaționist (a Probabil vă veți gândi că totul este roz în această situație și că nu este cazul să
expansiunii se intervină pentru ajustarea/eliminarea decalajului de producție. Doar se produce
economice
prelungite) peste potențial, iar șomajul poate ajunge la minime istorice! De ce să intervenim dacă
aproape toți cei care caută un loc de muncă își găsesc rapid un job?
Numai că, din cauza amplificării expansiunii economice și suprautilizării
resurselor, prețul acestora crește, determinând majorarea semnificativă a costurilor medii de
producție și scăderea ofertei agregate pe termen scurt.
Și atunci, pentru a preîntâmpina aceste efecte, expansiunea trebuie gestionată
astfel încât să nu conducă la supraîncălzirea economiei.
Ajustarea decalajului inflationist prin scăderea ofertei agregate pe termen scurt
 Scăderea automată a OagTS, deoarece suprautilizarea resurselor conduce la costuri
medii mai mari pentru firme (inclusiv, costuri salariale), ceea ce poate genera reducerea
ofertei. De exemplu, într-o perioadă de expansiune economică prelungită
(supraîncălzirea economiei), prețul terenurilor devine mai mare, prețul materialelor de
construcție crește, se măresc pretențiile forței de muncă, astfel că activitatea imobiliară
se poate stopa de la sine, deoarece nu se vor mai găsi suficienți clienți care să plătească
prețuri mai mari.
Ajustarea decalajului inflaționist prin scăderea cererii agregate
 Presupune adoptarea unor politici macroeconomice restrictive pentru a reduce cererea
 agregată în economie și pentru a stopa supraîncălzirea economiei
61. Politicile Politicile macroeconomice (monetare și fiscale) care conduc la ajustarea/eliminarea
macroeconomice decalajelor de producţie se numesc politici anticiclice. De exemplu, adoptarea unei politici
anticilice și
prociclice monetare restrictive într-o perioadă de decalaj de producție inflaționist constituie o politică
anticiclică deoarece determină frânarea creditării și a cererii agregate, atunci când exista
deja un surplus de cerere în economie.
Politicile macroeconomice (monetare și fiscale) care conduc la accentuarea
decalajelor de producţie și a dezechilibrelor economice se numesc politici prociclice. De
exemplu, adoptarea unei politici monetare restrictive într-o perioadă de decalaj de producție
recesionist constituie o politică prociclică deoarece conduce la frânarea creditării și a cererii
agregate, în contextul în care exista deja un deficit de cerere în economie.

Economia se află într-un decalaj Economia se află într-un decalaj

de producție recesionist de producție inflaționist
Ce caracterizează Deficitul de cerere Surplusul de cerere
economia?
De ce are nevoie De politici macroeconomice De politici macroeconomice
economia? anticiclice, care stimulează cererea anticiclice, care reduc cererea
agregată și care reduc/elimină agregată și care reduc/elimină
deficitul de cerere surplusul de cerere
Care sunt Politica monetară expansionistă Politica monetară restrictivă
politicile Politica fiscală expansionistă Politica fiscală restrictivă
macroeconomice
anticilice?
Care sunt Politica monetară restrictivă Politica monetară expansionistă
politicile Politica fiscală restrictivă Politica fiscală expansionistă
macroeconomice Reduc cererea agregată și Stimulează cererea agregată și
prociclice și care accentuează deficitul de cerere accentuează surplusul de cerere
este impactul lor?
62. De ce politica  Dacă rata inflației înregistrată este superioară țintei stabilite și se depărtează pe termen
monetară poate mediu de la aceasta => BNR va fi nevoită să majoreze d’ (deși economia ar fi avut
fi prociclică într-
o perioadă de nevoie de dobânzi mai mici), pentru a reduce cererea din economia și pentru a scădea
decalaj rata inflației => cererea agregată va scădea => deficitul de cerere se accentuează => O
recessionist? politică monetară restrictivă promovată într-o perioadă de recesiune economică devine
o politică monetară prociclică.
63. De ce politica  Dacă deficitul bugetar înregistrat este prea mare (comparativ cu anumite obiective
monetară poate bugetare asumate) => Guvernul va fi nevoit să scadă G, TR sau să crească T (deși
fi prociclică într-
o perioadă de economia ar fi avut nevoie de o politică fiscală expansionistă), pentru a reduce deficitul
decalaj bugetar => cererea agregată va scădea => deficitul de cerere se accentuează => O
recessionist? politică fiscală restrictivă promovată într-o perioadă de recesiune economică devine o
politică fiscală prociclică.
VI. Piața muncii și șomajul
64. Cererea de Provine din partea firmelor, care oferă locuri de muncă populației active. Se
muncă măsoară prin numărul de locuri de muncă existente la nivelul unei economii. Cererea de
muncă este puternic dependentă de cererea agregată din economie, astfel:
 Crește cerererea agregată într-o economie => crește cererea de bunuri și servicii a
gospodăriilor, firmelor, statului și agenților economici externi => firmele au
comenzi mai mari => firmele trebuie să producă mai multe bunuri/servicii =>
firmele vor avea nevoie de mai mulți lucrători => cererea de forță de muncă va
crește.
 În perioadele de recesiune economică (decalaj de producție recesionist) există un deficit
de cerere (resurse subutilizate) => cererea de forță de muncă tinde să scadă => se
reduce numărul de locuri de muncă create de către firme și se mărește numărul de
 șomeri.
