STRATEGII DIDACTICE UTILIZATE ÎN PREDAREA DRAMEI

PĂSĂRILE TINEREŢII NOASTRE DE ION DRUŢĂ

Angheliuc Doina, învățătoare
Instituţia Publică Gimnaziul Cucuruzeni
Filiala „Zorile”, s. Zorile, r. Orhei
Străjescu Natalia, doctor în științe filologice, conf. univ.
Catedra Limba și Literatura Română, UST
Literatura este o artă uimitoare, care, datorită formei sale specifice de
manifestare – cuvântul – este mai completă decât celelalte genuri de artă: pictura,
sculptura, muzica, întrucât poate deştepta senzaţii privitoare la toate simţurile. Ea stă
la hotarul dintre arte şi ştiinţe, deoarece sentimentele şi emoţiile suscitate de contactul
cu opera literară duc la declanşarea gândirii, de care este absolută nevoie pentru o
asimilare suficientă a mesajului de idei. Gândirea sau inteligenţa receptorului este
nedeterminată aici pentru pătrunderea în straturile de adâncime, fiindcă „autorii sunt
inepuizabili prin ceea ce au şi prin ceea ce le atribuim noi, citindu-i, dar esenţialul
este să gândim, urmărim, citind un filosof, plăcerea de a gândi, şi vom avea această
satisfacţie urmărind întreaga gândire a autorului şi pe a noastră unită cu a lui, pe a lui
activând-o pe a noastră şi pe a noastră interpretând-o pe a lui şi, poate, trăindu-le pe
toate” [1, p. 162].
În procesul instructiv-educativ se impune tot mai pregnant necesitatea
descătuşării şi deşablonizării gândirii. În acest sens, este foarte important ca
receptarea şi asimilarea unei opere literare să se facă pornind nu doar de la precepte
ideologice, ci prin filiera sufletului fiecărui elev, acesta culegând nu numai o sumă de
postulate enunţate deseori apriori de către profesor, dar şi deprinderi de studiere a
textului, care îi vor permite să realizeze descoperiri artistice. „Dacă ni se pune
întrebarea: arta, în genere, şi, în special, arta dramatică are sau nu are o misiune
morală? Contribuie ea la educarea şi înălţarea poporului? Noi răspundem fără
şovăire: da, arta a avut întotdeauna o înaltă misiune morală şi orice adevărată operă
artistică o îndeplineşte” [1, p.162].
Elevul urmează să fie deprins să simtă imaginea artistică, să gândească asupra
semnificaţiei ei, să o descifreze şi, descifrând-o, să o simtă mai intens şi mai profund.
Acest proces de dezamorsare a sufletelor este foarte important, implicând o imensă
responsabilitate a pedagogului vis-à-vis de gradul de sensibilitate şi nivelul de gândire
al generaţiei de mâine.
Orice operă literară comportă un mesaj estetic pozitiv. De cele mai multe ori
idealul estetic este conturat prin afirmarea personajelor pozitive, literatura fiind

