François Mauriac

François Mauriac (n.11 octombrie 1885 – d.1 septembrie 1970) a fost romancier, poet, dramaturg, eseist,
polemist şi gazetar francez, Preşedintele Asociaţiei oamenilor de litere francezi, din 1933, membru al
Academiei Franceze , din acelaşi an; laureat al Marelui Premiu al Romanului acordat de Academia
Franceză în 1925 pentru romanul "Viaţa şi moartea unui poet"; laureat al Premiul Nobel pentru Literatură
în anul 1952.

Motivaţia Juriului Nobel

„pentru profunda sa intuiţie spirituală şi pentru intensitatea artistică cu care a dezvăluit în romanele sale
drama existenţei umane.”

Date biografice

François Mauriac s-a născut la Bordeaux, la 11 octombrie 1885. Mediul familial, burghez şi foarte catolic,
ca şi ambianţa specifică de provincie meridională franceză îi vor marca puternic opera.Îşi face studiile la
liceul din Bordeaux, vădind preferinţe pronunţate pentru opera lui Pascal şi Racine dar şi pentru cea a unor
poeţi "moderni": Baudelaire, Mallarmé, Verlaine, Francis Jammes. Devine licenţiat al facultăţii de litere
din Bordeaux. În 1906 este admis la concursul de admitere la École de Chartes din Paris, dar curând
renunţă la continuarea studiile sale în această direcţie. În 1908, colaboreză la Revue du Temps présent şi la
Revue de la Jeunesse. Editorial, debutează cu volumul de poeme Les Mains jointes (Mâinile împreunate,
1909) foarte elogios prezentat de Maurice Barrès în L'Écho de Paris (1910). În 1913 se căsătoreşte cu
Jeanne Lafon, împreună cu care va avea două fiice şi doi fii. Îndată după izbucnirea primului război
mondial, Mauriac este mobilizat ca infirmier (1914). Cu începere din 1916, începe să locuiască atât la
Paris cât şi în provincia natală, la domeniul Malagar. În urma publicării romanului Le Désert de l'amour
(Pustiul dragostei, 1925), obţine "Le Grand Prix du roman". Apare romanul Thérèse Desqueyroux (1927).
În 1930 începe să colaboreze la revistele Sept şi Temps présent, de tendinţă mai puţin conservatoare decât
L'Écho de Paris, la care colaborase în perioada imediat anterioară. Publică romanul Le Nœud de vipères
(Cuibul de vipere) în 1932, an în care devine şi preşendinte al Societăţii Oamenilor de Litere din Franţa.
Este ales membru al Academiei franceze (1933). Se reprezintă la Comedia franceză, prima sa piesă de
teatru, Asmodée (Asmodeu, 1937). Aderă la Frontul Naţional al Scriitorilor. Publică în clandestinitate Le
Chier noir (Caietul negru), sub numele de Forez, participând la Rezistenţă printr-o activitate de ziarist.
Devine laureat al Premiului Nobel (1952). Renunţă la colaborarea sa la Le Figaro şi începe să colaboreze
la L'Express (1954). Se manifestă în favoarea venirii la putere a generalului de Gaulle (1958).

Opera selectivă

Din vasta-i operă narativa şi poetică (cca 75 volume)am selectat următoarele volume:

Poeme

 Les Mains jointes (Mâinile împreunate), 1909

 L'Adieu a l'adolescence (Rămas bun adolescenţei), 1911
 Orages (Furtuni), 1925
 Le Sang d'Atys (Sângele lui Atys), 1940

1
Romane şi nuvele

 L'Enfant chargé de chaînes(Copilul încărcat de lanţuri), 1913

 La Robe prétexte (Toga pretext), 1914
 La Chair et le Sang (Carnea şi sângele), 1920
 Le Baiser aux lépreux (Sărutul dat leprosului), 1922
 Le Fleuve de feu (Fluviul de foc), 1923
 Génitrix, 1923
 Le Mal (Răul) , 1924
 Le Désert de l'amour (Pustiul dragostei), 1924
 Thérèse Desqueyroux, 1927
 Destins (Destine), 1928
 Trois récits (Trei povestiri), 1928
 Ce qui était perdu (Ceea ce era pierdut), 1930
 Le Nœud de vipères (Cuibul de vipere), 1932
 Le Mystère Frontenac (Misterul Frontenac) , 1933
 La fin de la nuit (Sfârşitul nopţii), 1935
 Les Anges noirs (Îngerii negrii), 1936
 Plongées (Scufundări) , 1938
 Les Chemins de la mer (Drumurile mării), 1939
 La Pharisienne (Femeia fariseu), 1941
 Le Sagouin (Saguinul), 1951
 Galigaï , 1952
 L'Agneau (Mielul), 1954
 Un adolescent d'autrefois, 1969

Teatru

 Asmodée (Asmodeu), 1938

 Les Mal Aimés (Cei rău iubiţi), 1945
 Passage du malin (Trecerea Necuratului), 1948
 Le Feu sur terre (Foc pe pământ), 1951

Memorialistică

 patru volume de jurnal:

o Journal I (Jurnal I), 1934
o Journal II (Jurnal II), 1937
o Journal III (Jurnal III), 1940
o Journal IV (Jurnal IV), 1951
 Bloc Notes 1958
 Mémoires intérieurs (Memorii lăuntrice), 1959
 Nouveaux Mémoires intérieurs (Noi memorii lăuntrice), 1965
 Les Autres et Moi (Ceilalţi şi eu), 1966

2
Thérèse Desqueyroux

Thérèse Desqueyroux est un des romans les plus célèbres de François Mauriac. Il est paru en 1927 et a été
adapté au cinéma par Georges Franju en 1962.

Présentation

François Mauriac romance l'histoire initialement tirée d'un fait divers, celle d'une femme qui a tenté
d'empoisonner son mari à l'arsenic, mais en vain. Pour éviter que le scandale éclate, son mari, préférant
que l'affaire soit étouffée, la disculpe devant le tribunal qui, du coup, prononce un non-lieu. Le roman
s'ouvre sur la fin du procès. Le narrateur fait ensuite un retour en arrière pour raconter le parcours de la
meurtrière, suggérant ce qui l'a amenée à essayer d'attenter à la vie de son mari : Thérèse étouffe sous le
poids des conventions bourgeoises, du mariage et de la maternité, dans un environnement qui lui semble
hostile.

Le personnage de Thérèse Desqueyroux réapparait dans un autre roman de Mauriac, La Fin de la nuit, et
dans deux nouvelles, Thérèse chez le docteur et "Thérèse à l'hôtel".

Ce livre, devenu un classique, a été réédité en septembre 2006 dans la collection Le livre de poche avec,
en couverture, un portrait de femme de Kees Van Dongen de 1920.

Analyse du roman

Le livre commence par une apostrophe de l’auteur à son personnage : « Thérèse, beaucoup diront que tu
n’existes pas ». Thérèse est en effet un personnage de fiction, plus noir que ceux que Mauriac a pu créer
jusqu’alors, plus invraisemblable, et pourtant tiré de la réalité, celle de la vie provinciale, enfermée dans
les conventions, avec l’esprit étriqué de sa bourgeoisie, qu’elle soit catholique ou radicale. Thérèse existe,
Mauriac ne l’a pas inventée, il l’a rencontrée. Mais qui est-elle ? Le sait-elle elle-même ?

Au premier chapitre, Thérèse sort du palais de justice, dans la nuit. Une ordonnance de non-lieu vient
d’être prononcée. Thérèse ne sera donc pas poursuivie par la justice, et pourtant, tous la savent coupable,
son père qui est venu la rechercher, son avocat qui l’accompagne, son mari qui l’attend en leur propriété
d’Argelouse, le lecteur enfin, qui pourtant s’attache à elle car il la sent victime.

Pendant le voyage de nuit qui, de la ville, la ramène à Argelouse au milieu de la lande, Thérèse pense à sa
vie passée et imagine ce qu’elle va dire à son mari lorsqu’elle va le retrouver, son mari qu’elle a voulu
empoisonner. Ainsi les chapitres II à VIII constituent un long monologue intérieur par lequel nous entrons
dans l’intimité de la pensée de Thérèse. C’est à la fois un flash-back et une projection sur l’avenir.

Thérèse prépare, construit à l’intention de Bernard, son mari, une longue confession, qui n’est pas
véritablement une plaidoirie, mais une mise à plat, un effort d’honnêteté pour essayer de comprendre ce
qui s’est passé, comment elle a pu en arriver, froidement, à lui administrer du poison avec bel et bien
l’intention de lui donner la mort.

Le sens de la vie de Thérèse est inscrit dans ces lignes : « Matinées trop bleues : mauvais signe pour le
temps de l’après-midi et du soir. Elles annoncent les parterres saccagés, les branches rompues et toute

3
cette boue. » Thérèse ne nie pas son crime mais cherche à l’expliquer. Elle n’a pas réfléchi, n’a rien
prémédité, à aucun moment de sa vie. Nul tournant. Seule son enfance a été heureuse. Tout le reste de sa
vie est comme marqué de la fatalité, elle n’en a pas été maître : mariée par convention, sans amour, seule
au sein du couple, étrangère à son mari, Thérèse se sent prisonnière, son horizon est borné et sa vie ne lui
appartient pas. Mais cet engluement est vécu sans révolte, la chape est trop lourde et c’est presque par
hasard, sans y réfléchir, que Thérèse a l’idée du poison. C’est en tout cas sans passion, sans haine et
comme mécaniquement. Et c’est cela qui la rend monstrueuse : sa froideur, son indifférence.

La longue confession qu’imagine Thérèse devrait permettre à son mari, non pas d’excuser sa femme, de
lui pardonner, mais peut-être tout simplement de l’approcher et de la comprendre. Ce long monologue qui
couvre plus de la moitié du livre tel un flash back depuis l’enfance, est construit autant à l’intention de
Bernard que pour Thérèse elle-même qui espère toucher son mari.

Mais Thérèse arrive au bout du voyage qui la ramène chez elle, et elle se trouve, avec une brutalité inouïe,
confrontée à la réalité. Bernard lui dicte sa conduite et elle n’aura pas le droit de prononcer un seul mot.
Elle est écrasée, tout simplement niée en tant que personne, en tant que conscience.

La désillusion est violente et le roman, sans transition, passe du monologue intérieur au récit factuel, de
l’intimité du personnage à l’extériorité la plus froide : Thérèse est consignée, recluse, puis bel et bien
séquestrée ... et cela au nom des conventions, de la famille et de l’honneur. L’individu est broyé.

Le dernier chapitre constitue une sorte d’épilogue : dans le respect des convenances, Bernard décide de
rendre sa liberté à Thérèse, il l’accompagne jusqu’à Paris où il l’abandonne à elle-même, le plus important
pour lui étant de sauver les apparences alors que Thérèse a enfin l’impression d’être libre.

À la terrasse d’un café parisien, loin de l’étouffement de la famille et de la province, les conjoints ont failli
se rencontrer. Bernard a failli descendre de ses certitudes, regarder sa femme, l’interroger. Mais non. Ce
serait se remettre en cause lui-même.

À la fin du livre, le lecteur a entendu la confession de Thérèse. Certes elle a eu un geste criminel, mais
c’est Bernard véritablement qui paraît inhumain.

André Gide

André (Paul Guillame) Gide (n. 22 noiembrie 1869, Paris - d. 19 februarie 1951, Paris) a fost un scriitor,
umanist şi eseist francez, laureat al premiului Nobel pentru literatură în anul 1947.

Motivaţia Juriului Nobel

„ pentru scrierile sale pline de înţelegere şi semnificative din punct de vedere artistic, în care problemele
şi condiţia omului au fost înfăţişate cu o cutezătoare dragoste de adevăr şi o subtilă intuiţie psihologică”.

Tinereţea şi rădăcinile sale

Gide a fost unicul fiu al lui Paul Gide şi al soţiei sale, Juliette Rondeaux. Tatăl său se trăgea dintr-o
familie de hughenoţi din sudul Franţei, mama sa, de ascendenţă normandă, chiar dacă crescuse şi fusese

4
educată în religia protestantă, aparţinea unei familii Romano-catolice, stabilită la Rouen. Când Gide a
împlinit 8 ani a fost trimis la Şcoala Alsaciană din Paris, dar educaţia sa a fost întreruptă de atacuri de
natură nevrotică. După moartea prematură a tatălui său în 1880, mama sa a preluat frâiele educaţiei sale, a
fost dat pe mâna unei guvernante indiferente şi a unor institutori. În perioada cât a locuit în Rouen Gide s-
a ataşat puternic de verişoara sa, Madeleine Rondeaux.

Gide s-a întors la Şcoala Alsaciană pentru a-şi pregăti examenul de bacalaureat, şi după ce l-a trecut în
1889, şi-a dedicat viaţa scrisului, muzicii şi călătoriilor. Prima sa operă a fost un studio al unei tinereţi
neliniştite intitulat Les Cahiers d’André Walter (1891) (Caietele lui André Walter). Scris la persoana întâi,
ca majoritatea operelor sale de mai târziu, ea împrumută elementele confesiunii, cea care avea să-i aducă
lui Gide faima care l-a consacrat.

Perioada simbolistă

În anul 1891 un coleg de şcoală, scriitorul Pierre Louÿs, l-a introdus în cercul După-Amiezelor de Marţi,
patronat de poetul simbolist Stéphane Mallarmé iar pentru o vreme opera sa a fost influenţată de ideile
curentului simbolist. Operele sale Traité de Narcisse (1891) (Narcis), Le Voyage d’Urien (1893)
(Călătoria lui Urien), şi La Tentative amoureuse (1893) (Tentativa dragostei) aparţin toate acestei
perioade. În 1893 Gide întreprinde prima sa călătorie în Africa, sperând că va scăpa astfel de restricţiile
impuse de o severă educaţie protestantă. Contactul său cu lumea arabă l-a ajutat să se elibereze de
convenţiile sexuale şi culturale ale epocii victoriene, recunoscută pentru puritanismul său excesiv. A
rezultat o revoltă in statu nascendo împotriva propriilor înclinaţii homosexuale, existente la modul latent.

