Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
– Degeaba vă certaţi . Acesta este mărul meu fiindcă eu l-am rupt din
pom. Şi s-a pornit o ceartă între cei trei, că nu se mai puteau înţelege.
Fiecare striga în felul lui.
– Este mărul meu – striga Iepurici – că eu l-am văzut primul !
– Ba e al meu – croncănea Cioara – că eu l-a rupt!
– Ba e al meu – striga ariciul Ţepoşilă – că eu l-am prins !
Ţipete, mare gălăgie în toată pădurea şi harţa începe. Cioara îl loveşte
pe ariciul Ţepoşilă cu ciocul în nas, ariciul Ţepoşilă îl înţeapă pe Iepurici
cu ţepii în codiţă, iar Iepurici o loveşte pe Cioară cu lăbuţa peste cioc.
Dar iată că apare şi cumătrul Moş Martin, ursul care mormăie supărat:
– Ei, dar ce s-a întâmplat aici ? Ce-i cu gălăgia asta?
Toţi se reped spre el, şi-i spun:
– Tu, Moş Martine, eşti cel mai mare şi mai inteligent din pădure. Te
rugăm să ne faci judecată dreaptă. Cui vei crede de cuviinţă că i se
cuvine mărul acesta, al lui să fie.
Şi i-au povestit ursului toate câte s-au petrecut.
A stat Moş Martin s-a gândit ce s-a gândit, s-a scărpinat după urechea
dreaptă şi a întrebat:
– Cine a descoperit mărul ?
– Eu ! – a răspuns Iepurici.
– Dar cine l-a rupt din pom ?
– Crra – crra – fireşte că eu ! a răspuns Cioara.
– Buun ! Şi cine l-a prins ?
– Eu, Eu Moş Martine – eu l-am prins ! a chiţăit ariciul Ţepoşilă.
– Iată ce este, a fost de părere Moş Martin, – voi toţi aveţi dreptate, şi de
aceea fiecare din voi are dreptul să primească mărul!
– Da, dar nu-i decât un singur măr ! au sărit toţi cu gura Ţepoşilă,
Iepurici şi Cioara.
Pagină 3 din 3