 În perioadele de expansiune economică (decalaj de producție inflaționist) există un
exces de cerere (resurse suprautilizate) => cererea de forță de muncă crește => se
mărește numărul de locuri de muncă create de către firme și se reduce numărul de
șomeri.
65. Oferta de Provine din partea populației active care deține/caută locuri de muncă pe piața
muncă. Rata muncii.
ocupării Populația activă (forța de muncă) este alcătuită din populație ocupată și
șomeri.
Rata ocupării persoanelor cu vârsta între 15 și 64 de ani se calculează ca raport
între persoanele ocupate cu vârsta respectivă și populația totală din această categorie de
vârstă.
La sfârșitul anului 2020, rata ocupării a fost de 66%, altfel spus, din 100 de
persoane care au vârsta între 15 și 64 de ani numai 66 erau ocupate în România, diferența
fiind explicată de următoarele categorii: numărul de șomeri, persoanele care se află în
sistemul de educație, persoanele care nu lucrează, persoanele care au ieșit de pe piața
muncii, respectiv cei care au emigrat temporar din România
66. Echilibrul La nivelul unui sector de activitate, echilibrul pieței muncii se realizează atunci
pieţei muncii când cererea de muncă este egală cu oferta de muncă.
Cererea de muncă se află într-o relație inversă cu salariul real, deoarece acesta este
un cost pentru firmă.
Oferta de muncă are pantă pozitivă, deoarece crește numărul de persoane dispuse
să se angajeze atunci când salariul real crește.
Preţul care se formează pe piaţa muncii este salariul real (SR), care reflectă
puterea de cumpărare a salariului nominal (SN), adică a sumei de bani cu care este
remunerat un angajat, în funcție de IPC (indicele prețurilor bunurilor de consum).
SN ISN
SR = ; ISR =
IPC IPC
67. Șomeri, Conform acestei metode, şomer este o persoană între 15-74 de ani care îndeplineşte
conform cumulativ următoarele condiţii:
BIM(Biroul
Internaţional al  nu are un loc de muncă și nu desfășoară o activitate în vederea obținerii unui venit;
Muncii)  este în căutarea unui loc de muncă și a încercat (prin diverse metode active) în ultimele
4 săptămâni să găsească un loc de muncă;
 este dispus să ocupe locul de muncă în următoarele două săptămâni, în eventualitatea
identificării acestuia.
68. Rata Rata șomajului se determină ca raport procentual între numărul de şomeri şi
șomajului populaţia activă (forţa de muncă).
nr . șomeri
Rș = × 100
populație activă
Numărul de șomeri reprezintă 25% din populația ocupată a unei țări. Calculați rata
șomajului.
nr . șomeri
Rs = × 100
populație activă
Nr. de șomeri = 25%•Populația ocupată => Populația ocupată = 4•Nr. șomeri
Populația activă = Nr. șomeri + Populație ocupată = Nr șomeri + 4•Nr șomeri =>
Populația activă = 5•Nr. șomeri
nr . șomeri
Rs = ×100 = 20%
5• nr . șomeri
69. Șomajul În realitate, șomajul poate avea atât o componentă voluntară, cât și una
voluntar vs. involuntară.
șomajul De exemplu, o persoană cu studii superioare aflată în căutarea unui job în audit, se
involuntar află într-un șomaj involuntar, deoarece ar vrea să lucreze ca auditor, dar nu găsește un astfel
de loc de muncă disponibil.
Totuși, pentru că acel absolvent nu dorește să ocupe un alt job dintr-un alt
domeniu, dar remunerat mai puțin (de exemplu, curier, șofer Uber etc.), rezultă că se află și
într-un șomaj voluntar.
De exemplu, salariile (reale) sunt rigide la scădere din cauza unor factori
precum puterea sindicatelor sau legea salariului minim, care împiedică reducerea salariului
real atunci când cererea de muncă scade în perioadele de recesiune. În acest context, șomerii
nu găsesc joburi din cauza faptului că salariul real nu scade, iar firmele nu creează alte
locuri de muncă.
Din aceste motiv, respectivele persoane sunt niște șomeri involuntari – persoane
care ar fi dispuse să lucreze pe salarii mai mici, numai că salariul pe piața muncii nu
scade.
Șomerii voluntari ar fi aceia care nu doresc să lucreze ținând cont de salariul
de pe piața muncii.
70. Şomajul Este şomajul cauzat de scăderea cererii în economie în perioadele de recesiune
ciclic economică (decalaj de producție recesionist).
(conjunctural)
Altfel spus, este tipul de șomaj care crește atunci când se manifestă un deficit de
cerere în economie și scade atunci când cererea agregată crește la nivelul unei economii.
 Politicile macroeconomice expansioniste promovate într-o perioadă de decalaj de
producție recesionist determină reducerea somajului ciclic.
71. Şomajul Şomajul fricţional este datorat fluctuaţiei normale a forţei de muncă (de exemplu,
fricţional persoane care renunță la un job neconvenabil, altele care îşi schimbă localitatea sau
absolvenții nou intraţi pe piaţa muncii).
Acestei forme i se mai spune şomaj tranzitoriu şi este generat de timpul consumat
de ofertanţii de muncă pentru identificarea celui mai avantajos job, în condițiile în care
există locuri de muncă vacante în respectivul domeniu.