Poemul în proză Roadele pământului (1897) reflectă eliberarea sa din angoasele păcatului şi acceptarea
propriilor impulsuri, indiferent cât de neconvenţionale ar fi fost acestea. Cu toate acestea, după întoarcerea
la Paris, relaxarea aceasta s-a pierdut total, căci scriitorul s-a întors în saloanele pariziene, extrem de
"înţepate". Va satiriza acest mediu în povestirea Paludes (Mlaştini) (1894) - o minunată parabolă a
animalelor, care, deoarece locuiesc în peşteri întunecate sfârşesc prin a-şi pierde vederea şi a orbi. În 1894
Gide s-a reîntors în Africa de Nord unde a întâlnit cuplul format din Oscar Wilde şi Lord Alfred Douglas,
care l-au încurajat să-şi recunoască homosexualitatea ascunsă cu mare grijă. A fost rechemat în ţară din
pricina bolii mamei sale; aceasta a murit în luna mai 1895. În luna octombrie 1895 Gide s-a căsătorit cu
vara sa Madeleine, care anterior îi refuzase cererea în căsătorie. În 1896 a fost ales primar al comunei La
Roque - era în acel timp, la doar 27 de ani, cel mai tânăr primar francez. Deşi şi-a luat misiunea în serios a
reuşit să termine Fructele pământului în 1897 şi nu a avut prea mare succes, deşi după cel de-al doilea
război mondial a fost considerat cel mai influent dintre textele autorului. Se pare că generaţia de cititori se
schimbase iar modul de valorizare a textului era diferit.

Anii de maturitate

Cu Prométhée mal enchaîné (1899) (Prometeu rău înlănţuit), Gide se întoarce la stilul său satiric din
Călătoria lui Urien şi Mlaştini, care constituie ultima încercare de a descoperi valorile individuale.
Operele scrise în această perioadă fac parte din zona cea mai bogată în sensuri a creaţiei sale.
L'Immoraliste (1902) (Imoralistul), La Porte étroite (1909)(Poarta îngustă) şi La Symphonie pastorale
(1919) (Simfonia pastorală) reflectă încercarea lui Gide de obţine armonia în familia sa şi de studiere a
relaţiilor interumane. Ele marchează şi un pas semnificativ în privinţa interesului pentru problemtica
psihologică. Imoralistul şi Poarta îngustă au fost scrise sub forma unor proze, cărora Gide le dă numele de

5
"récit" adică în aparenţă povestiri de o simplitate studiată dar foarte ironice în care un narator la persoana
întâi revelează ambiguităţile morale înnăscute ale vieţii cu ajutorul unor amintiri. În aceste opera Gide
realizează nişte capodopere ale construcţiei clasice şi foloseşte un stil pur, foarte simplu. În viaţa sa în
această perioadă Gide trece printr-o perioadă de angoasă şi de adânci suferinţe sufleteşti.

Deşi dragostea pentru Madeleine i-a oferit ceea ce el numea "orientarea sa mistică", s-a descoperit a fi
incapabil de a avea o relaţie apropiată şi permanentă cu aceasta, de a-şi reconcilia dragostea cu setea lui
permanentă de libertate şi cu pornirile sale interioare sau cu setae sa insaţiabilă de experienţe noi. Les
Caves du Vatican (1914) (Pivniţele Vaticanului) marchează tranziţia la a doua fază a carierei lui Gide. El a
numit acest text o şotie, prin care desemna o operă satirică ale cărei personaje cam nebunatice sunt tratate
în maniera unei farse în interiorul unei structuri narrative absolute neconvenţionale. Aceasta a fost de
altfel prima sa operă cu caracter anticlerical.

Criticul literar şi eseistul

La începutul anilor 1900 Gide a început să fie cunoscut şi în calitatea sa de critic literar şi de eseist şi în
1908 s-a aflat printre oamenii de cultură care au fondat faimoasa revistă literară La Nouvelle Revue
Française, cea care a dat contur şi personalitate literaturii franceze până la declanşarea primul război
mondial. În jurul revistei s-a creat o adevărată emulaţie şi a apărut şi editura N.R.F., care publica literatură
franceză contemporană şi care avea să se transforme în prestigioasa editură Gallimard. În timpul
războiului Gide a lucrat la Paris, iniţial pentru Crucea roşie, apoi într-o casă de convalescenţă pentru
soldaţi, iar apoi a adăpostit în casa sa refugiaţi de război. În 1916 s-a reîntors la Cuverville, casa sa după
căsătorie şi s-a reapucat de scris. Războiul i-a amplificat dramele interioare şi în 1916 începuse deja să
scrie un al doilea Jurnal (publicat in 1916 sub titlul Numquid et tu?) în care a înregistrat căutarea sa
permanentă a lui Dumnezeu. În final, incapabil să iasă din această dilemă, exprimată prin declaraţia
"Catolicismul este inadmisibil, protestantismul este intolerabil, dar cu toate acestea mă simt creştin până în
măduva oaselor"), s-a hotârât să-şi construiască o etică proprie, prin care să trasforme simţul vinovăţiei în
Eul său cel mai profund. Acum, din dorinţa de rupe orice legătură de trecut, şi-a început autobiografia
intitulată, Si le grain ne meurt (1926) (Dacă totul moare), o naraţiune a propriei sale vieţi, din copilărie
până în epoca acestei maturităţi creatoare. În 1918 amiciţia cu tânărul Marc Allégret a produs cea mai
serioasă criză din căsnicia sa, în care soţia sa într-un atac de gelozie a distrus cea mai dragă posesiune a lui
Gide, scrisorile trimise ei în perioada lor de corespondenţă îndrăgostită.

După război

După război tumultul său sufletesc s-a mai liniştit şi scriitorul a început să capete figura liniştită din pozele
realizate la bătrâneţe. A luat decizia să-şi admită diferenţa şi a scris în 1918 Corydon (un dialog Socratic
în apărarea homosexualităţii, anunţat încă din autobiografia sa). Publicarea lui Corydon în 1924 a fost
dezastruoasă iar Gide a fost atacat chiar şi de cei mai apropiaţi dintre prietenii săi. Gide a scris în această
epocă singurul său roman recunoscut ca atare de scriitor, Les Faux-Monnayeurs (1926) (Falsificatorii de
bani). El înţelegea prin asta că prin scop, dimensiuni şi intenţii naraţiunea aceasta era diferită de celebrele
sale şotii. E o construcţie complexă şi intricată în care rudele sau profesorii unui grup de adolescenţi
exercită atitudini corupătoare, atât în săli de clase cât şi în exteriorul lor. Falsificatorii de bani reia toate
temele preferate ale lui Gide printr-o progresie de scene, prin care acesta dorea să exprime structura
fracturată a unei zile reale.

6
În 1925 Gide călătoreşte din nou în coloniile franceze din Africa ecuatorială. La întoarcere va publica
Voyage au Congo (1927) (Călătorie în Congo), în care critic dur politica Franţei coloniale. Gide se
implică activ în politică iar umanismul său se manifestă prin aceste luări de poziţie în favoarea celor
obidiţi. Pentru un timp va crede şi în comunism, în 1936 va vizita Uniunea Sovietică, şi, deşi se declară
iniţial încântat de cele văzute va reveni asupra impresiilor iniţiale în alte două cărţi, în care îşi exprima
deziluzia faţă de Stalinism, şi anume în volumele Retour de l'U.R.S.S. (1936) (Întoarcerea din URSS) şi
Retouches à mon retour de l'U.R.S.S. (1937) (Post-scriptum la Intoarcerea din U.R.S.S.).

Opera de senectute

În 1938 soţia lui Gide, Madeleine, a murit. După o lungă perioadă de separare, boala ei îi reduce
împreună. Pentru scriitor ea fost marea sa dragoste. Odată cu izbucnirea celui de-al doilea război mondial,
Gide a început să aprecieze valorile tradiţionale şi să aprecieze trecutul. Din 1942 şi până la sfârşitul
războiului Gide va locui în Africa. Aici scrie piesa de teatru Tezeu, a cărei intrigă simbolizează chiar
această întoarcere a lui Gide către trecut, căci Tezeu se poate reîntoarce la Ariadna doar pentru că este
agăţat de firul subţire al tradiţiei. În iunie 1947 Gide a obţinut primul său titlu onorific, cel de doctor în
litere la Universitatea din Oxford. În acelaşi an, în luna noiembrie, i se acordă Premiul Nobel pentru
literatură. În 1950 va publica ultimul volum din Jurnal, o înregistrare a vieţii sale din 1889 şi până la
vârsta de 80 de ani. Jurnalul acesta, cu peste un million de cuvinte este o naraţiune în care a înregistrat
experienţe, impresii şi crize morale, pe o perioadă care depăşeşte 60 de ani şi constituie un document de o
bogăţie sufletească extraordinară. După publicarea sa Gide a renunţat complet la scris.

Clasic al literaturii universale

Gide a militat pentru cunoaşterea de sine şi sinceritate iar această credinţă a fost îmbogăţită de umanismul
său şi de apelul continuu la toleranţă pe care l-a susţinut prin intermediul întregii sale opere. Deşi a fost o
figură literară nu lipsită de controverse în plan biografic, Gide a fost considerat un spirit revoluţionar, care
a sprijinit deschis calea libertăţii individuale şi a sfidat principiile moralităţii înguste, mic burgheze.

Încă înainte de moartea sa a fost recunoscut în unanimitate drept un umanist şi un moralist în descendenţa
vechii tradiţii a moraliştilor francezi din secolul al XVII-lea. Caracterul nobil şi puritatea şi înălţimea
stilului său i-au asigurat un loc în Panteonul literaturii franceze, dar şi universale din toate timpurile.

Antologii

 Oeuvres complètes, 15 volume (1932-39; index, 1954)

 Romans, récits et soties, oeuvres lyriques (Romane, povestiri şi şotii, opere lirice) (1958)
 Théâtre (Teatru) (1947)

Volume publicate

 Les Cahiers d'André Walter (Caietele lui André Walter) (1891)

 Le Traité du Narcisse (Tratatul lui Narcis) (1891)
 Les Poésies d'André Walter (Poeziile lui André Walter) (1892)
 La Tentative amoureuse (Tentativa amoroasă) (1893)
 Le Voyage d'Urien (Voiajul lui Urien) (1893)

7
  Les Nourritures terrestres (Fructele pământului) (1897)
 El Hadj (1899)
 Amyntas (1906)
 Le Retour de l'enfant prodigue (Întoarcerea fiului risipitor) (1907)
 Les Nouvelles Nourritures (Noile fructe ale pământului) (1935)

Povestiri, fabule

 Paludes (Mlaştini) (1895)

 Le Prométhée mal enchaîné (Prometeu rău înlănţuit) (1895)
 L'Immoraliste (Imoralistul) (1902)
 La Porte étroite (Poarta îngustă) (1905)
 Isabelle (1911)
 Les Caves du Vatican (Pivniţele Vaticanului) (1914)
 La Symphonie pastorale (Simfonia pastorală) (1919)
 L'École des femmes (Şcoala femeilor) (1929)
 Robert (1929)
 Geneviève (1936)
 Thésée (Tezeu) (1946)

Romane

Les Faux-monnayeurs (Falsificatorii de bani) (1926)

Drame

 Philoctète (Filoctet) (1899)

 Le Roi Candaule (Regele Candaules) (1901)
 Saül (1903)
 Bethsabé (Batşeba) (1912)
 Œdipe ("Oedip" în "Două legende: Oedip şi Tezeu") (1931)
 Perséphone (1934)
 Le Treizième arbre (1935)
 Robert, ou l'intérêt général (Robert sau interesul general) (1944-45)
 Le Retour (1946)
 Les Caves du Vatican (1950), dramatizare a romanului omonim

Critică literară

 Réflexions sur quelques points de littérature (1897)

 De l'influence en littérature (1900)
 Les limites de l'art (1901)
 Prétextes (Pretexte sau Pre-texte) (1903)
 Nouveaux prétextes (Noi pretexte) (1911)
 Dostoïevsky d'après sa correspondance (Dostoievsky din corespondeţa lui) (1923)
 Incidences (1924)

8
  Le Journal des faux-monnayeurs (Jurnalul falsificatorilor de bani) (1926)
 Essai sur Montaigne (Eseu despre Montaigne) (1929)
 Divers (1931)
 Interviews imaginaires (Interviuri imaginare) (1943)
 Attendu que... (Aşteptând...) (1943)
 L'Enseignement de Poussin (Învăţătura lui Poussin) (1945)
 Poétique (1947)
 Préfaces (1948)
 Rencontres (1948)
 Éloges (1948)
 Notes sur Chopin (Note despre Chopin) (1948)

Jurnale de călătorie

 Voyage au Congo (Călătorie în Congo) (1927) şi Le Retour du Tchad (Întoarcerea din Ciad) (1928)
 Dindiki (1927)
 Retour de l'U.R.S.S. (Întoarcerea din U. R.S.S.)(1936)
 Retouches à mon retour de l'U.R.S.S. (Gânduri după întoarcerea din U.R.S.S.) (1937)
 Découvrons Henri Michaux (1941)
 Thésée (1946)
 Le retour (1946)
 Paul Valéry (1947)
 Le procès (1947)
 L'arbitraire (1947)
 Eloges (1948)
 Littérature engagée (1950)

Jurnal intim

 Journal, 1889-1939 (1939); Journal, 1939-49

Autobiografie

 Si le grain ne meurt

Alte opere

 Feuilles de route 1895-1896 (Foi de călătorie) (1897)

 Lettres à Angèle (Scrisori Angelei) (1900)
 L'immoraliste (Imoralistul) (1902)
 De l'importance du public (Despre importanţa publicului) (1903)
 Le retour de l'enfant prodigue (Întoarcerea fiului risipitor) (1907)
 Oscar Wilde (1910)
 Charles-Louis-Philippe (1911)
 C. R. D. N. (1911)
 Souvenirs de la Cour d'Assises (Amintiri de la Curtea cu Juri) (1914)

9
  Corydon (1920)
 Numquid et tu?... (1922)
 Incidences (1924)
 Si le grain ne meurt (1926)
 L'école des femmes (Şcoala femeilor) (1929)
 Essai sur Montaigne (Eseu despre Montaigne) (1929)
 Un esprit non prévenu (Un spirit neprevenit) (1929)
 La séquestrée de Poitiers (Sechestrata din Poitiers) (1930)
 L'affaire Redureau (Afacerea Redureau) (1930)

Monografii

 Claude Jacques Mahias, La Vie d'André Gide (Viaţa lui André Gide) (1955)
 Jean Lambert, Gide familier (Gide familiar) (1958)
 Pierre de Boisdeffre, Vie d'André Gide (Viaţa lui André Gide), 1869-1951, 2 vol. (1970-71)
 Jean Delay, La Jeunesse d'André Gide (Tinereţea lui André Gide), 2 vol. (1956-67)
 George D. Painter, André Gide: A Critical Biography (André Gide: o biografie critică) (1968)
 Jean Schlumberger, Madeleine et André Gide, 1956.
 Thomas Cordle, André Gide, (1993)
 Pierre Lepape, André Gide, Le messager, Paris, Seuil, 1997.
 Claude Martin, André Gide ou La vocation du bonheur. I, 1869-1911, Fayard, Paris, 1998.
 Roger Kempf, Avec André Gide, Paris, Grasset, 2000.

