PRINCIPII DE BAZĂ ALE CERCETĂRII

CURS NR. 10

IV.12. Metode  de tratare şi analiză a datelor 

A.  Analiza calitativă – constă din:

a) Analiza comparativă:

-  empirică (eşantioane, situaţii,  cazuri, populaţii etc.) ;

- metodologică (strategii  diferite de cercetare, între rezultate diferite, 

obţinute  prin metode diferite,  la momente diferite  etc.); 

-  teoretică (validarea rezultatelor  cercetării prin teorii  diferite).

Sau: 

- Funcţionalistă : identificarea influenţelor deterministe ale contextelor

situaţionale şi logicilor de acţiune şi a cuantificarea efectelor;

- Culturalistă : evaluarea determinantelor mediului cultural asupra

practicilor şi comportamentelor şi a asura efectele respective ;

-Configuraţională : punerea în evidenţă a coerenţei sistemelor

complexe; managementul resurselor umane în diferite contexte ;

- Universalist/evoluţionistă : cercetarea unui număr finit de

configuraţii, punerea în evidenţă a convergenţelor situaţionale.

1
 b) Analiza biografică

Niveluri de anliză biografică :

- cunoaşterea caracteristicilor  sociale ale individului ;

- documentarea istorică  prin intermediul datelor anterior neglijate;

- confruntarea trecutului  individului cu reconstrucţia verbală pe care 
o prezintă;

-cunoaşterea opiniilor şi convingerilor individului.

Obiectivele analizei biografice:

- obiectivizarea trecutului  actorului;

- reconstruirea parcursului  studiat de viaţă, ca o succesiune de 
etape coerente;

- separarea aspectelor  descriptive de cele explicative.

c) Problema validării datelor şi rezultatelor analizei

d) Analiza incidentelor critice

-Scop: înţelegerea potenţialelor interne, a schimbărilor inter sau intra

dimensiuni corporale şi a permite considerarea actelor de către însăşi
persoana în cauză ; a descoperi sau desluşi sensul activităţilor umane ;

- Unitatea de analiză este incidentul : orice eveniment, manifestare

vizibilă etc. privitoare la individ şi presupunând o acţiune sau reacţie din
partea acestuia.

2
 Etapele analizei incidentelor critice :

-recenzarea evenimentelor  pe bază de interviu  sau observaţie participativă  etc.

-provocarea reacţiilor indivizilor  la situaţii tip ;

-analizarea reacţiilor şi  formalizarea în scopul  anticipării comportamentelor 

sau atitudinilor în  situaţii similare.

e) Explorarea limbajului

Direcţiile explorării limbajului:

- identificarea caracteristicilor  limbajului : analiza conţinutului ;

- recunoaşterea regularităţilor  limbajului ;

- înţelegerea semnificaţiilor  acţiunii umane prin limbaj ;

- reflecţia: descoperirea  şi explicarea fenomenului sau procesului prin 
analiză euristică, globală şi holistică.

Tehnici de explorare a  limbajului

-Analiza datelor de întrevedere etnografică 

-Abordare prin teoria ancorată

-Abordarea fenomenologică 

f).  Analiza conţinutului comunicării:  descrierea obiectivă, sistematică şi

cantitativă a conţinutului  unei comunicări; modalitate de analiză calitativă 

şi cantitativă a conţinutului şi sensurilor unei  comunicări ; tehnică de

3
 cercetare prin care  se pot realiza inferenţe pe baza identificării 
sistematice şi obiective a caractersisticilor  specifice în cadrul unui text.  

Etapele  analizei :

- alegerea temei de  analizat;

- fixarea materialului  de analizat ;

- selecţia sau eşantionarea  unităţilor de analiză ;

- analiza de conţinut  a documentelor sau mesajelor selectate prin:

o analiza frecvenţelor ;
o analiza tendinţelor ;
o analiza evaluativă ;
o analiza contingenţei.

g).  Abordarea fenomenologică, prin:

-Cercetarea acţiunilor trăite, propriilor experienţe.

-Experienţa interioară ca sursă de cunoaştere a lumii, a înţelege

lucrurile pe baza sensului pe care-l are pentru individ raportat la lume aşa
cum este ea înţeleasă de acesta.

  Etapele abordării fenoimenologice:

- Experienţa;

- Conştientizarea experienţei;

- Raţionalizarea pe  baza conştientului;

- Dialogul cu reprezentările  proprii.