 În perioadele de expansiune economică, rata şomajului se reduce şi rata locurilor de
munca vacante creşte. Şomerii/absolvenții pot căuta şi găsi mai uşor locuri de muncă
mai bine plătite. Aceste persoane își permit să refuze locurile de muncă
necorespunzătoare din perspectiva pretențiilor avute.
 În perioadele de recesiune, rata şomajului creşte şi rata locurilor de muncă vacante se
reduce. O parte dintre şomeri/absolvenți vor ocupa şi locuri de muncă mai prost plătite.
Respectivele persoane tind să accepte majoritatea jocurilor oferite, deoarece
evoluția economiei este una nefavorabilă.
72. Şomajul Constituie rezultatul dezechilibrului dintre structura cererii şi structura ofertei de
structural muncă – diferenţe între competenţele lucrătorilor, oferite şi cerute pe piaţa muncii.
Dacă șomajul ciclic putea fi eliminat prin creșterea cererii din economie, reducerea
şomajului structural reprezintă un proces de durată, succesul acestuia fiind condiționat de
apariția unor noi investiții în zona respectivă, respectiv de reconversia profesională a
șomerilor.
 Politicile de stimulare a PIB potențial, prin majorarea stocului de capital și prin
îmbunătățirea competențelor lucrătorilor, vor conduce la reducerea şomajului
structural.
73. Şomajul Este acel şomaj care se manifestă atunci când o economia produce la nivelul
natural său potenţial, fiind alcătuit din șomaj structural și șomaj fricțional.
Se măsoară cu ajutorul NAIRU, adică al ratei șomajului corespunzătoarea
producției potențiale.
Dacă potențialul economiei crește, atunci investițiile suplimentare vor solicita mai
 multă forță de muncă, scăzând atât șomajul structural, cât și cel fricțional.
VII. Piața monetară și inflația
74. Oferta de Oferta de monedă este creată de către banca centrală prin emisiune monetară şi de
monedă către băncile comerciale prin acordarea de credite. Rolul băncii centrale este de a
supraveghea şi reglementa sistemul financiar – bancar, respectiv de a elabora politica
monetară (influenţarea ofertei de bani în funcţie de nevoile economiei).
75. Rata Rata dobânzii de politică monetară (pm) este principalul instrument de politică
dobânzii de monetară al unei bănci centrale, referindu-se la acea rată a dobânzii pe care BNR o plătește
politică pentru depozitele pe o săptămână atrase de la băncile comerciale.
monetară (pm)
Deciziile privind rata dobânzii de politică monetară se iau în funcție de evoluția
ratei inflației din România relativ la ținta de inflație stabilită, de presiunile inflaționiste și de
excesul sau deficitul de cerere din economie.
Modificarea ratei dobânzii de politică monetară constituie un semnal pentru
celelalte rate ale dobânzii aferente pieței interbancare, pieței titlurilor de stat,
constituirii de depozite și contractării de credite, în relația cu sectorul privat.
 d’(pm) ↑ => depozitele atrase de către BNR de la băncile comerciale ↑ =>
disponibilitățile băncilor pe piața interbancară scad => băncile se împrumută mai scump
între ele => ROBOR ↑ => d’ la creditele pentru consum și investiții pentru clienți ↑ =>
creditele acordate scad => oferta de monedă scade (relativ la o perioadă anterioară)
 d’(pm) ↓ => depozitele atrase de către BNR de la băncile comerciale ↓ =>
disponibilitățile băncilor pe piața interbancară cresc => băncile se împrumută mai ieftin
între ele => ROBOR ↓ => d’ la creditele pentru consum și investiții pentru clienți ↓ =>
creditele acordate cresc => oferta de monedă crește (relativ la o perioadă anterioară)
76. Instrumentele repo şi reverse repo (REPO – repurchase agreement), sunt unele
Instrumentele dintre cele mai importante operațiuni de piață monetară (open market), prin intermediul
repo şi reverse
repo (REPO – cărora BNR gestionează lichiditatea de pe piața monetară și ghidează ratele dobânzilor
repurchase conform orientării politicii monetare.
agreement) Aceste operațiuni implică utilizarea în contrapartidă a unor active eligibile, în
special, a titlurilor de stat.
 În cazul operaţiunilor repo, BNR injectează lichiditate în sistemul bancar în
schimbul unor active eligibile (în special titluri de stat) deținute de către băncile
comerciale. La scadență, băncile comerciale vor răscumpăra titlurile de stat și vor plăti
o dobândă în funcție de rata dobânzii repo.
 În cazul operaţiunilor reverse repo, rata dobânzii reverse repo este cea practicată în
situaţia în care BNR absoarbe excesul de lichiditate de pe piaţa monetară oferind
obligaţiuni băncilor comerciale pe care le va răscumpăra la scadenţă.
 Rata dobânzii repo este mai mare decât rata dobanzii reverse repo, deoarece
operaţiunile repo sunt cele prin care BNR acordă lichidități băncilor comerciale,
iar operaţiunile reverse repo sunt acelea prin care BNR atrage lichiditate.
77. Rezervele Sunt disponibilităţi bănești ale băncilor comerciale la BNR şi se calculează în
minime funcţie de rata RMO (r) care se aplică depozitelor în lei şi valută.
obligatorii
(RMO) Rolul acestora este de a gestiona lichiditatea de pe piața monetară și de a influența
dobânzile care se stabilesc pe piața respectivă.
