DESCOPĂR LUMEA CITIND- PROGRAM EDUCATIV

Prof. Ţȃntaru Simona-Elena (Școala Gimnazială nr. 7 Tȃrgu-Ocna –din cadrul Centrul Educativ
Tȃrgu-Ocna-unitate penitenciară )

În contextul societăţii actuale elevii nu se mai arată foarte interesaţi de lectură, deşi
îmbogăţirea universului de cunoaştere şi dezvoltarea exprimării nu se pot realiza doar prin
acţionarea computerului sau urmărirea unor emisiuni care,aparent,oferă informaţie din domenii
diverse de activitate. În ciuda ritmului accelerat al vieţii contemporane, lectura literară şi
nonliterară poate constitui o sursă eficientă de influenţare comportamentală pozitivă pentru tineri
şi nu ar trebui ,în nici un fel, neglijată în ofertele de activităţi educative.
În mediul închis al Centrelor de reeducare (detenţie) timpul poate căpăta alte valenţe
decât în lumea exterioară, în sensul că, aici nu timpul este cel care lipseşte, ci se pune problema
utilizării lui utile, astfel încât executarea unei măsuri privative de libertate să aibă sens în
schimbarea comportamentală. Aşadar se urmăreşte diminuarea riscului de recidivă pentru cei
care au comis fapte penale.
Programul/opţionalul nu-şi propune o prelungire a activităţii didactice ce are loc în
cadrul şcolii, ci urmăreşte, în special, sublinierea încărcăturii educative, emoţionale şi chiar
practice pe care o susţin textele de orice tip. Situaţiile propuse de textele literare şi nonliterare se
pot extrapola la experienţa individuală a participanţilor care-şi pot prezenta ,în timpul
întâlnirilor, propria experienţă la viaţa, dezvoltându-şi astfel capacităţile de comunicare.
Se recomandă ca activităţile să aibă loc într-un cadru mai puţin formal ,într-o
atmosferă relaxantă care să faciliteze comunicarea elevilor. Sunt recomandate discuţiile iniţiale
care să nu depăşească câteva minute, privind prezenţa la activitate .
Scopul programului constă în învăţarea şi dezvoltarea unor conduite acceptate social
rezultate din interpretrea conţinutului educativ al unor texte litareare şi nonliterare.
Obiectivele programului vizează în egală măsură formarea şi dezvoltarea capacităţii de a a
înţelege textele literare şi nonliterare,dezvoltatrea capacităţii de a interpreta un text literar sau
nonliterar din punctul de vedere a mesajului său educativ,exersarea şi dezvoltarea unor conduite
pozitive fatţă de anumite situaţii de viaţă, având ca model conţinutul educativ al textelor literare şi
nonliterare, precum şi dezvoltarea capacităţii de comunicare şi realaţionare cu cei din jur, prin
activităţi derulate în grup şi individual.
 Ca metode de lucru se recomandă conversaţia, lectura,joc de rol,brainstormingul,studiul
de caz,munca individuală, problematizarea, dezbaterea, observaţia. Materialele necesare
desfăşurării activităţii sunt: diferite texte literare, culegeri, zire, reviste, carte de bucate, prospecte,
etichete, intrucţiuni de utilizarea a unor aparate,de realizare a unui obiect. Evaluarea se va realiza la
finalul fiecărei activităţi, prin completarea unei fişe de muncă independentă sau prin întrebări de
verificare.
