A

TRer
PSl OlOGl
Mielu Zlate

EUL
•
Sl~
PERSONALITATE

A edi!ia a treia, adaugita

Editori:
A
VASILE DEM. ZAMFIRESCU
TReI
MARIUS CHIVU
SILVIU DRAGOMIR
 CUPRINS

Coperta:
DINU DUMBRAvICIAN

Descrierea CIP a Bibliotecii Nafionale a Romaniei ZLATE, MIELU

Enl ~ipersonalitatea / Miel u Ziate. -
Bucure~ti : Editura Trei, 2002. Cuvant inainte 7 Abordarea ~i explicarea personalitiifii 11 1. Perspective de
p.; cm abordare a personalitiilii. Implicalii teoretice ~i practice 13 2. Valenlele
ISBN 973-8291-30-5 perspectivei sistemico-psihosociale in abordarea personalitiitii elevilor 24 3.
Modele explicativ-interpretative ale caracterului ~i relevanta lor educalionalii 35
159.923
Modele teoretice ~i metode in investigarea personalitiifii 47 1. Un model
sintetic-integrativ al personalitiilii 48 2. 0 metodologie pentru determinarea
tipurilor de personalitate . 65 3. Patru etape in evolulia concepliilor despre EU 84 4.
Locul ~i rolul EU-Iuiin structura personalitiilii: probleme
controversate 103 5. C S E ("Cine sunt EU?") - 0 probii de cercetare ~i cunoa~tere
a EUlui ~i personalitiitii 121 6. Ipostaze ale unei probe de cercetare ~i cunoa~tere
a personalitiilii ..~ ' .. 146
Nivelurile personalitiifii 157 1. Un procedeu de analizii a comportamentului
© Editura Trei, 2004
interpersonal 160 2. 0 nouii metodii de diagnosticare a comportamentului
c.P. 27-40, Bucure~ti
Tel./Fax: +401 2245526 interpersonal 178 3. Psihologia trans persona Iii: analizii criticii ., 206
e-mail: otlice@edituratrei.ro Tendinfe in cercetarea personalitiifii 221 1. De la topografia personalitiilii la
www.edituratrei.ro
personalitatea optimalii . 222 2. BIG-FIVE - 0 tendin1ii accentuat'i in cercetarea
personalitiilii240 3. Psihologia pozitivii ~i conceptia ei despre personalitate .... 256

ISBN 973-8291-30-5
CONTENTS
 Foreword 7 The approching and the explanation of human personality .,
11 1. Several approches to personality. Theoretical and practical
implications 13 2. The systematic and psycho-social approach of the
pupils'
personality 24 3. Explicative-interpretative models of character and
their
llducntional relevance 35
11wllrt'rlcolllwdl'ls (/nd methods in the investigation of human
11l'1',mlllll/ry, , , , , 47 I. All Il\t(j~rntlvllSYl\thcticnl Model of
Personality 48 2. A Methodology for' the Idlmtil'lcntion of Personality
Types .. 65 3. FoUl'stages in the Evolution of the Conceptions about the
Self 84 4. The Place and the Role of the Sell' ill the Structure of
Personality: controversial problems 103 5. WAI ("Who Am I?") - An
Instrument Applied in the Research of the Self and of Personality 121 6.
Faces of a sample for research and knowledge of human
personality 146
Levels of human personality 157 1. A Technique for the Analysis of
Interpersonal Behaviour 160 2. A New Method for Diagnosing
Interpersonal Behaviour. 178 3. Transpersonal Psyhology: A Critical
Analysis 206
Tendences in the research of human personality 221 1. From the
Topografy of the Personality to the Optimal
Personality 222 2. BIG-FIVE - A Dominant Tendance in the
Personality Research 240 3. Positive psychology and it's conception
about personality 256 I
: II
J problema "salvarii" Revistei de Psihologie. Atunci, un grup de psihologi
CUVANTINAINTE
In anii '80 am scris ~i publicat mai multe articole ~i studii circumscrise
problematicii psihologiei personalWitii. De ce? fu primul rand, pentru di
in acea perioada personalitatea nu numai ca era marginalizata ~i ignorata,
dar chiar inabu~ita, terfelitii ~i batjocoritii. Nici nu era voie sa se
vorbeasca despre psihologia personalitiiJii, ci, cel mult, despre
psihologia persoanei. Am simtit atunci nevoia de a readuce in circuitul
eereetarii psiholo giee personalitatea, de a 0 repune in drepturile-i fire~ti.
tn al doilea rand, am scris mai mult despre personalitate deoarece atunci,
in anii '80, am descoperit psihologia umanista - orien tare aparutii ~i
dezvoltata in psihologia americana - care pla seaza in centrulpsihologiei,
ca obiect de cercetare al ei, omul eoncret ~i problematic a sa proprie,
viata sa personal a ~i relatio nala presarata cu nimicurile eotidiene dar ~i
cu marile ei drame, ipostazele devenirii ~i autoconstructiei omului ~i
experientei sa le, atitudinea actiVa a omului fata de propria'sa existenta.
eu alte cuvinte, Sinele individual §i unie at omului, dupa cum se
exprima Rogers sau omul care trebuie sa devina ceea ce este capabil
sa fie, dupa reu~ita expresie a lui Maslow. Psihologia umanista eu
fascinantele ei probleme, eu eentrarea pe "tavanele mai inalte ale naturii
umane" (creativitate, valorizare, autoreali zare, responsabilitate,
demnitate, alegerea ~i crearea de sine, maturizarea psihiea ~i sociala,
siinatatea psihica), eu acerbele ei controverse, eu marile ei desehideri, dar
~i eu importantele ei limite nu ma putea liisa indiferent. tn al treilea rand,
am seris
7
mai mult despre personalitate deoarece in toamna lui '82, ime diat dupa
desfiintarea Institutului de Psihologie, s-a pus cu mare acuitate
din Bucure~ti, in frunte cu prof. dr. Ursula Schiopu, la care curand s-au
raliat ~i psihologi din Cluj-Napoca ~i la~i, §i-a asumat greaua
indatorire de a face tot ce este ome ne~te posibil pentru a asigura
aparitia in continuare a Revistei de Psihologie. A fost extraordinar de
greu. Upsa fondurilor, a spatiului absolut necesar, a materialelor ce
Ufimu a ti publicate (multora dintre colegii no§tri retragandu-li-se
dreptul de a pu blica), lipsa informatiilor, a cartilor §i revistelor §i nu in
ultimul rand lipsa experientei redaqionale au constituit, la un moment
dat, piedici aproape insurmontabile. Unui istoric al psihologiei nu-i va fi
deloc greu sa faca observatii critice cu privire la cali tatea unor
materiale, la proportia dintre studiile teoretice §i cele
aplicativ-experimentale, la frecventa aparitiei unor nume de au tori etc.
Important insa este faptul ca revista a continuat sa apa ra, numar de
numar, fara nici 0 intrerupere, Acesta era contextul in care angajarea
personala mai intensa a unora dintre noi ince pand eu asigurarea
portofoliului, continuand eu redactarea Door studii l;iiterminand eu
pregiitirea fiedirui numar pentru publicare em eonditiu sine qua-non a
supravictuirii revistei. Fiind unul dintre el..licure f'iiceuupurte din
nucleul activ al revistei se intele ge de la sine de ce implicurea mea
personalU a fost mai accen tuata, producliu l;iliinliliciiu aeelor ani fiind
mai bogata,
Cum insii revislcle ill CIII'\'!1I11lpuhlicut, Ia Revista de Psi/w logie
adaugandu-sc l;iiRevis(/1de Ped/l/(ogie, cruu limitate ca ti raj, ca
adresabilitate (ele udt'esfllldu-s\'!lI11llipublic strict delimi tat: speciali~ti
in psihologic I?ipl~dllgO!,lic,sludcnli, ccrcetatori §i cadre didactice),
cum procururea 101' l:I'Ucxtl'cm de dificila, ma terialele publicate in ele
n-au putut Ii t'CCllptulemJucum soar fi cuvenit. lata de ce acum, peste
lilli, 11I-UIlIgfllldit eu reunirea §i publicarea lor intr-un volum de sine
stlilUtm' Ii in miisura sa Ie repuna in circuit. Fara indoialii ell
111'
uslU:I,iIllultc dintrc aeeste materiale ar fi fast scrise cu totul altl'cl, ul' n
f'oslllctuulizule utat in continut cat ~i in privinta bihliogl'llfid, A~lIcum
sunt, ele 1'0-
prezinta 0 perioadii de aproape 10 ani din dllstinullllcli pl'Ofcsio 8
nal-§tiintific pe care 0 consider protitabila ;;i benefica, cel putin pentru
I,
I
mine, daea nu ~i pentru psihologia rpmaneasca. tn prezentul volum
grupam studiile §1ttrticolele pe patru ca pitole. to primul capitol reunim
3 studii consacrate perspective lor de abordare a personalitalii §i
modelelor explieativ-inter pretative ale caraeterului, acesta din urma
reprezentand una dintre dimensiunile esentiale ale personalitatii.
Capitolul al doi lea reune§te 6 studii dedicate unor contribuJii
teoretieo-metodo logice In studiul personalitaJii. to cel de al treilea
capitol VOl' fi grupate 4 studii centrate pe investigarea
nivelelorfuneJionale ale personalitaJU(nivelul interpersonal ~i nivelul
transpersonal). tn fine, capitolul al patrulea va cuprinde 3 studii
referitoare la ten dinJele actuale manifestate In psihologia personalitaIii,
§i anu me tendinta psihologiei personalitatii de a se deplasa de la studiul·
"topografiei" personalitatii la studiul eficientei ei, tendinta aces teia de a
practica un studiu sintetic al personalitatii, dintr-o per spectiva factoriala,
cunoscut sub denumirea de "Big-Five", pre cum ~i tendinta psihologiei
de a ahorda a~a-numita "perso nalitate pozitiva". Am pastrat studiile in
forma initial a a pu blicarii lor. Cele cateva retu~uri sunt mai ales de
ordin redactio nal (sublinieri, corectari de erori tipografice etc.). Cum dis
tributia studiilor in volum nu s-a facut dupa criteriul cronologic al
aparitiei lor, ci dupa cel problematic, cerem scuze cititorului pentru unele
repetitii inevitabile.
Speram ca studiile noastre sa fie utile pentru informarea unui public
cititor mai larg, cat ~i pentru pregatirea tinerilor specia li~ti (studenti ~i
cercetatori) din domeniul §tiintelor socio-umane (psihologie,
pedagogie, sociologie, asistenta soc~ala, psihopeda gogie speciala etc.).
Bucure~ti, 26 ianuarie 1997
ABORDAREA ~I EXPLICAREA
PERSONALITATn~
Psihologia personalitiitii, la fel ca orice alta §tiinta, inainte.
dea prezenta §i avansa in constructii complicate §i tehniciste,
trebuie sa-§i descrie propriul sau obiect, adica sa precizeze care
§i cum este acesta, sa-i atribuie caracteristici §i calitati. De§i un
asemenea demers parea fi relativ simplu, el se dovede§te in