În perioadele marcate de o creștere puternică a creditării, rezervele minime
obligatorii pot fi utilizate pentru a tempera expansiunea creditului, în timp ce în perioadele
cu creditare scăzută, rezervele minime pot impulsiona această activitate.
 Dacă rata RMO ↑ => băncile trebuie să constituie mai multe rezerve la banca centrală
=> resursele disponibile pentru acordarea de credite de către băncile comerciale ↓ =>
d’la credite ↑ => oferta de monedă ↓
 Dacă r (RMO) ↓ => băncile trebuie să-și constituie relativ mai puține rezerve la banca
centrală => resursele disponibile pentru acordarea de credite de către băncile comerciale
 ↑ => d’ la credite ↓ => oferta de monedă ↑
78. Politica De regulă, măsurile expansioniste de politică monetară sunt promovate atunci
monetară când presiunile inflaționiste din economie scad, inflația se încadrează în intervalul de
expansionistă.
Instrumente fluctuație stabilit, iar economia se confruntă cu un deficit de cerere, având nevoie de un
impuls din partea creditării.
Politica monetară este expansionistă (oferta de monedă ↑) atunci când:
 d’ de politică monetară ↓
 BNR cumpără titluri de stat (operaţiuni repo)
 Rata RMO ↓
 BNR cumpără valută
78. Politica De regulă, măsurile restrictive de politică monetară sunt promovate atunci când
monetară presiunile inflaționiste din economie cresc, inflația depășind ținta de inflație stabilită, iar
restrictivă.
Instrumente economia se supraîncălzește datorită excesului de cerere, impunându-se reducerea creditării
și a anticipațiilor inflaționiste.
Politica monetară este restrictivă (oferta de monedă ↓) atunci când:
 d’ de politică monetară ↑
 BNR vinde titluri de stat (operaţiuni reverse repo)
 Rata RMO ↑
 BNR vinde valută
79. Cererea de Reprezintă cantitatea de active pe care agenții economici doresc să o deţină sub
monedă formă de bani, ca urmare a trei mobiluri (motive):
a) Mobilul tranzacţional
 populaţia deţine monedă lichidă pentru a face faţă cheltuielilor care trebuie efectuate în
mod curent, în perioada cuprinsă între două momente succesive ale încasării veniturilor;
 firmele trebuie să dispună de resurse lichide pentru a face faţă cheltuielilor de
continuare a procesului de producţie, în perioada cuprinsă între momentul încheierii
contractelor de vânzare şi cel al decontării propriu-zise;
Conform acestui mobil, există o relaţie directă între volumul tranzacţiilor şi
deţinerile de bani.
Y ↑ => tranzacţiile ↑ => L (cererea de monedă) ↑
b) Mobilul prudenţial (precauţional)
 Agenții economici doresc sa dețină lichidități pentru a face față unor situații
neprevăzute, iar cantitatea de monedă este determinată de nivelul cheltuielilor
posibil a fi efectuate. Dacă urmează a fi realizate tranzacții de 10 mii și de 50 de mii
de euro, atunci banii deținuți în scop prudențial, pentru a acoperi o eventuală
depreciere a leului relativ la euro, vor fi mai mulți în cazul al doilea.
Y ↑ => tranzacţiile ↑ => sumele pe care indivizii trebuie să le păstreze sub formă de
lichidități ↑ => L ↑ (în scop prudenţial)

Există o relaţie directă între nivelul Y (producţia, venitul naţional) şi L (cererea de

monedă), ca urmare a mobilurilor tranzacţional şi prudenţial.

c) Mobilul speculativ – indivizii tind să păstreze anumite sume de bani sub formă de
numerar pentru a compensa eventualele pierderi generate de fluctuaţia cursurilor
titlurilor financiare (obligaţiuni sau acţiuni), pe care le deţin. Uneori, lichiditățile
prezintă superioritate față de activele financiare.
 Dacă d’ în sistemul bancar ↑ => rentabilitatea deţinerii de numerar scade (deoarece
se pot obţine câştiguri mai mari din plasarea banilor în depozite) => cererea de
monedă în scop speculativ ↓.
 Dacă d’ în sistemul bancar ↓ => rentabilitatea deţinerii de numerar ↑ => L
 Cererea de monedă se află într-o relaţie directă cu Y şi într-o relaţie inversă cu
rata dobânzii (d’) => L = f(+Y;-d’)
80. Relația dintre Obligațiunea este un titlu financiar care reflectă un împrumut pe care îl
cursul realizează emitentul obligațiunii (stat, companii mari) de la cumpărătorul acesteia.
obligațiunii și
rata dobânzii Obligațiunea generează un venit fix, numit cupon, pentru creditori.
Modificarea ratei dobânzii de pe piața monetară îi influențează pe agenții economici
care acționează la bursă, determinându-i fie să cumpere, fie să vândă anumite obligațiuni în
funcție de randamentul acestora relativ la rata dobânzii.
Așadar, există o relație înversă între rata dobânzii de pe piață și cursul obligațiunii.
