Temă

4. Prezintă, în 10-15 rânduri, o secventă reprezentativă pentru conflictul exterior

central al nuvelei și comentează ecourile pe care le are în conștiința lui Ghiță.

Conflictul exterior aduce în prim-plan două personalități puternice, sensibil egale

în aparență: Ghiță și Lică. Aceștia se află într-o confruntare alimentată de orgolii, în
care protagonistul luptă pentru a-și păstra integritatea, în timp ce Sămădăul dorește
să-i domine pe toți. O secvență semnificativă care ilustrează acestă relație dintre
personaje este atunci când Lică Sămădăul ajunge la Moara cu noroc pe ocolite
pentru a-l supune pe Ghiță regulilor sale. Acesta îi oferă semnele turmelor lui și-i
cere hangiului să-i procure informații ca mai apoi Sămădăul să-i ia o parte din avere.
Relația dintre cei doi este marcată de un dezechilibru de putere încât șeful porcarilor
se impune în fața cârciumarului arătându-si puterea prin amenințări și jigniri (Ori îmi
vei face pe plac, ori îmi fac rând de alt om la Moara cu noroc). Cu toate acestea,
Ghiță nu se lasă intimidat și se apără cu faptul că și-a trimis sluga la părintele din sat
pentru a anunța cine este la cârciumă. Lică demonstrează o înțelegere profundă a
psihologiei umane și profită de slăbiciunile hangiului. Astfel se folosește de patima
acestuia pentru bani spre a-l atrage pe acesta în afacerile lui necurate și apoi pentru
a-i anula personalitatea. Astfel, planul exterior devine un pretext pentru analiza
frământărilor sufletești ale protagonistului. La început, Ghiță este reticent în privința
alierii cu Lică, conștient că aceasta ar duce la pierderea respectului său propriu, a
statutului de om cinstit în ochii familiei și societății. Gândul că trebuie să părăsească
hanul dacă nu se alătură Sămădăului îl bântuie, dar dorința sa de a se îmbogăți este
mai puternică. Neîncrederea în ziua de mâine îl transformă într-un om irascibil. În
caracterul său au loc mutații fundamentale. Ghiță este mistuit de sentimente precum
ura, frica de moarte, iritarea și furia, deoarece nu găsește în el voința pentru a se
sustrage influenței malefice a Sămădăului. Sentimentul nesiguranței are efecte
devastatoare. Acesta îi mărturisește antagonistului faptul că este tulburat de vizitele
acestuia Mi-ai luat liniștea sufletului și mi-ai stricat viața. Din tonul vocii, gesturile și
gândurile sale se observă dezordinea din sufletul protagonistului: grăi răspicat și
aspru; rămase câtva timp încremenit, ar fi avut poftă să sară la el și să-l sfâșie în
bucăți; se cutremură. Toate aceste aspecte reflectă conflictul interior foarte intens a
lui Ghiță, în contrast cu Sămădăul, care nu mai trece prin astfel de conflict și este
mulțumit cu statutul său, este mulțumit de ceea ce a devenit și nu mai este frustrat.
Episodul de după jefuirea arândașului sublinează momentul în care protagonistul
conștientizează că a fost folosit în planul diavolesc a șefului porcarilor, zicând Tu nu
ești om, Lică, ci diavol!, unde antagonistul îi răspunde ironic tu, Ghiță, ești om cinstit,
dar am făcut din tine om vinovat. Astfel, opoziția Ghiță și Lică are un impact vizibil în
lumea exterioară, accentuând conflictul interior al protagonistului.