de asemenea dat fiind faptul di tocmai ea a fost subestimata in
descriptiile ~i cercetarile personologilor, yom prezenta cateva
modele explicativ-interpretative ale caracterului, staruind atilt
asupra relevantei lor teoretice, cat ~i aplicative, mai ales in plan
educational.
1. Perspective de abordare a personaliHitii.
Implicatii teoretice ~i practice
In analiza ~i interpretarea concreta a unei realitati, oricare ar' fi ea
(fizica, umana, sociala etc.), 0 mare important a 0 are con ceptia,
teoria de la care se pome~te, care este acceptata ~itrans pusa in pologii", mai ales cele constitutionale, prin incercarea de a iden tifica
practica cercetarii sau actiunii sociale. Aceasta afirmatie este cu doar un singur element morfologic, considerat ca fiind esential, sarikeau
atat mai adevarata atunci dnd avem in vedere 0 realitate §i goleau personalitatea atat de bogatia §i va rietatea componentelor
realitate extrem de dificil. lata de ce, psihologia personalitatiia
recurs la folosirea unor unitaJi tematice descriptivea persona
litatii. Ea a descris personalitatea in diferitecategorii de termeni
(triisaturi, factori, habitudini, motive, Eu, roluri, atitudini, con
structe). Fiecare dintre ace§ti termeni a generat 0 anumita teorie
a personalitalii. De pilda, descrierea personalitatii in termeni de
trasaturia condus la elaborarea teoriilor tipologice, descrierea
ei in termeni de factori, la aparitia teoriilor psihometrice etc.
Teoriile personalitatii, in functie de gradullor de apropiere §i
asemanare, s-au corrlat intre ele permiland construirea unor mo
dele explicativ-interpretative ale personalitalii 'care, la randul
lor, au permis conturarea diverselor perspective mai genera Ie de
abordarea personalitatii.
In acest prim capitol ne propunem sa schilam cele patru per
spective de abordare a personalitatii (atomista, structurala, sis
temicii, psihosocialii), concomitent cu relevarea implicatiilor lor
teoretico-aplicative, mai intai intr-un cadru general, apoi in altul
particular, §i anume in cel al abordarii personalitatii elevilor.
Dat fiind faptul cii dimensiunea caracteriala, ca latura relatio
nal-valoricii §i de autoreglaj, este esentiala pentru personalitate,
11
atat de complexa ~i dinanlica cum este personalitatea umana. lata
de ce ne propunem ca in acest studiu sa facem 0 trecere in revista
a principalelor perspective de abordare a personalitatii, staruind
asupra implicatiilor lor teoretice ~i practice.
In evolutia ideilor, conceptiilor ~i teoriilor asupra persona
litatii, patru perspective sau modalitati de abordare ni se par a se
fi conturat mai pregnant pana in momentul de fata.
Perspectiva at0mista bazata, pe de 0 part(1, pe descompu
nerea personalitatii in elementele sale componente in vederea
studierii legitatilor lor de functionare iar, pe de alta parte, pe
descoperirea elementului primar, ultim sau constituantului fun
damental al acesteia. Conceptia behaviorista asupra personali talii
umane, de~i tindea spre surprinderea omului integral, in cele din
urma recurgea la studierea unora dintre functiile particulare ale
acestuia (gesturi, vorbire, obiceiuri), ajungandu-se in felul acesta
la pulverizarea unitatii ~i integralitatii personalitalii intr-o
multitudine de elemente sau parti constituante. La fel, unele "ti
13

sale, cat §i de diversitatea relatiilor din tre acestea. 0 asemenea
modalitate de abordare a personalitatii
a fost practicata nu doar pe la inceputurile psihologiei §tiintifice, ci s-a
continuat pana in zile1e noastre. Daca yom deschide un manual
oarecare de psihologie, la capitolul "Personalitate" yom intiUni cateva
informatii introductive generale, apoi tratarea se parata §i oarecum in
sine a celor trei elemente componente ale personalitatii (temperament,
aptitudini, caracter). "Analiza func tionala a diferite10r elemente luate
separat da rezultate pozitive
numai atunci cand ni Ie reprezentam (sau dind Ie consideram) ca verigi
intermediare ale unui fntreg indivizibil" [1]. Din paca te, tocmai acest
lucru lipse§te interpretarii atomiste, ea rama
nand tributara diviziunii excesive a elementelor §i separatismu lui
acestora.
Perspectiva structuralii pome§te nu de la parte, ci de la intreg, nu de
la elementele componente, ci de la modullor de organizare, aranjare,
ierarhizare in cadrul sistemului sau struc turii globale. Psihologia
configurationista (gestaltista) sau cea organismica, de exemplu,
concepeau personalitatea ca fiind 0 structura globala, unitara, ce dispune
de subsisteme integrate,
astfel incat ceea ce se petrece intr-o parte a structurii influen teaza ceea
ce se va petrece intr-o alta parte a ei. Personalitatea este interpretata in
termeni de trasaturi sau de factori. Interesea
za insa nu trasaturile sau factorii in sine, ci modullor de core lare. Din
perspectiva acestei modalitati interpretative, persona litatea devine "un
ansamblu de trasaturi" sau 0 "configurafie de
trasaturi". In acest sens este celebra definitia data personalitatii de
Guilford, sub influenta lui Prince (1924): "Personalitatea unui individ
este 0 conjiguralie specifica de trasaturi" [2]. Uni citatea §i
originalitatea personalitatii provin nu din natura, felul
1 Mihai Go11l, Aurel Dic1l, Introducere In psihologie, Bucure~ti, Editura ~tiinti
fidiiI972, p. 235.
J. P. Guilford, Personality, New York, Mc Graw-Hill, 1959.
14
sau numiirul trasaturilor, ci din modul concret de organizare, structurare
§i interrelationare a acestora. Perspectiva structurala asupra
personalitiitii este superioara cel.~i atomiste din eel putin doua puncte
de vedere: in primul rand, ea subliniaza caracterul unitar §i global al
personalitatii apiirut ca urmare a interactiunii
partilor sau elementelor sale componente; in al doilea rand, ea sugereaza
dinamica acestui intreg tocmai datorita modului con cret §i diferit de
structurare §i evolutie in timp a elementelor componente. Kurt Lewin
unul dintre promotorii Acestei perspec tive, desprindea existenta a trei
stadii in evolutia structurilor personalitatii: stadiul structurilor primare,
globale, putin dife rentiate §i slab saturate in conexiuni interne; stadiul
structurilor semidezvoltate, caracterizate prin constituirea §i
diferentierea
unor sisteme de legaturi noi, prin diversificarea functional a in interiorul
structurilor initiale, prin cre§terea coeficientului de in terdependenta
corelativa; stadiul structurilor dezvoltate, maturi zate in care apar clar
delimitate §i individualizate diferite tipuri de structuri §i maximal
amplificate conexiunile de tip reglator dintre ele [3].
De§i pare paradoxal, perspectiva structurala de interpret are a
personalitatii se intalne§te cu cea atomista §i chiar tinde sa se confunde
la un moment dat cu ea. Faptul acesta apare de indata ce cercetatorii
sunt interesati nu atat de stabilirea corelatiilor dintre trasaturile §i
factorii de personalitate, ci de descoperirea §i inventarierea cat mai
multora dintre ei. Pana in momentul de fata au fost descoperiti nu numai
foarte multi factori de perso nalitate, ci §i extrem de diver§i, de variati
de la un autor la altul.
French (1953), an~izand 109 lucrari publicate pe aceasta tema, a
identificat 400 factori diferiti de personalitate, care ar putea fi redu§i la
200, daca i-am regrupa dupa denumirile lor sinonime. Guilford (1959) a
enumerat 55 factori principali, fara a-i mai socoti pe cei care se refera la
aptitudini. Cattell (1957) a mentio nat 100 factori de personalitate,
stabiliti cu certitudine [4]. 0
3 Kurt Lewin, Principles of Topological psychology, New York, Mc. Graw-Hill, 1936, p.
190.
4 Vezi: Richard Meili' La structure de la personnalite, in: Paul Fraisse, Jean Piaget, Traite
de psychologie experimentale, Paris, P.D.F. 1963, vol. V, p. 185.
15
i,1
111
.11"·r.
'I
1I1II1 asemenea multitudine ;;i diversitate de factori, insuficient core lati ;;i
ierarhizati, ar putea duce mai mult la subminarea unitatii
personalitatii, dedit la constituirea ;;i inchegarea ei. In sfar§it, nu
putem trece peste faptul ca perspectiva structural a se COll
centreaza aproape in exclusivitate pe studierea interioritii{ii
per sonalitatii pe structurile §i conditiile sale psihologice interne,
pierzand din vedere sau neglijand factorii care concura la forma
rea ei. Chiar daca printre "factorii de personalitate" unii autori
introduc §i factorii de mediu, importanta §i semnificatia acestora
este mult diminuata: "experienta §i mediul cultural nu impru
muta decat inveli§ul exterior" - scria Richard Meili [5]. De
asemenea, valoarea factorilor de mediu este particularizata doar
la anumite domenii ale vietii psihice (Cattell - la sentimente;
Guilford - la trebuinte). Se explica astfel structura persona
litatii, dar nu §i geneza ei.
Perspectiva sistemidi, introdusa in psihologie ca urmare a
aparitiei §i dezvoltarii ciberneticii, porne§te de la interpretarea
personalitatii ca un sistem, ca un ansamblu de elemente aflate
intr-o interaqiune ordonata §i deci nomntamplatoare. De§i s-ar
piirea, cel putin la prima vedere, di noua perspectiva este aproa
pe identica cu cea dinainte sau chiar cu cea atomista, lucrurile nu
stau deloc a§a. Punctul de plecare sau principalul caclru de
referinta in analiza sistemidi trebuie sa-l constituie sistemul, cu
toate relatiile, interactiunile §i interconditionarile sale, deci cu
particularitatile §i legitatile sale ireductibile. Practic, nu putem
vorbi de elemente in sine, deoarece ceea ce intr-un context este
element, in alt context devine sistem. ~i, mai departe: deoarece
elementele se unesc intre ele formand subsisteme, adica ansam
bluri ce displill de legaturi interne trainice. Elementul devine
important pentru sistem numai in relatia, in legatura sa cu alte
elemente sau numai in masura in care la randul lui este inter
pretat ca sistem, deci ca ansamblul altor interactiuni §i interde
pendente. A§adar, elementul nu este eliminat din analiza §tiin
tifica, ci i se acorda un sens relativ, el fiind "ceva ce se afla in
relatie de apartenenta sau incluziune fata de altceva, nemaide
5 Richard Meili, op. cit., p. 195.
16
semnand ceva ultim, indivizibil, a§a cum se considera in caclrul
metodologiei asociationist-atomiste" [6]. Din perspectiva siste
micii, personalitatea apare ca fiind unitatea integrativa supe
rioara care serve§te clrept cadru de referinta pentru studiul §i
interpretarea diferitelor dimensiuni ale sistemului psihic, ca fiind surprinderea personalitatii concrete, a§a cum se manifesta ea in situatiile
un sistem supraordonat ce nu se poate reduce §i nici confunda §i conjuncturile sociale particulare, in sistemul interrelatiilor §i al
cu diferitele procese §i funqii psihice, ce nu poate fi alipita
structurilor biologice sau psihocomportanlentale nrimare, in
sfar- §it, ca un sistem dinamic hipercomplex ce presupune
organizare ierarhica plurinivelara, independenta relativa fata de
elementele
componente etc. [7]. Din moment ce orice sistem dispune de
intrari-stari-ie.jiri, inseanma ca acestea vor fi intalnite §i la ni
velul personalitatii. De altfel, ele au ;;i fost studiate de diferitele
§coli psihologice. Introspeqia §i, intr-o oarecare masura, psiha-'
naliza s-au concentrat asupra investigiirii starilor personalitatii, in
timp ce behaviorismul a absolutizat in cercetarile sala intrari Ie §i
ie§irile, neglijand aproape total interioritatea psihica a omu lui,
adica tocmai personalitatea sa. Problema care se pune este insa insa§i "esenta personalitatii". Evident, este yorba de toate tipurile de
nu aceea a studierii mai mult sau mai putin izolate a aces tora, ci
tocmai in interaqiunea lor. "Ne apare evident ca un stu diu
complet trebuie sa tina seama de toate cele trei marimi ca
racteristice" - scriau C. Balaceanu §i Edmond Nicolau [8]. Un
asemenea studiu este insa dificil de realizat. Chiar cei doi autori
citati, dupa ce fac aceasta declaratie de principiu recurg la un
studiu atomist al diferitelor elemente component~. ale persona
litatii (perceptie, atentie, memorie, invatare, motivatie, limbaj
etc.). Se creioneaza, astfel, 0 viziune sistemica asupra elemen
telor personalitatii,lllu §i asupra personalitatii oa atare. Totu§i,
prin accentul pus pe relatia dintre cele trei categorii de marimi
(de intrare, de stare, de ie§ire), perspectiva sistemica subliniaza
§i mai mult caracterul sintetic, unitar §i integrator al persona
litatii. Totodata, ea realizeaza 0 mai mare deschidere spre in
fluentele exterioare care, 0 data preluate §i interiorizate, devin
6 Mihai Golu, Aurel Dicu, op. cit., p. 77.
7 Idem, pp. 99, 235, 238.
8 C. Biiliiceanu, Ed. Nicolau, Personalitatea umana - 0 interpretare
cibernetica, Ia§i, Junimea, 1972,p. 5.
17
structuri interne de personalitate §i influenteaza direct
compor tamentul omului. Perspecti va sistemicii are, pentru
interpret area personalitatii, 0 mare senmificatie
metodologicii, ea orientand §i ghidand directia §i sensul
demersurilor investigative. Dat fiind insa faptul ca se
realizeaza la niveluri de generalitate mult prea inalte, pierde
adeseori din vedere elementele §i contextele con crete,
situationale ale existentei personalitatii, golind-o astfel de
continut.
Perspectiva psihosociala este orientata spre
psihologiei colective, in functie de atributele psihosociale ale omului,
adica de statutele §i rolurile sale, de nivelurile sale de aspiratie §i
a§teptare, de structura atitudinilor §i opiniilor sale. Ea se concentreaza
asupra analizei, interpretarii §i explicarii a doua aspecte: pc de 0 parte,
asupra felului cum personalitatea umana, a§a cum s-a constituit ea la un
moment dat, se raportea za §i se relationeaza cu 0 alta personalitate; pe
de alta parte, asupra modului cum, tocmai in urma unci asemenea
interrela tionari, personalitatea se formeaza pc sine insa§i. Omul, ca
fiinta sociala prin excelenta, nu poate exista decat in cadrul relatiilor
sociale, iar ansanlblul acestor relatii sociale a§a cum a fost pre luat,
interiorizat §i sedimentat de catre fiecare individ in parte, constituie
relatii in care este implicat individul, adica atat de cele macrosociale
(economice, politice, juridice, morale, reli gioase etc.), cat §i de cele
microsociale (familiale, §colare, pro :11111
fesionale, stradale etc.). Calitatea personalitatii depinde de
cali tatea relaliilor sociale; ca urnlare, dacii dorim sa
formam personalitatea, mai intai trebuie sa construim §i sa
amenajam corespunzator relatiile sociale din mediul in care
acesta i§i des fa§oara activitatea.
Omul nu traie§te intr-un vacuum social, el se implica
direct in multitudinea §i varietatea relatiilor sociale concrete
pe care Ie gase§te sau pe care Ie creeaza. A§a incat, daca
intentionam sa studiem personalitatea concreta a omului,
interne ale insu§irilor
I ' de personalitate ----'-formate §i
stabilizate in tiinp - regleaza volumul §i masura activismului
contactelor sociale ale persoa nei, exercita 0 influenta asupra
formarii propriului mediu de dezvoltare a persoanei" [12].
9 A. Kardiner, The Individual and his Society, New York, Columbia University
Press, 1939.
10 Ralph Linton, Fundamenml cultural al persollalitiitii, Bucure~ti, Editura
~tiinlifica, 1968, p. 156.
IIJean Stoetze1, La psychologie sociale, Paris, Flanunarion, 1963, p.
158. 12 Pantelimon Golu, Psihologie socialii, Bucure~ti, E.D.P., 1974,
p. 88.