Tematica programului:
1)Ṣedinţă introductivă
2)Edmondo de Amicis-„Cuore(inimă de copil)”
3)Articolul de ziar (text nonliterar)
4)George Coşbuc- „Mama”
5)Reţeta culinară-(text nonliterar)
6)Ion Luca Caragiale- „Vizită”
7)Etichete,instrucţiuni,prospecte,pliante,afişe
8)Grigore Alexandrescu- „Boul şi viţelul”
9)Instrucţiuni tehnice ale unui produs(text nonliterar)
10)H.C.Andersen- „Fetiţa cu chibriturile”
11)Enciclipediile(text nonliterar)
12)Mihail Sadoveanu- „Panciuc”
13)Studiul de caz (text nonliterar)
14)Cezar Petrescu- „Fram-usrsul polar”
15) Ghidul turistic (text nonliterar)
16)Evaluare finală
Conceput ca o comunitate educaţional-terapeutică, o şcoală dintr-un Centru Educativ este
totodată un spaţiu existenţial în care fiecare îl acceptă pe celălalt, în care valorile fundamentale sunt
toleranţa şi respectul diversităţi. Educaţia reprezintă cel mai important mijloc prin care putem limita
consecinţele negative ale izolării minorilor şi tinerilor de comunitate şi putem încuraja pe cei care
doresc să-şi schimbe comportamentul, să abandoneze cariera infracţională, prin conferirea de
utilitate timpului petrecut în detenţie, prin identificarea şi stimularea potenţialului pozitiv şi
conştientizarea noilor posibilităţi de care pot beneficia. Perioada petrecută în detenţie nu înseamnă o
„rupere” în evoluţia individului, ci este şi trebuie sa fie o etapă de pregătire pentru revenirea în
societate a adolescenţilor care au comis infracţiuni, impunându-se formarea şi dezvoltarea la aceştia
a acelor deprinderi, atitudini şi aptitudini care să faciliteze reintegrarea în societate după executarea
pedepsei privative de libertate.
 Ȋn contextul şcolii dintr-o unitate penitenciară, profesorul de Limba şi literatura romȃnă ȋşi
desfăşoară activitatea şi rolul său ȋntr-un mod cu totul particular. Se oferă elevilor aflați ȋntr-o
situație socială dificilă,defavorizată, posibilitatea de reluare a studiilor pe care din diferite motive nu
le-au finalizat. Școala oferă şi asigură o nouă şansă la o viață civilizată după eliberarea din
penitenciar. Găsirea metodelor eficiente de intervenție şi mai ales de a le pune ȋn practică sunt
provocările zilnice ale profesorilor. Urmărind adaptarea demersului didactic la nevoile speciale ale
persoanelor private de libertate, se ȋncearcă observarea valorilor şi atitudinilor promovate de studiul
literaturii. Aşadar se doreşte practicarea lecturii de către persoanele ȋncarcerate ca o forma
terapeutică, ea rămȃnȃnd o cale sigură de acces la valorile culturii şi spiritualității omeneşti. Cu
toatã amploarea pe care au luat-o mijloacele vizuale ȋn difuzarea culturii, cartea a rãmas şi va
rãmâne unul dintre cele mai frecvente mijloace de autoinstruire. Lucrul cu cartea este de neînlocuit
pe parcursul şcolarizãrii. Elevul trebuie sã simtã bucuria lecturii, fiecare carte fiind „o cãlãtorie prin
suflete, gânduri si frumuseţi”, aşa cum spunea Mihail Sadoveanu, în fapt o fãgãduinţa.
Se poate stârni curiozitatea persoanei private de libertate şi printr-o vizitã la bibliotecã,
care sã deschidã calea spre lumea cãrţilor. Fiecare literat, gânditor al vremurilor trecute şi de astãzi,
defineşte şi aratã cu multã prisosinţa influenţa pe care o exercitã asupra educãrii omului, cartea:
„Frumoasa si de folos zabavã” de Miron Costin, „Urna sacrã în care zace gata sã învie sufletul
poporului” de Mihail Sadoveanu, la Al. Vlahuţã devine o chemare dramaticã, un fel de S.O.S al
sufletului, un pamflet la Caragiale, iar în rândurile poporului, care îi întelege necesitatea practicã,
socialã devine lapidarã axioma „ai carte, ai parte”.
Literatura nu are o simplã valoare documentarã, ci dezvãluind sentimentele şi
gândurile oamenilor, reacţiile lor sufleteşti în cele mai variate situaţii, ea are o mare importanţa
social-educativã.
Lectura cãrţii oferã celui care o parcurge, pe langã satisfacţiile ce le aduce orice fapt
inedit, prilejuri unice de reflecţie, de meditaţie, ea îndeamnã la introspecţie, angajeazã valori
formativ-educative, care îşi pun amprenta pe întregul comportament al cititorului.