Opere critice

 René Schwob, Le vrai drame d’André Gide (Adevărata dramă a lui André Gide), Paris, Éditions
Grasset, 1932
 Roger Bastide, Anatomie d'André Gide, (Anatomia lui André Gide), Paris, PUF, 1972

Străinul

Romanul Străinul, scris de Albert Camus, a apărut în 1942. Acesta face parte din „ciclul absurdului”, o
trilogie compusă din romanul „Strainul”, eseul Mitul lui Sisif şi piesa de teatru Caligula, constituind
fundamentul filozofiei camusiene: absurdul, din cadrul existenţialismului. Pe baza acestui roman, tradus în
40 de limbi, Luchino Visconti a realizat o adaptare cinematografică în 1967.

Prezentare

Romanul îl are ca protagonist pe Meursault, un narator-personaj, ce trăieşte în Algeria franceză. Eroul

primeşte o telegramă prin care este înştiinţat că mama sa este pe moarte. Se duce la azilul de bătrâni din
Marengo şi asistă la funeralii fără să aibă conduita unui fiu îndoliat.

Peste o bucată de vreme, îl întâlneşte pe Raymond Sintès (un coleg de palier) care-l invită la plajă. Acesta
din urmă ,fiind un proxenet s-a dovedit brutal faţă de curtezana sa maură; îi e frică de represalii. Pe plajă
se întâlnesc cu doi oameni dintre care unul este fratele tinerei. Are loc o altercaţie. Puţin timp după
eveniment, Meursault, copleşit de căldură şi intensitatea luminii, plimbându-se singur pe plajă, îl

10
întâlneşte pe unul dintre cei doi în apropierea unui loc răcoros. Arabul, al cărui nume rămâne necunoscut,
scoate cuţitul; Meursault pune mâna pe revolverul ce i-l dăduse Raymond. Abrutizat de căldura şi lumina
puternică de după-masă, speriat de strălucirea cuţitului, Meursault trage repetat omorându-l pe acesta.

Arestat, aşteaptă 11 luni până să fie judecat. Pe tot parcursul procesului i se reproşau lipsa emoţiilor la
moartea mamei sale şi viaţa lipsită de griji de după doliu. Este condamnat la moarte pentru faptul că nu s-a
conformat moravurilor societăţii sale.

Analiză şi comentarii

Romanul face parte din trilogia pe care Camus o va numi „ciclul absurdului”. Aceasta conţine un eseu
filozofic intitulat Mitul lui sisif piesa de teatru Caligula.

Este vorba de un roman ( odată Camus scria: „Dacă vrei să devii filozof, scrie romane”) al cărui personaj
principal, misterios, nu se conformează canoanelor moralităţii sociale şi pare înstrăinat de lume şi chiar de
el însuşi. Meursault se rezumă la o naraţiune apropiată de cea a unui jurnal intim (mai puţin analiza), la a
face inventarul evenimentelor, poftelor şi grijilor sale. Este reprezentativ omului absurdului descris în
Mitul lui sisif , absurdul născându-se din „această confruntare dintre dorinţa umană şi tăcerea nejustificată
a lumii.”.

A doua parte a romanului (care începe chiar după crimă) îl prezintă pe narator renăscut faţă de lume şi faţă
de el însuşi, ca şi cum, moartea apropiindu-se, l-a făcut să simtă cât de fericit fusese. Meursault este prolix
atunci când vine vorba de exprimarea sentimentelor sale şi a revoltei.

Stilul romanului, mai degrabă neutru şi alb, redă acţiunea cu perfectul compus, despre care Sartre va spune
că „accentuează solitudinea fiecărei bucăţi de frază”, pune în centru solitudinea personjalului în raport cu
lumea şi cu el însuşi.

Aspecte filozofice

Fără îndoială, Camus, prin acest roman aparţinând „ciclului absurdului”, a transpus în plan romanesc
teoria din Mitul lui Zizif. La prima lectură a acestui roman, se ajunge la concluzia pe care Sartre a tratat-o
amănunţit în Situations I, aici, la acest nivel, existenţa nu are sens. Înlănţuirea evenimentelor este dictată
de hazard, luând forma unei fatalităţi în faţa omului. De aceea, Meursault este rece şi distant atunci când
inventariază evenimentele, ca şi cum acestea ar surveni independent şi fără voia lui. Cu toate acestea,
Meursault rămâne un personaj pozitiv, care se pliază perfect acestei existenţe/ acestui mod de a trăi, de
altfel, nici nu minte în faţa Mariei sau a tribunalului, nici nu are un aer orgolios: pur şi simplu, acceptă
lucrurile aşa cum sunt ele şi nu vede niciun interes în a-i minţi pe alţii şi nici chiar pe el însuşi.

Ucigându-l pe arab, Meursault o face ca urmare a unui instinct criminal, comportându-se ca şi cum ar fi
fost ghidat de soare şi lumină. Astfel, crima primeşte o alură cvasi mitică, mai ales că soarele şi lumina
sunt omniprezente în roman, având un impact concret asupra faptelor naratorul-personaj.

A doua parte a romanului prezintă un Meursault arestat, obligat de a reflecta la viaţă şi sensul acestuia,
contemplând sporadic moartea. Se conturează revolta faţă de injustiţie, revolta faţă de o moarte ce survine
mult prea devreme, cât şi împăcarea cu lumea şi cu sinele. Urmărindu-i dezgustul faţă de injustiţie şi

11
condamnarea la moarte, Meursault, personajul pe care-l va construi mai târziu, va fi înzestrat cu acestea.
„Opusul celui care se sinucide, scrie Camus în Mitul lui Zizif, este condamnatul la moarte”: pentru că cel
ce doreşte să se sinucidă, renunţă, în timp ce condamnatul se revoltă. Iar revolta este singura atitudine pe
care o poate avea omul absurdului: „Extrag din absurd trei elemente: revolta, libertatea şi pasiunea mea.
Printr-un joc de conştiinţă, din invitaţia la moarte fac regula de căpătâi a vieţii – refuz suicidul.” scrie
Camus în eseul său. „Capodoperele se recunosc prin faptul că au mult mai mult de spus decât comentariile
pe care le provoacă. Doar aşa ne pot marca: lăsând de fiecare dată, în spatele fiecărei porţi, o altă poartă
deschisă.” (Bernard Pigaud, Străinul, Albert Camus).

Totuşi, opera rămâne ficţiune, nu eseu; de altfel, Camus mărturiseşte că a scris Străinul pentru a se
destinde: romanul are un scop ludic şi nicidecum filozofic, cu o aparentă legătură între ficţiune şi
existenţialism.

Într-un ultim interviu, Albert Camus se justifică astfel:

„Am sintetizat Străinul, acum ceva vreme, printr-o frază de care-mi aduc aminte, deoarece e paradoxală:
«În societate, fiecare om ce nu plânge la înmormântarea mamei sale, riscă să fie condamnat la moarte.»
Voiam să spun că eroul romanului este condamnat pentru că nu participă la joc. În acest sens, el apare ca
un străin societăţii în care trăieşte, zăboveşte, rămâne pe dinafara, în suburbiile vieţii private, solitare,
plină de voluptate. De aceea, cititorii au fost tentaţi să-l asemene unei epave. Meursault nu se supune
regulilor jocului. Răspunsul este simplu: refuză să mintă. ![…] …Cititorul nu s-ar înşela dacă ar vedea în
Străinul povestea unui om care, lipsit de orice atitudine eroică, acceptă să moară pentru adevăr. Meursault,
pentru mine, nu este o epavă, ci un om sărac şi dezgolit, îndrăgostit de soare, fără să lase umbre. Departe
de a fi privat de orice sentiment, îl cuprinde o pasiune profundă pentru absolut şi adevăr. Mi-a venit, de
asemenea, să spun, paradoxal, că am încercat să descriu prin personaj singura cruce/ povară pe care o
merităm. Se va înţelege, din ceea ce am explicat, că, fără nicio tentă de blasfemie, doar cu o afecţiune
ironică, un artist îşi rezervă dreptul să-şi analizeze personajele din creaţia sa.

Jean-Paul Sartre

Jean-Paul Sartre ([ʒɑ̃ pol saʁ.tʁ(ə)], pe numele complet Jean-Paul Charles Aymard Sartre; n. 21 iunie
1905, Paris, d. 15 aprilie 1980, Paris) a fost un filozof francez, reprezentant al existenţialismului, scriitor
(Premiul Nobel 1964), jurnalist şi militant social. A influenţat profund generaţia care i-a urmat, în special
tineretul din perioada de după cel de-al Doilea Război Mondial, nu doar prin filozofia şi opera sa literară,
ci mai ales ca intelectual angajat. Diversele sale angajamente sociale sunt inseparabile de gândirea sa
filozofică.

Viaţa

Jean-Paul Sartre se naşte la Paris pe 21 iunie 1905. Este crescut de mamă (tatăl său moare în 1906, pe
când el avea doar un an) şi de bunicul matern, într-o familie de burghezi înstăriţi care îi oferă o educaţie
conservatoare (v. Les Mots). În 1916 mama sa se recăsătoreşte şi familia trebuie să se mute. Intră la liceul
La Rochelle. Între 1924 şi 1929 studiază la École Normale Supérieure din Paris, cu accentul pe psihologie,
sociologie şi filozofie, fiind influenţat de opera lui Henri Bergson, Essai sur les données immédiates de la
conscience; se va adăuga mai apoi interesul fundamental pentru intenţionalitatea husserliană şi ontologia
lui Heidegger.

12
Tinereţea şi maturitatea

O cunoaşte pe cea care-i va fi alături întreaga viaţă, Simone de Beauvoir; relaţiile lor (despărţite dialectic
în „necesare şi contingente”) fiind caracterizate de o libertate reciprocă a implicării, pe care amândoi o
asumă plenar. Până la izbucnirea celui de al doilea război mondial, Sartre predă filozofia la diferite licee
din Le Havre, Laon şi Paris, cu o întrerupere în 1933-1934, când are o bursă de studii la Berlin, unde
audiază prelegerile lui Edmund Husserl şi o seamă de cursuri ale lui Martin Heidegger, a cărui principală
operă, Sein und Zeit, îi va inspira interpretări multiple asupra problematicii fiinţei; ambii filozofi erau, pe
atunci, puţin cunoscuţi în Franţa. Prima sa operă literară, La Nausée (Greaţa) cuprinzând deja în germene
ideile sale filosofice de mai târziu, în special cea a contingenţei radicale a existenţei, apare în 1938. În
1940, concentrat, ia parte la aşa-numitul „război ciudat”; după deschiderea ostilităţilor este luat prizonier
de germani, dar eliberat din stalag un an mai târziu. La Paris participă la câteva grupuri intelectuale de
rezistenţă împotriva ocupaţiei germane (grupul „Socialisme et liberté” care scotea revista cu acelaşi
nume), activitate care a rămas necunoscută Gestapo-ului şi autorităţilor de ocupaţie, astfel că reuşeşte să
monteze în acei ani piesa de teatru Les Mouches (Muştele, 1943), cu o tematică antiautoritară. Câţiva —
Vladimir Jankélévitch, printre ei — aveau să-i reproşeze mai târziu, cu toate acestea, o „lipsă de angajare
politică” în acei ani ai ocupaţiei. În 1943, publică cea mai importantă operă a sa, care a pus bazele
existenţialismului în Franţa, L'Être et le Néant (Fiinţa şi neantul).

Afirmarea

În 1945, Sartre iniţiază apariţia revistei literare şi politice Les Temps Modernes, redactând manifestul-
program împreună cu prietenul său Maurice Merleau-Ponty. În 1946 ţine la Sorbona o celebră conferinţă
intitulată „Existenţialismul este un umanism” (vezi "Legături externe"), în care expune filozofia şi morala
existenţialistă, punând capăt unor speculaţii naive asupra acestei doctrine filozofice. În acei ani Sartre
înclină tot mai mult către o ideologie de stânga sau de inspiraţie marxistă şi manifestă - cu deosebire în
1951-54 - o simpatie faţă de comunism ca societate alternativă, şi faţă de Uniunea Sovietică, simpatie
care-l îndepărtează mai apoi de o seamă de prieteni, precum André Gide, Albert Camus, André Malraux.
După reprimarea violentă de către armata sovietică a revoltei anti-comuniste din Ungaria (1956), reacţia
imediată a lui Sartre a fost de condamnare a represiunii; se îndepărtează de partidul comunist francez;
continuă să facă vizite private în Uniunea Sovietică, China comunistă şi Cuba lui Fidel Castro. Abia după
înăbuşirea „Socialismului cu faţă umană” din Cehoslovacia de către forţele Tratatului de la Varşovia în
1968, Sartre se distanţează total, printr-o condamnare fermă şi definitivă, de aşa-numitul „socialism real”,
rămânând doar un militant de stânga, un intelectual împotrivindu-se discursului autorităţii. În timpul
războiului din Algeria este hotărât de partea F.L.N.-ului; ca represalii, armata clandestină O.A.S. pune la
cale un atentat cu bombă, aruncându-i în aer locuinţa pe 7 ianuarie 1952. Din pricina luărilor sale de
poziţie, aşa cum arată documentele epocii, Sartre este sub supravegherea serviciilor secrete franceze
vreme de ani de zile, având pe urmele sale zeci de agenţi, i se violează corespondenţa şi îi sunt ascultate
convorbirile telefonice. În 1964 refuză Premiul Nobel pentru literatură, căci „nici un om nu merită să fie
consacrat din timpul vieţii”, gest care provoacă scandal. Acceptă în schimb preşedinţia Tribunalului
Internaţional, curte simbolică iniţiată de filozoful şi militantul englez Bertrand Russel pentru condamnarea
războilului din Vietnam. Susţine mişcarea studenţească de protest din vara anului 1968, recunoscându-i
importanţa politică şi morală. Sănătatea i se degradează rapid în acei ani. Uzat de o supraactivitate literară
şi politică, de consumul de tutun, alcool sau amfetamine (după propria-i mărturisire, ajunsese la un tub de
20 de pastile pe zi, pentru a putea să scrie în ritmul propus), într-o zi îşi pierde cunoştinţa. Este nevoit apoi

13
să-şi diminueze orele şi ritmul de muncă. Vederea îi slăbeşte tot mai mult, iar în plimbările sale nu mai
poate face mai mult de un kilometru pe zi.