este necesar sa §tim cum se raporteaza ea la altii, ce anume

19
preia sau respinge, care Se desprinde din cele mai de sus ca perspectiva psihosociala
presupune 0 tripla interpretare a personalitalii: situalionala, rela
18
lionala, grupala. A interpreta personalitatea situalional inseanma
este influenta relatiilor sociale interiorizate asupra comporta a 0 raporta permanent la situalia in care se afla, pe care 0 pro
mentului actual al omului. A. Kardiner vorbea de existenta duce, ale carei influenle Ie genereaza, dar Ie §i suporta, inseam na
unei "personalitati de baza" inteleasa ca 0 c<lufiguratie a considera personalitatea ca produs al imprejurarilor, al si
psihologica particulara, comuna tuturor membrilor unui tualiilor sociale, dar §i ca stapfma a imprejurarilor, capabila de
grup social, unei so cietati §i manifestata intr-un stil de viala cunoa§tere, dirijare §i depa§ire a lor. A interpreta personalitatea
[9]. Acest "nucleu de baza" al personalitatii se formeaza relalional inseanma a 0 "scoate" din granilele §i limitele sale
insa tocmai prin asimilarea conditiilor exterioare de viata. proprii §i a 0 pune in fala altei persoane pentru a vedea cum se
Ideea apare §i mai clar conturata la R. Linton care sustinea acomodeaza cu aceasta, cum coopereaza cu ea, inseanma a con
existenta unor "personalitati de sta tut", adica a acelor frunta 0 persoana cu 0 alta persoana. In sfar§it, a interpreta per
personalitati ce se formeaza ca unnare a detinerii unor sonalitatea grupal inseanma a largi numarul persoanelor cu care
statute, a asumarii unor roluri de catre indivizi, statute §i aceasta vine in contact, a 0 raporta la psihologia de grup, la
roluri care, prin sistemul de indatoriri continute §i carora scopurile §i activitalile comune ale grupului, a 0 face "parta§a" la
individul trebuie sa Ie faca falii i§i pun anlprenta atat asu pra viala de grup, a considera grupul nu doar ca un simplu con text in
structurii interne a personalitatii, cat §i asupra manifestarilor care individul exista §i activeaza, ci ca un veritabil in strument de
sale exteribare [10]. Jean Stoetzel considera ca in abordarea formare a personalitalii.
per sonalitatii putem utiliza doua puncte de vedere, unul lata deci ca viziunea psihosociala, fara a fi lipsita de unele
substantia list, care ne arata continutul personalitatii, osatura limite, concretizate indeosebi in tendinla de a dizolva uneori
§i carnatia sa, din ce anume se compune, §i altul situational, persoana in roluri, de a 0 "pierde" in multitudinea diferitelor
care indica modul de manifestare a personalitatii, felul cum situalii sociale, de a deveni un fel de "marioneta" a imprejurari
se implicii ea in rela tiile §i situatiile sociale [11]. Intre lor, contribuie totu§i la inlelegerea mult mai nuanlata a consti
aceste doua modalitati de abordare exista insa.0 foarte tuirii treptate a personalitalii, a selectarii, sedimenUirii §i crista
stransa interactiune: manifestarile personalitatii in relatiile lizarii in sine a influenlelor mediului extern, indeosebi a celui
interumane sunt in functie de substanta sa, iar substanta social. Totodata, ea permite interpretarea mult mai concreta §i
personalitatii se creeaza treptat, tocmai prin preluarea §i mai nuanlata a personalitalii, apropiind-o de modul in care exis ta
sedimentarea efectelor unor asemenea manifestari. Intre §i activeaza in diferite tipuri de medii sociale §i imprejurari
structurile interpersonale §i cele intrapersonale ale perso particulare.
nalitatii exista 0 puternica corelatie. "Amploarea relatiilor *
per soanei eu mediul social i§i pune pecetea asupra
individuale a persoanei, iar combinatiile Nici una dintre cele patru perspective de abordare a perso
structurii intra
nalitalii, luata in sine, nu este capabila sa explice §i sa interpre
teze adecvat realitatea pe care 0 avem in vedere. Daca ne este scopurilor pentru care a fost creata iar, pe de aha parte, prin procesele
permisa 0 comparalie, am putea spune ca in perspecti va atomis funqional-actualizatoare ale structurii datorita in trarii in aqiune a
ta, din cauza copacilor nu se vede padurea, in cea structural a, indivizilor care 0 populeaza (profesori, elevi), ~coala ca organizatie se
dimpotriva, din pricina padurii nu se vad copacii, in perspectiva prezinta ca un sistem ce dispune de sub sisteme articulate intre ele
psihosociala, mul1imea frunzelor, asemauatoare mullimii roluri (clasele de elevi), ce preiau influen tele sistemului dar Ie I]i produc, ee
refleeta climatul psihosoeial
20 al intregului, 11reprodue I]i il prelungese in fiecare dintre ele, dar 11I]i
lor, nu ne permite sesizarea copacului cu ramurile sale viguroa se, genereaza I]i amplifiea. La nlndul ei, clasa de elevi nu mai apare ca 0
in sfar§it, in perspectiva sistemica, personalitatea, vazuta mult simplaeoleetie de indivizi sau doar ca 0 simpla "celula" restdmsa I]i
prea de sus, apare ca 0 pata neagra, cu contururile elar delimitate, autonoma de viata, ci ea un grup social, eu interrelatii atat in interiorul
cu posibilitatea sesizarii a ceea ce intra sau iese din ea, dar cu sau - centrate pe realizarea scopu
imposibilitatea cunoa§terii a ceea ce se intfunpla in interiorul ei. rilor eomune -, cfit ~i in afara sa, cu celelalte clase de elevi I]i cu
Totu§i, posibilitalile interpretativ-explicative ale celor patru intreaga organizatie. Ea mediaza, filtreaza relatiile dintre or ganizatie I]i
perspective de abordare a personalitalii nu sunt egale. Din punc fiecare membru al sau, regleaza activitatile perso nale I]i colective,
tul nostru de vedere, ultimele doua perspective· analizate, cea incorporeaza in sine valorile organizatiei ~i Ie
sistemica §i cea psihosociala, corelate intre ele, sunt mult mai transforma in modele actionale pentru membrii sai, faciliteaza
achizitionarea atitudinilor ~i comportamentelor ce au primit aprobarea
apte pentru a conduce la interpretarea multilaterala §i adecvata a
intregii colectivitati, produce, creeaza modele actio nale dezirabile care
personalitalii. Aceasta deoarece ele Ie integreaza pe primele doua,
vor deveni un bun al intregii organizalii.
depii§indu-le astfellimitele.
Prin toate aceste functii, clasa de elevi constituie un fragment al
Prin accentul pus pe relalia dintre interior §i exterior, dintre
organizatiei sociale, pastrand calitalile intregului ~i contri buind la
interpersonal §i intrapersonal, dintre persoana §i situalie, dintre crearea lor [13].
intrari, stari §i ie§iri, perspectiva sistemica §i cea psihosociala se Aceea~i modalitate complexa, dar ~i concreta de analiza 0 aduee
interinfluenleaza reciproc, imbogalindu-se una pe alta. Astfel, prin perspectiva sistemico-psihosociala ~i asupra personalitalii elevilor.
luarea ca punct de plecare - in cercetarea §i acliunea prac tica - a Aceasta nu mai apare ca un tot nediferentiat, global, ci ca unul ce
personalitalii interpretate ca fiinla vie, concreta, empi rica, insa dispune de subsisteme, structurate la diferite niveluri ~i funClionand
tratata total, integral, perspectiva psihosociala colorea za, intercorelat. Avem in vedere nu numai persona litatea al]a cum se
amplifica valoarea perspectivei sistemice, iar aceasta din urma
manifestii, ci ~i a~a cum este in realitate sau cum I]i-o
devine mai concreta. A§adar, in masura in care perspectiva psi
imagineaziijdorqte persoana respectiva. Apoi, ne in tereseaza I]i [elul
hosociala face apel §ise patrunde de ca.§tigurile metodologice ale
cum personalitatea noastra este vazuta (per ceputa, apreciata, valorizata)
perspectivei sistemice, iar aceasta din urma adopta 0 ma mera mai
concreta de analiza a omului, neseparat, nerupt de con textele de alJii, comportamentul nostru fiind direct influentat de 0 asemenea
sociale, ci integrat in ele, atunci ne putem a§tepta ca per "proiectie". In sfar~it, ne
§i in
sonalitatea umana sa se releve atat in structura, Gih /, 13 Vezi: M. Zlate, Psihologia sociala a grupurilor ~colare, Bucure~ti, Editura Po litica,
1972; Adrian Neculau,Afi elev, Bllcure~ti, Editura Albatros, 1983, pp. 57-61: A. Neculau,
dinamica sa autentica, atat intrapersonal, cat §i interpersonal.
M. Zlate, Clasa de elevi ca formatiune psiho- sociologica, m: Sinteze de psihologie
Cele doua perspective, daca Ie-am reuni intr-una singura, contemporanii. Psihologiq educafiei ~i dezvoltarii, Bucur~ti, Editura Aca demiei, 1983. pp.
numita perspectiva sistemico-psihosocialii, ofera posibilitali ex 182-194.
plicativ-interpretative mult mai ample, bogate §i pertinente ale
problematicii procesului instructiv-educativ, conducandu-ne spre 22
inlelegerea multilaterala, complexa §i nuanlata a §colii, a clasei de intereseaza ~i parereajimaginea pe care 0 avem noi despre alJii - ca
elevi §i a personalitalii elevilor. Astfel, §coala nu mai apare ca 0 produs al propriei noastre personalitati I]i deci ca element structural al
institulie oarecare, ci ca un adevarat organism social, ca un sistem ei - care inter vine ca factor reglator in relatia cu
social, ca 0 organizalie socialii de-sine-stiitatoare, anume creata ace~tia. Combinarea acestor fatete ale personalitalii, interelatiile dintre
pentru instruirea §i educarea §colarilor. Caracteri ele vor conduce la structurarea diferitelor tipuri de per sonalitiiJi sau
la 0 anumitii juncJionalitate a relatiilor interper sonale. Asupra
21 acestor aspecte ne propunem sa insistiim intr-un studiu viitor.
zata, pe de 0 parte, printr-o structura formala, prescrisa, subor donata 2. Valentele perspectivei sistemico-psihosociale
 in abordarea personalitaJii elevilor venim in contact, scopul interacliunii etc.), cat §i de factori
subiectivi, personali §i psiho sociali (dorinle, a§teptari,
motivalii, scopuri intime etc.). In pro cesul interacliunii
concrete dintre indivizi, doua elemente au 0 importantii
covar§itoare: pe de0 parte, comportamentul in ex presia sa
nuda, deci a§a cum se exteriorizeaza el; indiferent de
motivatiile care ii stau la baza; pe de alta parte, sistemul de
ima gini pe care partenerii §i-l formeaza unii despre allii.
Suntem tentali sa consideram ca sistemele de imagini
au0 importanla chiar mai mare decat comportamentul
II Ii manifest in sine. eel mai adeseori0 persoana se comporta
I

