Administrarea medicamentelor

pe cale orală
Administrarea medicamentelor generalități
Definiție
Medicamentele sunt substanțe de origine
animală, vegetală, biologice sau chimice (de
sinteză), transformate într-o formă de
administrare (preparate solide sau lichide)
prescrise de medic.
Scopul administrării medicamentelor:
prevenirea îmbolnăvirilor ( ex. vaccinurile )
ameliorarea bolilor (ex. medicamente
antialgice)
vindecarea bolilor (ex. antibiotice)

Acțiunea medicamentelor este locală sau

generală.
 Căile de administrare a medicamentelor
 Calea digestivă: orală, sublinguală, gastrică, intestinală,
rectală. Se administrează pilule, tablete, comprimate,
drajeuri, cașete, capsule, soluții, supozitoare.
 Calea respiratorie:inhalații, aerosoli sau
medicamenteaplicate nazal sub formă de picături sau pufuri
(pulverizări nazale).
 Calea percutanată: local pe tegumente şi mucoase. Se
administrează prin fricţionare, comprese, ionizare (cu
ajutorul curentului galvanic), badijonări, emplastre, băi
medicinale.
 Calea urinară.
 Calea parenterală- sub forma injecțiilor intradermice (i.d.),
subcutanate (s.c.), intramusculare (i.m., intravenoase- i.v.
(executate de asistenta medicală) și injecții intraarteriale,
intracardiace, intrarahidiene, intraosoase (executate de
Calea de administrare este aleasă de medic,
în funcție de:
- scopul urmărit
- capacitatea de absorbție a căii respective
- acțiunea medicamentelor asupra mucoaselor
- necesitatea unei acțiuni mai lente sau mai
rapide
- toleranța organismului față de medicament
- particularitățile anatomice, fiziologice ale
oraganismului.
 Din punct de vedere al dozei (cantității)
administrate se deosebesc:
Doza terapeutică- este doza utilizată pentru
obţinerea efectului terapeutic dorit, prin aceasta
nu se obține nicio acţiune toxică asupra
organismului.
Doza maximă- reprezintă doza cea mai mare,
suportată de organism fără să apară fenomene
toxice secundare.
Doza toxică - reprezintă cantitatea de
medicamente introdusă în organism care provoacă
o reacţie toxică, periculoasă pentru organism.
Doza letală este doza administrată care omoară
(ucide) omul.
 Prescripția medicală

Este făcută de medic.

Pentru pacienții ambulatori ( care nu sunt
internați în spital ), prescrierea se face pe
rețetă ( R.P. - rețetă personală ), iar pentru
pacienții internați în spital, prescrierea se
face în foaia de observație, în rubrica
specială.
Prescripția cuprinde:
numele medicamentului (numele comercial)
doza, cantitatea și concentrația
calea de administrare
ora de administrare și durata tratamentului
administrarea în raport cu alimentația - înainte,
în timpul sau după masă.
Locul de conservare a medicamentelor:
în farmacii - în dulap, la loc uscat, ferit de
lumină, ordonate
în farmacii în dulapuri închise- toate
medicamentele stupefiante
în frigider - seruri imune, insulină, antibiotice.
Reguli generale de administrare a
medicamentelor:
 Respectarea medicamentului prescris.
 Identificarea medicamentelor de administrat – asistenta trebuie să cunoască forma de
prezentare, culoarea, mirosul.
 Verificarea calităţii lor (timp de valabilitate, ambalaj, înscrisuri, aspect, miros, culoare,
integritate).
 Respectarea căilor de administrare a medicamentelor → obligatorie! Soluţiile uleioase se
administrează stric intramuscular, soluţiile hipertone se administrează strict intravenos.
 Respectarea orarului de administrare şi a ritmului prescris de medic – unele medicamente se
administrează înainte de masă – pansamentul gastric, altele se administrează în timpul mesei –
fermenţii digestivi, altele după masă – antiemetizante.
 Respectarea dozei de administrare.
 Respectarea somnului bolnavului (excepţie fac antibioticele etc.).
 Evitarea incompatibilităţilor. Prin asociere unele medicamente pot deveni toxice sau
dăunătoare. Nu se asociază histamine cu antihistamine, sulfamide cu acidul paraaminobenzoic,
medicamente cu antidoturile lor. Unele incompatibilităţi sunt căutate (procaina cu adrenalina,
morfina cu atropina) pentru a obţine efectul terapeutic scontat.
 Servirea bolnavului cu doza unică de medicament.
 Respectarea succesiunii în administrarea medicamentelor: tablete, capsule,, soluţii, picături,
injecţii, ovule, supozitoare.
 Lămurirea bolnavului asupra medicamentelor prescrise (asistenta trebuie să cunoască
indicaţii, contraindicaţii, incompatibilităţi, efecte secundare).
 Anunţarea imediată a greşelilor de administrare a medicamentelor.

