Scribd Logo
Încărcați

Bine ați venit la Scribd!

  • Anticorpi Imunoglobuline 07 Oct 2022 05-33-31

    Încărcat de

    PintilieNicoleta
    5 vizualizări13 pagini

    Drepturi de autor

    © © All Rights Reserved

    Formate disponibile

    PDF sau citiți online pe Scribd

    Vi se pare util acest document?

    Este necorespunzător acest conținut?

    Raportați acest document

    Drepturi de autor:

    © All Rights Reserved
    Descărcați ca PDF sau citiți online pe Scribd
    Indicator pentru conținut neadecvat
    5 vizualizări13 pagini

    Anticorpi Imunoglobuline 07 Oct 2022 05-33-31

    Încărcat de

    PintilieNicoleta

    Drepturi de autor:

    © All Rights Reserved
    Descărcați ca PDF sau citiți online pe Scribd
    Indicator pentru conținut neadecvat
    din 13
    Cap.4 Anticorpi-imunoglobuline _ 39. 4.1. Structura imunoglobulinelor 4.1.1. Regiunile (domeniile) 1g: constante gi variabile 4.1.2, Functile imunoglobulinelor 4.2. Clasele si subclasele de imunoglobuline 4.2.1, Imunoglobulinele G 4.2.2. Imunoglobulinele M 4.2.3. Imunoglobulinele A 4.2.4. Imunoglobulinele D 4.2.5. Imunoglobulinele E 4.3. Utilizarea anticorpilor 4.4, Anticorpii monoclonali 4.5. Imunoglobulinele de membrana ‘Albumin ~ Caled + prod Figura 4-1. Aspectul fiacjunilor protece serice a separarea electroforeticd. De reguld, administrarea unui Ag nu duce la producerea unui singur tip de Ac, ci la un amestec extrem de heterogen de diverse clase, subclase, tipuri si subtipuri de anticorpi, care toate au in comun faptul c& se unesc cu Ag respectiv gi sunt indreptate impotriva diversilor epitopi ai acestuia, Deoarece pentru elucidarea structurii este necesara o cantitate apreciabila de molecule purificate omogene, s-a recurs Ja analiza Ig din serul bolnavilor cu mielom multiplu, Acest cancer al miduvei osoase se caracterizeaza prin multiplicarea necontrolath a plasmocitelor, celulele care sintetizeazi anticorpii circulanti, Toate plasmocitele canceroase (maligne) provin dintr-o singura celuli transformat’ malign si care prin inmulfire a dat nastere unei colonii de celule identice, denumitd clond, iar Ig sintetizate de aceasta clond, care sunt de asemenea identice, sunt numite imunoglobuline monoclonale (provenite dintr-o singura cloni). Datorita oleae omogesitiii acestor Ig monoclonale s-au putut elucida elementele fundamentale ale structurii si geneticli anticorpilor. 4.1. premiului Nobel, Porter i Edelman) Leaps? L) Figura 4-2) Figura 4-2, Structura schematicd a imunoglobulinelor — unitatea de baz format din céte dows lanfuri identice H si L (H2L2). Puntile disulfidice (S) intercatenare gi intracatenare, Fiecare lant este constituit din portiuni globulare compacte numite domenii: 2 pentru lanful L (V si C) si 4 pentru lantul H (V, Cl, C2 gi C3). Pentra elucidarea structurii moleculare s-au utilizat metode biochimice de scindare a anticorpilor prin hidroliza cu enzime proteolitice si prin reducerea punfilor disulfidice. La proteoliza limitatd cu papaind au rezultat 3 fragmente aproximativ egale (S0kDa), dintre care dowd sunt identiée si leagé antigenul (cu care a fost ficuté imunizarea) printr-o zona de recunoastere specificd a epitopului, denumiti paratop sau situsul de combinare cu antigenul, ond compus’ din portiunile NHz terminale ale ambelor lanfuri (H si L). Din acest motiv cele doua fragmente au fost denumite Fab (de la "antigen binding"). Al treilea fragment, diferit de celelalte oud este cristalizabil - Fe ("cristalizabil") (Figura 4-3). Daca