fiU atat in functie, de trasaturile sale reale de personalitate,

In studiul anterior, pornind de la analizaa patru cat mai ales conform celor pe care crede ca Ie deline sau
perspective de abordarea personalitalii (atomista, celor care sunt dorite §i a§teptate de al1ii. Un elev care
structurala, sistemica, psi hosociala), concluzionam ca cele considera despre sine ca este in teligent §i ca altii au
doua din urma, reunite intr-una singura numita aceea§i parere despre el, va face eforturi deosebite pentrua
sistemico-psihosociala, dispun de mari posibi litali se comporta ca atare, chiar daca nivelul sau de inteligenla
interpretativ-explicative ale clasei de elevi §i personalitatii real (masurat prin teste) este mediu. De asemenea, o
elevilor. In prezentul studiu ne propunem sa demonstram persoana este apreciata §i judecata nu atat dupa felul cum
aceas ta prin intermediul unor cercetiiri empirice efectuate se manifesta comportamental cat indeosebi dupa intentiile
asupra per sonalitalii elevilor, mai ales din perspectiva
atribuite comportamentului sau de catre ceilalti, dupa
manifestarii acesteia in relaliile interpersonale.
imaginile pc care ace§tia Ie au despre persoana in cauza.
Sistemele de imagini ale partenerilor se diferentiaza
Interpretiind personalitatea umana dintr-o perspectiva
intre ele dupa valoarea §i dupa stabilitatea lor. Astfel,
siste mico-psihosociala, avem in vedere modul concret,
particular in care se manifesta aceasta in contexte Ie exista imagini po zitive (bune, favorabi1e) sau negative
§isituatiile interpersona Ie §i de grup. Ne intereseaza in (proaste, nefavorabile) de spre sine §i desprefultii. De
egala miisura: personalitatea asemenea, exista imagini durabile, trainice, formate in
reala, a§a cum este in strafundurile sale, in structurile, timp, ca urmarea unor contacte indelungate, dar §i imagini
laturile §i aspectele sale latente, ascunse; personalitatea fluctuante, extrem de mobile §i dinamice, datorate
autoatribuita, cea pe care individul in cauza crede, indeosebi unor situalii de moment §i care produc, de
dore.'?tesau §i-o imagineaza ca0 detine; personalitatea altfel,0 "psihologie de moment". Acestea din urma pot
perceputa de allii, deci personalita tea a§a cum este ea disparea dupa consumarea momentului sau, dimpotriva, se
vazuta de ceilal1i sau cum credem noi ca pot adanci §i trans forma in sisteme dominante, durabile.
este interpretata; personalitatea altora perceputa de noi, Funqionarea relatiilor in terpersonale depinde nu numai de
care se instituie intr-un veritabil mecanism reglator al punerea in disponibilitate a unuia sau altuia dintre aceste
conduitelor inter persona1e. Toate acestea i§i gasesc sisteme de imagini existente, ci §i de natura combinaliilor
expresia deplina in persona litatea manifestata, dintre ele.
obiectivata in comportanlentele individuale,
25
interpersonale §i de grup. "Exteriorizarea" personalitatii
De exemplu, dadi se combina sistemul pozitiv de imagini al lui
intr-o
A in raport cu sine §i cu B, cu sistemul pozitiv de imagini allui B in
24 raport cu sine §i cu A, atunci intre cele doua persoane vor exista
forma sau alta comportamentala este condilionatii atat de relatii de totala compatibilitate. Daca insa se combina sistemul de
factori obiectivi-situalionali (particularitalile situaliei imagini pozitiv allui A in raport cu sine §i negativ in raport cu B,
sociale concrete, statutele §i rolurile persoanelor cu care cu sistemul pozitiv allui B in raport cu sine §i negativ in raport cu
A, atunci intre cele doua persoane se vor stabili relatii de
incompatibilitate. Tocmai de aceea, Sullivan, care a studiat aceste
tipuri de combinatii, era de parere ca tre buie sa vorbim nu atat de
"relatii interpersonale", cat de "situatii interpersonale", impartite
de el in trei categorii: integrate (cilnd
capata sens pentru cei doi parteneri); rezolvate (cilnd partenerii se
satisfac reciproc §i interactiunea lor se opre§te, fie §i provi zoriu);
dezintegrate (cfmd se opresc inainte de a-§i fi atins sco pul) [1].
Data fiind importanta sistemelor de imagini in functionarea
relatiilor interpersonale, ne-am propus sa aborcllimlocul §i rolul
jucat de trei tipuri de imagini care intra in interactiune unele cu
altele, §i anume: imaginea de sine a unui individ; imaginea fie
dirui membru al grupului despre toti ceilalti in parte; imaginea
intregului grup despre fiecare membru al sau. Altfel spus, am
incercat sa surprindem ce relatii exista intre imaginea de sine a
unui elev §i imaginea celorlalti (luati individual sau ca grup)
despre el. Este yorba de 0 tripla perceptie sociala: pereeplia in
raport eu sine, pereeplia altuia in raport eu fieeare membru al
grupului, pereeplia grupului referitoare la fieeare membru al sau.
Primul tip de perceptie este dependent de capacitatile de
autocunoa§tere ale individului, de exigentele in raport cu sine,
putilnd fi 0 perceptie corecta saueronata (bazata pe supra sau
subapreciere). Celelalte doua tipuri de perceptie sunt mult mai
complexe, fiind dependente, pe de 0 parte, de capacitatea per
soanei cunoscute de a se exterioriza comportamental, de a se
"lasa" cunoscuta, pe de alta parte, de capacitatea celui care cu
I Apud: Jean Stoetzel, La psychologie sociale, Paris, Flammarion, 1963, pp. 222~223.
26
nOa§te de a intelege, descifra, aprecia, intr-un cuvant, de a de
codifica corect comportanlentele manifestate de individul in cauza.
Cum insa capacitatile de exterioriiare comportamentala cat §i cele
de perceptie §i apreciere a lor sunt diferite de la in divid la individ,
ne putem a§tepta ca unul §i acela§i comporta ment sa fie perceput
diferit, uneori chiar eronat, ceea ce acorda o anumita
functionalitate relatiilor interpersonale. Daca la
aceasta adaugam §i faptul ca intr-un grup exista Jnai multi in divizi,
deci mai multe imagini - asemanatoare sa.u diferite - yom intelege
§i mai bine de ce in unele situatii se creeaza con sensuI membrilor
grupului asupra unui individ, iarin altele apar mari divergente de
aprecieri. Un asemenea fapt poate constitui un factor facilitator sau
perturbator al relatiilor interpersonale §i al rezolvarii unor sarcini
ale grupului. '
Una dintre problemele de ordin metodologic cu care ne-anl §i-o formeaza despre individul in cauza? Fiira a intra in prea
confruntat a fost aceea a gasirii unui instrument care sa ne fur
nizeze concomitent cele trei tipuri de imagini avute in vedere. In
acest scop am folosit:
- chestionarul de evaluare interpersonala (forma A) propus de
psihosociologul american R. F. Bales [2], care contine 26 intrebari
menite a surprinde §ase orientari (tendinte) opuse ale manifestarii
personalitatii in grup (dominare-supunere; sociabi litate-izolare;
conservatorism-radicalism), notate cu urmatoare Ie initiale: U - D;
P - N; F - B;
- 0 varianta diagnostica proprie, inspirata de cea a lui Bales,
care in locul intrebarilor presupune optarea directa pentru una sau
alta dintre cele trei perechi de orientari/tendinte comporta mentale
opuse [3].
~i intr-o varianta §i in alta suqiectul raspundea atat in lega tura
cu sine, cat §i in legatura cu fiecare dintre ceilalti membri ai
grupului. Prelucrarea raspunsurilor la fiecare individ in parte (dupa
0 tehnica mai complex a §i laborioasa la Bales §i dupa una
2 R. F. Bales, Personality and interpersonal behavior, New York, Rinehart and Winston,
1970.
3 M. Zlate, 0 noua metoda de diagnosticare a comportamentului interpersonal, in:
"Revista depsihologie", nr. 3,1984.
27
mai operativa in varianta proprie) [4], furniza imaginea despre
sine a subiectului concomitent cu imaginea sa despre ceilalti
membri ai grupului. Prelucrarea raspunsurilor la nivelul intre
gului grup, prin aditionarea valorilor numerice §isimbolice obti
nute, conducea la stabilirea unui tip final de personalitate, adicii a
imaginii grupului despre fiecare membru al sau. De exemplu,
puteau aparea uncle tipuri ca: UPB - orientat spre sprijin emo
tional §i entuziasm; U - orientat spre putere §i succes material; UF
- orientat spre loialitate §i cooperare in grup; UNF -
orientat spre autoritate autocrata; F - orientat spre convingerile
conservatoare ale grupului; PF - orientat spre iubire altruista etc.
[5]
Cele doua tehnici au fost aplicate pe mai multe tipuri de gru
puri sociale [6], dintre care §i pe un grup §colar (35 elevi din
clasa a XI-a).
Prelucrarea primara a datelor obtinute ridicii 0 serie de in
trebiiri.
Prima intrebare: in ce masura imaginea despre sine a fie
carui membru al grupului corespunde cu imaginea pe care gru pul
multe amanunte, notam prezenta a trei situatii: cea de identitate social, cu precadere insa in grupurile educationale, deoarecein
intre imaginea de sine a individului §i imaginea grupului despre el acestea personalitatea membrilor grupului este in plin proces de
(de exemplu, elevul NT. apartine atat in autoapreciere,cat §i in formare. Individul are un rol important in constituirea §i mai ales
aprecierea grupului tipului UP - orientat spre succes social); cea de in valorizarea grupului, dar §i grupul contribuie la formarea fie a
opozitie totala intre cele doua tipuri de imagini (elevul C.P. apare unor trasaturi pozitive de personalitate a individului, fie a
in propria sa imagine ca apartinand tipului UfF -
7 Mentionam cii. intre tipurile finale de personalitate stabilite de Bales, exista urmatoarele
orientat spre solidaritate §i progres social, in timp ce in imaginea feluri de corelatii: identitate, opozitie, corelatie pozitiva, corelatie nega tiva, corelatie pozitiva
grupului ca apartinand tipului A VE - oscilant, pluridirectional); mica ce poate fi ignorata, corelatie negativa mica ce poate fi ignorata.
situatia de concordanWneconcordanta partialii, in sensul ca une
29
4 Amanunte tehnice referitoare la metoda propllsa de !"lales vC7.iin lucrarea aces tuia
citata mai sus, dar §i in: Mielu Zlate, Camelia Ziate, Cll1l0a~rerea§i acrivarea grllpllrilor unora negative. Or, daca intre individ ;;i grup apar relatii de in
sociale, Bucure§ti, Editura Politica, 19~2, pp. 56-67. compatibilitate, astfel de influente reciproce benefice sunt greu de
5 Vezi prezentarea §i descrierea analitica a acestor tipllri <I,: personalitatc in: Pavel obtinut.
Mure§an, inviifarea sociaW, Bucure§ti, Editura Albatros, 1l)~O,pp. 10.1-116. 6 Vezi: M.
Zlate, Un procedell de analiza (l comporramellr,llui imerpersonal, in: "Revista de
A doua intrebare reie;;ita in urma prelucriirii datelor obtinu te:
psihologie", nr. 2, 1984.
in ce masura imaginea grupului asupra unui individ cores punde
28 cu imaginile pe care fiecare dintre membrii grupului Ie are despre
Ie dimensiuni ce intra in componenta tipului final de personali tate individul in cauza? Cu alte cuvinte, imaginea grupu lui este
se regasesc partial in imaginea celorlalti membri ai grupului (elevul expresia parerii fiecarui membru al grupului in parte sau ea apare
Z. C. apartine in autoapreciere tipului UPF, iar in cea a grupului datorita unor artificii de calcul pe care. Ie implica (indeosebi)
telmica lui Bales?
tipului PF, deci doua dimensiuni (P §i F) reapar in ima ginea
In cercetarea noastta anl intalnit umlatoarele situatii: - situatia
grupului) [7]. Prima situatie este intftlnita la 10 elevi, cea de-a doua
in care nici unul dintre membrii grupului nu-l apreciaza pe un
la 7, cea de-a treia la 18. In primul caz, este posibil ca intre individ
subiect a;;a cum apare el in aprecierea grupului. De exemplu,
§i grup sa apara relatii de compatibilitate, de integrare facila a
subiectul C.V. este apreciat de grup ca apartinand tipului UB -
individului in grup, de acceptm,:e§i apreciere a acestuia de catre orientat spre relativism valoric, in timp ce 12 elevi cred ca el
grup; in cel de al doilea caz, este foarte pro babil ca intre individ §i apartine tipului UP - orientat spre succes social; 9 tipului P -
grup sa apara relatii de incompatibilitate, individul avilnd impresia orientat spre egalitarism; 7 tipului N - orientat spre izolare
ca nu este suficient de bine cunoscut §i corect apreciat de catre individualista; 6 tipului UN - orientat puternic spre afirmare; el
grup, iar grupul suspectand individul cii nu se dezvaluie pentru a fi insu;;i apreciaza ca apartine tipului UP; - situatia in care foarte
pe deplin descifrat; in cel de-al treilea caz, s-ar putea ca uneori putini membri ai grupului (1 sau 2) il apreciaza pe un subiect in
relatiile sa se desfa§oare normal ' concordanta cu aprecierea gru pului (doar 2 elevi considera ca
(mai ales cand intre tipurile de personalitate exista corelatii po D.N. apartine tipului UP stabilit de grup, ceilalti avand cu totul
zitive), iar alteori mai greoi, cu dificultati (cand intre tipurile de alte pareri);
personalitate exista celelalte feluri de corelatii). - situatia in care marea majoritate a membrilor grupului il
Dintre cele trei tipuri de situatii, cea de-a doua poate crea apreciaza pe unul dintre membrii sai a;;a cum 11 apreciaza ;;i gru
dificultati serioase in dinamica concreta a grupului. Solutionarea pul (elevul M.P. este apreciat de 25 dintre colegii sai ca apar