Atunci când dobânzile de pe piața monetară cresc:
 Guvernul trebuie să ofere randamente mai mari creditorilor cu ocazia emiterii noilor
obligațiuni
 va crește cererea pentru noile obligațiuni, conducând la majorarea cursului acestora
 va scădea cererea pentru obligațiunile anterioare, ceea ce va antrena o reducere a
cursului acestora
Cupon
Curs=
d'
81. Neutralitatea Adepții teoriei monetariste susţin că majorarea masei monetare determină o creştere
monedei pe a producţiei numai pe termen scurt. Pe termen lung, economia produce la nivelul său
termen lung
potenţial, iar moneda este neutră.
 Dacă se promovează o politică monetară expansionistă (M↑), economia producând la
nivelul său potenţial => economia intră într-un decalaj inflaţionist => resursele din
economie devin suprautilizate => preţul resurselor creşte => cresc costurile medii de
producţie => oferta agregată pe termen scurt ↓ => Y ↓ la nivelul său potenţial =>
preţurile cresc.
 Prin urmare, promovarea unei politici monetare expansioniste determină creșterea
cererii agregate și stimularea temporară a producției efective dintr-o economie.
82. Analiza Rata dobânzii face legătura atât între piața monetară și economia reală, cât și
interdependențelor
dintre piața între economia reală și piața monetară, în condițiile în care economia reală depinde de
monetară și deciziile de politică monetară, iar piața monetară este influențată de dinamica
economia reală
activității economice.
De exemplu, relansarea unei economii afectată de recesiune poate fi impulsionată
de creditare, dar sectorul financiar-bancar este mult mai atent la riscurile în creștere ale
agenților economici, ceea ce influențează ratingul acestora și capacitatea lor de a accesa
credite.
Politica monetară influențează
economia reală prin intermediul
Politică ratei dobânzii de pe piața Y crește
monetară monetară
expansionistă

Rata dobânzii Cererea

Rata dobânzii Creditele
la creditele agregată
de pe piața pentru
pentru crește
monetară investiții (și
investiții (și
scade consum) cresc
consum) scade Politica fiscală
influențează
rata dobânzii de pe piața
monetară
 Politică fiscală Rata dobânzii de
expansionistă pe piața monetară
crește

Pe piața monetară
Cererea agregată
Y crește cererea de
crește
monedă crește

Sintetizând relațiile dintre piața monetară și economia reală, rezultă că atât politica
monetară, cât și politica fiscală influențează rata dobânzii de pe piața monetară și volumul
producției (Y), cu mențiunea că impulsul monetar se transmite inițial asupra dobânzii, iar
cel fiscal exercită o influență inițială asupra producției.
Relațiile de cauzalitate de mai jos reflectă și esența modelului IS-LM.
Impulsul Mecanism de transmisie Impact Concluzie
inițial
Politica Rata dobânzii Rata Cererea Y crește d’ scade
monetară de pe piața dobânzii la agregată Y crește
expansionist monetară creditele crește
ă scade pentru
investiii (și
consum)
scade
Politica Rata dobânzii Rata Cererea Y scade d’ crește
monetară de pe piața dobânzii la agregată Y scade
restrictivă monetară creditele scade
crește pentru
investiții (și
consum)
crește
Politica Cererea Y crește Cererea de d’ crește Y crește
fiscală agregată monedă d’ crește
expansionist crește crește
ă
Politica Cererea Y scade Cererea de d’ scade Y scade
fiscală agregată monedă d’ scade
restrictivă scade scade

83. Efectul de Majorarea ratei dobânzii de pe piața monetară se va transmite asupra ratelor
crowding-out dobânzilor practicate de către instituțiile de credit în relația cu agenții economici privați,
conducând la scumpirea finanțării, a creditării acordate companiilor și la reducerea
investițiilor private.
84. Analiza Inflația reprezintă procesul de creștere generalizată a prețurilor din economie, care
inflației pe baza conduce la scăderea puterii de cumpărare a banilor, fiind interpretată adesea ca fiind
ecuaţiei
cantitative a rezultatul dezechilibrului dintre oferta de monedă și cantitatea de bunuri/tranzacții dintr-o
banilor economie.
P×Y
M= – ecuația cantitativă a banilor
V
M = masa monetară
Y = PIBreal
V = viteza de circulaţie a banilor
P = Deflatorul PIB (Indicele General al Prețurilor)
 PIB nominal
PIBreal = =¿ PIBnominal =P •Y => Indicele PIBnominal = IP • IY
Deflator PIB
M •V Indicele ofertei de monedă
P= => Deflatorul PIB = =>
Y Indicele volumului producției
Indicele ofertei de monedă
Ri = – 100%
Indicele volumului producției
Conform acestei relații, rata inflației este influențată de dezechilibrul existent între
oferta de monedă din economie și volumul producției realizate în economia respectivă.
 Creșterea ofertei de monedă, ca urmare a unei politici monetare expansioniste, care
determină creșterea cererii agregate din economie, fără a exista o creștere
(proporțională) a producției reale => inflație prin cerere
 Scăderea cantității de bunuri, ca urmare a reducerii ofertei agregate pe termen scurt
(majorarea CTM, de exemplu), la aceeași ofertă de monedă => inflație prin ofertă
Conceptele 53 din Sinteză
85. Efecte ale A. Reducerea puterii de cumpărare a sumei de bani fixe deținute de către anumite
inflației categorii de populație, inclusiv a banilor păstrați la saltea (tezaurizați)
B. Menținerea puterii de cumpărare pentru agenții economici al căror venit nominal
crește în același ritm cu prețurile, respectiv scăderea puterii de cumpărare pentru
acei agenți economici al căror venit crește mai lent decât rata inflației. De
asemenea, deponenții care primesc o rată a dobânzii inferioară inflației, vor
înregistra o scădere a puterii de cumpărare.