functia de recunoastere specific’ este dejinuta de Fab, fragmentului Fe fi aparfine cea efectoare (fixarea complementului, traversarea barierei placentare pentru protejarea pasiva a fatului, fixarea pe celule prin receptori FcR et). La clivarea moleculei cu pepsina s-au objinut doar 2 fragmente: unul mare, F(ab’)2, ce confine ambele Fab plus o mica zona din Fe gi un fragment mic pFe, format din partea COOH- terminalé a lanjului H, pe langé multiple fragmente peptidice mici, Aceste metode de proteoliza limitata @ moleculelor de Ig sunt utilizate gi in prezent la anumite metode de testare in laborator, in vitro, precum gi in unele preparate farmaceutice, 41, Determinarea structurii primare, adicd a secventei aminoacizilor din lanfurile usoare si grele, s-a realizat prin analiza comparativa a imunoglobulinelor provenite de la doi bolnavi cu mielom. S- 4 vizzut c& in lanjul polipeptidie L, format din 220 aminoacizi (AA), exist doud parti distincte, Spre deosebire de proteinele obignuite, exist diferenje intre secvenjele aminoacizilor (polimorfism), dar aceste diferenfe nu apar de-a lungul intregului lant polipeptidic, ci se concentreazi numai in Jumétatea N-terminala. Din acest motiy, aceasti porfiune (formats din aproximativ 110 AA) a fost numité regiunea variabild (domeniul yariabil) a lanfului usor (V1), iar cea C-terminala, in care secvenja AA este aproape aceeasi, regiunea constant a lanfului usor (C1). Lanfurile grele H sunt constituite similar. Ele prezinta de asemenea o regiune (domeniu) variabilt a lanfului greu (Vj), Cap.4 Anticorpi - Imunoglobuline = tot N-terminala si cua marime asemanatoare cu ¢4 a Vi, ins poseda trei regiuni constante: Cul, Cu? si Cu3 (Figura 4-3). Figura 4-3, Structura imunoglobulinelor: regiunile Fab si Fe, regiunea balama, legiturile disulfidice (S-S), domeniile variabile si constante si situsul combinativ, de legare a antigenului (SC). Cu lini punctate sunt reprezentate locurile de clivare prin proteoliza cu papaind (rezulti fragmentul Fab + Fc) si pepsin& ((Fab’)2 + pFe + mici peptide). in cadrul fiecdreia dintre aceste regiuni variabile, Vi si Vu, existi 3 zone in care variabilitatea secventei aminoacizilor diferitilor anticorpi este cea mai ridicata si din acest motiv au fost denumite regiuni hipervariabile. Tocmai aceste regiuni hipervariabile formeaza, de fapt, situsul de legare al antigenului (paratopul), o suprafafi care este complementara epitopului antigenului. Din acest motiv, cele trei zone hipervariabile, atat cele de pe lantul L cat si de pe lantul H, sunt denumite CDR1, CDR2 si respectiv CDR3 (,complementarity-determining regions") si formeaza impreund o conformatie spatiala care se potriveste exact, ca in oglinda, formei spatiale a antigenului (cum se potriveste cheia in broasca usi). Organizarea lanturilor L si H corespunde dualitaii functionale a moleculei de anticorp. Portiunile Vi, si Vu sunt polimorfe deoarece trebuie s& existe un numar mare de structuri diferite pentru a putea recunoaste antigene diferite. Portiunile constante ale lanfului H au functie efectoare (fxarea complementului, fixarea de receptorii celulari etc), deci variabilitatea AA nu este necesar& si din acest motiy este mult mai redusi. globulare, care corespund regiunilor variabile si constante, separate prin scurte porfiuni lineare, Structurile globulare, denumite domenii imunoglobulinice, sunt constituite din aproximativ 110 ‘AA si sunt menfinute prin punfile disulfidice intracatenare (intradomenii), Structura primar (secventa