Tablouri biblice (Versuri de Abecedar)

de Tudor Arghezi

Inspirându-se din Vechiul Testament, Tudor Arghezi oferă cititorului în ciclul de

poezii Tablouri biblice (Versuri de abecedar) o viziune personală, originală, a modului cum
Dumnezeu i-a conceput pe primii oameni: Adam şi Eva. Păstrând coordonatele textului biblic,
autorul construieşte un univers diferit, marcat de puternice accente ludice.
Subtitlul Versuri de abecedar ne lămureşte încă din start asupra principiului
constructiv al acestor poezii. Arghezi îşi propune să prezinte aspecte din Biblie pe înţelesul
copiilor de clasa I, prin urmare va transforma universul de la începutul Vechiului Testament în
ceva familiar copiilor. Dumnezeu devine un tată atent şi sever, iar Adam şi Eva nişte copii
jucăuşi şi, uneori, neascultători.
Astfel, Biblia spune, în legătură cu crearea omului: Atunci, luând Domnul
Dumnezeu ţărână din pământ, a făcut pe om şi a suflat în faţa lui suflare de viaţă şi s-a făcut
omul fiinţă vie. Arghezi preia ideea şi o transformă într-o activitate familiară celor mici: jocul
în nisip. În poezia Adam şi Eva Dumnezeu îl modelează pe primul om cu praf şi niţeluş
scuipat. Folosirea adjectivului diminutivat niţeluş, precum şi invenţia cu folosirea scuipatului
aduc scena la nivelul de înţelegere al copiilor.
În a doua poezie din ciclu – Porunca – Arghezi descrie traiul fericit pe care prima
pereche îl duce în rai. Evident, tot în registru ludic. Raiul lui Adam şi Eva este ca o vacanţă la
ţară pentru copii. Acolo, primii oameni aleargă prin livezi, jucându-se cu gâzele şi iezii, se
culcă şi se scoală după pofta inimii, Adam n-are lecţii de făcut, Eva poate să stea,
nepieptănată, în pat, până la prânz, nu există taţi, mame, dădace, profesoare, dascăli, care să-i
sâcâie:
Totul era de glumă şi de joacă
Şi aşteptai doar pomii să se coacă.
Predomină stilul glumeţ şi adresarea familiară :
Nici: “Culcă-te devreme!” Nici: “Te scoală!”
Nu era cine ţine socoteală
Că întârzii, Adame, de la şcoală,
Că lecţia s-o spui fără greşeală,
Că, Evă, încă nu te-ai pieptănat
Şi te găseşte prânzul tot în pat.
A treia poezie a ciclului – Pedeapsa – prezintă secvenţa biblică a alungării lui Adam
şi a Evei din rai. Şi aici, povestea este transpusă în variantă pentru copii. Primii oameni se
comportă ca nişte mici hoţomani – nici măcar prea deştepţi: ea, cam neroadă, dânsul, cam
netot. Mănâncă din pomul interzis şi, prinşi asupra faptului, nu-şi recunosc vinovăţia, ci
folosesc pâra pentru a scăpa de pedeapsă:
Adam pe Eva lui o a pârât,
Eva pe şarpe, care s-a târât.
Nici-unul n-a voit s-aleagă,
Să-şi ia asupră-şi vina lui întreagă.
Supărat, ca un tată pe copiii cei răi, Dumnezeu îi pedepseşte:
Din Raiul dulce şi din tihna bună
Domnul i-a dat afară, în furtună.
Este evident că, privite astfel, scenele biblice îşi pierd solemnitatea sacră din Vechiul
Testament, se desacralizează deci, păstrându-şi doar funcţia moralizatoare, exprimată, şi aceea,
în notă umoristică, pe înţelesul celor mici: ai furat, ai minţit, eşti pedepsit!
 În ceea ce priveşte mijloacele artistice, pe lângă cele semnalate deja, originală este
combinaţia registrelor stilistice. Arghezi amestecă registrul înalt, solemn, al textului biblic –
marcat prin cuvinte şi construcţii precum: Dumnezeu, Adam, Eva, puterea dumnezeiască, a
zămisli, stihii, porunci, Prea Sfinţiei Sale, Domnul, o a pârât – cu registrul familiar şi oral –
evidenţiat prin cuvinte si expresii ca: urându-i-se, i-a ieşit, niţeluş scuipat, să nu te miri, cată,
zbanghiu, scăpătat, nu-i vorbă, l-a nimerit, au cutreierat, s-au luat de mâini, li se julea si
nasul prin urzici.
În concluzie, Arghezi se joacă, prezentând Biblia pe înţelesul – şi pentru uzul – lui
Miţu şi Baruţu. Ludicul disipează sacrul, dar păstrează eticul în formă digerabilă.
 Fişa de lucru nr. 1
1. Exprimă-ţi opinia în legătură cu impresia pe care ţi-a produs-o lectura acestei poezii.
2. Arată motivul pentru care Dumnezeu doreşte să aibă-n cer copii.