C. Costurile de tip meniu, referitoare la nevoia de modificare a prețurilor practicate
de către producători, ca urmare a inflației, fapt care generează anumite cheltuieli,
mai ales în cazul firmelor mai mari.
Dacă firmele optează să nu realizeze ajustări de preț, atunci nu vor exista astfel de
costuri de tip meniu, dar marja de profit va fi mai mică. În caz contrar, decizia de a modifica
prețurile bunurilor oferite va presupune anumite cheltuieli de informare și promovare.
D. Prețurile relative ale bunurilor se modifică, datorită creșterii prețurilor cu
procente diferite, ceea ce sporește preferințele pentru anumite bunuri și
influențează alocarea resurselor din economie.
Dacă prețul kg de carne de pui crește într-un an cu 10%, iar prețul kg de carne de
porc se majorează cu 30%, atunci carnea de pui se ieftinește relativ la celălalt tip de carne,
ceea ce poate conduce la majorarea cantității cerute. Prin urmare, întreprinzătorii din
industria alimentară vor fi stimulați să investească mai mult în activitatea de creștere a
păsărilor.
E. Dacă inflația efectivă este mai mare decât cea anticipată în cadrul unui contract
de împrumut, atunci debitorii vor returna o datorie mai redusă în termeni reali
decât cea stabilită, iar creditorii vor încasa mai puțin în termeni reali.
86. Rata reală a Puterea de cumpărare a unui depozit bancar la scadență, adică suma reală, este
dobânzii influențată nu doar de suma nominală, ci și de evoluția prețurilor. Dacă suma nominală este
calculată în funcție de rata dobânzii nominală, suma reală se exprimă în funcție de rata
dobânzii reală, adică rata dobânzii din care este eliminată influența majorării
prețurilor.
( 1+d ’nominală ) ( 1+ d ’ nominală )
( 1+d ’ reală )= 1+ Ri
=¿ d ’reală =
1+ Ri
−1
 dacă d’nominală > Ri => d’reală > 0 (real pozitivă) => Suma reală > 0, există un câștig
real, adică o creștere a puterii de cumpărare a deponentului
 dacă d’nominală < Ri => d’reală < 0 (real negativă) => Suma reală < 0, există o
pierdere reală, adică o scădere a puterii de cumpărare a deponentului
87. Măsurarea Determinarea ratei inflaţiei dintr-o ţară se poate realiza cu ajutorul unor indici de
inflației preţ, cei mai importanţi fiind indicele preţurilor bunurilor de consum (IPC) și deflatorul
PIB (IGP). Ambii indici de preț pot fi interpretați ca fiind rezultatul dezechilibrului dintre
oferta de monedă și cantitatea de bunuri din economie.
 Deflatorul PIB reflectă evoluţia preţurilor tuturor bunurilor şi serviciilor finale
realizate de către agenţii economici interni în decursul unui an, comparativ cu anul
anterior.
 Indicele prețurilor de consum este calculat de către Institutul Naţional de Statistică și
reflectă evoluţia preţurilor bunurilor şi serviciilor finale achiziţionate de către populaţie
(bunuri alimentare, nealimentare şi servicii).
Exemple de diferenţe între cei doi indici de preț:
a) Preţul bunurilor industriale produse în România se va reflecta în Deflatorul PIB şi nu în
IPC, deoarece echipamentele de producție sunt achiziționate de către firme, iar cele
cumpărate de către populație sunt considerate bunuri de investiții și nu de consum;
b) Preţul bunurilor alimentare importate de către România se va reflecta în IPC şi nu în
Deflatorul PIB, deoarece respectivele bunuri fac parte din consumul gospodăriilor,
nefiind produse în România;
c) Deprecierea monedei naţionale se va reflecta atât în Deflatorul PIB, deoarece va scumpi
materiile prime importate necesare pentru producţia internă, cât şi în IPC, deoarece
creşte şi preţul bunurilor de consum importate.
88. Calculul IPC IPC se calculează pe baza elementelor care intră în consumul direct al populaţiei
(bunuri alimentare, bunuri nealimentare și servicii)
IPC=∑ gi ∙ IP i
 gi – reprezintă ponderea bunului i în totalul cheltuielilor de consum
 IPi – reprezintă indicele prețurilor bunului i în prezent relativ la o perioadă de referință.
Modul de calcul al ratei inflației
Bunuri alimentare Bunuri nealimentare Servicii
Structura coșului de 31,32% 48,37% 20,31%
consum (ponderi)
Indicele prețurilor 103,24% 101,01% 102,69%
Contribuție la IPC 0,323% 0,489% 0,209%
IPC = 0,323% + 0,489% + 0,209% = aproximativ 102,1%
Rata inflației = 2,1%
VIII. Economia deschisă
89. Balanţa de Balanţa de plăţi externe a României include o sinteză a tranzacțiilor comerciale și
plăţi externe. financiare ale agenților economici rezidenți cu agenții economici externi într-o anumită
Deficitul de cont
curent perioadă de timp.