AA) a domeniilor N-terminal este variabila (V) atat in cazul lanfurilor L (V1), eat sia celor H (Vj). Existé un singur domeniu constant al lanfului L (C.) si 3 domenii constante ale Janfului H: Cyl, C2 9i Cy3 (ultimul la capaitul C-terminal al moleculei), cu excepfia IgM si IgE care au 4 domenii: Cy!, Cyi2, Cy3 51 Cy4. Zonele globulare sunt unite printr-o porfiune linear’ a Janfului polipeptidie numita balama (absenti la IgM si IgE). La microscopia electronica s-a constatat c& forma globalf a IgG este cea a literei Y (atunci cénd este legati de antigen gi sub forma de T edind e liberd), in care fiecare brat este rezultat din asocierea lanjurilor L (Vi si C.) cu H (Vu si Cyl), iar piciorul din imperecherea restului de languri 2 Cap.4 Anticorpi - Imunoglobuline 2, H (Cyd'si Cy3). Porfiunea balama, formata din 12-15 AA, permite modificarca unghiului dintre ee doua brate (de la 0° Ia 90°). Din acest motiv un Ac se poate lega de doi epitopi identici chiar cs ‘sunt situafi Ia distanta, fie pe suprafafa aceluiasi Ag fie pe dou molecule diferite, forménd astfel 0 refea. in cazul IgM si IgE rolul de balama il au domeniile C2. in regiunea balama sunt situate majoritatea legiturlor S-S care unese cele dou lanjuri HH, acestea avand structuri caractristice pentru difertele clase gi subclase de Ig (vezi ma jos). Asocierea dine lanjurile gi L se realizes in aga fel inet se produce o imperechere a domeniilor Vi, cu Vu (la capatul celor dou brae ale ¥> ului), ale C, cu Cyl, precum gi a celor dowk domenii C3 care, spre deosebire de C2, interactioneazi intre ele. Moleculele de Ig confin mai multe zone glicozilate, formate din lanturi de oligzaharide extrem de variate. La majoritatea claselor de Ig, componenta glucidic se gaseste la nivelu domeniilor constante (C2) si are un rol important in cresterea solubilitifi, in protejarea de digestia enzimaticd, precum si in antigenicitatea imunoglobulinelor (vezi mai jos). Caracterele structurale ale acestor oligozaharide sunt implicate in patogenia unor boli autoimune, ca de exemplu in artrita reumatoida, e unile con: te. Ambele functii s bivalen a) Functia de legare a Ag, care se produce la nivelul situsului de combinare al Ac, se realizeazi prin complementaritate (structuri spatiale complementare), iar fixarea lui se face prin legaturi necovalente: legaturi de hidrogen, forfe electrostatice, van der Waals si interactiuni hidrofobe. Prin interactiunea Ag-Ac se formeazi complexe imune (Cl) care, in funcfie de natura sau mérimea Ag, pot fi: 2) solubile, ori se tradue prin: ») precipitare, daca Ac si Ag sunt cel putin bivalent si solubili ©) aglutinare, atunci cind Ag sunt particule mari, de ex. eritrocite (hemaglutinare) sau bacterii; 46) neutralizare, in cazul toxinelor si al virusurilor (Ac anti-virali impiedeca atasarea lor de celule, deci infectiozitatea virusului). b) Funetia efectoare reprezint& portiunea de manipulare a anticorpului gi este dependent de izotipul imunoglobulinei (Tabelul 4-2). ‘Dupé legarea Ag, la nivelul domeniului Cy2 (Cy3 in cazul IgM si IgE) devin accesibile zonele de legare ale fractiunii Clq a complementului, ducind la activarea in cascada a acestuia, pe calea clasica, avind ca efect final liza celulelor strdine (de ex. a bacteriilor). Prin intermediul domeniului Cj3, fragmentul Fe se leagi de receptorii Fe (FcR) situati pe leucocite (ceutrofile, eozinofile, monocite, celule NK), precum si pe trombocite si macrofage (citoadeziune). Au fost cevidenfiate trei tipuri de receptori pentru IgG (FoyR): FeyRI (CD64), FeyRIL (CD32), FeyRIIL (CD16) si dou’ pentru IgE: FeeRI gi FeeRII (CD23) Prin legarea anticompilor de FeyR este favorizaté opsonizarea, fagocitoza microbilor gi degranularea neutrofilelor. Un alt rol important il constituie implicarea in ADCC (citotoxicitatea celular dependent de anticorpi) realizatt prin legarea Ac de FeyR de pe celulele NK, macrofage sau neutrofile. Fixarea de Fy intevine in transportul si catabolismul IgG, precum sii transferul transplacentar, ce la mama la fat, a IgG. Prin intermediul FceRI si FceRU, IgE se leag de bazofile gi mastocite, intervin in degranularea acestor celule $i eliberarea nor factori implicaji in inflamajie, in citotoxicitatea ant-parazitard si hipersensibilitatea immediaté. Au mai fost descrisi receptori pentru Fe al IgM (pe celulele NK, unele limfocite B si unele fagocite activate), IgA (pe monocite, neutrofile) gi [gD (unele limtocite T), 4.2. ___ Toate imunoglobulinele au structura de baza descrist mai sus, avaind lanfurile usoare de tip x si/sau , (la om raportul x:A este de 2:1). Individualitatea clasclor este dati exclusiv de structura egiunii constante a lanfurilor grele. fn cazul anticorpilor specifici (si spunem fata de antigenul X) regiunile Vii sunt identice (anti-X), indiferent de clasa imunoglobulinei. in cadrul unora dintre clase Cap.4 Anticorpi - Imunoglobuline 43 au fost identificate mai multe tipuri de lanturi grele, ceca ce a impus recunoasterea mai multor subelase de Ig. La om exist 5 clase de Ig (G,A,M,D,E), IgG avand patru subclase (IgGl, [gG2, 1gG3 si IgG4), iar IgA dou’ (IgA1 si IgA2). Ele se deosebesc prin: greutatea molecular, constanta de sedimentare, structura lanfului greu si usor, numérul de punti S-S, valenta, gradul de glicozilare Si dispozitia gruparilor glucidice, timp de injumatijire, concentrafie in ser si funcfie: fixarca complementului si activarea tui pe cale clasici sau alternativa, fixarea pe celule (macrofage si alte celule fagocitare sau pe mastocite si bazofile), transmiterea transplacentara (Tabelul 4-1 si 4-3). Tabelul Funojiile efectoare ale claselor gi subclaselor de Ig. TROT | HeG@2 | 1eG3 | HeG4 | eM | UAT | TeA2 [Ted] Tae tare [ole fel - le] ‘Aetivarea C™ alternativa eel le Tranter placentar ile lee [cl Legare de rmacrofage si - -|-]-]- alte fagocite Tegare de mastocite si ps |b cal easeal ace |b eile bazofile Seerajie exocrind pelle les ee 4.2.1, (iiniinogiobulineteG si constituie anticorpii "conventionali" protect ne, opsonizarea microbilor etc. Ele apar mai tarziu in cursul rispunsului imun primar, dupa IgM, dar sunt produse rapid, ca anticorp principal, in rispunsul secundar (Figura 4-4). IgG este singura care poate traversa bariera placentara si de aceea exercita protectia antiinfectioasa la fat si apararea la nou nascut. Este format din 2 lanturi grele y si 2 lanturi usoare identice fie x fie 4. Ca la toate imunoglobulinele, confine glucide (sunt glicoproteine), care la IgG sunt in cantitate de 2-3% si sunt fixate pe domeniul Cy2. rabelele 4- 1514-2). RASPUNS SECUNDAR, * RASPUNS PRIMAR, IgYOOLINY 30 SLLVSINSONOD. ‘TIMP CALCULAT IN ZILE Cap.4 Anticorpi- Imunoglobutine : “4 moleculara de 15kDa, ear ul de b, cu 10 situsuri de combinare situate la periferia penfamerului (Figura 4-6). Gradul de glicozilare este ridicat, reprezenténd 10- 15% din masa totalé a moleculei. IgM activeaz’ pe calea clasica complementul prin fixarea componentei Clq la Cy3, fiind de 100 de ori mai eficient decat IgG in citoliza celulelor bacteriene. Datorité