Administrarea medicamentelor pe cale orală
 Definiție. Calea orală este calea naturală de administrare a
medicamentelor, acestea putându- se resorbi la nivelul mucoasei bucale
și a intestinului subțire sau gros.
 SCOP

Obținerea efectelor locale sau generale ale medicamentelor

Efecte locale:
 - favorizează cicatrizarea ulcerațiilor mucoasei digestive
 - protejează mucoasa gastrointestinală
 - înlocuiește fermenții digestivi, secreția gastrică, în cazul lipsei acestora
 - dezinfectează tubul digestiv

Efecte generale:
 - medicamentele administrate pe cale orală se resorb la nivelul mucoasei
digestive
 - pătrund în sânge și apoi acționează asupra unor organe, sisteme, aparate
 (antibiotice, vasodilatatoare, cardiotonice, sedative)
CONTRAINDICAȚII
Administrarea medicamentelor pe cale orală
este contraindicata când:
-medicamentul este inactivat de secrețiile
digestive
-medicamentul prezintă proprietăți iritante
asupra mucoasei gastrice
-pacientul refuză medicamentele
-se impune o acțiune promptă a
medicamentelor
-medicamentul nu se resoarbe pe cale
digestivă

 FORME DE PREZENTARE A
MEDICAMENTELOR
ADMINISTRATE ORAL

Lichide:
- soluții, mixturi, infuzii, decocturi, tincturi,
extracte, uleiuri, emulsii solutii, siropuri etc.
Solide:
- pulberi, tablete, comprimate, capsule,
drajeuri, granule, mucilagii
Rolul asistentului medical în administrarea
medicaţiei prescrise:
 Să cunoască şi să controleze:
 medicamentul prescris pentru pacient.
 doza corectă de administrare.
 timpii de execuţie.
 acţiunea farmaceutică a medicamentelor.
 frecvenţa de administrare şi intervalul dintre doze.
 efectul ce trebuie obţinut.
 contraindicaţiile şi efectele secundare.
 interacţiunile dintre medicamente.
 Să verifice şi să identifice:
 calitatea medicamentelor.
 integritatea medicamentelor.
 culoarea medicamentelor.
 decolorarea sau supracolorarea medicamentelor.
 sedimentarea, precipitarea sau existenţa flacoanelor în soluţii.
 lichefierea medicamentelor solide.

Rolul asistentului medical în administrarea
medicaţiei prescrise:
Să respecte:
 calea de administrare prescrisă.
 dozajul prescris, orarul de administrare şi somnul bolnavului.
 incompatibilitatea medicamentelor.
 administrarea rapidă a medicamentelor deschise.
 ordinea de administrare a medicamentelor (tablete, soluţii, picături,
injecţii, ovule vaginale, supozitoare).
 servirea pacientului cu doza unică de medicamente pe cale orală.

Să informeze și să anunțe:
 pacientul privind medicamentul prescris, calea de administrare,
cantitatea, efectul așteptat, eventualele reacţii secundare.
 medicul asupra efectelor secundare şi eventualelor greşeli de
administrare a medicamentelor.
Condiții de administrare:
 Igienă. Dezinfecţie. Asepsie. Sterilizare.
 Menţinerea măsurilor de supraveghere şi control a infecţiilor
 Tehnica administrării medicamentelor pe cale orală
 Sesolicită consimțământul pacientului pentru administrarea
medicamentului prescris !!!
Pregătirea administrării medicamentelor
 Pregătirea pacientului

