Sunteți pe pagina 1din 6

UNIRE-N CUGET ŞI-N SIMŢIRI!

Ciobanul: ”-Într-o ţară aşa de frumoasă, cu-n trecut aşa de glorios, în


mijlocul unui popor atît de deştept, cum să nu fie o adevărată religie
iubirea de patrie şi cum să nu-ţi ridici fruntea, ca falnicii strămoşi de
odinioară, mîndru că poţi spune: SUNT ROMÂN!

Ostaşul: ”-Astăzi, numele de ROMÂN şi de ROMÂNIE, ca naţiune şi


ca stat, sunt cunoscute în toate colţurile lumii civilizate; şi orice fiu al
Patriei îl poartă cu mândrie!”

Ciobanul: ”- E o dragoste firească gingaşa dragoste de ţară, şi face parte


din om. Te leagă de ţărâna ei, de pântecul ei, o rădăcină vie, care-ţi
hrăneşte cu dărnicie fiinţa pribeagă.”

Ţăranca: ” -Sămânţa din care a răsărit acest popor e nobilă şi poporul


nu va pieri decât atunci când românii vor uita nobleţea seminţiei lor!”

Ostaşul: ”- Suntem, prin poziţia noastră pe glob, dar şi prin cele ce


poartă faţa şi ascund măruntaiele pământului nostru, ca o stâncă
carpatină la un vad de lupi!”

Căluşarul: ”- Pe noi ne-a aşezat fatalitatea istorică la gurile unui mare


fluviu din Europa: Dunărea. Ne-a făcut stăpâni de o parte si de alta a
Carpaţilor.”

Ţăranca: ”- Carpaţii nu ne despart, ci ne întregesc. În ei s-a dospit şi a


crescut sufletul nostru, ei sunt şira spinării care nu s-a încovoiat
niciodată şi nu se va rupe niciodată!

Căluşarul: ”- Deci timpul sosit-a! ... Semne s-au ivit pe cer! ...
Pământul s-a clătinat de bucurie!... Desteaptă-te, pământ român!
Biruieşte-ţi durerea, române! E vremea să ieşi din amorţire, seminţie a
domnitorilor lumii!”
La începutul spectacolului, scena este goală.

Se aude, încet, un tulnic, sunetul creşte şi în scenă, din trei părţi, intră
cei patru „soli”:
- ciobanul, în costum popular;
- ostaşul, în costum militar medieval;
- ţăranca, în costum popular;
- căluşarul, în cosum de căluşar.

Pe ultima replică a căluşarului, intră tot grupul, încet, din toate


părţile, îmbrăcaţi în ţărani, oşteni, căluşari.
Se aude o muzică ritmată (melodia „La arme!”), ce creşte ca
amplitudine.
La sfârşitul melodiei, al replicii, grupul este adunat pe scenă, compact
şi toţi repetă, tare, ritmat:

„- Această ţară, prin noi, oştenii săi, vă cheamă azi la sărbătoare!”

Se cântă: ”Noi suntem români!”

1. O, Românie, frumoasă ţară,


Te pregăteşte de sărbători!
În alb te-mbracă, ca o fecioară,
Pe cap îţi pune ghirlănzi de flori!”

2. ”- E ţara lui Făt-Frumos


Şi-a Ilenei Cosânzeana,
Dar e şi a mea!”

3. ”- E ţara de înţelepciune,
De adevăr şi fapte bune,
De oameni harnici şi cuminţi,
Domni peste vetre şi părinţi;
E ţara dulce, cuib de stea,
A tuturora şi a mea!”
4. ”- Agerul şoiman bătrân,
Frate neamului român,
Se uita de sus cu jale
La cei mulţi voinici din vale
Şi-şi grăia în graiul său:

Corul: ”- Moldovenii şi muntenii, ardelenii, bănăţenii, încă nu erau pe


lume, toţi purtând acelaşi nume!”

5. ”- Aceasta e ziua în care românul,


Pătruns de chemarea spiritului său
Îşi scutură jugul impus de păgânul
Ce n-are nici lege, nici chiar Dumnezeu!”

6. ”- Măreaţă-i serbarea când fraţii de-un sânge


Se leagă-ntre sine, prin viu jurământ
A nu se lăsa pradă şi nici a se frânge
Mărirea străbună şi dreptul cuvânt!”