Contul curent al balanței de plăți externe este alcătuit din Exportul net (soldul
balanței comerciale), soldul balanței veniturilor primare și soldul balanței veniturilor
secundare.
Soldul balanței comerciale (cu bunuri și servicii) are cea mai mare contribuție la
soldul contului curent.
De aceea, soldul comercial și soldul contului curent sunt analizate adesea
similar, în condițiile în care soldul balanței veniturilor primare este negativ (în special,
ieșiri de profituri obținute de către investitorii străini), iar soldul balanței veniturilor
secundare este pozitiv (în special, intrări ca urmare a transferurilor muncitorilor români din
străinătate).
România are deficit de cont curent, în special, ca urmare a deficitului
comercial, adică din cauza faptului că importurile de bunuri sunt superioare
exporturilor de bunuri. Deficitul de cont curent corespunde unui deficit de valuta pe
care îl înregistrează România în relația cu agenții economici externi. Deficitul contului
 curent trebuie acoperit prin excedentul contului de capital, respectiv al contului
financiar.
Structura balanței de plăți externe a României (2019)
Componente Intrări de valută
mld euro
1. Contul curent 102,1
1.1. Balanța comercială Export de bunuri
cu bunuri 63,1
1.2. Balanța serviciilor Încasări corespunzătoare serviciilor de
transport, turism, telecomunicaţii,
informatice şi informaţionale, altor
servicii pentru afaceri
27,1
1.3. Balanța veniturilor Încasări din remunerarea salariaților,
primare din venituri aferente investițiilor directe
și investițiilor de portofoliu, alte
venituri primare (ex. subvenții de la
UE)
6,3
1.4. Balanta veniturilor Încasări din transferuri ale lucrătorilor
secundare români în străinătate, din transferuri
curente ale administrației publice
(fonduri europene FEADR, FSE)
5,6
2. Contul de capital Încasări din transferuri de capital
către administratia publica (fonduri
europene pentru investiții), din
privatizări
3,3
3. Contul financiar Intrări de valută
sub formă de
Acumularea netă de pasive
Variația pasivelor financiare în anul
respectiv (creștere de pasive minus
scădere de pasive)
8,6
3.1. Investiţii directe Participații ale nerezidenților la
capitalurile rezidenților (investiții
directe realizate de nerezidenți în
România)
+6,6
3.2. Investiţii de Participaţii la capital, acţiuni deținute
portofoliu de către fonduri de investiţii externe în
România, obligațiuni guvernamentale
românești achiziționate de catre
nerezidenți
+3,8
3.3. Alte investiţii Numerar şi depozite ale nerezidenților
în România, împrumuturi acordate
României (de exemplu de către FMI),
credite comerciale şi avansuri acordate
rezidentilor de către nerezidenți
-1,8
90. Cursul Cursul nominal de schimb reprezintă preţul unei monede determinat prin
nominal de raportarea la o altă monedă și se referă la cursul valutar, comunicat de către Banca centrală.
schimb
Cursul nominal de schimb se stabilește în funcție de interacțiunea dintre cererea şi
oferta de valută de pe piața valutară.
Presupunem un curs de schimb: CNS 1€ = 5 lei
Ieșiri de valută
mld euro
112,5
Import de bunuri
80,5
Plăți pentru servicii de transport,
turism, telecomunicaţii,
informatice şi informaţionale,
altor servicii pentru afaceri
18,4
Plăți pentru remunerarea
salariaților, din venituri aferente
investițiilor directe și
investițiilor de portofoliu
(dobânzi corespunzătoare
emisiunilor de obligațiuni ale
administrației publice), alte
venituri primare
9,5
Plați în contul transferurilor
către nerezidenți; contribuția
României la bugetul Uniunii
Europene
4,1
Plăți în contul transferurilor
de capital ale administrației
publice
0,4
Ieșiri de valută
sub formă de
Achiziţia netă de active
Variația activelor financiare în
anul respectiv (creștere de active
minus scădere de active)
3,8
Participații ale rezidenților din
România la capitalurile
nerezidenților (investiții directe
realizate de către rezidenți
români în străinătate)
+1,7
Participaţii la capital, acţiuni
deținute de către fonduri de
investiţii din România în
străinătate, instrumente de natura
datoriei publice ale instituțiilor
financiare monetare (altele decât
banca centrală)
+1,4
Numerar şi depozite ale
rezidenților români în
străinătate, împrumuturi
acordate extern de către rezidenți
români, credite comerciale şi
avansuri acordate nerezidenților
+0,7
 CNS↑ => se plătesc mai mulți lei pentru a obține 1€ => leul se depreciază
CNS↓ => se plătesc mai puțini lei pentru a obține 1€ => leul se apreciază
Piața valutară este în echilibru atunci când cererea de valută este egală cu
oferta de valută de pe piața interbancară, adică, se manifestă un echilibru între
valoarea ordinelor de vânzare de valută și de cumpărare de valută, adresate băncilor.