Anii din urmă

În toamna lui 1973 devine fondatorul şi conducătorul cotidianului de stânga Libération, dar sănătatea
şubredă îi limitează activitatea; în special scăderea progresivă a acuităţii vizuale până aproape de orbire îl
împiedică să mai scrie şi îl constrânge să-şi angajeze un secretar particular. Jean-Paul Sartre moare în 15
aprilie 1980 la spitalul Broussais din Paris, în vârstă de 75 de ani, în urma unei embolii pulmonare. Ştirea
morţii sale provoacă o vie emoţie în întreaga lume. Zeci de mii de oameni, veniţi de pe toate meridianele,
vor însoţi cortegiul funerar până la cimitirul Montparnasse din Paris pentru a-i aduce ultimul omagiu. A
rămas faimoasă remarca unui tânăr către tatăl său la sfârşitul acelei zile: „Am fost la manifestaţia
împotriva morţii lui Sartre”. Considerat „filozoful libertăţii”, zeci de volume, monografii şi studii apar în
fiecare an în întreaga lume despre ideile, opera şi viaţa sa.

Operă

Filozofie

 L'Imagination (Imaginaţia) 1936

 La Transcendence de l'Ego. Esquisse d'une description phénoménologique (Transcendenţa
egoului. Schiţă pentru o descriere fenomenologică), 1936
 Esquisse d'une théorie des émotions (Schiţă pentru o teorie a emoţiilor), 1939
 L'Imaginaire. Psychologie phénomologique de l'imagination (Imaginarul. Psihologie
fenomenologică a imaginaţiei) 1940
 L'Etre et le Neant. Essai d'ontologie phenomenologique (Fiinţa şi neantul) 1943
 L'existentialisme est un humanisme (Existenţialismul este un umanism), conferinţă publică, 1946)
 Critique de la raison dialectique. Precedé de Question de methode (Critica raţiunii dialectice,
1960)
 Cahiers pour une morale (Caiete pentru o morală), postum, publicat în 1983
 Situations philosophiques (Situaţii filosofice), 1990
 Verité et existence (Adevăr şi existenţă), 1990.

Romane şi nuvele

 La Nausée (Greaţa), 1938

 Le Mur (Zidul) (Le Mur; La Chambre; Érostrate; Intimité; L'Enfance d'un chef), 1939
 L'Enfance d'un chef (Copilăria unui şef), 2003
 Les Chemins de la liberté (Drumurile libertăţii): vol.I, L'Âge de raison (Vârsta raţiunii), 1945;
vol.II, Le Sursis (Amânarea), 1945; vol.III, La Mort dans l'âme (Cu moartea în suflet), 1949
 Écrits de jeunesse (Scrieri de tinereţe), 1990

Teatru

 Les Mouches (Muştele), 1943

 Huis clos (Uşi închise), 1945

14
  Morts sans sépulture (Morţi fără mormânt) 1947
 La Putain respectueuse (Târfa cu respect)1947
 Les Mains sales (Mâinile murdare) 1948
 Le Diable et le Bon Dieu (Diavolul şi bunul dumnezeu) 1951
 Nekrassov, 1956
 Les Séquestrés d'Altona (Prizonierii din Altona), 1960
 Les Troyennes (adaptare după Euripide), 1966

Critică

 Baudelaire, 1947
 Saint-Genet, comédien et martyr (Sfântul Genet, comediant şi martir) 1952
 Qu'est-ce que la littérature? (Ce este literatura?), 1964
 L'Idiot de la famille (Idiotul familiei), monografie Flaubert, vol. I, 1971; vol. II, 1972
 Un théâtre de situation (Un teatru de situaţie, 1973
 Critiques littéraires (Cronici literare) 1975
 Mallarmé, 1984

Eseuri

 Situations (Situaţii), 1947-1976

o vol. I, Essais critiques, 1948
o vol. II, Littérature et engagement, 1948
o vol. III. Lendemains de guerre, 1949
o vol. IV, Portraits, 1964
o vol. V, Colonialisme et néo-colonialisme, 1964
o vol. VI, Problèmes du marxisme, 1, 1964
o vol. VII, Problèmes du marxisme, 2, 1965
o vol. VIII, Autour de '68, 1972
o vol. IX, Mélanges, 1972
o vol. X, Politique et autobiographie, 1976
 Plaidoyer pour les intellectuels, 1972

Eseuri politice

 L'Affaire Henri Martin. Textes commentés par Jean-Paul Sartre (Afacerea Henri Martin. Texte
comentate de Jean-Paul Sartre), 1953
 Entretiens sur la politique, Gérard Rosenthal, David Rousset et Jean-Paul Sartre (Convorbiri
despre politică), 1949
 Réflexions sur la question juive (Reflecţii despre chestiunea evreiască), 1954 (prima ediţie, 1946)
 On a raison de se révolter. Discussions entre Philippe Gavi, Jean-Paul Sartre et Pierre Victor
(Avem dreptate să ne revoltăm), 1974

Autobiografii, memorii, corespondenţă

 Les Mots (Cuvintele), 1964

15
  Carnets de la drôle de guerre (Carnete dintr-un război ciudat), 1983
 La Reine Albemarle ou le dernier touriste (Regina Albemarle sau ultimul turist), 1991
 Lettres au Castor et à quelques autres (Scrisori către Castor şi către alte câteva), 1983

Scenarii

 Freud, passions secrètes (Freud, pasiuni secrete),1960, film documentar în regia lui John Huston;
 L'Engrenage (Mecanismul), 1996
 Le Scénario Freud (Scenariul Freud), 1984
 Les Jeux sont faits (Jocurile sunt făcute), 1996 (prima ediţie, 1947)

Prefeţe, alte contribuţii

 Nathalie Sarraute, Portrait d'un inconnu, 1956

 Frantz Fanon, Les Damnés de la terre, 1961
 Stéphane Mallarmé, Poésies, 1966
 Albert Memmi, Portrait du colonisé précédé du Portrait du colonisateur, 1985
 Georges Michel, La Promenade du dimanche, 1967
 Antonin Liehm, Trois générations, 1970
 André Puig, L'Inachevé, 1970
 Gisèle Halimi, Le Procès de Burgos, 1971

Contribuţii la volume colective

 Le Chant interrompu. Histoire des Rosenberg, volum colectiv Aragon, P. Courtade, M. Druon, I.
Ehrenbourg, F. Howard, J. Fréville, P. Gascar, Guillevic, F. Hellens, C. Julien, J. Kessel, J.
Madaule, F. Mauriac, H. Pichette, V. Pozner, J. Prévert, C. Roy, J.-P. Sartre, A. Seghers, E. Triolet
şi de Vercors, ilustraţii de Pablo Picasso - hors série, 1955
 Kierkegaard vivant, volum colectiv de J.-P. Sartre, J. Beaufret, G. Marcel, L. Goldmann, M.
Heidegger, E. Paci, K. Jaspers, J. Wahl, J. Hersch et de N. Thulstrup. Allocution de René Maheu,
1966
 Tribunal Russel, vol. I, Le Jugement de Stockholm (publicat sub direcţia lui Vladimir Dedijer); vol.
II, Le Jugement final (publicat sub direcţia lui Jean-Paul Sartre) 1967-1968

Opere complete, în colecţia Pléiade

 Œuvres romanesques, 1982

 Théâtre complet 2005

Evocări, corespondenţă, memorii, referinţe

Simone de Beauvoir:

 Mémoires d'une jeune fille rangée, 1958;

 La Force de l'âge, 1960;
 La Force des choses, 1963;

16
  Tout compte fait, 1972;
 La Cérémonie des adieux, suivi d'Entretiens avec Jean-Paul Sartre, 1981;
 Journal de guerre, 1990;
 Lettres à Sartre, vol. I şi II, 1990;
 Perdre la virginitee, 1945.

Nausea (novel) Greaţă (roman)

Nausea (orig. French La Nausée ) is a novel by the philosopher , published in 1938 and written while he
was teaching at the lycée of . Greaţă (orig. franceză La Nausée) este un roman de filosoful existenţialistă
Jean-Paul Sartre, publicat în 1938, şi în scris în timp ce el a fost de predare, la Liceul de Le Havre. It is
one of Sartre's best-known novels. Acesta este unul dintre cele mai cunoscute romane ale lui Sartre.

The novel concerns a dejected historian in a town similar to , who becomes convinced that inanimate
objects and situations encroach on his ability to define himself, on his intellectual and spiritual freedom,
evoking in the protagonist a sense of . Romanul se referă la un istoric abătut într-un oraş asemănător cu
Le Havre, care devine convins că obiecte neînsufleţite şi situaţii impieteze asupra capacităţii sale de a
defini el însuşi, cu privire la libertatea sale intelectuale si spirituale, evocând în protagonistul un sentiment
de greaţă.

It is widely considered one of the canonical works of . Este unanim considerată una dintre cele lucrări
canonice ale existenţialismului. Sartre was awarded (but declined) the for literature in 1964. Sartre a fost
atribuit (dar a refuzat), Premiul Nobel pentru literatură în 1964. They recognized him "for his work which,
rich in ideas and filled with the spirit of freedom and the quest for truth, has exerted a far-reaching
influence on our age." Au recunoscut-l "pentru activitatea sa, care, bogat în idei şi umplute cu spiritul de
libertate şi căutarea adevărului, a exercitat o influenţă amplu pe vârstă noastre." He was one of the ever to
have declined the award, referring to it as merely a function of a bourgeois institution. El a fost unul dintre
puţinii oameni vreodată să au scăzut de atribuire, referindu-se la ea ca doar o funcţie a unei instituţii
burgheze.

In her La Force de l'Âge ( - 1960), French writer claims that La Nausée grants consciousness a
remarkable independence and gives reality the full weight of its sense. În La ei Forţei de l'de vârstă (prim-
Life - 1960), scriitor francez Simone de susţine Beauvoir că La Nausée conştiinţa acordă o independenţă
remarcabil şi dă realitate greutatea plin de sens.

It has been translated into English at least twice; by as "The Diary of Antoine Roquentin" (John
Lehmann, 1949) and by as "Nausea" (Penguin Books, 1965). Ea a fost tradus în limba engleză, cel puţin
de două ori; de către Lloyd Alexander ca "Agenda de Antoine Roquentin" (Ioan Lehmann, 1949) şi de
către Robert Baldick ca "Greaţă" (Penguin Books, 1965).

rezumat Plot

Written in the form of journal entries, it follows 30-year-old Antoine Roquentin who, returned from years
of travel, settles in the fictional French seaport town of Bouville to finish his research on the life of an
18th-century political figure. Scris sub formă de intrări de jurnal, rezultă 30 de ani, Antoine Roquentin,
care, întors de la ani de călătorie, stabileste la oras fictiv port maritim francez de Bouville pentru a se

17
termina cercetarile sale asupra vieţii unei figuri politice din secolul 18. But during the winter of 1932, a
"sweetish sickness" he calls nausea increasingly impinges on almost everything he does or enjoys: his
research project, the company of an autodidact who is reading all the books in the local library
alphabetically, a physical relationship with a cafe owner named Francoise, his memories of Anny, an
English girl he once loved, even his own hands and the beauty of nature. Dar, în timpul iernii din 1932, o
boală "dulceag", el numeşte greaţă lor influenţează ce în ce mai aproape tot ceea ce face el sau se bucură
de: său proiect de cercetare, compania de un autodidact care este citit toate cărţile din bibliotecă locală în
ordine alfabetică, o relaţie fizică cu un proprietar de cafenea numit Francoise, amintirile lui de Anny, o
fată engleză el a iubit o singură dată, chiar şi propriile mâini şi de frumusetea naturii.

Over time, his disgust towards existence forces him into near-insanity, self-hatred; he embodies Sartre's
theories of existential angst , and he searches anxiously for meaning in all the things that had filled and
fulfilled his life up to that point. În timp, dezgustul lui faţă de forţele de existenţă-l într-aproape-nebunie,
auto-ură, el întruchipează teoriile lui Sartre de Angst existenţială, şi el caută cu nerabdare pentru sensul
cuvântului în toate lucrurile care s-au umplut şi îndeplinite viaţa sa de până la acel punct. But finally he
comes to a revelation into the nature of his being. Dar, în cele din urmă el vine la o revelaţie în natura
fiinţei sale. Antoine faces the troublesomely provisional and limited nature of existence itself. Antoine se
confruntă cu natura troublesomely provizorie şi limitat de existenţă în sine.

In his resolution at the end of the book he accepts the indifference of the physical world to man's
aspirations. În rezoluţia sa la sfârşitul cărţii, el acceptă indiferenţa ale lumii fizice cu aspiraţiile omului. He
is able to see that realization not only as a regret but also as an opportunity. El este în măsură să vadă că
realizarea nu numai ca un regret, dar şi ca o oportunitate. People are free to make their own meaning: a
freedom that is also a responsibility, because without that commitment there will be no meaning. Oamenii
sunt liberi să facă sensul lor propriu: o libertate care este, de asemenea, o responsabilitate, pentru că fără
acest angajament nu va fi nici un sens.