3. Care sunt „materialele" aflate la îndemâna Creatorului pentru plămadă?
4. Prezintă trăsăturile strămoşului Adam, aşa cum apar în viziunea originală a poetului;
evidenţiază termenii care impun un registru minor textului.
5. Comentează semnificaţia următoarelor versuri: Ca să încerce dacă un altoi/ De stea
putea să prindă pe noroi; pune-le în legătură cu textul biblic unde se prezintă „facerea"
primului om.
6. Arată cauza pentru care Adam iese altfel decât ar fi dorit Domnul.
7. Identifică versurile în care este prezentă „facerea" Evei. Este respectată în poezie
viziunea biblică?
8. Comentează semnificaţia versurilor: ...poţi căsca de lene, iarăş,/ Când ai o soră ş-un
tovarăş?
9. Ce sugerează distihul din finalul poeziei?
10. Explică sensul din text al verbului a juli (Li se julea şi nasul prin urzici).
Construieşte un context în care să foloseşti acelaşi verb ca element de argou.
11. Identifică în text verbele la persoana a II-a; arată de ce le foloseşte autorul.
12. Motivează schimbarea accentului în cuvântul ceva.
13. Care este, după opinia ta, tema acestei poezii? Alege dintre următoarele variante
sau propune una nouă: • creaţia; • jocul; • copilăria.
 Fişa de lucru nr. 2
1. Identifică în prima strofă cuvinte care arată preferinţa poetului pentru conturarea unui
„univers mic".
2. Descrie traiul fericit pe care întâia pereche de oameni îl duce în Rai.
3. Traiul fericit în Rai se datorează şi faptului că nici taţi, nici mame, nici dădace, nici
profesoara, nici dascălul nu îi sâcâie pe băiat şi pe fată:
• alcătuieşte o listă cu observaţiile tipice pe care ţi le fac părinţii acasă;
• alcătuieşte o listă cu observaţiile tipice pe care ţi le fac profesorii/ profesoarele la
şcoală.
4. Identifică în strofa a treia versul care dă o evidentă conotaţie ludică poeziei.
5. Explică mijloacele artistice prin care poetul îl prezintă pe Dumnezeu cu proporţii
monumentale. Compară-1 cu imaginea lui din prima poezie şi arată diferenţele.
6. Care este porunca lui Dumnezeu?
7. Construieşte vocative, după modelul substantivului Evo, pentru cât mai multe nume
proprii feminine.
8. Cum se manifestă tentaţia? Comentează cele două versuri din finalul poeziei.
9. Care este sensul cuvântului pom, din ultimul vers?
10. Demonstrează, construind un context potrivit, că termenul poamă poate avea şi un sens
peiorativ.
11. Transformă din vorbire directă în vorbire indirectă dialogurile din text.
12. Poezia Porunca de Tudor Arghezi este un text ficţional sau nonficţional?
Argumentează-ţi răspunsul.
 Fişa de lucru nr. 3
1. Identifică versurile în care poetul prezintă omniscienţa şi omniprezenţa lui Dumnezeu.
2. Observă privirea îngăduitoare sugerată de autor prin versul: Ea cam neroadă, dânsul
cam netot. Comentează din această perspectivă semnificaţia cuvintelor neroadă şi netot.
3. Explică motivul mâniei Prea Sfinţiei Sale.
4. Cum se produce asumarea responsabilităţii când cei doi sunt învinuiţi pentru încălcarea
poruncii divine.
5. Este pâra un comportament specific anilor copilăriei? Argumentează.
6. Cum sunt pedepsiţi, în general, copiii când greşesc?
7. Comentează versurile: Că Dumnezeu loveşte-ntotdeauna/ Mai tare decât faptele
minciuna.
8. Exprimă-ţi opinia în legătură cu hotărârea lui Dumnezeu de a-i da afară, în furtună pe
cei doi neascultători. Şi-au meritat aceştia pedeapsa?
9. Explică jocul de cuvinte, expresie a măiestriei artistice a poetului, din versurile: De
mişelie, nu atât de furt/ Răspunsul fu aspru şi scurt (furt -fu - scurt).
10. Compară aceste două exemple din lirica argheziană şi arată asemănarea în privinţa
topicii:
a) Adam pe Eva lui o a pârât. (Pedeapsa)
a) Şi Dumnezeu, ce vede toate, / In zori, la cinci şi jumătate, /Pândind, să iasă, prin
perdea,
O a văzut din cer pre ea. (Mâhniri)
11. Prezintă aspecte care conferă celor trei poezii argheziene o notă ludică, diferită de
mesajul sacru transmis de textul biblic.
12. Ce motive poţi identifica în acest ciclu?
 TEXTUL FICȚIONAL/NONFICȚIONAL

