ALEXANDRU LAPUSNEANUL

CITATE CRITICE COMENTATE

“Nuvela se incheie cu aceste cuvinte: « Acest fel fu sfarsitul lui

Alexandru Lapusneanul,care lasa o pata de sange in istoria Moldovei[...]este
aportul subiectiv al autorului…”
(N. Manolescu—“Istoria critica a literaturii romane”)
Intr-adevar, subiectivismul autorului reiese din metafora “pata de
sange in istoria Moldovei” care scoate in evidenta caracterul negativ al
domniei lui Lapusneanul , ignorand, totusi, calitatile
personajului( inteligenta, ambitia etc.).

“Autorul insista pe cruzimea lui maladiva, pe detaliile fizice care-i

exprima instinctualitatea lui primara. Infruntat de boieri, « radea, muschii i
se suceau in rasul acela si ochii lui hojma clipeau »[...] In ultimele sale
clipe, « harcaie de turbare si mugeste ca un taur » .
(idem)
Autorul stapaneste arta detaliului si descrie toate reactiile personajului
pentru a conferi comportamentului acestuia veridicitate( se apropie de
realitate),iar trasatura care domina este, intr-adevar, cruzimea ,pentru ca timp
de 4 ani, cum ii promisese domnitei, nu mai ucide, dar « scoate ochi si taie
maini ».

« Alexandru Lapusneanul este o drama in mai multe acte in care un

conflict primitiv se rezolva printr-o catastrofa . »
(T. Vianu—« Arta prozatorilor romani »)
Nuvela se aseamana cu o drama, cu o piesa de teatru, pentru ca are
dialoguri alerte, dialogul fiind modul de expunere predominant in teatru.
Un conflict primitiv, adica lupta pentru tronul Moldovei. Devine o
catastrofa, in final, prin crimele atroce ale domnitorului si prin moartea sa .