Personaje din Greaţă

 Antoine Roquentin — The protagonist of the novel, Antoine is a former adventurer who has been
living in Bouville for three years. Antoine Roquentin - protagonistul romanului, Antoine este un
aventurier fostul care a fost trăiesc în Bouville timp de trei ani. Antoine does not keep in touch
with family, and has no friends. Antoine nu păstrează legătura cu familia, şi nu are prieteni. He is a
loner at heart and often likes to listen to other people's conversations and examine their actions. El
este un singuratic, la inimă şi de multe ori îi place să asculte conversaţiile altor oameni şi de a
examina acţiunile lor. Even though he at times admits to trying to find some sort of solace in the
presence of others, he also exhibits signs of boredom and lack of interest when interacting with
people. Chiar daca el la ore pentru a admite încercarea de a găsi un fel de consolare, în prezenţa
altor persoane, el a expune, de asemenea, semne de plictiseala si lipsa de interes atunci când
interactioneaza cu oamenii. His relationship with Francoise is mostly hygienic in nature, for the
two hardly exchange words and, when invited by the Self-Taught Man to accompany him for
lunch, he agrees only to write in his diary later that: " I had as much desire to eat with him as I had
to hang myself. " Relaţia sa cu Francoise este în mare parte de igienă în natură, pentru cele două
cuvinte de schimb cu greu şi, când este invitat de autodidact Omul să-l însoţească la prânz, el este
de acord doar să scrie în jurnalul său mai târziu că: "Am avut ca dorinta de mult pentru a mânca cu
el, ca am avut de a atârna mine. " He is unemployed, but spends a lot of his time writing a book

18
 about a French politician of the eighteenth century. El este şomer, dar petrece o gramada de timp
sa de a scrie o carte despre un om politic francez din secolul al XVIII-lea. Antoine does not think
highly of himself: " The faces of others have some sense, some direction. Not mine. I cannot even
decide whether it is handsome or ugly. I think it is ugly because I have been told so. " Antoine nu
cred că foarte de el însuşi: "chipuri de alţii au un anumit sens, unele direcţie. Nu a mea. Nu pot
decide, chiar dacă este frumos sau urat. Cred că este urât, deoarece mi sa spus acest lucru."
When he starts suffering from the Nausea he feels the need to talk to Anny, but ultimately decides
against telling her anything about it. Cînd începe sufera de Greaţă simte nevoia să vorbesc cu
Anny, dar în cele din urmă decide împotriva ei spune nimic despre asta. He eventually starts to
think he does not even exist: "My existence was beginning to cause me some concern. Was I a
mere figment of the imagination? " El în cele din urmă începe să creadă că el nu exista, chiar:
"existenţa mea a început să-mi provoca o oarecare îngrijorare. Am fost o simplă născocire a
imaginaţiei?"

 Anny — Anny is an English woman who was once Antoine's lover. Anny - Anny este o femeie
limba engleză, care a fost o dată iubitul lui Antoine. After meeting with him, Anny makes it clear
that she has changed a considerable amount and must go on with her life. După întâlnirea cu el,
Anny arată clar că şi-a schimbat o sumă considerabilă şi trebuie să meargă mai departe cu viata ei.
Antoine clings to the past, hoping that she may want to redefine their relationship, but he is
ultimately rejected by her. Agaţă Antoine pentru trecut, în speranţa că ea ar putea dori să-şi
redefinească relaţia lor, dar el este în cele din urmă respins de ei.

 The Autodidact — An acquaintance of Antoine's, he lives for the pursuit of knowledge and love of
humanity. Autodidact - O cunoştinţă de-a lui Antoine, el trăieşte pentru exercitarea de cunoştinţe şi
de iubire al omenirii. Highly disciplined, he has spent hundreds of hours reading at the local
library. Foarte disciplinat, el a petrecut sute de ore de lectură, la biblioteca locală. He often speaks
to Roquentin and confides in him that he is a socialist. El vorbeste de multe ori la Roquentin şi
dezvăluie în el că este un socialist. By the end of the novel, he is caught making advances on a
teenage boy at the library and strictly prohibited from setting foot in the building again. Până la
sfârşitul anului roman, el este prins face avansuri pe un adolescent la bibliotecă şi strict interzisă de
la stabilirea piciorul în clădire din nou.

teme majore

The consequences of living alone Consecinţele care trăieşte singură

I live alone, entirely alone. Locuiesc singur, în întregime singur. I never speak to anyone, never; I receive
nothing, I give nothing… When you live alone you no longer know what it is to tell something: the
plausible disappears at the same time as the friends. Eu niciodată nu vorbesc cu nimeni, niciodată; primesc
nimic, am dat nimic ... Când locuiesc singuri, nu mai ştiu ce este să-ţi spun ceva: plauzibil dispare în
acelaşi timp ca şi prieteni. You let events flow past; suddenly you see people pop up who speak and who
go away, you plunge into stories without beginning or end: you make a terrible witness. Ai lăsat fluxului
de evenimente din trecut; dintr-o dată tu a vedea oameni pop sus care vorbesc şi care dispar, vă plonjaţi în
povestiri, fără începutul sau la sfârşitul: faci un martor teribil. But in compensation, one misses nothing,
no improbability or story, each too tall to be believed in cafes. Dar, în compensaţie, o lipseste nimic, nici o
improbabilitate sau poveste, fiecare prea înalt pentru a fi crezut în cafenele.

19
  also, "I could receive nothing more from these tragic solitudes than a little empty purity.." de
asemenea, "aş putea primi nimic mai mult de la aceste singurătăţi tragice mult de o puritate pic
gol .."

The unfamiliarity and hostility of physical objects Lipsa de familiarizare şi ostilitate de obiecte fizice

Objects should not touch because they are not alive. Obiecte nu trebuie să atingeţi, deoarece acestea nu
sunt în viaţă. You use them, put them back in place, you live among them. De a le utiliza, le-a pus la loc,
va trăi printre ei. They are useful nothing more. Ele sunt utile nimic mai mult. But they touch me, it is
unbearable. Dar ei mă atinge, este greu de suportat. I am afraid of being in contact with them as though
they were living beasts. Mi-e teamă de a fi în contact cu ele, ca şi cum acestea au fost de viaţă fiare.

The unfamiliarity and hostility of other people Lipsa de familiarizare şi ostilitate a altor oameni

People who live in society have learned to see themselves in mirrors as they appear to their friends.
Oamenii care locuiesc în societate au învăţat să vadă ei înşişi, în oglinzi ca acestea par să prietenii lor. Is
that why my flesh is naked? Este că de ce trupul meu este gol? You might say - yes you might say, nature
without humanity… Things are bad! S-ar putea spune - da, s-ar putea spune, natură, fără omenirea ...
Lucrurile sunt rele! Things are very bad: I have it, the filth, the Nausea. Lucrurile sunt foarte rău: Eu am o,
mizerie, greaţă.

The unfamiliarity and hostility of one's own self Lipsa de familiarizare şi ostilitate de sine proprii

I tear myself from the window and stumble across the room; I glue myself against the looking glass. Eu
mă rupă de la fereastră şi da peste camera; eu însumi clei împotriva oglindă. I stare at myself, I disgust
myself: one more eternity. Mă uit la mine, eu dezgust mine: o eternitate mai mult. Finally, I flee from my
image and fall on the bed. În cele din urmă, am fugi de la imaginea mea şi a cădea pe pat. I watch the
ceiling, I'd like to sleep. Ma uit la tavan, aş dori să dorm.

The Nausea Greaţa

The Nausea is not inside me: I feel it out there in the wall, in the suspenders, everywhere around me.
Greaţă nu este în mine: Eu simt acolo în perete, în bretele, peste tot în jurul meu. It makes itself one with
the café, I am the one who is within it. Aceasta se face una cu cafenea, eu sunt cel care este în ea.

I grow warm, I begin to feel happy. Eu cresc calde, încep să se simtă fericit. There is nothing
extraordinary in this, it is a small happiness of Nausea: it spreads at the bottom of the viscous puddle, at
the bottom of out time - the time of purple suspenders, and broken chair seats; it is made of white, soft
instants, spreading at the edge, like an oil stain. Nu este nimic extraordinar în acest sens, este o fericire
mici de Greaţă: a se răspândi şi în partea de jos a baltă, vâscoasă, de la partea de jos a out time - timpul de
bretele violet, şi scaun scaune rupte; acesta este fabricat dintr-alb, moale instants, răspândirea la marginea,
ca o pată de ulei. No sooner than born, it is already old, it seems as though I have known it for twenty
years. Nu mai devreme de data naşterii, este deja veche, se pare ca şi cum i-am cunoscut-o pentru
douăzeci de ani.

20
I am all alone, but I march like a regiment descending on a city… I am full of anguish: the slightest
movement irks me. Eu sunt tot singur, dar am martie ca un regiment de descendent pe un oras ... Sunt plin
de angoasă: cea mai mică mişcare irks mine. I can't imagine what they want with me. Nu îmi pot imagina
ce vor cu mine. Yet I must choose: I surrender to the Passage Gillet, I shall never know what has been
reserved for me. Cu toate acestea, trebuie să aleg: I se predea Gillet Passage, eu niciodată nu ştiu ce a fost
rezervat pentru mine.

Unreality Irealitatea

Nothing seemed true; I felt surrounded by cardboard scenery which could quickly be removed…. Nimic
nu părea adevărat; m-am simţit înconjurat de decoruri de carton care ar putea fi retrase rapid ....

The nature of time Natura timpului

I see the future. Am vedea viitorul. It is there, poised over the street, hardly more dim than the present. Ea
este acolo, gata de peste strada, dim cu greu mai mult decât în prezent. What advantage will accrue from
its realisation. Ce avantaj vor fi obţinute de la realizarea acestuia. The old woman stumps further and
further away, she stops, pulls at a grey lock of hair which escapes from her kerchief. Buşteni vechi femeie
mai departe şi mai departe, ea se opreşte, trage de la un sistem de blocare gri de păr, care scapă basma de
la ei. She walks, she was there, now she is here . Ea merge, ea a fost acolo, acum ea este aici. . . . . I don't
know where I am any more: do I see her motions, or do I foresee them? Nu stiu unde ma aflu orice mai
mult: văd Propuneri de ei, sau pot să prevăd ele? I can no longer distinguish present from future, and yet it
lasts, it advances little by little; the old woman advances in the street, shuffling her heavy, mannish
brogues. Eu nu mai pot distinge prezent de la viitor, şi totuşi dureaza, acesta avansuri încetul cu încetul;
avansuri vechi femeie de pe stradă, amestecare grele ei, brogues de bărbat. This is time, laid bare, coming
slowly into existence, keeping us waiting, and when it does come making us sick because we realise it's
been there for a long time. Acesta este timpul, prevăzută goale, venind încet în existenţă, ne ţine de
aşteptare, şi atunci când vine facandu-ne de rău pentru că ne dăm seama că a fost acolo pentru mult timp.

My whole life is behind me. Întreaga mea viaţă este în spatele meu. I see it completely, I see its shape and
the slow movements which have brought me this far. Am văzut-o complet, am vedea forma şi mişcările
lente care au mi-a adus atât de departe. There is little to say about it: a lost game, that's all. Există puţine
de spus despre el: un joc pierdut, asta e tot. Three years ago I came solemnly to Bouville. Cu trei ani în
urmă, am venit solemn să Bouville. I had lost the first round. Am pierdut primul tur de scrutin. I wanted to
play the second and I lost again: I lost the whole game. Am vrut să joace de-a doua şi mi-am pierdut din
nou: Mi-am pierdut tot jocul. At the same time, I learned that you always lose. În acelaşi timp, am aflat că
tu mereu pierde. Only the rascals think they win. Numai Rascals cred că vor câştiga. Now I am going to be
like Anny, I am going to outlive myself. Acum I sînt mergi la a fi ca Anny, I sînt mergi la a trăi mai mult
decât mine. Eat, sleep, sleep, eat. Mănâncă, somn, somn, mananca. Exist slowly, softly, like these trees,
like a puddle of water, like the red bench in the streetcar. Exist încet, încet, ca şi aceşti copaci, ca o baltă
de apă, ca bancă roşii în tramvai.