7
capabilă nu numai să exprime cugetări despre lucruri, să constate cum sunt, ci şi cum
ar trebui să fie, să dea aprecieri şi să sugereze îndemnuri. În acest sens, orice operă de
artă este şi pedagogică, în acelaşi timp.
În arta de constituire a operei dramatice un rol important, de rând cu alte
procedee, îl au şi modalităţile de aranjare compoziţională a materialului. Totul
depinde de măiestria scriitorului de a rândui elementele constituente şi de a stoarce
sensuri atât din ele, cât şi din relaţiile dintre ele. Sensurile particulare, la rândul lor,
urmează să fie integrate într-o astfel de arhitectonică încât să contureze, în mişcarea
lor, o albie unică, numită ideea operei. Are perfectă dreptate, în acest sens,
cercetătorul rus B. Bursov când afirmă că „procesul scrierii operei este, în acelaşi
timp, şi procesul formării ideei ei”.
Potrivit afirmaţiei lui I. C. Ciobanu, Ion Druţă „e un scriitor al ideii” [2, p. 6],
mai ales, când e vorba de o lucrare dramatică amplă, cum sunt toate operele
dramaturgului nostru, care nu poate fi în afara unei compoziţii riguroase. Compoziţia
rigidă, aşa cum încerca I. Druţă s-o aplice operei dramatice, şi expresia cronicărească,
prozaismul, aşa cum căuta să o imprime la ora debutului scriitorului în dramaturgie
(1959), veneau într-o flagrantă contradicţie. Conştient de caracterul ireconciliabil al
tendinţelor, dramaturgul caută şi găseşte o modalitate de a le împăca cumva,
imprimând cursului istoriei viziunea „unui profet cu faţa întoarsă spre trecut” [3, p.
121], modalitate cu implicaţii benefice asupra compoziţiei dramei.
Opera lui Ion Druţă, în totalitatea ei, se sprijina pe trei piloni principali:
 ideile atotpurificatoare ale creştinismului;
 tradiţiile înnobilatoare-populare;
 preceptele verificate ale unei gândiri şi experienţe moderne.
Toate aceste trei resurse de gândire şi inspiraţie alimentează creaţia sa cu nutriţia
umană de calitate superioară, cum ar fi compasiunea şi solidaritatea dintre indivizi şi
diverse comunităţi omeneşti; dragostea faţă de ai săi şi toleranţa faţă de ceilalţi;
respectarea cu sfinţenie şi implementarea valorilor fundamentale ce ţin de echitate,
cinste, bunătate, adevăr, dreptate. Sub acest aspect, creaţia lui Ion Druţă reprezintă un
izvor viu şi nesecat privind consolidarea spiritualităţii şi demnităţii noastre.
Succesul elevilor depinde de maiestria pedagogului, de munca pe care o depune
şi nu, în ultimul rând, de dedicţia personală. Măiestria pedagogului rezidă în modul
de combinare şi utilizare a strategiilor didactice.
Aplicând ideile menţionate mai sus, cu referinţă la dramaturgia scriitorului Ion
Druţă, ne propunem să realizăm un proiect didactic – ERRE – la clasa a X-a [4], la
opera dramatică Păsările tinereţii noastre, în care vom aplica următoarele metode:

8
 Evocarea o deschidem cu metoda Mottoul descifrat. Motto: Drama şi numai
drama e în stare a reproduce viaţa umană cum este ea, fără a o desfigura prin
subiectivitatea autorului (Bogdan-Petriceicu Hasdeu).
Puncte de reper:
 Argumentaţi mottoul.
 Întocmiţi o listă de personaje din literatura română, care credeţi că au un
caracter decizional, în raport cu problemele vieţii.
 Vă este proprie capacitatea de a lua decizii, de a vă confrunta cu
obstacolele întâlnite, de a fi consecvenţi în atitudini? Exemplificaţi.
 Identificaţi păsările ce populează orizontul vostru de existenţă,
determinaţi pasărea care vă reprezintă simbolic. Motivaţi prin două argumente
concludente.
 Credeţi că vă veţi asocia cu acest simbol pe parcursul vieţii?
Argumentaţi.
La Realizarea sensului, pentru a verifica întelegerea conţinutului lecturat, ne
propunem să utilizăm metoda Hexagonul cunoaşterii: Când are loc acţiunea descrisă
în dramă? Unde are loc desfăşurarea acţiunii? Cine sunt personajele dramei? Care
este conflictul dramei? Cum a obţinut mătuşa Ruţa „apa lecuitoare”? ş.a.
Pentru a verifica daca elevii au înţeles modul de exprimare al personajelor,
utilizăm metoda Portretul literar.
Descrieţi un personaj în faţa colegilor, specificând: • ce vocabular are; • cum
structurează frazele; • cât de corect se exprimă; • care este atitudinea faţă de
interlocutor.
Pentru a evidenţia deosebirea şi asemănarea dintre destinele personajelor, se va
realiza metoda Diagrama Venn.
Deosebiri Asemănări Deosebiri
Mătuşa Ruţa Pavel Rusu
… … …
Concluzionați: de ce destinele celor două personaje se împletesc?
Argumentaţi, cu detalii din text, dacă cele două personaje au destine împlinite.
La Reflecţie, ar fi binevenit să utilizăm metoda Pălăriile gânditoare.
Pălăria albă
Definiţi conflictul dramei, pornind de la semnificaţia destinelor ambelor
personaje.
• Ruţa: un destin consacrat tămăduirii morale şi spirituale a sătenilor.
• Pavel: un destin consacrat edificării binelui pentru oameni.