formei lor, aceste Ig sunt excelenfi anticorpi aglutinanti si neutralizanti ai antigenelor particulate (de ex. hemaglutininele anti-A si anti-B, asa zis "naturale", care intervin in sistemul grupelor sunt anticorpi ce apartin acestei clase). edomina in ser, deoarece volumul nu-i permite trecerea extravasculare sau transplacentar, dar ea poate fi secretati in mucoase, datoritd lantului J, unde asiguré, alituri de IgA, protectia acestora, Forma membranari a IgM, precum si IgD, constituie receptorul pentru antigen al limfocitelor B. i se giiseste in concentratie similara cu cea a IgM, in totalul imunoglobulinelor din circulayia sanguina (Tabelele 4-1 si 4-2). Sub forma polimerizata, mai ales dimericd, se giseste in secretii sero-mucoase: saliva, mucus bronsic, rmiucus intestinal, colostru gi lapte, lacrimi gi joacd un rol principal in apararea mucoaselor prin: neutralizarea unor toxine, aglutinarea microorganismelor (bacterii, ciuperci) si modificarea aderenjei anumitor germeni, impiedecdnd astfel penetrarea lor in singe, prin epiteliul mucoaselor. Ca dimer IgA este asociata prin lanful polipeptidic J (ca si IgM) si are o component secretorie sau piesa secretorie (Figura 4-7 si 4-8). Langul J, ca gi IgA, este sintetizat de limfocitele B (mai ales de cele din plicile Peyer) pe cénd componenta secretorie este produsa de celulele epiteliale si are un Cap.4 Anticorpi - Imunoglobuline 45 rol esential in transportarea IgA din singe in lumenul glandelor exocrine: salivare, pancreatice, bilio-digestive, mamare, mucoasele cailor respiratorii, colului gi trompelor uterine. Ambele subclase de IgA (IgA1 si IgA2) sunt mult mai rezistente decat alte imunoglobuline la digestia proteolitica, ceea ce le conferd un avantaj considerabil pentru supraviefuirea lor in lichidele biologice si secrefiile care contin enzime proteolitice. Complexele Ag-IgA pot activa pe cale alternativa complementul. ulul Is ) Rolul acestor imunoglobuline serice, de , in apararea antiinfectioas’ nu este cunoscut (nu activeazd complementul, nu se fixeaza pe celulele fagocitare etc) (Tabelul 4-1 si 4-2). Deoarece regiunea balama este foarte mare, ele sunt usor proteolizate in singe (Figura 4-9), IgD este prezent, aproape in totalitate, sub forma membranara. Impreund cu IgM este co-exprimat pe limfocitele B mature, bine diferentiate, unde constituie receptorul acestora pentru antigen. Tabelul 4-2, Proprietajile diferitelor clase si subclase de imunoglobuline JzG) fleG2 [lacs [lecs [leM leAl|igA2 JleD ee rangul grew Tw t2ztetw [fale |s fe [Lantul usor «7h [esd [e/X | K/m | K/X [us [IR [w/a [ula Bi irdeuntpdebeas| 1 {1 [1 [1 | 5 | tema | Aa ae Sea ea eae legimnsStue| 2 | 4 [sia] 2 |iep]iep |? | ot heonuri [Greutstea moleculara] 146 [146 | 165 | 146 | 970 | 160sau | 184 | 190 \ocDa) 400% onstanta de S 19S | Tsu | 658 |7.95 sedimentare nis*+ Procentsj O% 1020 | 60% | 25% | 50% travascular ntitatea de glucide 23% 1% | Tim | 5. [12% 14% [Nivel seric mediuta [800-1500 (90-2000) 0-160 [300130 | 3 lo.oos fadult mg/ 100ml |G6% [23% ] 7% 0.4% |(60-250) |(62-260 UD : wv) [Timp deinjumamjre| 21 [20 [7 | 21 | 0 je ]o |3 [2 in ser (le) Jie (1) punte disulfidicd tn pozitia C-terminala ‘Prima valoare pentru IgA sub form’ monomeric, a doua pentru cea dimericd ictura lor putand fi elucidata (i ca si cea a IgD, doar dupa identificarea unui mielom care producea IgE. Datoritd nivelelor serice foarte scAzute (0,003-0,005 mg %), punerea lor in evidenf’ se poate realiza doar prin metode radio- (asin a an San un coeficient