- pregătirea psihică :
 - pacientul este informat asupra necesității administrării
medicamentului ,i se explică efectul acestuia (pe înţelesul său) și
eventualele efecte secundare
 - se lămurește pacientul asupra importanței respectării
tratamentului (doze, orar, ritm de administrare )
- pregatirea fizica : se va asigura poziția necesară pentru
administrarea medicamentelor pe cale orala : decubit dorsal sau
lateral cu capul ușor ridicat, semișezând sau șezând
 Pregatirea materialelor :
 - recipient pentru medicament: lingură, lingurită, pipetă, sticlă
picurătoare, pahar gradat, ceașcă
 Administrarea medicamentului
 se verifică cu atenție medicația prescrisă de medic si se compară cu cea primită de la farmacie
 se spală mainile cu apă și săpun ± dezinfecție cu alcool
 se verifică data expirării medicamentelor
 se confirmă identitatea pacientului
 se verifică starea pacientului (constienţa) şi semnele vitale. O schimbare în starea acestuia
poate justifica schimbarea sau anularea medicaţiei (de exemplu, nu se vor mai administra
antihipertensive la un pacient care prezintă hipotensiune)
 se administrează medicaţia:
- lichidele se măsoară cu doză unică ( pahar, ceașcă, linguriță, lingură, picături ) şi vor fi
ingerate ca atare, apoi se oferă pacientului apă sau ceai; siropul nu se adminstrează cu apa
pentru a nu-i diminua efectul dacă este necesar
 Administrarea medicamentului
- solide: tablete, drajeurile, comprimatele se așează pe limba pacientului și se înghit
ca atare împreună cu apa sau cu alt lichid adecvat;

- pulberile divizate în cașete amilacee (capsule din foiță de amidon) sau capsule
cerate - se înmoaie înainte cașeta în apă și se așază pe limbă pentru a fi înghițită;
- granulele se măsoară cu lingurița ;
- unele pulberi se dizolvă în apă sau ceai şi apoi se administrează sub forma de
soluţii (ex. purgativele saline)

- preparatele lichide pe bază de fier se vor adminstra de exemplu, cu ajutorul unui

pai, pentru a preveni afectarea dentară
- lichidele cu gust neplacut se pot administra tot cu un pai
 se va sta lângă pacient pâna când acesta va înghiţi medicamentul şi dacă este
nevoie, se va verifica deschizandu-i gura.
Observații
 înaintea administrării se verifică medicamentul
 nu se va administra niciodată medicație prin indicație verbală
 se va anunța medicul pentru orice medicație neadministrată din diverse
motive sau efecte adverse
 nu se vor manipula medicamentele direct cu mânadupă scoaterea din
ambalajul lor.
 medicamentele lichide necesită atenție sporită la dozare
 mixturile se agită înainte de utilizare
 ceaiurile medicinale(infuzii,decocturi)se preparăînainte de administrare
pentru a nu se degrada substanțele active
 nu se va adminstra niciodată un medicament dintr-un flacon neetichetat
 medicația nu se va lasa niciodată la îndemâna pacientului.
 daca pacientul cere detalii despre medicația sa, se va verifica din nou
prescripția medicului, oferiindu-se detaliile cerute. Pacientul va trebui
să fie informat despre orice schimbare survenită în schema sa de
tratament
 pacientul va fi informat asupra posibilelor efecte adverse, cerândui-se să
anunțe echipa de îngrijire despre orice schimbare în starea sa de
Ingrijirea ulterioară a pacientului:
supraveghere ( uneori este necesară
verificarea cavității bucale ) şi asigurarea
unei poziții comode
Reorganizarea locului de munca:
instrumentele, materialele folosite se
dezinfectează, se spală iar ambalajele se
colectează în sac negru
DE EVITAT:
- manipularea comprimatelor cu mâna, după scoaterea
din ambalajul lor
- amestecarea unor medicamente sub formă de prafuri
sau sub altă formă cu Cărbune medicinal, care
absoarbe și medicamentele, reducând din acțiunea lor .
- administrarea tabletelor, drajeurilor ca atare la copii
sub vârsta de 2 ani
- atingerea dinților de către soluțiile acide și
feruginoase pentru că atacă smalțul dentar (ele vor fi
administrate prin aspirație, cu ajutorul unui tub de
sticlă, pacientul își spală dinții după fiecare
administrare).
- folosirea acelorași pahare, lingurițe, linguri la mai
mulți pacienți.
DE ȘTIUT:
- înaintea administrării se verifică
medicamentul
- ceaiurile medicinale (infuzii, decocturi) se
prepară înainte de administrare, pentru a nu se
degrada substanțele active
- mixturile se agită înainte de administrare
- gustul neplăcut al medicamentelor se poate
disimula prin diluare cu apă, ceai, sirop
- la pacienții inconștienți, cu tulburări de
deglutiție se introduc medicamentele prin sonda
Einhorn, în stomac sau duoden, împreună cu
alimentele.