MESAJUL poate fi structurat sub forma unui TEXT FICȚIONAL (LITERAR) sau
NONFICȚIONAL (NONLITERAR), în funcție de scopul comunicării și modul particular de
concretizare a informației transmise.
Distingerea textului literar de textul nonliterar se realizează în funcție de cele patru categorii
fundamentale ale literaturii/condiții ale „literarității”: mimesisul, expresivitatea, receptivitatea
și retorica (cf. Heinrich F. Plett).
Imaginația – aptitudinea care conferă scriitorului puterea de a realiza universul fictiv al
operei, pornind de la datele realului pe care le transfigurează artistic, conform propriei viziuni
despre lume
Ficțiunea – rezultatul unui proces imaginativ care presupune utilizarea unor elemente
de realitate pentru crearea unei alte lumi, care nu se suprapune cu realitatea, ci o concurează;
Viziunea asupra lumii (Weltanschauung) – imagine sau reprezentare a lumii în plan
artistic sau filosofic, mod de a vedea sau de a concepe lucrurile, percepere prin spirit.

TEXTUL FICȚIONAL (LITERAR): realitate -> imaginație -> text

TEXTUL FICȚIONAL particularizează comunicarea artistică, pentru că în el se recunoaște
originalitatea reflectării lumii înconjurătoare de către creatorul operei artistice (populare sau
culte). În text se manifestă funcția poetică a limbajului, prin excelență reflexiv, întrucât
expresivitatea conținutului primează și nu informațiile înmagazinate. Este caracterizat prin:
 Caracter imaginar și reflexiv;
 Perspectiva subiectivă;
 Utilizarea cuvintelor cu sens figurat;
 Modalizare afectivă maximă.
 Operează cu imagini poetice, figuri de stil;
 Se adresează sensibilității;
 Forma expresivă cautată de organizare a enunțului;
 Ambiguitatea mesajului, polisemantismul;
 Exprimă un adevăr poetic, general;
 Pune în mișcare personaje, nu persoane;
 Tipuri: povestirea, schița, nuvela, romanul, balada, idila, tragedia, mitul, basmul, fabula,
epopeea etc.
 TEXTUL NONFICȚIONAL (NONLITERAR): realitate -> text
TEXTUL NONFICȚIONAL este elaborat pentru a comunica un conținut în care
acționează, cu precădere, funcția referențială. Vizează domenii diverse, de la cele științifice și
juridico-administrative la mass-media audio-vizuală, concretizându-se; cu ajutorul registrelor
lingvistice (oral/scris; popular/cult; regional, colocvial, argoul și jargonul). Indiferent de textul
funcțional reprezentat în comunicare, emițătorul abordează obiectiv realitatea și folosește un
limbaj comun, convențional, prin excelență tranzitiv (scopul principal este de a transmite
informații). Trăsături:
 Caracter real si tranzitiv;
 Perspectiva obiectiva;
 Utilizarea cuvintelor cu sens propriu;
 Opereaza cu enunturi logice, concepte;
 Se adreseaza ratiunii;
 Forme functionale de organizare a enuntului;
 Limbaj specializat pe domenii de activitate
 Claritatea comunicării;
 Exprima un adevăr istoric, general;
 Prezintă persoane și nu personaje;
 Actioneaza functia referentiala;
 Modalizare afectiva minima
 Tipuri: eseul, discursul oratoric, prelegerea, instructiunile, regulamentele, legile,
rapoartele, referatele, reportajele, interviurile, articolele, anunturile publicitare,
corespondenta privata, corespondenta oficiala, amintirile, jurnalul, memoriile,
conversatie cotidiana, marturisiri, descriere geografica sau istorica etc.