ei grabnica devine imperioasa. In acest sens, trebuie depistate tinand tipului UPB stabilit ;;i de grup).
cauzele care au dus la aparitia ei. Uneori ea se poate datora in Cele trei situatii tipice prezentate pun in evidenta inca un fapt
dividului care, ca urmare a unor trasaturi personale (timiditate, interesant. Din punctul de vedere alnumarului tipurilor de
sociabilitate redusa, dificultati de comumcare etc.), se manifesta personalitate stabilite de ceilalti membri ai grupului comparativ
mai putin in cadrul grupului, mai retinut sau mai cenzurat. Alte cu tipul stabilit de grup, se contureaza cazul in care in "fommla"
ori, ea se poate datora grupului insu§i care este insuficient abili tat de personalitate a unui elev intra aproape toate tipurile, fiecare
in procesul cunoa§terii interpersonale, judecii dupa aparente, dintre membrii grupului avand 0 cu totul alta piirere - ;;i cazul
superficial. Rezolvarea unor asemenea situatii pe baza analiziirii ciind in "formula" de personalitate a unui elev se mai adauga doar
cauzelor care ie-aUfgenerat are mare importanta in orice grup 2-3 tipuri in plus fata de cel stabilit de grup. In sfiir;;it,din
perspectiva coerenlei interne a tipurilor de personalitate stabilite de
grup ;;i de fiecare dintre membrii sai, apar elar conturate doua 3. Cele doua tehnici de stabilire a tipurilor finale de perso
cazuri: cel de consonanta;;i concordanta valorica intre cele doua nalitate (in tripla lor ipostaza) dispun de importante valente pre
dictive, prin utilizarea lor putfmd sa aducem nu numai 0 per
30
spectiva mai concreta §i mult mai realista de analiza, dar sa §i
categorii de tipuri, asemanatoare intre ele, bazate pe corelatii
anticipam comportamentul individului in grup, dinanlica viitoa re
pozitive; cel de disonanta, de neconcordanta, caracterizat prin
a relatiilor sale interpersonale §i a grupului insu§i. Acest lucru are
faptul ca unul ;;i acela;;i individ este vaput foarte diferit, adica atat
0 mare importanta din perspectiva educational a deoarece ne
prin tipuri asemanatoare intre ele, dar ;;i prin tipuri ce se afla in
atentioneaza asupra necesitatii interventiilor educative pentru a
opozitie unele cu altele.
asigura functionalitatea normal a a grupului. Cunosd'md, spre
Aceste constatiiri ne conduc spre umlatoarele concluzii: exemplu, faptul ca intre doi elevi conflictul existent latent ar putea
deveni manifest, educatorul sau conducatorul grupului ar putea
1. Este foarte probabil ca subiectul care este.perceput ;;i va interveni la timp preintanlpinand un asemenea fenomen. Oferirea
lorizat de catre ceilalti membri ai grupului identic sau foarte unor conditii de cooperare §i de cunoa§tere autentica, chiar
asemaniitor cu felul in care este perceput de grup sau de cel in discutarea deschisa a unor cauze care concura la formarea
care se autopercepe sa intretina cu ceilalti relatii interpersonale unei perceptii atat de diferite fata de cea a altor membri ai gru
fire;;ti, cu 0 functionalitate nomlala, cu 0 desfa;;urare ;;i "curge pului, ar avea rolul de a contribui la corectarea perceptiei §i la
re" in timp fiira dificultati. Sistemele de imagini care sunt puse in crearea unei functionalitati nOffilale a relatiilor interpersonale.
disponibilitate fiind extrem de asemanatoare intre ele, creeaza
conditiile unei bune interactiuni psihosociale, deoarece au capa
o problema ramane insa deschisa: de ce apar la unii dintre
membrii grupului imagini atat de diferite fata de cele ale altor
citatea de a fi reciproc consonante ;;i gratificante. Elevul R. T., de
persoane §i chiar fata de cea a persoanei percepute? Noi am con
exemplu, s-ar putea intelege, asocia ;;i coopera cu u;;urinta cu toti
statat ca acest lucru se datoreaza, in principal, urmatoarelor doua
ceilalti membri ai grupului, care au aproximativ aceea;;i piirere
categorii de cauze.
despre el. Acela;;i lucru s-ar putea spune ;;i despre multi alti elevi
din clasainvestigata. in primul rand, datorita capacitatilor reduse pe care Ie au unii
membri din grup de a se manifesta in grup, de a actiona, de a se
2. Cand imaginile membrilor grupului cu privire la unul din tre implica in rezolvarea sarcinilor colective, pe de 0 parte, dar §i
componentii sai sunt divergente, atunci este de presupus ca capacitatilor minime ale celorlalti membri ai grupului de a aprecia,
persoana in cauza va intiirnpina unele dificultati de adaptare ;;i valoriza §i judeca comportamentele colegilor lor, pe de alta parte.
integrare in viata ;;i activitatea grupului respectiv. Subiectul P. P., Astfel, a reie§it cu pregnanta faptul di persoanele mai rezervate,
de exemplu, care apartine tipului UP - orientat spre succes social, mai retinute, mai cenzurate §imai putin expresive comportamental
va intretine relatii incordate, tensionale cu elevii C. V. ;;i R. 1. care in grup sunt percepute mai putin bine decat cele deschise,
extravertite, cu un grad crescut de sociabilitate §i co
11 peroep ca apartinand tipului DF~ orientat spre subiectivism.
municativitate. Deficitul de informatie in legatura cu 0 persoana
Chiar daca relatiile acestui elev cu ceilalti membri ai clasei sunt
impiedica cunoa§terea duecvata a acesteia. De asemenea, a reie-
compatibile, existenta in clasa respectiva a doi elevi care au 0
§it §i faptul ca persoanele cu 0 anumita complexitate cognitiva,
parere total opusa, nu doar fata de cea reie;;ita din autoapreciere,
ci ;;i cu cea a tuturor celorlalti ar putea pro duce 0 serie de 32
disfunctionalitati pe traseul relatiilor interperso nale. Discrepanta incordate, latent conflictuale, cu tendinte spre oscilatie compor
dintre imaginile particulare ale fiecarui mem bru al grupului ;;i tamentala, spre dramatizare etc. realizeaza perceptii mult dife rite
autoimaginea subiectului respectiv se poate institui intr-o sursa fata de cele ale altor membri ai gn.j,pului. Se pare ca rezo nanta pe
potentiala de conflict intre grup ;;i individ, de indepartare a care comportamentele exteriorizate in grup de membrii sai este la
individului de grup, de inchidere in sine, de aceste persoane cu totul alta dedit la cele care sunt mai simple sub
raport cognitiv §i afectiv.
31
in al doilea rand, neconcordanta de care vorbeam se dato reaza
transformare a sa intr-un "neinteles", ca Uffilare, de marginali comportanlentelor contradictorii manifestate de unele per soane in
zare a individului respectiv.
 cadrul grupului, fapt care favorizeaza seiectia unor ele mente
comportanlentale diferite ce vor fi introduse in imaginea finala a
tipului de personalitate. Elevul C.V., de exemplu, se manifesta
intr-un anume fel fata de colegul sau Z.C., fapt care il determina pe
acesta sa-l considere ca apartinand tipului P (orientat spre
egalitarism), are un alt comportament fata de co-' legul G. I., care il
face pe acesta sa-l considere ca apartinand tipului N (orientat spre
izolare individualista) etc. Mai mult, chiar fata de unul §i acela§i
comportanlent se manifesta atitudini diferite, deoarece
comportamentul dat este filtrat prin sistemul propriu de imagini al
evaluatorului, cu incarcatura sa personal a, specifica. Unul §i
acela§i comportament al elevului C. V., de pilda, este evaluat de un
coleg intr-un fel, de un altul in alt fel, de un al treilea §i mai diferit,
a§a incM elevul respectiv apare extrem de diferit reflectat in ochii
fiecaruia dintre colegii sal. Se intelege de la sine ca 0 asemenea
functionalitate a sistemelor de imagini s-ar putea solda cu
nenumarate efecte negative. De aici se degaja necesitatea formarii
unor sisteme de imagini adec vate, corecte, in acord cu
particularitatile comportamentului ma nifestat §i pe d'tt posibil §i
cu intentiile care stau la baza lui. Acest lucru se poate obtine numai
daca in cadrul procesului in structiv-educativ a fost educata
capacitatea de cunoa§tere, auto cunoa§tere §i mai ales de·
intercunoa§tere. In caz contrar yom asista la formarea unor imagini
reciproc incorecte care vor ge nera grave disfunctionalitati pe
traseul relatiilor interpersonale.
Antrenarea elevilor in conceperea, organizarea §i desfa§ura rea
unor actiuni colective, oferirea cat mai multor prilejuri de
exteriorizare autentica, netrucata, nemascata, neretinuta a trasa
turilor de personalitate, a conceptiilor §i atitudinilor, largirea ca
33
drului de manifestare a comportamentelor interpersonale §i de
grup (nu numai la §coala, in clasa, ci §i in alte contexte §i impre
juriiri sociale), atribuirea de responsabilitati sociale ce implica
realizarea dh mai multor contacte interpersonale, amlOnizare §i
acomodare interpersonala, formarea §i practicarea unor compor
tamente activ-participative, sensibilizarea elevilor fata de pro
blematica umana, educarea lor empatica etc. sunt tot atatea cai
§imijloace de constituire a unor imagini (de sine, interpersonale §i
de grup) adecvate, menite a duce la realizarea in conditii op time a
integriirii sociale a elevilor.
3. Modele explicativ-interpretative ale
caracterului ~i relevanta lor educationala·
De§i astazi se scrie mai putin despre componentele persona
litatii §i mai mult despre personalitate ca realitate psihosociala
completa, integrala, unitara, cu alte cuvinte, despre ceea ce s-a
numit "omul total", nu trebuie sa pierdem din vedere di taria §i
valoarea personalitatii totale este data de tiiria §i valoarea fie
ciireia dintre componentele sale. Una dintre acestea, cu rol esen
tial, fundamental in asigurarea conduitelor sociale ale omului, este
caracterul, insuficient analizat, dupa parerea noastra, in li teratura
de specialitate. Dat fiind locul §i rolul central al carac terului in
structura integralii a personalitatii, regandirea §i rein terpretarea
lui se impune ca 0 necesitate.
Ca laturii relationala a personalitiitii, "responsabila" de felul in
care oamenii interactioneaza unii cu altii in cadrul societatii,
caracterul a fost definit cel mai adeseori ca 0 pecete sau am prenta
ce se imprima in comportament, ca un mod de a fi al omului, ca 0
structura psihica complexa, prin intermediul ciireia se filtreaza
cerintele externe §i in functie de care se elaboreaza reactiile de
riispuns. Intrucat caracterul exprima valoarea morala personala a
omului, a mai fost denumit §i profilul psihomoral al acestuia,
evaluat, in principal, dupa criterii de unitate, consis tentii §i
stabilitate. Caracterul reprezintii configuratia sau struc tura psihicii
individuala, relativ stabila §i definitorie pentru om, cu mare
valoare adaptativa, deoarece pune in contact individul
35
cu realitatea, facilitandu-i stabilirea relaliilor, orientarea ~i com
portarea potrivit specificului sau individual. EI determina ~i asi
gura totodata, din interior, concordanla ~i compatibilitatea con
duitei cu exigenlele ~inormele existente, promovate sau impuse la
un anumit moment dat de societate. Din aceasta perspectiva,
caracterul a fost inleles ca ,,0 modalitate stabila de autoreglaj la
nivelul problemelor mari ale vielii sociale, al raporturilor cu oa
menii" [1]. Indiferent daca interpretarea caracterului se face in tr-o
accepliune mai extinsa, ca schema logica de organizare a profilului
psihosocial general al persoanei, considerat din per spectiva
normelor ~i criteriilor valorice, sau intr-una mai res trans a, ca
ansamblu inchegat de atitudini ~i trasaturi [2], ceea ce apare pe
prim-plan este proprietatea sa de sistem valoric ~i autoreglabil, de
ansamblu organizat ~istructurat de trasaturi. Nu este yorba insa de
orice fel de trasaturi, ci, a~a cum preciza inca de muM vreme N.
D. Levitov, de "totalitatea trasaturilor esen fial-calitative [3] (subl.
ns.) sau, cum arata mai recent Paul Po pescu-Neveanu, de
invarianfii ce intra in constitulia sa psiholo gica ~i care permit
anticiparea reacliilor viitoare ale individului [4]. Pe de alta parte,
nu este yorba de trasaturi izolate, juxtapuse, a~ezate unele langa
altele, in neoranduiala, ci de 0 sinteza, de 0 inchegare armonioasa
de insu~iri, de 0 structura bine definita [5]. Tocmai in virtutea unei
asemenea structuri oamenii se dife renliaza intre ei. Le Gall vorbea
in acest sens de "singularitatea esenliala a fiecarui caracter" [6],
termenul de singularitate avand
resimlit in domeniul caracterologiei, care i~i propune, dupa cum
se ~tie,sa inveiltarieze atitudinile ~itrasaturile, sa Ie imbine intre
ele, sa clasifice caracterele, multe dintre lucrarile mai vechi ale
unor caracterologi (Malapert, Fouillee, Paulhan - in Franla;
Kerschensteiner, Klages, Dtitz - in Germania; Shand, Roback - in
Anglia) nuconlin, in cele din urma, decat 0 simpla co leclie de
trasaturi sau de tipuri caracteriale, chiar daca acestea poarta
denumiri diferite.
Pentru a explica iusa un caracter, trebuie indicat cum se for- f ,.
meaza personalitatea cu toate aspecteIe ei: fizice, psihice ~iso
ciale [8]. Noi nu ne propunem sa aratam cum se formeaza
personalitatea, ci, pornind de la literatura de specialitate, sa ela
boram aiteva modele explicativ-interpretative ale caracterului
care, pe de. 0 parte, surprind mai exact articulaliile interioare
7 Ursula Schiopu, M. Zlate, Rodica Demetrescu (coord.), DiCfionar enciclopedic de

