Romantismul în Franța

Perioada istorică: – sfârșitul secolului al XVIII-lea, apogeul a fost pe la începutul anilor 1800.
Sfârșitul romantismului francez este considerat a fi anul 1843, odată cu piesa “Hernani” a lui
Victor Hugo.

Caracteristici generale:

 Exaltă emoția mai degrabă decât rațiunea, misterul, fantasticul, evadarea în vis.
 Alăturarea oximoronică a sublimului cu morbidul.
 Trecutul era prezentat ca un timp al fericirii.

Caracteristici generale ale romantismului francez:

 exaltă misterul, visul, frumusețea naturii, introspecția.

 Sensibilitatea masculină: Identitatea masculină a suferit o transformare în perioada
romantismului francez. Bărbatul a încetat să mai fie stoic și a devenit un om sensibil care
plânge, tresare și este sensibil la situațiile care îl înconjoară.
 Spontaneitatea vs raționalism: Această mișcare a reprezentat triumful spontanului și al
naturii ca noi idealuri în fața convenției și a istoriei. A însemnat și recuperarea tradiției
lumii medievale și a artei sale, disprețuită până atunci.
 Schimbare în paradigma frumuseții: În ceea ce privește estetica romantică, conceptul de
frumusețe care fusese acceptat încă de la Renaștere a dat loc altor valori. Expresivitatea,
adevărul și infinitul au fost încorporate în valorile estetice. Această extindere a
esteticității a dat naștere pitorescului, realistului și sublimului. De asemenea, a dat spațiu
opusului său, urâtului, care era considerat mai dinamic și mai variat decât frumusețea.

Ideile din teatru:

 Apar două direcții în teatrul european: teatrul în proză și teatrul de operă

 Independența geniului, imitarea naturii, statutul artei ca imitație a naturii
 Ca personaje:eroul romantic este un revoltat care suferă de “răul secolului”, nu-și găsește
liniștea și echilibrul, suferă de aspirații contradictorii și tinde către absolut, chiar dacă
nu-l poate atinge. Personajele provin din burghezie.

Caracteristici tematice:

 Dramatizarea vieții burgheziei, tragedii domestice, necazul/suferințele personajelor.

 Subiectul este construit în jurul descrierii mediului privat, al familiei, viața cotidiană
domestică.
Autorii dramatici și piesele lor:

 Victor Hugo: Ruy Blas, Regele se amuză, Hernani, Cromwell, Burgravii

 Alfred de Vigny: prima piesa e, de fapt, o traducere a peisei “Othelo”, Chatterton,
Marșalul Ancre
 Alfred de Musset: Fantasio, Lorenzaccio, Capriciile Mariannei, Un spectacol în fotoliu

Lorenzaccio – Alfred de Musset

Autor:

 născut 11 decembrie 1810 – decedat 2 mai 1857

 Comedia “Noaptea venețiană” a fost un eșec total – asa a renunțat la teatru
 Are o autobiografie, “Confesiunea unui copil al secolului”.

Lorenzaccio:

 Lorenzo este un ajutor apropiat al Ducelui de Florența, fiind vărul său. Ducele Florenței
dorește să fie cu toate femeile din Florența, iar atunci când dorește o nouă cucerire, îl
pune pe Lorenzo să o obțină. Din această cauză, oamenii încep să îl considere pe Lorenzo
un om rău, corupt, cred că el este cel care își dorește cât mai multe cuceriri. Așa este
numit Lorenzaccio. Prin urmare, Loreno este un personaj dual. Cele două personalități ale
sale sunt Lorenzino și Lorenzaccio. Lorenzino – latura cunoscută și denumită de familie,
care îl văd drept un om bun, cu aspirații, cu idealuri, cu dorință de bine. Lorenzaccio, și
personalitatea cu care vine la pachet denumirea, devine o trăsătură predominantă a
personajului.
 Avem și familia Strozzi. Primul conflict al piesei reiese din momentul în care fiica lui
Strozzi este abordată de unul dintre ajutoarele Ducelui. Acesta îl blamează pe duce,
spunând că pentru el o curtează, dar, în realitate, acesta o dorește doar pentru el. Ajutorul
îi spune aceste lucruri fratelui ei, care se răzbună pe el (îl bate). Fratele fiicei crede că l-a
omorât, însă ajutorul rămâne în viață și se duce la duce, căruia îi spune că pentru el (pt
duce) voia să o cucerească pe fată. Cere ca cei din familia Strozzi să fie judecați.
 Vine tatăl Strozzi, care până în acel moment este calm și nu se implică în prea multe, și
declară un mini-război. Fata lui se sinucise din cauza întâmplării cu ducele și ajutorul.
Strozzi nu mai acceptă răutățile ducelui și își cheamă familia de 30 de membri, ca să intre
într-o revoltă.
 Detaliu cu asterix: mai sunt niște oameni ai ducelui care susțin că Lorenzo îi va face rău
ducelui, “bârfe” negate de Duce, care consideră că Lorenzo nu I-ar face niciodată rău,
considerând că e cel mai supus și bun ajutor al său + faptul că Lorenzo nu este în stare să
țină o spadă în mână. Alt detaliu important: Lorenzo nu e tipul puternic, e slab, palid,
bolnavicios aproape, și chiar nu capabil să țină o spadă în mână.
 Revenind la subiect, Lorenzo se duce la capul familiei Strozzi și încercă să remedieze
problema, să îl convingă să nu se lupte cu Ducele. Îi spune adevărul, care este următorul:
În tot acest timp, Lorenzo era acest Lorenzino, care își dorește binele Florenței, și că el
dorește să îl omoare pe duce, pentru că tot timpul asta și-a dorit, că tot ce a făcut el ca să
fie aproape de duce (corupțiile, cuceririle) l-au stricat, l-au distrus pe el ca persoană.
Deci, în cele din urmă, îi recunoaște că, în încercarea lui de a aduce bine Florenței, s-a
distrus și s-a transformat în Lorenzaccio. Strozzi ăl crede.
 Ducele se îndrăgostește din nou, chiar de verișoara lui Lorenzo. Îi spune că vrea să se
întâlnească cu ea, și atunci Lorenzo pune la cale un plan. Îi spune Ducelui să vină la el
acasă, în camera lui, căci acolo o să-l aștepte fata. (Detaliu: Lorenzo mai are un om care îi
este loial pentru că îi salvase viața. Alături de acest om pune Lorenzo la capăt planul.
Omul acesta nu știe ce are de făcut, doar menționează că va urma orbește tot ce îl pune
Lorenzo să facă.)
 Ducele ajunge în camera lui Lorenzo și adoarme. Lorenzo îl omoară și îl lasă acolo, ca să
“îl găsească cine vrea”.
 IMPORTANT: Înainte de uciderea ducelui, Lorenzo se duce pe la toate casele din
Florența, pentru a le spune că la noapte ducele va fi omorât și că el îl va omorî. Face asta
pentru a îndemna societatea să se revolte și să aleagă ei un nou conducător, dar nimeni
nu-l crede, deoarece știau că este cel mai loial ajutor al Ducelui.
 Prin urmare, cum nu face nimeni nimic, cei din familia Medici (familia regelui) pun un
alt succesor la tron, pe vărul său. Florența nu este salvată, iar pe capul lui Lorenzo este
pun un preț, deoarece se știe că acesta l-a ucis pe duce. Cine îl prindea pe Lorenzo câștiga
o mare sumă de bani, I se iertau toate păcatele împotriva statului.
 Strozzi l-a ascuns pe Lorenzzo la el în casă, dar Lorenzo nu voia să se ascundă. Spune că
vrea să se plimbe și că nu îl interesează dacă e urmărit sau nu. Fix când iese din casă, este
omorât de cineva.