MIRA ILEANA GEORGIANA – MASTERAT ANUL II

I. Polisemia frazeologică:
1.calcă totul în picioare:
a) a zdrobi, a sfărma, a distruge, a nimici: „Mircea însuşi mână-n luptă vijelia
îngrozitoare/Care vine, vine, calca totul în picioare” (Mihai Eminescu –
Scrisoarea aIII-a, Editura Litera, Bucureşti 2010)
b) a dispreţui, a desconsidera: „Fericit acel ce calca titania în picioare/Care vede-n
a lui ţară libertatea re-nviind.” (Vasile Alecsandri – Deşteaptă-te române)
2. în vârful degetelor (picioarelor):
a) cu corpul sprijinit numai pe degetele picioarelor: „Se ridică în vârful degetelor,
ca să vadă mai bine” (Mihail Sadoveanu – Dumbrava minunată)
b) tiptil, cu grijă, fără zgomot: „Mai şede Moş Nechifor aşa pe gânduri până-şi
găeşte de băut apoi...se scoală şi se duce în vârful degetelor lângă căruţă” (Ion
Creanga – Moş Nechifor Coţcariul).
3. a-şi pune pofta-n cui
a) a renunţa la un lucru dorit: „pune-ti pofta-n cui despre cuscrie cu mine...”
(Vasile Alecsandri – Cucoana Chiriţa în balon)
b) a se lăsa păgubaş: „Ia mai pune-ţi pofta-n cui, cumetre, că doar nu pentru
gustul altuia m-am muncit eu” (Ion Creangă – Ursul păcălit de vulpe).
4. a învârti (pe cineva) pe degete
a) a face ce vrei din cineva: „ Lumea asta ai purta-o, uite aşa pe degete” (Ion
Creangă – Povestea lui Harap-Alb)
b) a duce pe cineva de nas: „De opt săptamâni mă poartă pe degete şi mă fierbe”
(Mihail Sadoveanu – Ţara de dincolo de negură).
5. zi şi noapte
a) tot timpul: „Aşa ostenim zi şi noapte; tăcem şi dau zvon numai tălăncile”
(Mihail Sadoveanu – Baltagul)

1
b) fără odihnă: „Alerga singur zi şi noapte în toate părţile, cum putea şi muncea în
dreapta şi stânga.” (Ion Creanga – Povestea lui Stan Păţitul).

II. Omonimia frazeologică

1.a căsca gura
a) a privi cu mirare, curiozitate naivă: „ Lălîii cască gura la mărfurile expuse prin
magazine” (Costache Negruzzi)
b) a pierde vremea: „ Mai şede el cât şede, de cască gura prin târg şi apoi îşi ia
tălpăşiţa spre casă” ( Ion Creangă – Amintiri din copilărie).
2. a se bate cu pumnii-n piept
a) a se lovi în piept în semn de pocăinţă sau de supărare: „E necăjit foc; un ceas s-a
tot plimbat pe jos; când am trecut prin curte, umbla de colo până colo, parcă vorbea
singur şi se bătea cu pumnii-n piept” (I.L.Caragiale – O noapte furtunoasă)
b) a se îngâmfa, a se lăuda: „se bătea cu pumnii în piept pe front şi îl încerca un
sentiment de mândrie” (Liviu Rebreanu – Pădurea spânzuraţilor).
3. a închide ochii
a) a deceda:
b) a nu atrage atenţia în mod intenţionat la ceva, a nu observa ceva:
→ „Închide ochii/Închide ochii , pune peste ei/Şi palmele, deasupra, orizontul –/Să
nu mai simţi cum mor pe lume miei –/Închide ochii – e departe frontul –/Închide
ochii, este sărbătoare –/Se cade să petreci cu ochii-nchişi –/Cu rugăciunea, să
păşim pe mare,/Când mieii albi, sau negri, sunt ucişi –/Închide ochii, orişicât i-ai
strânge,/Aceeaşi miei se nasc, şi sunt proscrişi -/Va ninge iar cu picături de
sânge/Şi pe nevinovaţii tăi irişi –/Închide ochii, uită, şi repetă/Aceeaşi psalmi,
colinde, amintiri –/Din întuneric, ninge-va cu cretă –/Şi mieii mor, dar numai pe
psaltiri -/Închide ochii, nu avem ce face –/Închide ochii, nu avem de-ales –/Sau
doar alegem răul ce ne place –/Înţelegând că n-avem înţeles –/Închide ochii , pune
peste ei/Şi palmele, deasupra, orizontul –/Să nu mai simţi cum mor pe lume miei
–/Închide ochii – e departe frontul” (Colecţia poezii de dragoste – Închide ochii) –
pentru ambele variante ale frazeologismului.
4. a privi cu ochii mari