1 Paul Popescu-Neveanu, Personalitatea ~i cunoa~terea ei, Bucuresti, Editura Mi litarii, psihologie, Bucure~ti, Tipografia Universitiilii, vol. 1, p. 248.
1969,pp. 134-135 8 M. Witrouw, R. Remouchamps, Le comportament hllmain. L 'homme dans sa so cieri,
2 M. Golu, Caracterul, in: M. Golu, M. Zlate, P. Golu, C. Manolescu, Psihologie. Bruxelles, Editions Vie Ouvriere, 1970, p. 208.
Manual pentru /icee de jilologie-istorie ~i ~tiintele natllrii, Bucure~ti, E.D.P., 1978, p. 226.
3 N. D. Levitov, Voprosi psihologhii haraktera, Moskva;Izd APN, 1.952, p. 15. 4 Paul
37
Popescu-Neveanu, Subsistemlll relational-valoric ~i de alltoreglare, in: Paul
dintre trasaturile caracteriale, iar, pe de alta parte, descifreaza relevanla
Popescu-Neveanu, Mielu Zlate, Tinea Crelu (sub red.), Psihologie ~colarii, Bu cure~ti,
Tipografia Universitiilii, 1987. lor educalionala.
5 ~tefan Zisulescu, Caracterul, Bucure~ti, E.D.P., 1978, pp. 26-27. Vezi ~i: A. Chircev,
Caracterul, in: AI. Ro~ca (subl. red.), Psihologie generalii, Bucure~ti, E.D.P., 1976, p. 506.
Modelnl balantei caracteriale ne-a fost sugerat de Paul Po
6 A. Le Gall, Caracterologie des enfants et des ad~lescents, Paris, P.U.F., 1969, p.447.
pescu-Neveanu, care considera ca "atitudinile exista doua cate doua, una
36 opusa alteia ... niciodata nu se poate face cu seriozi tate afirmalia ca 0
aici inlelesul de individualitate. Sistemul caracterial, de~i are la persoana oarecare ar dispune numai de una dintre trasaturile perechi, cea
baza 0 serie de premise naturale, este prin excelenla 0formafiu ne pozitiva sau cea negativa ... nu exista §i nu pot exista reduclii absolute la
psihica dobdndita in decursul vielii,.in contactul individului cu termeni singulari" [9]. Sistematizarea trasaturilor caracteriale doua cate
multitudinea ~ivarietatea situaliilor ~iimprejurarilor de viala; de doua in perechi cu poli opu§i este atat de larg intalnita incat nici nu mai
aceea, el il ~i define~te pe om ca membru al societalii. In caracter trebuie staruit asupra ei. Mai pUlin plauzibila, eel pulin la prima vedere,
"se manifesta esenla sociala a omului ~ise obiectiveaza valoarea pare a fi afimlalia ca aceste trasaturi opuse (bun-rau, cinstit necinstit,
lui morala" [7]. Datorita tuturor acestor proprieta}i, caracterul a egoist-altruist etc.) se gasesc la una §i aceea§i persoa na in proporjii §i
fost considerat ca nucleu al personglitalii, care da valoare acesteia, amestecuri diferite. Ca a§a stau lucrurile in realitate nu este insa greu de
prin subordonarea, controlarea ~i integrarea treptata a celorlalte demonstrat. Se §tie, de pilda, ca fricosul are §i el momente de curaj, ca
componente, ca ~i prin valorizarea ~i valo rificarea maximala a lene§ul poate savar§i acte de hiimicie, ca generosul poate fi egoist in
acestora. anumite situalii. In sfar§it, la fel de adevarata este §i ultima afirmalie
care precizea za ca nu se pot face reduqii absolute la unul sau altul dintre
Dupa cum se poate observa, acordul psihologilor asupra di
feritelor aspecte ale caracterului (natura, structura, funqii etc.) este polii respectivi. Nu exista un om absolut bun, absolut generos, indiferent
atat de mare incat ele sunt tratate asemanator nu doar in de condilii, de solicitari, de persoanele cu care se sta bilesc relaliile,
pentru ca 0 asemenea buniitate sau generozitate nelimitata ar echivala cu
lucrarile ~tiinlifice sau in cursuriIe universitare, dar au patrons
... prostia.
deja ~i in manualele ~colare. Totu~i, la 0 analiza mai atenta, nu
Luand in considerare cele de mai inainte am putea afirma ca la na§tere
este greu sa descoperim un oarecare descriptivism, 0 in~iruire de
trasaturile caracteriale se afla in pozilia zero, evo lulia lor fUnd teoretic
informalii insuficient sudate intre ele. Acest fapt se face mai acut
egal probabila. In realitate insa, individul va evolua spre un pol sau spre
altul dupa cum reacliile sale vor fi intarite sau respinse social. Ne-am 10 A. G. Kovalev, V. N. Measi§cev, Particularitii[ile psihice ale omului, voL L

Caracterul, Bucure§ti, Editura de Stat Didacticii §i Pedagogicii, 1958, p. 110.