9
Pălăria roşie. Evaluaţi starea de conştiinţă în raport cu afirmaţia lui Pavel Rusu: „În
tinereţe, toţi vor să zboare, toţi îşi aleg cîte o pasăre care le este mai dragă”.
Pălăria neagră. Identificaţi particularităţile distincte ale personajelor. Ce vă
comunică acestea în planul caracterizării fiecărui personaj?
Pălăria albastră. Reflectaţi asupra sensurilor enunţate de personaje în replicile date şi
ordonaţi-le în raport cu ideea de valoare spirituală: • Pavel Rusu: Ei, ş-atunci cum
facem – de sănătatea cucostârcilor, de sănătatea ciocârliilor? • Mătuşa Ruţa (după o
scurtă frământare): Eu aş zice aşa: să ne trăiască păsările tinereţii noastre!
Pălăria verde. Rezumaţi mesajul general al dramei, având ca reper fundamental
simbolul naşterii lumii noi din finalul operei.
Pălăria galbenă. Formulaţi cât mai multe idei interesante, prin care să actualizaţi
semnificaţia mesajului din dramă, argumentând ideile: • un om indiferent faţă de
spaţiul natural care-l înconjoară se lipseşte de esenţa lui: sufletul; • mătuşa Ruţa
reprezintă spaţiul etern al valorilor sau este un om al trecutului, rămas într-un spaţiu
arhaic.
În cadrul Extinderii, vom aplica metoda Floarea de lotus. Dezvoltaţi ideea:
eroii şi-au trăit viaţa cu demnitate...
Dacă ar fi să stabilim cuvintele-cheie ale întregii opere druţiene, pe care le găsim
semănate pretutindeni, ele ar fi cu o profundă încărcătură biblică: bunătate, omenie,
dragoste, lumină, adevăr, credinţă, frumos, sfânt, tradiţie, dor de tot ce e strămoşesc,
curaj, rezistenţă, vrednicie. Ion Druţă ştie atât de bine „căile sufletului omenesc”, cu
labirinturile şi tainele lui psihologice, cunoaşte atât de profund destinul,
îndeletnicirile şi paşii personajelor pe care le evocă, încât, la un moment dat, avem
iluzia că el se contopeşte total cu aceste personaje. Ion Druţă „citeşte” în sufletul
eroilor săi cum ar citi într-o carte cu litere măşcate, cunoscând ca nimeni altul
„alfabetul” inimii şi al cugetului. Şi nu numai în sufletul eroilor, ci şi în „sufletul” a
tot ce e fiinţă şi nefiinţă pe acest pământ.

Bibliografie
1. Tofan-Botnaru V. Interferenţa eticului cu esteticul în drama „Frumos şi sfânt”
de I. Druţă. În: Limba română. Chişinău,1994. nr. 5-6.
2. Ciobanu I. C. Cuvânt despre Ion Druţă. În: I. Druţă. Scrieri, v. I. Ch.: Ştiinţa,
1989.
3. Vianu T. Dicţionar de maxime comentate. Bucureşti: Minerva, 1962.
4. Curriculum naţional la limba şi literatura română pentru cl. X-XII. Ch.: Ştiinţa,
2010.

10