Textele literare au ca scop sã dezvolte gustul pentru citit, sã le stimuleze interesul
pentru carte, sã le satisfacã dorinţa de a cunoaşte viaţa, oamenii şi faptele lor. Lectura contribuie
într-o mare măsurã la îmbogaţirea cunoştinţelor elevilor, la formarea unui vocabular activ, bogat şi
colorat, la dezvoltarea dragostei faţa de patrie, la educarea sentimentelor estetice.
Prin literaturã, elevii sunt conduşi sã-şi formeze capacitatea de surprindere, de a descoperi
conţinuturi şi forme ale realitaţii exprimate într-o multitudine de modalitaţi, sã-şi extindã aria
cunoaşterii.
 În acest sens, în cadrul orelor de lecturã şi literaturã se pot utiliza diferite variante de
exerciţii, sintetizate în cele ce urmează:
a) Observarea unui desen, a unei ilustraţii, a unei planşe oferã calea de elaborare a unor
raspunsuri la întrebarile legate de conţinutul lecturii respective.
b) Selectarea unor ilustraţii ce reprezintã momente din lumea poveştilor, cu ajutorul cãrora
ei pot gãsi şi relata firul logic al întâmplãrii.
c) Provocarea unui dialog între elevi prin punerea de întrebãri reciproce.
d) Efectuarea jocurilor de rol constituie un procedeu accesibil şi plãcut, ce stimuleazã
capacitatea de comunicare reciprocã a elevilor.
e) Dramatizarea unor texte literare.
f) Exerciţii de îmbogãţire şi nuanţare a vocabularului, acestea presupun înţelegerea
cuvintelor, explicarea lor, folosirea lor în alte contexte.
g) Exerciţii de creaţie, începând cu completarea unor povestiri cu început dat, ori cu final
dat, pânã la crearea unor texte, aşa zise „libere”, ca în final elevii sã creeze ghicitori, poezii,
povestiri.
h) Memorarea unor poezii şi apoi recitarea lor, comentarea unor expresii sau grupuri de
cuvinte.
Formele de îndrumare şi trezire a interesului pentru lecturã sunt multiple, diverse şi
variate, în funcţie de iventivitatea învãţãtorului, particularitãţile specifice colectivului de elevi,
situaţia materialã şi interesul familiilor acestora, baza materialã a şcolii, biblioteca etc.
Activitatea de comunicare (în orice situaţie) realizeazã atât o sintezã a cunoştinţelor, dar
constituie şi un prilej de valorificare a experienţei de viaţã, o manifestare a imaginaţiei şi a fanteziei
creatoare.
Trebuie sã aibã în vedere ce citeşte, cum citeşte, cât timp acordã lecturii şi ce anume
învaţã în urma lecturii, îndeosebi a lecturii suplimentare recomandate. Important este în primul rând
ca elevul sã înţeleagã bine ceea ce citeste, apoi sã fie în mãsurã sã analizeze, sã deosebeascã ceea ce
este bun, util, instructiv, educativ, de ceea ce este rãu, inutil, daunãtor şi în sfãrşit sã-şi poatã
formula clar o opinie despre cartea cititã.Fărã aceasta, lectura unei carţi poate oferi câteva clipe de
desfãtare, de folosire plãcutã a timpului, de alungarea plictisului, dar farã un profit prea mare moral
sau intelectual. cititul nu trebuie înlocuit cu nici o altã formã, mijloc de informare, indiferent de
evoluţia societaţii, de cuceririle ştiinţifice.

Democrit afirma despre educație „cã acesta este un lucru gingaş. Când duce la rezultate
bune, ea n-a fost decât luptã şi grijã; când nu reuşeşte, durerea nu mai cunoaşte margini
Bibliografie
Cucoş, Constantin, Pedagogie şi axiologie, E.D.P., Bucureşti,1995, pag.102.
Nuţã, Silvia, Metodica predãrii limbii române în şcoala primarã, vol I, Editura Aramis,
Bucureşti, 2000, pag.53.
Cerbu, Silvia, Culegere de programe educative pentru minorii aflaţi în aşezămintele de detenţie,
Administraţia Naţională a Penitenciarelor, Bucureşti,2007, pag.75-80.