de sedimentare de 18S gi un timp scurt de injumatafire (2 zile) (Tabelul 4-2). Lanjul greu este constituit din 4 domenii constante, ca si lantul p al IgM, si este lipsit de regiunea balama, fiind una din cele mai inflexibile imunoglobuline (Figura 4-10). Cap.4 Anticorpi - Imunoglobuline i es Figura 4-7, Structura spatiala a IgA monomere. —————— Figura 4-9, Structura spatiali a IgD “IgE este putemnic citofili, adic’ are tendinfa de a se fixa pe celule. Ea se leaga de mastocite si de bazofile, prin interactiunea cu receptorii FceRI ai acestor celule (Tabelul 4-1). Atunci cand 2 moleculele de IgE, fixate pe bazofile sau mastocite, sunt legate incrucisat de antigen (alergen), semnalul produs duce la eliberarea unor substanfe vasoactive (histamina, serotonina, SRS-A si altele) responsabile de fenomenele inflamatorii din alergii (hipersensibilitate imediata sau de tip 1) Prin intermediul receptorilor FeeRII (CD23), de pe monocite si macrofage, IgE mediazé reactiile citotoxice fat de paraziti si fagocitoza particulelor de cAtre monocite. Complexele imune formate cu IgE nu activeaza complementul. Figura 4-10. Aspectul moleculei de IgE. Inunoglobulinele (anticorpii) sunt de un real folos in multe domenii ale practicii medicale. ‘Yom expune succint principalele domenii de utilizare. agama-globulinemie sau hipo-y-globulinemie, sindromul de imunodeficienfa combinata (SCID), deficit izolat de IgA si sau IgG; hipo-y-globulinemia tranzitorie a prematurului sau nou niscutului, infecfia cu HIV, hipo-y-globulinemia din bolile limfoproliferative cu rise ec{ii, hipo-y-globulinemia datoraté unui consum excesiv, infectii septice acute Cap-4 Anticorpi-Imunoglobuline a ©“ anti-toxine, contra toxinelor produse prin muscituri de animale (viperd) saw infepaturi de insecte, profilaxia decesului fetal sau a bolii hemolitice in cazul now nascutului Rh” cu mama Rh’ (administrarea y-globulinelor anti-D are efect imunosupresor). ©) Pentru producerea unei imunodepresii, administrarea in cantititi mari de imunoglobuline intravenos (y-globuline) inhiba sau suprima producerea de autoanticorpi. * Boli autoimune: purpura trombocitopenicd autoimund (idiopatica), neutropenia autoimuna, anemia autoimuna, artrita reumatica juvenild, poliartrita reumatoida, dermatomiozita, Polineuropatia cronicd demielinizanta, * Alergii ~ administrare de IgG4. 4.4. (Rntieorpit monoctonalip Anticorpii monoclonali_ au fost produsi pentru prima oari de Milstein si Kéhler in 1975 (laureati ai premiului Nobel), care au fuzionat in vitro dou tipuri de celule somatice: celule de mielom (celule tumorale maligne), de soarece, nesecretante (care nu seoreté Ig) cu limfocite B mature provenite din splina unui soarece, de aceeasi rasa (linie pur’, adic& singeni), in prealabil imunizat cu un antigen — hematii de oaie. Ei au constatat c& celulele fuzionate, adica hibride, produc continu anticorpi anti-hematii de oaie si din acest motiv le-au numit hibridoame. Hibridomul mosteneste dou’ proprietati genetice ale celulelor parental, ju mor ci se multiplicd, practic pe un timp nelimitat, caracter mostenit de la celula mielomatoasé, intrucat numai celulele maligne pot fi cultivate in vitro si sunt nemuritoare. due anticorpi specifici fafi de unul din epitopii antigenului cu-care s-a facut imunizarea, proprietate primiti de la limfocitele B normale imunizate. Prin cultivarea celulelor in medii speciale (mediul HAT) au fost mentinute in viata doar celulele hibride (selectarea hibridoamelor). Ulterior, aceste hibridoame