Tabu-uri alimentare în secolul XXI şi dincolo de el

Elev: Purice Silviu

Prof. coordonator: Mușat Simona Gianina
Colegiul Economic ”Ion Ghica” Brăila

Noţiunea de tabu se leagă de interzicerea unul anumit comportament, în virtutea unor tradiţii
străvechi. Tabu-urile alimentare, mai specific, se referă la ceea ce nu vrem să mâncăm sau să bem,
din motive religioase, culturale, uneori igienice.
De multe ori, nu există motive obiective pentru a refuza un aliment sau altul - nu ne-ar face
rău, şi în general, n-ar face rău nimănui - dar nimic nu e mai tare decât obişnuinţa şi puterea
tradiţiei.
Reguli, diferite de la o populaţie la alta, dar foarte stricte, guvernează obiceiurile alimentare
ale diverselor grupuri umane. Ce animale se pot mânca şi cum trebuie ele sacrificate, pregătite şi
consumate; ce părţi din corpurile acestor animale pot fi mâncate şi care nu; ce mâncăruri sunt
permise/interzise în cursul anumitor perioade (post, de pildă), sau în anumite situaţii fiziologice
(graviditate) sau anumitor clase sociale... toate aceste reguli formează coduri complexe, respectate
de mulţi oameni chiar şi în aceste vremuri de libertate a gândirii şi de amestec între culturi.
Uneori e vorba de simple superstiţii:
"[O femeie îngreunată] nu e bine să mănânce două poame cari sunt crescute şi lipite una de
alta, [...] să nu mănânce nici un fel de poame îngemănate, căci va face copii gemeni.
Asemenea nu e bine să mănânce duminica fructe păstăioase, căci copilul se face bolând şi tâmp la
minte, şi toată viaţa lui comite numai fapte rele."
"Să nu mănânce carne netăiată din frigare, căci va face copilul cu limba prinsă."
"Să nu mănânce borş umplut în zi de sec, căci copilul va avea un fel de bubuşoare numite focuri."
(Simeon Florea Marian - Naşterea la români)
Şi aşa mai departe; erau atât de multe interdicţii speciale în perioada gravidităţii, care se
adăugau celor obişnuite, încât te miri că bietele femei gravide mai ajungeau să mănânce ceva. (E
drept, însă, că ele nu erau obligate să respecte zilele de post.)
Alteori, interdicţiile fac parte dintr-un întreg sistem de practici religioase. Credincioşii
musulmani nu consumă carne de porc şi nici alcool; în iudaism există un cod alimentar tradiţional
foarte strict (kashrut), bazat pe prescripţiile din cărţile biblice ale Leviticului şi Deuteronomului,
privitor la ce se poate mânca şi ce nu; hinduşii, creştinii, budiştii au şi ei reguli privind alimentele
permise ori interzise, în general sau în anumite perioade; fiecare religie, fiecare cultură are tabu-
urile ei.
În unele cazuri, tabu-urile au la bază o justificare raţională, legată de sănătate, sau motive de
ordin practic. Cu trecerea timpului, obiceiurile respective se consolidează, devenind tradiţii, pe care
oamenii le urmează fără a mai căuta de fiecare dată explicaţia, adesea pierdută în negura vremii.
Alteori, nu poate fi identificat un motiv obiectiv, dar este implicat un sistem de simboluri cu
înaltă semnificaţie, ceea ce face aceste reguli la fel de bine înrădăcinate: de sărbătoarea creştin-
ortodoxă a Tăierii capului Sfântului Ioan Botezătorul (29 august), nu se mănâncă pepeni şi nici alte
fructe (ori legume) de formă rotundă (amintind capul) şi nici de culoare roşie (simbolizând sângele).
Alteori, nu se găsesc explicaţii; tabu-ul există, pur şi simplu, justificat doar prin "aşa e
obiceiul" sau "aşa am apucat".
Un tabu nu trebuie neapărat să fie vechi: unul foarte recent apărut pare să fie cel legat de
alimentele modificate genetic. Nou, reflectând problemele lumii contemporane, tabu-ul AMG-urilor
merge de la o atitudine circumpspectă până la o reacţie de respingere violentă.
Teama de necunoscut, îngrijorarea în privinţa efectelor încă puţin înţelese ale acestor
organisme asupra mediului natural şi asupra sănătăţii umane face din alimentele provenite din
organisme modificate genetic o hrană suspectă, de care e mai bine să te fereşti. Multe mărci de
1
produse alimentare speculează acestă teamă şi existenţa acestui tabu afişând pe ambalajele
produselor: Nu CONŢINE AMG!
Ne putem aştepta la apariţia unui tabu asemănător legat de carnea porvenită de la animale
clonate, ca şi de carnea sintetică, un domeniu mult investigat în ultimii câţiva ani şi unde chiar s-au
înregistrat progrese. Cele mai recente ştiri de pe acest front vorbesc despre un interval înfricoşător
de scurt - 6 luni - până când produse precum cârnaţii obţinuţi din carne crescută în laborator vor
ajunge în magazine. Artificializarea hranei până la acest grad îi şochează pe mulţi oameni şi va
duce, foarte probabil, la o reacţie de respingere din partea lor a acestor alimente bizare, percepute
drept chimice, artificiale.
Cine ştie ce ne va aduce viitorul şi la ce noi tabu-uri (sau dispariţii ale unor tabu-uri
existente azi) vom asista. Asemenea schimbări fac parte din evoluţia culturală a umanităţii, o
aventură pe care o trăim cu toţii şi căreia globalizarea i-a adăugat o nouă dimensiune, o intensitate
aproape copleşitoare.
Tabu-urile alimentare ale viitorului ar putea fi foarte departe de ceea ce suntem capabili să
ne închipuim azi, chiar în momentele noastre de avânt al imaginaţiei.

Bibliografie:
1. Simeon Florea Marian - Naşterea la români, Editura Grai și Suflet, Cultura Națională,
1995
2. https://www.descopera.ro/cultura/8761547-mancaruri-tabu