91. Cum variază a) dacă scad exporturile agenţilor economici români în economiile zonei euro =>
CNS €/leu în încasările de valută ale agenților economici scad => oferta de valută scade pe piața
fiecare dintre
următoarele valutară => CNS↑ => leul se depreciază
situaţii? b) dacă scad importurile României de bunuri intermediare, exprimate în euro => agenții
economici importatori au nevoie de mai puțină valută => cererea de valută scade pe
piața valutară => CNS↓ => leul se apreciază
c) dacă se majorează sumele atrase de către România în contul fondurilor europene
=> oferta de valută crește => CNS↓ => leul se apreciază
d) dacă are loc o plecare a capitalurilor străine din România ca urmare a situaţiei
politice din regiune => oferta de valută scade pe piața valutară => CNS↑ => leul se
depreciază
92. Cursul real Se referă la preţul relativ al bunurilor în două economii. CRS depinde de
de schimb (CRS) preţurile bunurilor în respectivele economii şi de cursul nominal de schimb dintre cele două
valute.
O firmă autohtonă producătoare de sucuri naturale poate cumpăra pere din Romania
sau din Austria. Preţul unui kilogram de pere în România este de 4 lei, iar în Austria de 1,5€.
În condițiile unui curs nominal de schimb 1€ = 5 lei, explicați care este decizi optimă a
firmei respective din perspectiva achiziției perelor.
PRO = 4 lei
PAT = 1,5€……7,5 lei
P* = preţul extern (din Austria); P = preţul intern (din România)
CRS =
P∗¿
lei CNS ∙ ¿
5 ∙ 1,5 € P
CRS = € = 1,875 (kg România)/1 (kg Austria)
4 lei
Calculat astfel, un curs real de schimb supraunitar corespunde unei cantități relativ
mai mari de pere care poate fi cumpărată din România cu aceeași sumă de bani, astfel că
decizia optimă o reprezintă achiziția bunului respectiv din România.
Dacă prețul din România pentru 1 kg de pere ar fi fost de 10 lei, iar celelalte valori
ar fi fost neschimbate, atunci cursul real de schimb s-ar fi calculat astfel:
lei
5 ∙ 1,5 €
CRS = € = 0,75 (kg România)/1 (kg Austria)
10lei
În aceste condiții, un curs real de schimb subunitar corespunde unei cantități relativ
mai mici care poate fi cumpărată din România cu aceeași sumă de bani, astfel că decizia
optimă o reprezintă achiziția bunului din străinătate.
În situația în care leul se depreciază de la 5 lei/1€ la 5,2 lei/1€, iar celelalte valori
inițiale se mențin, atunci cursul real de schimb se va calcula astfel:
lei
5,2 ∙ 1,5 €
CRS = € = 1,95 (kg România)/1 (kg Austria)
4 lei
Prin urmare, deprecierea leului conduce la ieftinirea relativă a perelor
cumpărate din România relativ la prețul plătit în Austria și la majorarea cantității ce
poate fi achiziționată din România relativ la cea din străinătate.
93. Modificarea Atunci când nu se analizează un singur bun, ci se ține cont de bunurile produse
cursului real de la nivelul întregii economii, modificarea CRS este influențată de variația cursului
schimb
nominal de schimb, a prețurilor interne, respectiv a celor externe.
P∗¿
CRS = CNS ∙ ¿ => ICRS =
P

 Atunci când CNS ↑ => leul se va deprecia în termeni nominali => CRS ↑ => leul se va
deprecia în termeni reali => bunurile produse în România vor fi relativ mai ieftine
comparativ cu cele externe
P∗¿
 Dacă prețurile externe cresc mai mult decât cele interne ( ¿ ↑) => bunurile produse
P
în România vor fi relativ mai ieftine comparativ cu bunurile externe => CRS ↑ => leul
se va deprecia în termeni reali

P∗¿
CNS ↑; ¿ ↑ => CRS ↑ (depreciere în termeni reali) => Exp net ↑
P

 Atunci când CNS ↓ => leul se va aprecia în termeni nominali => CRS ↓ => leul se va
aprecia în termeni reali => bunurile produse în România vor fi relativ mai scumpe
comparativ cu cele externe
P∗¿
 Dacă prețurile externe cresc mai puțin decât cele interne ( ¿ ↓) => bunurile produse
P
în România vor fi relativ mai scumpe comparativ cu bunurile externe => CRS ↓ => leul
se va aprecia în termeni reali
P∗¿
CNS ↓; ¿ ↓ => CRS ↓ (apreciere în termeni reali) => Expnet ↓
P
94. Cursul la Se deduce pe baza ipozei preţului unic – dacă arbitrajul internaţional ar fi posibil
paritatea Puterii între două țări A și B, atunci o anumită valută ar avea aceeaşi putere de cumpărare în fiecare
de Cumpărare
(PPC) ţară.
Presupunem că folosind o unitate monetară în ţara A ar putea fi achiziţionată o
cantitate mai mare dintr-un bun decât în ţara B. Prin urmare, acel bun va fi cumpărat din
ţara A şi vândut în ţara B, ceea ce va conduce la majorarea cererii, respectiv a preţului în
ţara A, până se ajunge la o paritate între cantităţile achiziţionate în economiile A şi B.
Deducerea formulei cursului de schimb la paritatea puterii de cumpărare
P∗¿
CRS = CNS ∙ ¿ => CRS = 1 (aceeaşi putere de cumpărare intern şi extern) =>
P
Cursul de schimb (PPC) =P/P*.
Stabilirea cursului la paritatea puterii de cumpărare are anumite limite care anulează
ipoteza prețului unic – nu toate bunurile sunt comercializabile între țări, nu toate bunurile
comercializabile sunt perfect substituibile, există costuri de tranzacţie între ţări, cosurile de
consum nu sunt identice etc.