au fost subcultivate (clonate), pentru a se obfine o populatie celulara omogena provenita dintr-o singura celula hibrida (clond celulara). Aceasta clon produce Ac monospecifici, adic& fata de un singur epitop, care sunt denumifi anticorpi monoclonali — AcMo (Figura 4-11). in final se face o triere riguroasi a hibridoamelor, pentrueselectarea doar a celor care produc anticorpul dorit (fati de epitopul respectiv). ft) AL (& BY Wasa Figura 4-11, Modul de producere al anticompilor monoclonal, A: Imunizarea goarecelui cu un antigen care posed mai mulfi epitopi. B: Celulele splenice (limfocitele B), recoltate de ta animatul respectiy, sunt fuzionate eu Celule mielomatoase (maligne), rezultd celulele hibride - hibridoame. Prin clonarea acestora (separarea fiecdrei clone individuale) se objin anticorpii monoclonal cu o singurd specificitate, spre deosebire de antiserul clasic(dreapta sus) care este un amestec de anticorpi cu specificititi diferite (pentru fiecare epitop al antigenulu Cap.4 Anticorpi - Imunoglobuline 49 in pofida costylui ridicat, protocolul de generare a hibridoamelor a fost ulterior extins, ind ca antigene diverse molecule (proteine, glicoproteine etc) si celule, Au fost obtinuti astfel anticorpi omogeni, in cantitifi mari si cu specificitate inalta (Tabelul 4-3). Avantajele hibridoamelor sunt incontestabile: ele pot fi mentinute fie in vitro, in culturi de mare randament (10-50yg de Ig/ml de supematant), sau in vivo, prin injectarea celulelor in peritoneul soarecilor din aceeasi linie pura (singeni) care vor face asciti. in lichidul ascitic se gisesc cantitati mari din Ac dorit (pana la !Omg/ml de lich). Se poate spune e8 in acest mod a fost realiat "sul de aur” al imunologilor: producerea imortalizati folosi Trebuie sa atragem atentia c&i majoritatea AcMo sunt de provenienfé murind (de soareci) si, din acest motiv, administrarea lor la oameni genereazi anticorpi anti-AcMo. Pe de-o parte acestia pot anihila efectul terapeutic al anticorpilor monoclonali, iat pe de alta parte complexele imune, pe care Ie formeazi, pot avea efecte patologice nedorite (boala serului). Din acest motiv, se incearca "umanizarea” anticorpilor, prin metode de inginerie genetic de menjinere a regiunilor de legare a antigenului de la soarece si de inlocuire a portiunii Fe, sau a domeniilor constante, cu cele umane (Ac himerici). Tabelul 4-3. Diferenfele dintre caracterele anticorpilor monoclonali si cei policlonali, convenfionali,provenii din imunizarea animalelor. ‘Anticorpi monoclonal ‘Anticorpi policlonall ‘Omogeni (clasé, subclasl de Tg) Titruri ‘Heterogeni (las, subclasa de Ig) te (1:1.000.000) Titruri mult mai joase mx. 11,000 = 1:10.000) Specificitate _riguroasi (prin | Au multi Ac contaminangi grew de selectionare) {ndepartat ‘Suat "nemuriton”, cantitayinelimitate | Cantitgilimitate, depind de viaja nimalului imunizat Constanyi Tnconstanji, variabii de Ta un animal imunizat ta altul Concentrafii mari de Ig specifice ‘Concentrafii mici de Ig specifice G-10mg/ml) (0,5-1% din total Ig) Se pot produce cu Agnepurificate | Sunt necesare Ag foarte purficate (molecule, celule) (altfel apar Ac contaminangi fata de diferitele impurititi— alte Ay wergiind de la 10% din total in cazul IgM si IgD pan la sub 1% pentru IgG, sau chiar la limita decelabilitayii la IgA gi IgE. toninto‘on antiearpi -cell receptor "), fie Spre deosebire de anticorpii solubili, lanfurile H poseda in plus, in partea C-terminal®, o seeven{a de AA suplimentari sau 0 coada, foarte scurté. Ei