Life in stories, compared to real life Viaţa în poveşti, în comparaţie cu viaţa reală

Nothing happens while you live. Nimic nu se întâmplă în timp ce trăi. The scenery changes, people come
in and go out, that's all. Modificări peisaj, oamenii vin şi pleacă în afară, asta e tot. There are no

21
beginnings. Nu există începuturi. Days are tacked onto days without rhyme or reason, an interminable,
monotonous addition. Zilele sunt însăilat pe zile, fără rimă sau de motiv, un interminabile, plus monotonă.
From time to time, you make a semi-total: you say: I've been traveling for three years, I've been in
Bouville for three years. Din când în când, veţi face o semi-Total: spui: Am fost calatoresc timp de trei
ani, am fost în Bouville timp de trei ani. Neither is there any end: you never leave a woman, a friend, a
city in one go. Nici este o orice scop: niciodată nu lăsa o femeie, un prieten, un oraş într-un du-te. . . . . . .
That's living. Asta-i viaţă. But everything changes when you tell about life; it's a change no one notices:
the proof is that people talk about true stories. Dar totul se schimbă atunci când vă spun despre viata, este
o schimbare nimeni nu a anunţurilor: dovada este că oamenii vorbesc despre poveşti adevărate. As if there
could possibly be true stories; things happen one way and we tell about them in the opposite sense. Ca şi
cum s-ar putea povesti, eventual, să fie adevărat; lucruri se întâmplă într-un fel şi noi spun despre ele, în
sens opus. You seem to start from the beginning: "It was a fine autumn evening in 1922. I was a notary's
clerk in Maromme". Se pare că începe de la început: "A fost o seară de toamnă amendă în 1922. Am fost
functionar un notar în Maromme". And, in reality, you have started at the end. Şi, în realitate, aţi început
la sfârşitul. It was there, invisible and present, it is the one that gives to words the pomp and value of a
beginning. A fost acolo, invizibil si prezent, ea este cea care dă la cuvintele pompa şi valoarea un început.
"I was out walking. I had left the town without realizing it. I was thinking about my money troubles." "Am
fost afară de mers pe jos. Am lăsat oraşul fără să o ştie. M-am gândit necazurile banii mei." This sentence,
taken simply for what it is, means that the man was absorbed, morose, a hundred leagues from an
adventure, exactly, in the mood to let things happen without noticing them. Această teză, luat pur şi
simplu pentru ceea ce este, înseamnă că omul a fost absorbit, ursuz, o sută de ligi de la o aventura, exact,
în starea de spirit de a lasa lucrurile sa se intample, fără a le observe. But the end is there, transforming
everything. Dar, la sfârşitul anului este acolo, transformă totul. For us, the man is already the hero of the
story. Pentru noi, omul este deja eroul din poveste. His moroseness, his money troubles are already much
more precious than ours, they are all gilded by the light of future passions. Îmbufnare lui, necazurile banii
lui sunt deja mult mai preţios decât a noastră, toate sunt aurit de lumina pasiunile viitoare. and the story
goes on in the reverse . şi povestea se întâmplă în sens invers. . . . . And we feel that the hero has lived all
the details of this night like annunciations, promises, or even that he lived only those that were promises,
blind and deaf to all that did not herald adventure. Şi suntem de părere că eroul a trăit toate detaliile legate
de acest noapte ca Anunturi, promisiuni, sau chiar că a trăit doar cele care au fost promisiunile, orb si surd
la toate că nu a crainic aventura. We forget that the future was not yet there; the man was walking in a
night without forethought, a night which offered him a choice of dull, rich prizes, and he did not make his
choice. Am uitat că pe viitor nu era încă acolo; omul a fost de mers pe jos într-o noapte fără chibzuire,
într-o noapte care ia oferit posibilitatea de a alege de plictisitoare, premii bogat, iar el nu a făcut alegerea
sa. — 1969 edition, pp 39-40

Intimations of reality Sesizări de realitate

Nothing has changed and yet everything is different. Nimic nu sa schimbat şi încă totul este diferit. I can't
describe it; it's like the Nausea and yet it's just the opposite: at last an adventure happens to me and when I
question myself I see that it happens that I am myself and I am here ; the one who splits the night, and I
am as happy as the hero of a novel. Nu pot descrie aceasta; e ca Greaţa şi încă este exact opusul: de la
ultima o aventura se întâmplă cu mine şi atunci când am întrebare mă văd că se întâmplă că eu sunt eu şi
eu sunt aici, şi una care isi imparte noapte , şi eu sunt la fel de fericit ca eroul de la un roman.

22
Something is going to happen: something is waiting for me in the shadow of the Rue Basse-de-Vielle, it is
over there, just at the corner of this calm street that my life is going to begin. Ceva se va întâmpla: ceva nu
este în aşteptare pentru mine în umbra Rue Basse-de-Vielle, este acolo, chiar la colt de strada asta calmă
că viaţa mea va începe. . . . . . .

The place is full. Locul este plin. The air is blue with cigarette smoke and steam rising from damp
clothing. Aerul este albastru cu fumul de tigara si aburi în creştere de la haine umede. The cashier is at her
counter. Casieria este la contra ei. I know her well: she's red haired, as I am; she has some sort of stomach
trouble. Ştiu ei bine: ea e cu părul roşu, aşa cum sunt; ea are un fel de probleme la stomac. She is rotting
quietly under her skirts with a melancholy smile, like the odour of violets given off by a decomposing
body. Ea este putrezire linişte în conformitate cu ei fuste cu un zâmbet melancolic, ca mirosul de violete
emanate de către un organism în descompunere. A shudder goes through me; she . Un fior trece prin mine;
ea. . . . . she is the one who is waiting for me. ea este cea care este în aşteptare pentru mine. . . . . . .

When I found myself on the Boulevard do la Redoute again nothing was left by bitter regret. Când m-am
trezit pe bulevardul face la Redoute din nou, nimic nu a fost lăsată de regret amar. I said to myself:
Perhaps there is nothing in the world I cling to so much as this feeling of adventure; but it comes when it
pleases; and how empty I am once it has left. Mi-am spus: Poate că nu există nimic în lume am agăţa de
atat de mult ca acest sentiment de aventură, dar atunci când vine vorba de place, şi cât de goale am după
ce a părăsit. Does it, ironically, pay me these short visits in order to show me that I have wasted my life?
Are, în mod ironic, plăteşte-mă aceste vizite scurte, în scopul de a-mi arate că am pierdut viata mea?

After the realization După realizarea

I take a few steps and stop. Eu iau câţiva paşi şi se va opri. I savour this total oblivion into which I have
fallen. Am savoare această uitare totale în care am căzut. I am between two cities, one knows nothing of
me, the other knows me no longer. I sînt între două oraşe, unul nu ştie nimic despre mine, celelalte mă
cunoaşte nu mai este.

I can't say I feel relieved or satisfied, just the opposite, I am crushed. Nu pot să spun mă simt uşurat sau
mulţumit, exact contrariul, eu sunt zdrobit. Only my goal is reached: I know what I have to know; I have
understood all that has happened to me since January. Numai Scopul meu este atins: Stiu ce am să ştiu, am
înţeles tot ceea ce sa întâmplat cu mine din ianuarie. The Nausea has not left me and I don't believe it will
leave me so soon; but I no longer have to bear it, it is no longer an illness or a passing fit: it is I. Greaţă nu
a părăsit mine si eu nu cred că mă va lăsa aşa de repede, dar eu nu mai trebuie să suporte o, nu mai este o
boală sau o potrivire trecere: este I.

semnificaţie literare şi recepţie

La Nausée fits closely within several currents in the history of the French and the European novel,
developing and continuing them. La Nausée se potriveşte îndeaproape în termen de curenţi de mai multe
din istoria franceză şi romanul europene, în curs de dezvoltare şi continuă ei.

genuri literare şi stil

23
Like many Modernist novels, La Nausée is a "city-novel," encapsulating experience within the city. Ca
multe romane modernista, La Nausée este [1] un "oras-roman," experienţă încapsulare în cadrul oraşului. It
is widely assumed that "Bouville" in the novel is a fictional portrayal of , where Sartre was living and
teaching in the 1930s as he wrote it. Este unanim presupune [2] [3] că "Bouville" în romanul este un portret
fictiv de Le Havre, în cazul în care Sartre a fost de viaţă şi de predare în anii 1930 ca el a scris-o.

The critic William V. Spanos has used Sartre's novel as an example of "negative capability," a
presentation of the uncertainty and dread of human existence, so strong that the imagination cannot
comprehend it. Criticul William V. Spanos a folosit [4] roman a lui Sartre ca un exemplu de "capacitate de
negativ", o prezentare a incertitudinii şi groază ale existenţei umane, atât de puternică încât imaginatia nu
poate intelege.

The Cambridge Companion to the French Novel places La Nausée in a tradition of French activism:
"Following on from , , , and among others were all able to use the writing of novels as a powerful tool
of ideological exploration." Companion Cambridge la locurile francez roman [5] La Nausée într-o tradiţie
de activism limba franceză: "În urma Malraux, Sartre, Beauvoir, şi Camus, printre altele, au fost toate
posibilitatea de a utiliza scris de romane ca un instrument puternic de explorare ideologice . " Although
novelists like Sartre claim to be in rebellion against the 19th Century French novel, "they in fact owe a
great deal both to its promotion of the lowly and to its ambiguous or 'poetic' aspects." Deşi romancieri ca
pretinde Sartre [6] să fie în revoltă împotriva romanul secolului al 19-lea francez, "Ei de fapt se datorează
în mare, atât la promovarea de umil şi de a acestuia ambigue sau" aspecte poetice "."

In his What Is literature? , Sartre wrote , "On the one hand, the literary object has no substance but the
reader's subjectivity . . . But, on the other hand, the words are there like traps to arouse our feelings and to
reflect them towards us . . . Thus, the writer appeals to the reader's freedom to collaborate in the
production of the work." În său Ce este literatura?, Sartre a scris [7], "Pe de o parte, obiectul literar nu are
nici o substanţă, dar cititorului de subiectivitate... Dar, pe de altă parte, cuvintele sunt acolo ca capcane
pentru a trezi sentimentele noastre şi pentru a reflecta ei faţă de noi... Astfel, scriitorul de atac la libertatea
cititorului de a colabora în producţia de munca. "

The novel is an intricate formal achievement modeled on much 18th-century fiction that was presented as
a "diary discovered among the papers of. . ." Romanul este [8] o realizare de complicat formale modelat de
mult pe 18-ficţiune secolului care a fost prezentat ca un jurnal de "descoperit printre documentele de..."

wonders [ 2 ] if there are not unrecognized layers of irony and humor beneath the seriousness of Nausea :
"Sartre, for all his anguished disgust, can play the clown as well, and has done so often enough: a sort of
fool at the metaphysical court." Hayden minuni Carruth [2], dacă există straturi nu nerecunoscute de ironie
şi umor sub gravitatea Greaţă: "Sartre, pentru toate dezgustul lui anguished, pot juca clovn, de asemenea,
şi-a făcut acest lucru destul de des: un fel de prost, la instanţa de metafizică. "

Like many modernist authors, Sartre, when young, loved popular novels in preference to the classics and
claimed in his autobiography that it was from them, rather than from the balanced phrases of that he had
his "first encounters with beauty." Ca [9] mulţi autori moderniste, Sartre, atunci când tinerii, iubit romane
de popular în preferinţa pentru clasice şi a susţinut în autobiografia sa că a fost de la ei, mai degrabă decât
de la frazele echilibrată a Chateaubriand că a întâlneşte lui "primul cu frumusetea. "

24
Sartre described the technique as one method of moving the novel from the era of Newtonian Physics
forward into the era of Einstein's theory of general relativity. Sartre este descris [10] fluxul de tehnica de
constiinta ca o metodă de a trece roman din epoca de newtoniene Fizica transmite în epoca de teoria
relativităţii a lui Einstein generale. He saw this as crucial because he felt that "narrative technique
ultimately takes us back to the metaphysics of the novelist." El a văzut acest lucru ca pe o importanţă
crucială pentru că el a simţit că "tehnica narativă în cele din urmă ne duce înapoi la metafizica a
romancierului." He wanted his novelistic techniques to be compatible with his theories on the existential
of the individual as well as his phenomenological analyses of the unstable, shifting structures of
consciousness. A vrut sa romanescă tehnici pentru a fi compatibile cu teoriile sale cu privire la libertatea
existentiala a individului, precum şi analizele sale fenomenologică a instabile, structurile de deplasare a
conştiinţei.

Ca un roman psihologic

Disdaining 19th-century notions that character development in novels should obey and reveal
psychological law, La Nausée treats such notions as bourgeois bad faith, ignoring the contingency and
inexplicability of life. Disdaining [11] 19-noţiuni secolului care dezvoltarea personajelor în romanele ar
trebui să se supună şi dezvăluie drept psihologice, La Nausée tratează noţiuni, cum ar fi burghez cu rea-
credinţă, ignorând de urgenţă şi inexplicability de viaţă.

From the psychological point of view Antoine Roquentin could be seen as an individual suffering from
depression, and the nausea itself as one of the symptoms of his condition. Din punct de vedere psihologic
Antoine Roquentin ar putea fi văzut [12] ca o persoană care suferă de depresie, şi greaţă-se ca unul dintre
simptomele de starea lui. Unemployed, living in deprived conditions, lacking human contact, being
trapped in fantasies about the 18th century secret agent he is writing the book about, shows Sartre's oeuvre
as a follow-up of Dostoevsky 's (novel)] and 's in search of the precise description of . Somer, care
trăiesc în condiţii de defavorizate, lipsit de contactul uman, fiind prins în fantezii despre secolul al 18-lea
agent secret el este scris despre carte, spectacole oeuvre Sartre, ca o urmare a Dostoievski e Crimă şi
pedeapsă (roman)] şi Rilke " s Notebook-uri de Malte Laurids Brigge în căutare de descriere exactă a
schizofreniei [13]. Rilke's character anticipates Sartre's. Caracterul lui Rilke anticipează [14] a lui Sartre.

Roquentin's problem is not simply depression or mental illness, although his experience has pushed him to
that point. Problema Roquentin nu este pur şi simplu, depresie sau boală mintală, deşi experienţa sa a
împins la acel punct. Sartre presents Roquentin's difficulties as arising from man's inherent existential
condition. Sartre prezintă dificultăţi Roquentin, astfel cum rezultă din inerente omului condiţie
existenţială. His seemingly special circumstances (returning from travel, reclusiveness),which goes
beyond the mere indication of his very real depression, are supposed to induce in him (and in the reader) a
state that makes one more receptive to noticing an existential situation that everyone has, but may not be
sensitive enough to let become noticeable. Lui aparent circumstanţe speciale (de întoarcerea din călătorie,
reclusiveness), care merge dincolo de simpla indicaţie de depresie sale foarte reale, se presupune de a
induce în el (şi în cititor), un stat care o face mult mai receptivi la observ o situaţie existenţială că toată
lumea are, dar nu pot fi suficient de sensibil pentru a lăsa să devină vizibile. Roquentin undergoes a
strange metaphysical experience that estranges him from the world. Roquentin suferă o experienţă ciudat
metafizic, care estranges-l din lume. His problems are not merely a result of personal insanity, without
larger significance. Lui probleme nu sunt doar un rezultat de nebunie cu caracter personal, fără
semnificaţie mai mare. Rather, like the characters in the Dostoevsky and novels, they are victims of larger

25
ideological, social, and existential forces that have brought them to the brink of insanity. Mai degrabă, ca
personajele din Dostoievski şi romanele Rilke, ei sunt victime ale forţelor mai mari ideologice, sociale, şi
existenţiale pe care le-au adus în pragul nebuniei. Sartre's point in Nausea is to comment on our universal
reaction to these common external problems. [ 13 ] Punctul de Sartre în Greaţa este de a prezenta observaţii
privind reacţia noastră universal la aceste probleme externe comune. [13]

wrote [ 2 ] in 1959 of the way that "Roquentin has become a familiar of our world, one of those men who,
like or , live outside the pages of the books in which they assumed their characters. . . . It is scarcely
possible to read seriously in contemporary literature, philosophy, or psychology without encountering
references to Roquentin's confrontation with the chestnut tree, for example, which is one of the sharpest
pictures ever drawn of self-doubt and metaphysical anguish." Hayden Carruth a scris [2], în 1959 de modul
în care "Roquentin a devenit o familiară a lumii noastre, unul din acei oameni care, la fel ca Hamlet sau
Julien Sorel, traiesc in afara de pagini de cărţi în care au asumat personajele lor... . Este greu posibilă
citirea în mod serios în literatură contemporană, filozofie, psihologie sau fără a se confruntă cu trimiteri la
confruntare Roquentin cu arborele de castan, de exemplu, care este una dintre cea mai clară imagini
vreodată elaborat de auto-îndoială şi de chin metafizic. "

Certainly, Nausea gives us a few of the clearest and hence most useful images of man in our time that we
possess; and this, as Allen Tate has said, is the supreme function of art Desigur, Greaţă ne oferă câteva
din mai clare şi, prin urmare cele mai utile imagini de om în timpul nostru pe care le posedă, şi acest lucru,
după cum a spus Allen Tate, este funcţia supremă a artei

Ca un roman - sau ca un manual de filozofie?