2
a) a fi uimit: „Bădiţa Vasile a zâmbit atunci, iară noi şcolarii am rămas cu ochii
holbaţi unii la alţii” (Ion Creangă – Amintiri din copilărie)
b) a i se dilata ochii de furie, de mânie: „în spatele meu, un suierat furios, ca dintr-
un cuib de serpi atatati, a rasunat ca un ... Privirea lui s-a abatut asupra mea si apoi
s-a indepartat. ... L-a privit cu ochi mari pe batranul care statea intins pe podea...”
( Stephanie Meyer - Twilight – Gazda, capitolul 17)
5. a ţine cuiva isonul
a) a acompania pe cel care cânta: „ ...încep a mă da şi la scris, şi la făcut cadelniţa
în biserică, şi la ţinut isonul, de parcă eram băiet.”
b) a aproba vorbele/faptele cuiva: „cu bibilici țiuitoare; cu căruțe dejugate; cu
argații ce umblă a treabă de colo până colo și seara, când vine cireada de la câmp,
cumpăna puțului, scârțâind neunsă între furci, ține isonul berzelor de pe coșare,
ale căror ciocuri, răsturnate pe spate, toacă de-ți iau auzul. Fără a fi risipă și zarvă,
curtea boierească pare populată ...” (Duliu Zamfirescu – Viaţa la ţară)
III. Sinonimia frazeologică
1.la dracu-n praznic: „Ogorul îl arase Arcadie, însă fânul din poiana Surdului nu-i
mai aduse, deoarece «blestematul de diavol mi-a spart toate ulcioarele, a turnat
afară din bărbânţe tot laptele şi a răsturnat la gunoi putina cu brânză, ba mi-a bătut
pe deasupra şi flăcăii, de le-a dat sângele pe nas şi pe urmă a fugit la dracu-n
praznic», mai că plângea Arcadie Boiko.” (Mihai Traistă – Onoarea hoţilor de cai,
partea a IIIa)
- unde şi-a înţărcar dracul copiii: „T O M A: Apoi dă, jupâne, eu nu-s cărturar ca
d-neta, care ştii Alexandria pe de rost şi care ai umblat pe unde ş-a-nţărcat dracul
copiii” (Vsile Alescandri – Despot Vodă)
2. s-a făcut mort în păpuşoi: „- Atunci, voi să vă faceţi moarte-n păpuşoi, să nu
spuneţi nici laie, nici bălaie. Oi vorbi eu şi cu dânşii, şi las' dacă va fl ceva!...” (Ion
Creangă – Soacra cu trei nurori)
→ relaţie de sinonimie între un frazeologism şi un cuvânt: a se preface: „In 
anumite zone din Ardeal, se spune ca legenda orbetelui incepe chiar de dinainte de
facerea lumii. Dumnezeu si Diavolul, prin intermediul albinei, ar fi cerut sfatul
catelului despre cum sa adune pamantul sub cer. Catelul s-a prefacut a nu sti
raspunsul la intrebarea albinei. Dar albina, care cunostea caracterul multiplu al
orbetelui, dupa ce i-a cerut sfatul doar s-a prefacut ca a plecat. Drept pentru care,

3
crezandu-se singur, animalul divin a divulgat taina, vorbind cu sine insusi. Atunci
albina i-a spus secretul Domnului.” (Căţelul pământului – Poveşti romăneşti)
3. rea de gura: „draga tatei, iacă ce-mi tot spun mă-ta de tine: că n-o asculţi, că
eşti rea de gură şi înărăvită...” (Ion Creangă – Fata babei şi fata moşneagului)
- umbla ca meliţa: „ ş-apoi când venea moşneagul...gura babei umbla cum umblă
meliţa...” (Ion Creangă – Fata babei şi fata moşneagului).
4. i-a ieşit părul prin căciulă: „Până când să se întâmple un lucru îţi iese părul
prin căciulă” (Proverbe româneşti)
- a ajuns la capătul răbdării: „cu grijă să n-o doară deschid o paranteză/dar n-am
ajuns – nu încă – la capătul răbdării/optez la varianta ca scos din antiteză /să-mi
dau în cap de ciudă cu semnul exclamării” ( Liviu Nanu – Semne de punctuaţie)
5. I-a mas şoareci în burtă.
De foame i se lungesc urechile. Proverbe româneşti
S-a întâlnit foamea cu setea.

IV. Antonimia frazeologică (frazeologisme de uz general)

1.cu scaun la cap: „ Măi omule, te ştiam bărbat în toată legea şi cu scaun la cap”
(Liviu Rebreanu – Răscoala)
- greu de cap: „ Moş Ioane, dar dumneata cum văd eşti cam greu de cap” ( Ion
Creangă – Moş Ion Roată)
- slabi la minte: „ Era odată o babă care avea trei feciori nalţi ca nişte brazi şi tari
de virtute, dar slabi la minte” (Ion Creangă – Soacra cu trei nurori)
2. a se umple inima de bucurie: „ atunci lui Harap-Alb i –sa umplut inima de
bucurie...” (Ion Creangaă – Povestea lui Harap – Alb)
- a nu vede lumea de necaz: „ lasa-ma-n pace ca nu-mi văd lumea înaintea ochilor
de necaz...” (Ion Creanga – Povestea lui Harap-Alb)
3.s-a umplut de bucurie: „ şi când a venit Sfânta Duminică de la biserică şi a
văzut copiii lăuţi frumos...s-a umplut de bucurie” (Ion Creangă – Fata babei şi fata
moşneagului)

4
 - s-a făcut foc: „Când a mai auzit mamam şi una ca asta, s-a făcut foc!” ( Ion
Creangă – Amintiri din copilărie)
4.aşezat la mintea lui: „ Bunicul era însă aşezat la mintea lui, îşi căuta de trebi
cum ştia el.” (Ion Creangă – La Broşteni)
- nu duce capul: „ mai bine că al nostru nu poate vorbi şi nu-l duce capul, ca pe
alţii... la atâtea iznoave” (Ion Creangă – Povestea porcului).