sunt formaji deci dintr-o regiune extracelulara (identicd cu cea a Ig solubile), una transmembranara hidrofoba (care traverseaza dublul strat lipidic al membranei plasmatice) si una intracitoplasmatica ( format din 3AA — in cazul sIgM si slgD si ceva mai lunga la celelalte clase de Ig). Cap.4 Anticorpi - Imunoglobuline au Este bine stiut faptul c& proteinele membranare cu rol de receptori transmit informatia primita, in urma fixarii ligandului specific, in interiorul celulei. Intracelular exist 0 cascadi de complexe moleculare de semnalizare care transmit mai departe mesajul in interiorul citoplasmei, adesea pan’ in nucleu, permifind astfe intrarea in functie a mecanismelor de raspuns, care este specific pentru fiecare tip de celula. in cazul celulelor B, legarea Ag de BCR inifiaz diviziunea repetaté a celulelor (expansiunea clonali) si diferenficrea acestora in plasmocite, celule care secreté anticorpii, proces cunoscut sub numele de aetivarea limfocitelor B. Simpla legare a Ag de imunoglobulinele transmembranare, desi stimuleaz% receptorul, nu este suficienta pentru activare, deoarece porfiunea intracitoplasmaticd a acestuia este prea scurt pentru a interactiona cu proteinele necesare pentru semnalizarea intracelulara. Din acest motiv, receptorul complet al limfocitelor B cuprinde in plus dou’ molecule identice dispuse de o parte si alta a mlg (vezi Cap.5). = Fiecare moleculi este heterodimer, find format din 2 lanturi polipeptidice invariabile, denumite Iga si Ig, legate intre ele printr-o legatur’ disulfidicd (CD79). In absenta acestor moleculele nici Ig de membrana nu pot fi exprimate pe suprafafa limfocitelor B (Figura 4-12). Tabelul 4-4. Uncle domenii de utilizare a anticorpilor monoclonali Boli | — tipizarea rapidi a microorganismelor din fesuturi, infectioase | _lichide biologice; (bacterii, | — depistarea unor molecule circulante (HBS in hepatita B); virusuri, | — izolarea si caracterizarea antigenelor bacteriene $i protozoare) | _virale, adeviatiilor antigenice = tipizarea hematilor din sistemele A,B,O; Rh; i ete; Hematologie | ~ tipizarca populatilor si subpopulatiilor limfocitare T (CD4, CD8, CDS etc), B (CD19, CD20, mig etc), NK (CD56, CDS7), precursorilor etc si numararea lor; Diagnostic = diagnosticul leucemiilor. ‘Medicind | ~ infarct miocardic ~ Ac anti-miozing; intern _| ~ tromboze ~ Ac antitripsina et. ‘Anatomie |— diagnosticul celulelor din tumora primara (carcinom, patologicé: | limfom, sarcom, melanom); ; = diagnosticul natuii celulelor, originea metastazelor Chirurgie | tipizarea HLA a donatorului si primitorului tn vvederea transplantelor de organ; Oncologie | — diagnosticul tumorilor in vivo prin radioscintigrafie Laborator | — diverse metode imunologice de dozare (RIA, ELISA) pentru; hormoni, enzime, proteine, factori ai coagulérii, medicamente. = inactivarea sau neutralizarea unor toxine; ~ imunizarea pasiva in unele infectii bacteriene sau Virale (tetanos, rabi = in transplante medulare si inhibarea _respingeri ‘Tratament grefelor, unele boli auto-imune; fn cancer yi leucemii, sub form’ de imunoconjugate (prin cuplarea AcMo cu citostatice, toxine sau izotopi radioactivi); vaccinare cu Ac anti-idiotip. ~ purificarea unor molecule utilizate in terapie (EN, Purificare hhormoni etc); ~ Purificarea unor populajii si subpopulaii celulare (celule stem, limfocite etc) 51 Cap.4 Anticorpi-Imunoglobuline Figura 4-12, Schema receptorului pentru antigen al celulelor B (BCR): pe lng IZM membranar mai

    S-ar putea să vă placă și