4
 h) Studiul documentelor

Documentul este un obiect, text, însemnare care poartă o

informaţie; el există în măsura în care cercetătorul devine capabil a-l folosi

ca indiciu.

Documentele sunt : 

-oficiale;

-personale; 

-oficioase (care exprimă părerea unei oficialităţi, fără a fi recunoscute

expres, ca atare).

B.  Analiza cantitativă se realizează prin:

a) Sistematizare (gruparea, seria, tabelarea, graficul, diagrama)

Rezultatele sistematizării sunt de tip serii, tabele, grafice, 

diagrame etc. cuprinzând  date ordonate după  anumite criterii

b).  Uniformizarea şi ajustarea

Procedee de ajustare:

- media mobilă;

- graficul de ajustare;

- sporul mediu ;

- ritmul mediu ;

- cele mai mici pătrate.

5
 c).  Indicatori şi indici

Indicatori: -primari (privitori la volumul sau structura de bază a unei

colectivităţi);

-derivaţi (privitori la relaţii dintre caracteristici ale unei

colectivităţi, dintre variabile sau valori caracteristice);

-relativi sau în mărimi relative (rapoarte dintre niveluri sau

dintre valori comparabile) si indicatori în mărimi absolute.

-indicatori specifici : asimetria (coeficientul de asimetrie),

boltirea (coeficientul de boltire)  

d).  Mărimi medii: media  aritmetică, geometrică, 

armonică, pătratică, modul  sau dominanta, mediana,  mediala

-exprimă, în mod sintetic, printr-o mărime derivată prin calcule, starea

de normalitate a unităţilor unei colectivităţi în funcţie de o anumită
caracterstică.

-pot fi: -fundamentale (media aritmetică, modul, mediana);

-speciale (media geometrică, media armonică, media

pătratică, media progresivă, mediala, media cronologică, media
mobilă);

-de calcul (media aritmetică, geeometrică, arminică, pătratică

etc.);

-de poziţie (identificabile prin poziţia ocupată în seria de

referinţă).

6
e) Dispersia şi indicatorii  varianţei

Dispersia sau împrăştierea caracterizează gradul de eterogenitate al

unei colectivităţi, măsura în care valorile individuale se abat de la
normalitate, de la valoarea caracteristică (o anumită medie) din cauze
aleatoare sau mai puţin semnificative.

Indicatori ai dispersiei :

-simpli (amplitudinea variaţiei, abaterea individuală);

-sintetici (abaterea medie liniară, varianţa sau dispersia, abaterea

medie pătratică, intervalul mediu de variaţie, coeficientul de variaţie).

Indicatori factoriali ai varianţei :

-media condiţionată;

-varianţa condiţionată;

-varianţa mediilor condiţionate;

-media marginală

f).  Concentrarea şi diversificarea

Concentrare reprezintă gradul de grupare sau aglomerare a unităţilor

observate sau valorilor unei distribuţii în jurul unei valori semnificative
(valoarea centrală, media, mediana, modul)

Indicatori ai concentrării : abaterea mediană, coeficientul gradului de

concentrare, energia informaţională.

Exprimarea grafică a gradului de concentrare este reprezentarea

grafică a valorilor unei variabile în funcţie de valorile altei variabile.

7
 Complementară concentrării este diversificarea: se exprimă prin:
grad de diversificare, raport de diversificare, indice de diversificare etc.

g).  Corelaţia: covarianţa,  coeficientul de corelaţie, raportul de 

corelaţie, corelaţia rangurilor,  coeficientul de concordanţă 

h)  Regresia: modele liniare,  parabolice, multiple, cu 

ecuaţii simultane)

i).  Tehnici statistice: evidenţiază  anumite tendinţe, influenţe 

sau dependenţe normale,  medii şi semnificative şi se referă la:

recurs la indicatori,  indici, parametri şi coeficienţi specifici 
(statistici)  

j).  Tehnici bazate pe   elasticităţi

k).  Triangularea se realizează prin recurs simultan  la două sau mai 

multe tipuri de abordări:  punerea în relaţie  a abordărilor calitative 
şi cantitative, respectând  regulile de aplicare ale fiecăreia.

Tipuri de triangulare:

 triangularea datelor prin agregare, interacţionare şi comunitate ;

 triangularea cercetătorilor;
 triangularea teoriilor;
 triangularea metodelor.