7. ”- Români! Dulce e Unirea! Ascultaţi!


Glasu-i răsună!
De la fii României cere Patrie Română!”

Se cântă: ”Treceţi, batalioane române, Carpaţii!”

8. ”- Steaua merge înainte-i, simbol sacru pe pământ,


Cum în Viflaim, odată,
Stea din Cer, mântuitoare,
Conducea pe-ncoronaţii lumii
Către leagănul cel sfânt...”

9. ”- Fii ai României, fratii mei de sânge,


Răscoliţi cenuşa vetrei strămoşeşti
Şi văpaia slavei din trecut vă-ncinge
Inimile voastre, mari şi bărbăteşti!
Trăiască, fraţi, Unirea!”
Corul: ”- Unirea e puterea,
Puterea e mărirea,
Mărirea, propăşirea!
Unirea e viaţa,
Lumina şi averea;
Unirea-i libertatea,
Unirea-i fericirea!”

10. ”- Azi, într-o unire toţi să ne silim


Să dăm ţării noastre vie strălucire,
S-o înălţăm cu faţa pân-la nemurire!”

Se cântă: ”Fraţi români din lumea-ntreagă”.

11. ”- Aho,aho!
Români mari!
Buni noroc la gospodari!
Urăturile-s frumoase,
Că-s de la bătrâni rămase,
De la Traian împăratu’
De când s-a zidit tot satu’!
De la daci, de la romani,
De-acu’ două mii de ani!”

12. ”- Fraţi, luaţi-vă de mână


Şi formaţi-vă-un popor,
Ca istoria română
Să-l respecte cu amor!”

13. ”- Trageţi hora cu-nfocare


Din Carpaţi până la Mare!
Să răsune-n munţi şi văi,
Trageţi hora măi flăcăi!
Şi să afle lumea toată
Că românii-s laolaltă!”
Se cântă: ”Hora Unirii” sau „Hora Mare”.

14. ”- Să dăm Patriei speranţa,


Astei mame ce renaşte,
Fericirea ei să fie
Visul nostru împlinit!
Un cuvânt: UNIRE!
Ş-atunci românul
Peste doi seculi păşeşte!”

15. ”- O, sfântă zi de sărbătoare!


Popor voinic din văi şi lunci,
Te-om mai vedea odată,oare
Precum te-ai arătat atunci?”

16. ”- Povestea vremii ne învaţă


Că orice rană are leac;
Dar o-ntâmplare-aşa măreaţă
Zbucneşte-o dată la un veac!”

17. ”- Pe români, cu inimă şi suflet


Îi iubesc ca şi pe fraţi!
Pentru români sunt gata să mă jertfesc
Cu braţul, cu mintea, cu sufletul,
Cu dragostea sfântă!”

Se cântă: ”Nu uita că eşti român”

La final, luminile încep să se stingă, şi, o dată cu ele, grupul cântă:


”Noroc să deie Dumnezeu!”

Încet (pe începutul ultimei strofe), cortina se închide, dar cântecul se


aude, până la final.
Hai să-ntindem hora mare  - Nicolae Furdui Iancu

Hai ă-ntindem hora mare, mai aici şi mai colea, 


Mai aproape de hotare, ca să trecem graniţa. 
Mai aproape de hotare, până-n Basarabia.

Noi suntem ai Romaniei, noi suntem şi fraţi uniţi, 


Şi pe câmp de bătălie vom lupta nebiruiţi.
Şi pe câmp de bătălie vom lupta nebiruiţi.

Nu ne-spăimântează moartea, noi suntem nemuritori, 


Moartea-i sfântă dacă soarta, ne va-ncorona cu flori.
Moartea-i sfântă dacă soarta, ne va-ncorona cu flori.

Pentru un picurel de sânge, nu ne vom înspăimânta, 


Fraţii noştrii ne vor plânge, ţara nu ne va uita.
Fraţii noştrii ne vor plânge, ţara nu ne va uita.

Aşa este tot românul, de când este pe pământ, 


A luptat pentru dreptate şi pentru pământul sfânt. 
A luptat pentru unire şi pentru pământul sfânt.

S-ar putea să vă placă și