putea imagina 0 balanla cu doua axe san talere inclinandu-se cand intr-o
parte, cand in alta §i'in cele din urma "stabilizandu-se" la unul sau altul
39
dintre poli, in funqie de natura, tipul, numarul §i valoarea situaliilor de
fUnd spontana, insuficient motivata §i controlata con§tient, pe
viala parcurse de copil, de intarirea sau sanqionarea lor ex
cfind relatia, stabila, con§tientizata, adanc motivata §i sustinuta
terior-educativa, gratificarea sau condanmarea lor, de asimilarea sau
valoric.
respingerea lor prin invalare. Daca un copil care daruie§te

9 Paul Popescu Neveau\!, op. cit. Modelul balanlei caracteriale are, dupa opinia noastra, 0 in
treita relevanta educationala:
38 1) arata §i explica mecanismul psihologic al formarii carac
altuia 0 jucarie este aprobat sau laudat de cei din jur, el are toate §ansele terului,for{a motrice a dezvoltarii acestuia care consta, in prin
sa evolueze spre generozitate. Daca, dimpotriva, acela§i copil, pentru cipal, in opozitia dintre contrarii, in ciocnirea §i lupta lor. Daca
acela§i gest este admonestat, repro§andu-i-se ges tul, el va evolua spre dorim sa obtinem caractere tari, puternice, unit are, frumoase este
avarilie. necesar ca opozitia contrariilor sa fie dirijata, indrumata, chiar
Procesul este, evident, mai complex, fUnd determinat atat de numarul provocata deliberat uneori §i nu lasata sa se desfa§oare la voia
situaliilor pozitive sau negative cu care se intalne§te copilul, cih §i de intamplarii. Educatia trebuie sa creeze un mediu in care elevul sa
intarirea sistematica a unora sau altora dintre ele. Cand numarul fie ferit de a alege comportanlente care sa-l indrepte spre polul
situatiilor §i intaririlor este egal (sa spunem, una pozitiva, alta negativa), negativ;
copilul se afla intr-odispozilie ten sional-conflictuala, echivalenta starii de
disonanla cognitiva, comportanlentul sau fiind fie de expectativa, de 2) sugereaza interpretarea caracterului nu doar ca
a§teptare a ce va urma, a ce se va repeta, fie de cautare activa pentru a formiindu-se (din afara), nu doar ca rezultat automat §i exclusiv al
depa§i sau cel pUlin reduce disonanla pe care 0 traie§te. In aceasta si determi narilor sociale, ci §i ca autoformdndu-se (din interior), cu
tualie balanla este in echilibru sau tinde sa se dezechilibreze .. parti ciparea activa a individului. Daca un anumit mediu social
incu rajeaza fOffilareaunor trasaturi negative, copilul sau adultul,
Daca insa numarul situaliilor §i intaririlor pozitive il intrece cu niult prin mobilizarea resurselor psihice proprii (cuno§tintele
pe al celor negative (de exemplu, 10 din prima categorie §i doar 2 din acumulate, efortul voluntar, motivatia sociaia etc.), prin
cea de-a doua), atunci evolulia spre polul pozitiv este evidenta, balanla apropierea §i asi milarea influentelor educative, Ie va contracara,
dezechilibrandu-se in favoarea trasiiturilor caracteriale bune. tn ambele reu§ind in felul acesta sa se automodeleze;
cazuri, 0 trasatura iese invingatoare
3) cond.uce spre stabilirea unei tipologii caracteriale. Ciind
§i devine precumpanitoare in conduita individului numai in ur ma luptei,
pe unul dintre talerele balantei se aduna mai multe trasaturi po
a ciocnirii cu cea opusa ei. Trasiitura invinsa nu dis pare insa, ci se
zitive, putem vorbi de un "om de caracter", in timp ce atunci cand
pastreaza sub forma unor reziduuri, putand fi reactualizata in diferite alte
precumpanitoare sunt cele negative, vorbim de un "om fara
situ alii. Trasatura caracteriala este insa prima, care dispune de
caracter", de fapt, cu un caracter negativ; cand balanta se afla in
stabilitate, nu cea de-a doua, care are 0 manifestare intampliitoare in
§i pe
comportament. De asemenea, echilibru, aviind acela§i numar de trasaturi §i pe un taler
nu trebuie sa uitiim ca in provocarea luptei sau ciocnirii dintre trasaturi 0 altul, avem de-a face cu un caracter indecis, indefinit, con
mare s6mnificalie 0 au atat influenlele educative ex
tradictoriu.
terioare, cat §i I3fopriile forle ale celui in cauza, care poate evita sau
contracara influenlele negative ale mediulni §i cauta, apro pria, asimila
pe cele pozitive; el se poate opune sau sustrage primelor, Ie poate Modelul cercurilor concentrice caracteriale i§i are origi nea in
provoca sau chiar crea pe celelalte. In acest proces caracterul se schimba, conceptia lui G. W. Allport cu privire la insu§irile (tra saturile) de
dupa cum considerau Kovalev §i personalitate clasificate in trasaturi comune (care ii
Measi§cev, din "mod de reaqie, in mod de relalie" [10], reaqia
40
 aseamana pe oanleni §i in virtutea carora aCe§tiapot fi compa rati
unii cu altii) §i trasaturi individuale, care pentru a fi mai elar
diferentiate de primele sunt denumite dispozilii personale (ele
diferentiindu~i pe oameni unii de altii). Acestea din urma sunt de
trei tipuri: cardinale (dominante, penetrante, cu semni ficatie
majora pentru viata oamenilor, cu influente directe asu pra fiecarui
act, oferind mari posibilitati in cunoa§terea §i afir marea
individului §i constituind, in fapt, "raqacina vietii"); centrale (un
grup ceva mai numeros, evidente; generalizate, constante,
controland un mare numar de situatii obi§nuite, co mune);
secundare (periferice, mai putin active, exprimiind as pecte mai
putin esentiale de manifestare a individului §i aviind
o existenta minora §i latenta) [11]. De§i informatiile cu privire la
aceste dispozitii sunt sumare, saracacioase, din chiar caracte- '
rizarea lor rezulta ca sunt clasificate in functie de numarul §i
rolullor (dispozitiile cardinale soot putine la numar, una, doua, dar
cu rol esential in comportament, controlandu-le pe celelalte in
situatii deosebite; dispozitiile centrale sunt mai numeroase, dar
intervin in situatii obi§nuite de viata; in sfiir§it, cele secun dare
sunt §i mai numeroase, dar, aviind mai mult 0 existenta
latenta, controleaza mai putin comportamentul individului).
Clasificarea lui Allport ne-a sugerat dispunerea dispozitiilor
personale (pentrll care noi yom pastra totu§i termenul de tra
sMuri) in trei cercuri concentrice; in cercul de la mijloc sunt
amplasate trasaturile cardinale, in urmatorul trasaturile centrale,
iar la periferie, in cercul cel mai mare, trasaturile secundare.
Trasaturi caracteriale sunt doar primele doua, care dispun de
constanta, nu §i ultimele, cu manifestare episodica §i cu ecouri
slabe asupra comportamentului individului. Acestea din urma ar
putea reprezenta fie "reziduuri" caracteriale, adica trasaturi care,
a§a cum precizam in modelul anterior, au ie§it invinse din cioc
nirile, conflictele §i contradictiile ce au avut loc, rara a disparea
insa cu totul, fie "potentialitati" caracteriale, adica tr~saturi afla te
in germe~e, dar care la un moment dat ar putea deveni active.
11 Gordon W. Allport, Structura §i dezvoltarea personalitiifii, Bucure~ti, E.D.P., 1981, p.
366.
41
De aici trebuie sa intelegem ca trasaturile' aflate in cele trei cer
curi concentrice nu sunt fixe, imuabile, nu au un loc predestinat §i
predeterminat, dimpotri va, ele au un caracter mobil, flexibil,
putand trece, in functie de cerinte, situatii, imprejuriiri dintr-un
cerc in altul. Daca la un copil frica constituie 0 trasiitura carac
teriala centrala, prin masuri educative adecvate am putea face ca
ea sa-§i piarda din semnificatie §i sa devina 0 triisatura se cundara.
La fel cum, daca la un copil cinstea §i sinceritatea re prezintii
triisaturi secundare, acestea ar putea fi transformate, cu timppl, in
triisaturi centrale. A§adar, nu este yorba doar de faptul ca situatii
diferite deelan§eaza intrarea in functiune a ooor trii saturi diferite,
ci chiar de transfoffilarea, convertirea trasaturilor caracteriale
negative in pozitive sau invers. Evident ca in acest proces rolul
esential revine educatiei,. care poate dispune de 0 serie de miisuri
menite a contribui la "deplasarea" unor trasaturi dintr-un cerc in
altul. Prin educatie omul i§i dii seama de valoa rea trasaturilor
caracteriale, care sunt functie de inse§i situatiile, imprejuriirile,
normele cu care intra in contact. Ceea ce era ac ceptabil §i
dezirabilla un anumit moment dat (la 0 anumita var sta, de
exemplu, in anumite tipuri de grupuri sociale etc.) devine
intolerabil sau indezirabilla un alt moment dat, timp care poate fi
personal, dar §i social, istoric.
Trecerea trasaturilor dintr-un cerc in altul nu reprezinta 0
dovada a instabilitatii caracterului, ci una in favoarea plastici tatii
§i flexibilitatii, a marii lui capacitati adaptative.
Relevanla educalionala a modelului cercurilor concentrice se
concretizeaza in uffilatoarele:
1) modelul permite intelegerea mai exacta a comportamen
tului concret al omului datorat in esenta, pe de 0 parte, coexis
tenlei difetitelor triisaturi caracteriale (cu semnificatii, ponderi §i
rolOOdiferite), iar pe de aIm parte manifestiirii lor diferenfiate, in
functie de particularitatile situatiilor intalnite. Nu este totu§i
exelus ca inferentele noastre asupra diferitelor trasiituri caracte
riale sa fie eronate (sa consideriim trasaturi asemanatoare ca fiind
diferite §i triisaturi contradictorii ca apartinand aceleia§i
categorii), ajungand la ceea ce Allport numea pseudotrasaturi
42
sau pseudodispozitii, care soot judecati gre§ite, diagnostice su
perficial puse, provenite din fixarea atentiei doar pe aparente.
Acest fapt invita la prudenta §i mai ales)a corectitudine in cu
noa§terea oamenilor, mai ales a copiilor §i elevilor.
2) modelul ofera posibilitatea expliciirii atat a dinamicii
structurii generale a caracterului, cat §i afiecarei trasaturi ca
racteriale in parte, dinanlica ce se poate matiifesta in ambele
sensuri (fie trecerea de la trasaturile cardinale la cele centrale §i in
finalla cele secoodare, fie invers). Daca yom lua in conside rare §i
valoarea triisaturilor care trec dintr-un cerc in altul, yom sesiza mai
bine cum uneori caracterul parcurge etape pozitive in modelarea sa
(transformarea unor trasaturi centrale negative in trasaturi
secundare sau reactivarea §i convertirea celor secun- '
dare pozitive in centrale), in timp ce alteori el parcurge etape
 negative (0 trasatura secoodarii negativa poate deveni cu timpul
centrala sau chiar cardinala). In acest caz, grija educatiei este de a
"impinge" spre periferie trasaturile caracteriale negative §i spre
centru pe cele pozitive;
3) modelul poate juca §i rolul unui instrument de valorizare a
trasaturilor caracteriale, mai ales atunci cand nu cunoa§tem sau
nu suntem siguri de senmificatia detinuta de acestea. De exemplu:
timiditatea este 0 calitate sau un defect? Daca ea este o trasatura
cardinala, manifestata constant, pregnant §i puternic in conduita,
influentandu-Ie pe toate celelalte, va fi elar ca re prezinta un
defect, §i inca gray. Daca insa face parte din randul trasaturilor
secunda're, avand 0 existentii latenta .§iun rol minor (luand,
practic, mai ales forma intimidiirii), chiar daca nu putem afirma cu 1973, vol. n.,p. 219.
certitudine ca reprezinta 0 calitate, yom §ti ca, oricum, ea nu este
un defect evident. De aici deriva §i cerinta educa tiv-formativa de 44
a determina mai precis locul ocupat de 0 tra satura in cele trei
cercuri concentrice.
. Modelul piramidei caracteriale are la baza parerile marii
majoritati a acelor autori care considera ca esential pentru ca
racter este nu atat numiirul atitudinilor §i trasaturilor, ci modul
43
lor de orgarnzare, relalionare ~i structurare. H. Eysenck, de
exemplu, era de parere ca relaliile dintre atitudini §i trasaturi sunt
cu mult mai importante decat ins~i atitudinile §i trasaturile luate
fiecare in parte [12]. La randul sau Paul Popescu-Neveanu
considera ca atitudinile se leaga, se inliinluie §isunt condilionate
unele de alte1e, formand un adevarat sistem (autocritica este
condilionata de simlul raspunderii, de exigenla falii de sine, de
modestie, iar acestea de capacitatea de autocontrol §i increderea in
realitate) [13]. "Ceea ce riimfme specific caracterului - scria Ana
Tucicov-Bogdan -, care inglobeaza in fapt relaVi, atitu dini ~i
trasaturi, este sinteza acestora intr-un sistem ierarhic" [14]. Ideea
ierarhizarii triisiiturilor caracteriale se impune de la sine. Noi anl
considerat ca aceasta ierarhizare ia forma unei
piramide, care cuprinde in varf trasaturile esentiale, dominante, cu
eel mai mare grad de generalitate §i pregnanla, iar spre baza
triisaturi din ce in ce mai particulare. Am presupus ca ~a cum
exista 0 "pirarnida a conceptelor" (L. S. Vigotski), 0 "piramida a
trebuinlelor" (A. H. Maslow), tot a§a ar putea exista §i 0 "pira
mida a caracterului". Apoi, a~a cum noliunile de specie se su
bordoneaza noliunilor de gen iar acestea sunt incluse in cele in
tegratoare, tot a§a yom intalni 0 subordonare ~i integrare treptata
§i a trasaturilor caracteriale. In sfar~it, a~a cum in piramida con
ceptelor fiecare concept reprezinta un nod de care se leaga toate
celelalte (subordonate, supraordonate sau aflate la acela~i myel de
generalitate), tot a~a in piranlida caracterului fiecare trasatura de
caracter va constitui un nod aflat in relalie cu toate celelalte. Spre
deosebire insa de sfera conceptelor, cum bine arata Paul
Popescu-Neveanu, unde relatiile dintre ele sunt logice, deci ace
ea~i la toti indivizii, la nivelul triisaturilor caracteriale relaliile sunt
extrem de variabile de la un individ la altul. Una poate fi trasatura
dominanta a unui individ §i cu totul alta la un al doilea; ceea ce la
unul este subordonat, la altul poate fi supraordonat. Tocmai de aici
deriva specificul caracterial al fiecarui individ,
12 P.I. Eysenck, Les dimensions de la personnaliti, Paris, P .U.F., 1950, p. 36. 13 Paul
Popescu-Neveanu, op. dc, p. 165.
14 Ana Tucicov-Bogdan, Psihologie generala §i psihologie sociaW, Bucure§ti, E.D.P.,
arhitectonica diferita de la unul la altul. De§i la prima vedere noul
model ar fi identic cu cel al cercurilor concentrice, el pu tand fi
asemuit cu "ridicarea in spaliu" ~acestuia, in realitate lucrurile nu
stau deloc a§a. In modelul anterior ierarhizarea era sugerata doar de
suprapunerea celor trei ~ercuri sau straturi ca racteriale unele peste
altele, dar nu expres explicitata, neexis tand relalii, legaturi nid intre
trasaturile aparlinand unor cercuri diferite, nici intre cele aflate in
interiorul fiecarui cerc, acestea din urma fiind dispuse la
intamplare, unele langa 'altele, in neo randuiala. In noul model
avem in vedere: legaturile dintre abso lut toate trasaturile
caracteriale, dispunerea tuturor intr-o anumita ordine, fapt care
duce, implicit, la valorizarea lor; toate tipurile de relalii dintre
trasaturi, §i anume relaliile de integrare succe-
. siva a unora in altele, de coordonare valorica, de competitivitate . ~i
excludere redprodi, de compensare; intensitatea acestor re lalii,
cunoscand faptul ca unele pot fi mai puternice iar altele mai slabe;
caracterul relaliilor, unele dintre ele putand fi directe, altele
indirecte, multiplu mijlocite de altele; gradullor de coe renla, unele
fiind mai strans legate intre ele ~iformand adevara te "centre vitale"
caracteriale sau definind caracterul cuiva, al tele fiind dezlanate,
oarecum insulare.
Consideriinl ca relevanla educalionala a modelului piranlidei
caracteriale consta in:
1) ofera posibilitatea inlelegerii caracterului nu ca un simplu
conglomerat de triisaturi, ci ca un sistem organizat ~i bine struc
turat, ceea ce va permite ca intervenlia educativa dintr-o anu mita
parte a sistemului sa se repercuteze direct (favorabil sau
nefavorabil) asupra"intregului sistem caracterial' §i indirect asu pra
personalitalii, deci ~i asupra celorlalte componente ale ei
(temperament §i aptitudini);
 2) conduce spre ideea diferenfierii mijloacelor aCfiunii edu unui model sintetic-integrativ al personalitalii care se axeaza pe
cative, data fiind marea diferenliere caracteriala dintre oameni; prezentarea mai int1i a "fatetelor" persona litatii §i apoi pe
intr-un fel se va acliona asupra unui copil a carei piramidii ca structurarea lor in "tipuri" de personalitati, mo del care este Uffilat
racteriala este in formare §i in cu totul alt fel asupra altuia ce deo metodologie conceputa cu scopul de terminarii tipurilor de
dtspune de 0 asemenea piramida, insa incorect formata, cu pre personalitate stabilite. In al doilea rand, avem in vedere
dominanla trasiiturilor negative de caracter sau asupra altuia a concentrarea pe problematica Eu-lui considerat ca nucleu al
personalitatii. Propunem doua tipuri de abordari: una diacronica ce
45
wmare§te evolutia istorica a 90nceptiilor re feritoare la Eu, alta
dirui piramida se afla intr-un pronuntat proces de destramare,
sincronica orientata pe surprinderea proble melor nqdale ale Eu-lui,
eroziune, demolare.
cele mai multe dintre ele controversate: natura psmica a Eu-lui,
Consideram ca cele trei modele explicativ-interpretative ale
relatia dintre Eu §i con§tiinta, dintre Eu §i personalitate, tipurile de
caracterului se depa§esc unul pe altul, reu§ind astfel sa-§i spo
Euri. La fel ca §i in cazul anterior, insOlim comentariile teoretice cu
reasca valoarea de cunoa§tere. Astfel, daca in primul este yorba
0 metoda de cunoa~tere a Eu lui ~i personalitalii pe care
doar despre 0 singura trasatura caracteriala, cu aspectele ei con
tradictorii, in eel de-al doilea apar mai multe asemenea trasaturi, conventional am denumit-o CSE
insa dispuse intr-o oarecare neoranduiala, mai ales in interiorul ("Cine sunt EO?"). In final, subliniem tripla utilitate a acestei
fiecarui cere, pentru ca in cel de-al treilea acestea sa se lege unele metode (de autocunoa§tere §i autodezvaluire, de cunoa§tere a
de altele, sa genereze structuri §isisteme caracteriale, spe cifice personalitatii, de educare a intercunoa§terii).
fiecarui individ in parte. Totodata, modelele propuse nu numai ca 47
justifica, dar pretind cu necesitate interventia educatio nala de
evocare §i inwire cu perseverenta a acelor factori, con ditii §i
motive care conduc la formarea unui caracter unitar, echilibrat,
dezirabil social, §i de a luamasuri, cu aceea§i perse verenta,
impotriva factorilor, conditiilor §i motivelor care ar pu tea inclina
balanta spre polul negativ, ar permite instalarea unei trasaturi
negative in calitate de trasatura cardinala sau ar nega tiva §i deci
dezechilibra piramida caracteriala.
MODELE TEORETICE ~I METODE IN
INVESTIGAREA PERSONALITATII ~