Criticism of Sartre's novels frequently centered on the tension between the philosophical and political on
one side versus the novelistic and individual on the other. Critica de romanele lui Sartre frecvent centrat
pe tensiunea dintre filosofice şi politice, pe de o parte faţă de romaneşti şi individuale pe de altă parte.

Ronald Aronson describes the reaction of , still in Algeria and working on his own first novel, . Ronald
Aronson descrie [15] reacţia de Albert Camus, încă în Algeria şi de lucru pe propria primul său roman,
l'étranger. At the time of the novel's appearance, Camus was a reviewer for an Algiers left-wing daily. La
momentul apariţiei romanului, Camus a fost un referent pentru o Alger de stânga de zi cu zi. Camus told a
friend that he "thought a lot about the book" and it was "a very close part of me." Camus a spus un prieten
că el "gândit mult despre carte" si a fost "o parte foarte aproape de mine." In his review, Camus wrote,
"the play of the toughest and most lucid mind are at the same time both lavished and squandered." În
revizuirea sa, Camus scria: "joc al mintii cele mai dure şi mai lucid sunt în acelaşi timp, atât copleşit şi
risipite." Camus felt that each of the book's chapters, taken by itself, "reaches a kind of perfection in
bitterness and truth." Camus a simţit că fiecare dintre capitolele cărţii, luate de la sine ", ajunge la un fel de
perfecţiune în amărăciune şi adevăr." However, he also felt that the descriptive and the philosophical
aspects of the novel are not balanced, that they "don't add up to a work of art: the passage from one to the
other is too rapid, too unmotivated, to evoke in the reader the deep conviction that makes the art of the
novel." Cu toate acestea, el a simţit că descriptiv şi aspectele filozofice a romanului nu sunt echilibrate, că
"nu adăuga până la o operă de artă: trecerea de la una la alta este prea rapidă, prea nemotivat, pentru a
evoca în cititorul convingerea profundă care face arta de a romanului. " He likewise felt that Sartre had
tipped the balance too far in depicting the repugnant features of mankind "instead of placing the reasons
for his despair, at least to a certain degree, if not completely, on the elements of human greatness." El, de

26
asemenea, a simţit că Sartre a avut cu vârf de echilibru prea departe, în care prezintă caracteristicile
respingătoare ale omenirii "în loc de introducere la motivele pentru disperarea lui, cel puţin într-o anumită
măsură, dacă nu în totalitate, cu privire la elementele de măreţia umane". Still, Camus's largely positive
review led to a friendship between the two authors. Cu toate acestea, de revizuire a lui Camus în mare
parte pozitive, a dus la o prietenie între cei doi autori.

GJ Mattey, a philosopher rather than a novelist like Camus, flatly describes and others of Sartre's literary
works as "practically philosophical treatises in literary form." GJ Mattey, un filozof, mai degrabă decât un
romancier ca Camus, categoric descrie [16] Greaţa şi alţii, de opere literare ale lui Sartre ca "tratate
filozofice, practic, într-o formă literară."

In distinction both from Camus's feeling that Nausea is an uneasy marriage of novel and philosophy and
also from Mattey's belief that it is a philosophy text, the philosopher , in his book , expresses an opposite
judgment. În distincţie atât de la sentimentul Camus că Greaţa este o căsătorie neliniştită de noi şi de
filozofie şi, de asemenea, de la convingerea Mattey lui că este un text de filozofie, filosoful William
Barrett, în cartea sa neraţionale Man: un studiu în filozofie existenţială, îşi exprimă [17] o hotărârea opus.
He writes that Nausea "may well be Sartre's best book for the very reason that in it the intellectual and the
creative artist come closest to being conjoined." El scrie că Greaţă "poate fi de asemenea cea mai bună
carte a lui Sartre pentru motiv că în ea intelectuală şi de creaţie a artistului ajuns la cea mai apropiată fiind
conjoined." Barrett says that, in other literary works and in his literary criticism, Sartre feels the pull of
ideas too strongly to respond to poetry, "which is precisely that form of human expression in which the
poet—and the reader who would enter the poet's world—must let Being be, to use 's phrase and not
attempt to coerce it by the will to action or the will to intellectualization." Barrett spune că, în alte opere
literare şi în critica sa literară, Sartre simte trage de idei prea puternic pentru a răspunde la poezie ", care
este tocmai această formă de exprimare umane, în care poetul şi cititorul care ar intra in lumea poetului -
Să Fiind trebuie să fie, de a utiliza Heidegger e expresie şi să nu încerce să constrânge prin va la acţiune
sau voinţa de a intellectualization. " The poet agrees with Barrett, whom he quotes, about Nausea . Poetul
Hayden Carruth este de acord cu Barrett, pe care el citate, despre greaţă. He writes firmly [ 2 ] that Sartre,
"is not content, like some philosophers, to write fable, allegory, or a philosophical tale in the manner of ;
he is content only with a proper work of art that is at the same time a synthesis of philosophical
specifications." El scrie cu fermitate [2] că Sartre, "nu este de conţinut, cum ar fi unele filosofi, pentru a
scrie fabula, alegorie, sau o poveste filosofică, în maniera Candide; el se mulţumeşte doar cu o lucrare
buna de artă, care este în acelaşi timp, o sinteză a specificaţiilor filosofice. " Barrett feels [ 17 ] that Sartre as
a writer is best when "the idea itself is able to generate artistic passion and life." Barrett se simte [17] că
Sartre ca un scriitor este cel mai bine atunci când "ideea in sine este capabil de a genera pasiune artistică şi
de viaţă."

Ca un roman de angajament personal

Steven Ungar compares Nausea with French novels of different periods, such as 's (1678), 's (1835), 's
(1933), and 's Une femme avec une grande kut (1988), all of which have scenes with men and women
faced with choices and "provide literary expressions to concerns with personal identity that vary over time
more in detail than in essence." Steven Ungar compară [18] Greaţă cu romanele franceze din diferite
perioade de timp, cum ar fi Madame de La Fayette 's La Princesse de Cleves (1678), Honoré de Balzac e
Le Père Goriot (1835), André Malraux s La Condition humaine ( 1933), şi Annie Ernaux e Une femme
avec une grande Kut (1988), toate acestea au scenele cu bărbaţi şi femei care se confruntă cu alegeri şi "de

27
a furniza expresii literare cu probleme de identitate personale, care variază în timp, mai mult decât în
detaliu, în esenţă, . "

A main theme in La Nausée is that life is meaningless unless a person makes personal commitments that
give it meaning. O temă principală în La Nausée este că viaţa nu are sens excepţia cazului în care o
persoană face angajamente personale care îi conferă sensul. William Barrett emphasizes that the despair
and disgust in Nausea contrast with the total despair of (who is quoted on the flyleaf of the French
edition) that leads to nothing; rather, they are a necessary personal recognition that eventuate in "a release
from disgust into heroism." William Barrett pune accentul pe [19] că disperarea şi dezgustul în contrast
Greaţă cu disperarea totală de Céline (care este cotată la Flyleaf din ediţia franceză) care duce la nimic, ci
mai degrabă, ele sunt o recunoaştere necesare personală care se termina cu "un versiune de la dezgust în
eroism. "

Barrett adds that, "like 's, Sartre's is fundamentally a masculine psychology; it misunderstands and
disparages the psychology of woman. The humanity of man consists in the For-itself, the masculine
component by which we chose, make projects, and generally commit ourselves to a life of action. The
element of masculine protest, to use 's term, is strong throughout Sartre's writings . . . the disgust . . . of
Roquentin, in Nausea , at the bloated roots of the chestnut tree . . ." Barrett adaugă [20] că, "ca Adler 's, a lui
Sartre este, în esenţă o psihologie masculin, ci înţelege greşit şi denigra psihologia femeii. Umanităţii
omului constă în For-sine, componenta masculină prin care am ales, a face proiecte şi, în general ne
angajăm la o viaţă de acţiune. Elementul de protest masculin, pentru a folosi Adler, 's-a legislatură, este
puternică în întreaga scrierile lui Sartre... dezgust... de Roquentin, în Greaţă, la rădăcinile umflat de castan
copac... "

Mattey elaborates further [ 16 ] on the positive, redeeming aspect of the seemingly bleak, frustrating themes
of existentialism that are so apparent in Nausea : "Sartre considered the subjectivity of the starting-point
for what a human is as a key thesis of existentialism. The starting-point is subjective because humans
make themselves what they are. Most philosophers consider subjectivity to be a bad thing, particularly
when it comes to the motivation for action. . . . Sartre responds by claiming that subjectivity is a dignity of
human being, not something that degrades us." Mattey elaborează în continuare [16] pe pozitive, aspectul
răscumpărătoare a aparent descurajant, teme de frustrant existenţialismului care sunt atât de evidentă în
Greaţă: "Sartre considerat subiectivitatea punctul de plecare pentru ceea ce un om este ca o teză de cheie
al existenţialismului. punctul de plecare este subiectivă, deoarece oamenii să se facă ceea ce sunt. Cei mai
multi filosofi considera subiectivitate a fi un lucru rău, în special atunci când vine vorba de motivaţia
pentru acţiune.... Sartre a răspunde, pretinzând că este o subiectivitate a demnităţii fiinţei umane, nu este
ceva care degradează noi. " Therefore, the characteristic anguish and forlornness of existentialism are
temporary: only a prerequisite to recognizing individual responsibility and freedom. Prin urmare, angoasa
caracteristice şi forlornness existenţialismului sunt temporare: doar o condiţie prealabilă pentru a
recunoaşte responsabilitatea individuală şi libertate. The basis of ethics is not rule-following. Bază de etică
nu este de regula-următoare. A specific action may be either wrong or right and no specific rule is
necessarily valid. O acţiune specifică poate fi greşit sau la dreapta şi nici o normă specifică este în mod
necesar valabil. What makes the action, either way, be ethical is "authenticity," the willingness of the
individual to accept responsibility rather than dependence on rules, and to commit to his action. Ce face ca
o acţiune, fie un fel, fie etic este "autenticitatea", dorinţa individului de a accepta responsabilitatea, mai
degrabă decât a dependenţei de reguli, şi să se angajeze în acţiunea sa. Despair, the existentialist says, is
the product of uncertainty: being oriented exclusively to the outcome of a decision rather than to the

28
process. Disperare, existenţialist spune, este produsul de incertitudine: fiind orientata exclusiv la rezultatul
unei decizii, mai degrabă decât la acest proces. We cannot decide the future, only our action. Noi nu poate
decide viitorul, numai acţiunea noastră.

In his [ 2 ] "Introduction" to the American edition of Nausea, the poet and critic feels [ 2 ] that, even outside
those modern writers who are explicitly philosophers in the existentialist tradition, a similar vein of
thought is implicit but prominent in a main line through , , , , and . În sale [2], "Introducere" la ediţia
americană a Greaţă, poet şi critic de Hayden Carruth simte [2] că, chiar şi în afara acestor scriitori moderne,
care sunt în mod explicit filosofi în tradiţia existenţialistă, o venă similar de crezut ca este implicit, dar
proeminent într-o linie principal prin intermediul Franz Kafka, Miguel de Unamuno, DH Lawrence, André
Malraux, şi William Faulkner. Carruth says: Carruth says:

'Suffering is the origin of consciousness,' Dostoevsky wrote. "Suferinţa este originea conştiinţei,"
Dostoievski a scris. But suffering is everywhere in the presence of thought and sensitivity. Dar suferinţa
este peste tot în prezenţa de gândire şi sensibilitate. Sartre for his part has written, and with equal
simplicity: 'Life begins on the other side of despair.' Sartre pentru o parte sa-a scris, şi cu simplitate egale:
"Viata începe pe cealaltă faţă de disperare."

Sartre has written , "What is meant . . . by saying that existence precedes essence? It means that, first of
all, man exists, turns up, appears on the scene, and only afterwards defines himself. If man, as the
existentialist conceives of him, is undefinable, it is only because he is nothing. Only afterwards will he be
something, and he will have made what he will be ." Sartre a scris [21], "Ce se înţelege... Prin a spune că
existenţa precede esenţa? Aceasta înseamnă că, în primul rând, omul există, se întoarce în sus, apare pe
scena, si doar dupa aceea defineşte el însuşi. Dacă omul, aşa cum existenţialistă concepe de el, este
indefinibil, este doar pentru că el nu este nimic. Numai după aceea el va fi ceva, şi el va fi făcut ceea ce el
va fi. "

If things—and also people—are contingent, if they "just are," then we are free and we create ourselves
solely through our decisions and choices. În cazul în care lucrurile-şi, de asemenea, de oameni-sunt [22]
contingente, în cazul în care "doar sunt", atunci suntem liberi şi vom crea noi înşine doar prin deciziile
noastre şi a opţiunilor.

David Drake mentions [ 22 ] that, in Nausea , Sartre gives several kinds of examples of people whose
behavior shows bad faith, who are inauthentic: members of the bourgeoisie who believe their social
standing or social skills give them a "right" to exist, or others who embrace the banality of life and attempt
to flee from freedom by repeating empty gestures, others who live by perpetuating past versions of
themselves as they were or who live for the expectations of others, or those who claim to have found
meaning in politics, morality, or ideology. David Drake menţionează [22] că, în greaţă, Sartre oferă mai
multe tipuri de exemple de oameni ale căror comportament arată rea-credinţă, care sunt neautentice:
membri ai burgheziei care cred în picioare lor sociale sau de aptitudini sociale le da un "drept" de a exista,
sau alte persoane care îmbrăţişează banalitatea vieţii şi să încerce să fugă de la libertate prin repetarea
gesturi goale, alţii care trăiesc prin perpetuarea versiunile anterioare ale ei înşişi ca acestea au fost sau care
trăiesc pentru aşteptările altora, sau cei care susţin că au găsit sensul cuvântului în politică , moralitate, sau
de ideologie.

29
In simply narrative terms, Roquentin's nausea arises [ 12 ] from his near-complete detachment from other
people, his not needing much interaction with them for daily necessities: "the fact of his alienation from
others is important; as his own work ceases to entertain and to occupy him, Roquentin has nothing that
could distract him from the business of existing in its simplest forms." În termeni pur şi simplu narative,
greaţă Roquentin lui apare [12] de la aproape sa-detaşament complet de la alte persoane, nu sa nevoie de
interacţiune mult cu ei pentru necesitatile de zi cu zi: "faptul de a alienării sale de la altii este important; ca
munca sa încetează să mai distra şi de a ocupa el, Roquentin nu are nimic de care ar putea distrage atenţia
de la el de afaceri existente în forme mai simplu sa. " As a practical matter, he could solve his problem by
getting a job; but, as a device for developing the novel's theme, his aloneness is a way of making him (and
the reader) recognize that there is nothing inherent in the objective nature of the world that would give any
necessary meaning to whatever actions he chose, and therefore nothing to restrict his freedom. Ca o
chestiune practică, el ar putea rezolva problema lui de obtinerea unui loc de muncă, dar, ca un dispozitiv
pentru dezvoltarea tema romanului, singurătatea sa este o modalitate de a face din el (şi cititor), recunosc
că nu există nimic inerente naturii obiectivul de a din lume care ar da orice înţeles, oricare ar fi necesare
pentru a acţiunilor, el a ales, şi, prin urmare, nimic nu pentru a restrânge libertatea lui. "[H]is perception of
the world around him becomes unstable as objects are disengaged from their usual frames of reference,"
and he is forced to recognize that freedom is inescapable and that therefore creating a meaning for his life
is his own responsibility. "[H] este percepţia asupra lumii din jurul lui devine instabil ca obiecte sunt
decuplată de la ramele lor obişnuite de referinţă", iar el este obligat [23] să recunoască faptul că libertatea
este inevitabilă şi că, prin urmare, crearea unui sens pentru viata lui este propria lui responsabilitate.
"Nothing makes us act the way we do, except our own personal choice." "Nimic nu ne face actul de modul
in care facem, cu excepţia alegerea propriile noastre personale."

"But," David Clowney writes , "freedom is frightening, and it is easier to run from it into the safety of
roles and realities that are defined by society, or even by your own past. To be free is to be thrown into
existence with no "human nature" as an essence to define you, and no definition of the reality into which
you are thrown, either. To accept this freedom is to live "authentically"; but most of us run from
authenticity. In the most ordinary affairs of daily life, we face the challenge of authentic choice, and the
temptation of comfortable inauthenticity. All of Roquentin's experiences are related to these themes from
Sartre's philosophy." "Dar," David Clowney scrie [24], "libertatea este înspăimântător, şi este mai uşor să
curgă din ea în siguranţă a rolurilor şi realităţile care sunt definite de societate, sau chiar de propriul trecut.
Pentru a fi liber trebuie să fie aruncaţi în existenţă fără nici o natura "umane" ca o esenţă a defini tu, şi nici
o definiţie a realităţii în care eşti aruncat, fie. Pentru a accepta această libertate este de a trăi "autentic", dar
cele mai multe dintre noi a alerga de la autenticitate. În treburile cele mai obişnuite ale vieţii de zi cu zi, ne
confruntăm cu provocarea de alegere autentice, şi tentaţia de inauthenticity confortabil. Toate experienţele
Roquentin sunt legate de aceste teme din filosofia lui Sartre ".

Genius is what a man invents when he is looking for a way out. Genius este ceea ce inventează un om
atunci când se caută o cale de ieşire.

— Jean-Paul Sartre [ 2 ] - Jean-Paul Sartre [2]

Ca un roman de angajament politic

During the Second World War, the experience of Sartre and others in the French Resistance to the Nazi
occupation of France emphasized political activism as a form of personal commitment. În timpul al doilea

30
război mondial, experienţa de Sartre şi alţii în Rezistenţa franceză pentru a ocupatiei naziste din Franţa a
subliniat activism politic ca o forma de angajament personal. This political dimension was developed in
Sartre's later trilogy of novels, Les Chemins de la Liberté ( ) (1945–1949), which concern a vicious circle
of failure on the part of a thinking individual to progress effectively from thought to action. Această
dimensiune politică a fost dezvoltată în trilogia lui Sartre mai târziu de romane, Les Chemins de la Liberté
(Drumuri la libertatea) (1945-1949), care se referă la [25] un cerc vicios de eşec pe parte dintr-o gândire
individuale la progresul în mod eficient la gândit la acţiune. Finally, for Sartre, political commitment
became explicitly Marxist . În cele din urmă, pentru Sartre, angajament politic a devenit în mod explicit
marxist.

In 1945, Sartre gave a lecture in New York that was printed in in July of that year.În 1945, Sartre a dat
[26]
o conferinţă la New York, care a fost tipărit în Vogue, în luna iulie a acelui an. In it he recast his
prewar works, such as Nausea , into politically committed works appropriate to the postwar era. În această
declaraţie el reformată operele sale de dinainte de război, cum ar fi greaţă, în punct de vedere politic
angajat de lucrări adecvate pentru perioada de după război.

Marxism was not, in any case, always as appreciative of Sartre as he was of it.Marxismul nu a fost, în
orice caz, întotdeauna la fel de apreciativ de Sartre ca el a fost de ea. Mattey describes their objections:
Mattey descrie [16] obiecţiile lor:

Marxism was a very potent political and philosophical force in France after its liberation from the Nazi
occupation. Marxismul era o forţă foarte puternic politice şi filozofice în Franţa, după eliberarea sa din
ocupatiei naziste. Marxist thinkers tend to be very ideological and to condemn in no uncertain terms what
they regard to be rival positions. Gânditori marxist tind să fie foarte ideologice şi să condamne, în nici un
punct de vedere nesigur ceea ce au în vedere să fie poziţii rivale. They found existentialism to run counter
to their emphasis on the solidarity of human beings and their theory of material (economic) determinism.
Ei au descoperit existenţialismul pentru a fi contrară accentul pus de acestea pe solidaritatea de fiinţe
umane şi teoria lor de materiale (economice) determinismului. The subjectivity that is the starting point of
existentialism seemed to the Marxists to be foreign to the objective character of economic conditions and
to the goal of uniting the working classes in order to overthrow the bourgeoise capitalists. Subiectivitate,
care este punctul de plecare al existenţialismului părea să marxişti care urmează să fie străine cu caracterul
obiectiv de condiţiile economice şi la obiectivul de a uni clasele de lucru în scopul de a răsturna capitaliştii
bourgeoise. If one begins with the reality of the "I think," one loses sight of what really defines the human
being (according to the Marxists), which is their place in the economic system. Dacă cineva începe cu
realitatea "Cred ca," un pierde din vedere a ceea ce defineşte într-adevăr al fiinţei umane (în conformitate
cu marxişti), care este locul lor în sistemul economic. Existentialism's emphasis on individual choice leads
to contemplation, rather than to action. Existenţialism accentul pe alegere individuală duce la contemplare,
mai degrabă decât la acţiune. Only the bourgeoise have the luxury to make themselves what they are
through their choices, so existentialism is a bourgoise philosophy.

Julien Green

Julian Hartridge Green, or Julien Green (September 6, 1900 – August 13, 1998), was a French born
American author of several novels including Léviathan and Each in His Own Darkness. He wrote
primarily in French, but was not a French citizen.

31
Biography

Julien Green was born to American parents in Paris, a descendant on his mother's side of a Confederate
Senator, Julian Hartridge (1829–1879), who later served as a Democratic Representative from Georgia to
the US Congress, and who was Julien Green's namesake. (Green was christened "Julian", the spelling was
changed by his French publisher in the 1920s to "Julien.")

Born into a Protestant family, he converted to Catholicism in 1916. The next year, at the age of 16, he
volunteered his services as an ambulanceman in the American Field Service. When his age was
discovered his enlistment was annulled. He immediately signed up with an ambulance unit of the
American Red Cross, and when that six-month term of service ended in 1918, he enlisted in the French
Army, in which he served as a second lieutenant of artillery until 1919. He was educated at the University
of Virginia in the United States from 1919-22. His career as one of the major figures of French literature
in the 20th century started soon after his return from the United States. In July 1940, after France's defeat,
he went back to America. In 1942, he was mobilized and sent to New York to work at the United States
Office of War Information. From there, for almost a year, five times a week, he would address France as
part of the radio broadcasts of Voice of America, working inter alia with André Breton and Yul Brynner.
Green went back to France right after the end of World War II. A devout Catholic, most of his books
focused on the ideas of faith and religion as well as hypocrisy. Several of his books dealt with the southern
United States, and he strongly identified with the fate of the Confederacy, characterizing himself
throughout his life as a "Sudiste." He inherited this version of patriotism from his mother, who came from
a distinguished southern family. Some years before Julien's birth, when Julien's father was offered a
choice of posts (with his bank) in either Germany or France, Julien's mother urged the choice of France on
the grounds that the French were "also a proud people, recently defeated in war, and we shall understand
one another." (The reference was to France's 1871 defeat in the Franco-Prussian War).

In France, both during his life and today, Julien Green's fame rests principally not on his novels, but on his
journals, published in ten volumes, and spanning the years 1926-1976. These avidly-read and well-known
volumes provide a chronicle of his literary and religious life, and a unique window on the artistic and
literary scene in Paris over a span of half a century. Green's style, austere and employing to great effect the
"passé simple", a literary tense nearly abandoned by many of his French contemporaries, found favor with
the Académie Française, a fact mentioned in his election to that august body. Green resigned from the
Académie shortly before his death, citing his American heritage and loyalties.

While Green wrote primarily in the French language, he also wrote in English, being entirely bilingual. He
translated some of his own works from French to English (sometimes with the help of his sister, Anne). A
collection of some of his translations is published in Le langage et son double, with a side-by-side French-
English format, facilitating direct comparison. Despite his being bilingual, Green's texts remain largely
unknown in the English-speaking world.

Thus far three of his books have been turned into films: Léviathan (1962), for which he wrote the
screenplay, is the most famous. Adrienne Mesurat (1953), and La Dame de pique (1965) were also
adapted to film.

32
He died in Paris and was buried in the parish church of Klagenfurt, Austria. Apparently, Green was
greatly moved by a statue of the Virgin Mary during a visit there in 1990. Subsequently, he expressed a
desire to be buried in one of the church's chapels.

Julien Green adopted gay fiction writer, Éric Jourdan, as his son. According to Jourdan, Green decided to
move to a house belonging to Caterina Sforza in Forlì, Italy, in 1994. However, Green did not move to this
house because his health was failing.

Green was the first non-French national to be elected to the Académie française. Fittingly, he succeeded
François Mauriac, taking chair number 22 on the 3rd of June, 1971. It was commonly believed he had dual
citizenship, but in fact, although born in Paris and writing almost exclusively in the French language, he
had never become a French citizen. President Georges Pompidou offered him French citizenship in 1972
following Green's election to the Académie, but - faithful to the patriotic, "sudiste" spirit his mother
inspired in him - Green refused it.

He revealed in his fiction and non-fiction that he was homosexual. However, he was capable of writing
about women and heterosexuality as exemplified in his surrealist novel Minuit (Midnight) that explores
the sexual awakening of an adolescent young girl.

Selected works

 Pamphlet contre les catholiques de France (1924)

 Mount Cinère (1926)
 Suite anglaise (1927)
 Le voyageur sur la terre (1927)
 Adrienne Mesurat (1927)
 Un puritain homme de lettres (1928)
 Léviathan (The Dark Journey, 1929)
 L'autre sommeil (1930)
 Épaves (The Strange River, 1932)
 Le visionnaire (The Dreamer, 1934)
 Minuit, (Midnight, 1936)
 Journals I, II, III (1938-46)
 Varouna (Then Shall the Dust Return, 1940)
 Memories of Happy Days (1942)
 Si j'étais vous... (If I Were You, 1947)
 Moïra (1950)
 Sud (1953)
 L'ennemi (1954)
 La malfaiteur (The Transgressor, 1956)
 L'ombre (1956)
 Le bel aujour-d'hui (1958)
 Chaque homme dans sa nuit (1960)
 Partir avant le jour (To Leave Before Dawn/The Green Paradise, 1963)
 Mille chemins ouverts (The War at Sixteen, 1964)
 Terre lointaine (Love in America, 1966)

33
 Les années faciles (1970)
 L'autre (The Other One, 1971)
 Qui sommes-nous (1972)
 Ce qui reste du jour (1972)
 Jeunesse (1974)
 La liberté (1974)
 Memories of Evil Days (1976)
 La Nuit des fantômes (1976)
 Le Mauvais lieu (1977)
 Ce qu'il faut d'amour à l'homme (1978)
 Dans la gueule du temps (1979)
 Les Pays lointains (The Distant Lands, 1987)
 Les Étoiles du sud (The Stars of the South, 1989)
 Paris (1991)

34