In acest al doilea capitol reunim studiile publicate in trei ani .

consecutivi ('87, '88, '89) referitoare la problematica teoreti
co-metodologica a personalitatii. In esenta, este yorba despre doua
categorii de contributii aduse in studiul personalitatii: una dintre ele
vizeaza concePlia asupra personalitatii §i Eu-lui, cea lalta se
amplaseaza in planul instrumentelor de cunoa§tere §i de terminare a
personalitatii §i Eu-lui. Avem in vedere, in primul rand, elaborarea
1. Un model sintetic-integrativ A. PREMISE $1 IPOTEZE
al personalitatii De-a lungul timpului asupra personalitalii au fost elaborate o
multitudine de teorii. Fie ca se numesc pozitiviste, psihanali tice,
 personaliste, existenlialiste, umaniste, dinanliste, factoriale, socioculturale,
fie ca interpteteaza omul ca fiinla re-activa sau
pro-activa1, fie ca se concentreaza asupra descoperirii §i inven tarierii
elementelor componente (uneori §iultime) ale personali tatH (teoriile
atomiste) sau asupra structurilor §i sistemelor aces teia (teoriile structurale
§i cele sistemice), in sffm;;it, fie ca au 0 deschidere mai mare spre social,
spre ceilalli oameni, spre con tactele interpersonale §i grupale (teoriile
psihosociale)2, toate, aproape fara excePlie, incearcii sa surprinda esenla
personali talii, originalitatea §i unicitatea sa. De§i in vederea atingerii
acestui leI se merge pe cai diferite, se folosesc conceplii §i me
tode diferite, ceea ce atrage dupa sine 0 varietate §i diferenliere extrem de
$i totu§i, dificultatea in conceperea personalitalii provine nu din limitele
fiecarei teorii in parte sau din aceea ca, de cele mai multe ori, 0 abordare a
fost utilizata in detrimentul celorlalte. Dupa parerea noastta, dificul1atea
consta in insuficienta consi derare, in analiza §i interpretarea
perspnalitalii, a fnse:jiperso nalitiilii. Psihologii, in incercarea de a
inventaria cat mai multe ele1l1ente componente ale personalitatH
(indiferent dacii acestea se numesc insu§iri, trasaturi, factori), in striidania
de a depista structurile, sistemele §i subsiste1l1ele personalitiilii
(subsistemul
3 GordonW.Allport,Structura §i dezvoltarea personalita{ii, Bucure~ti,Edit.Di

mare a teoriilor respective, chiar neconcordanle §i dactica~iPedagogica,1981,p. 547.

4 GordonW.Allport,op. cit., p. 550.

IC. S. Hall,G.Lindzey,Theories of Personality, NewYork,Wiley,1957(vezi~i

ediliaa2-aaparutain 1970);H.David,H.Bracken,Perspectives in Personality Theo ry, 49
NewYork,BasicBooks,1957;J. M. Wepman,R.W.Heine,Concepts ofPerso nality, cognitiv, subsistemul dinamico-energetic, cel afectiv-motivatio nal etc.), ca
Chicago, Aldine publishing Co., 1963, pp. 113-330; Nathan Brody, §i in dorinta de a organiza personalitatea (In struc turi, niveluri,
Personality. Research and Theory, New York,London,AcademicPress, 1972, dimensiuni), pierd, cel mai adeseori din vedere tocmai personalitatea. Or,
pp.7-152. in personalitatea totala, integrala a omului - pe care 0 concepem din
2 Analizadetaliataa acestorteoriiamIacut-ointr-oaltalucrare.VeziM. Zlate,
perspectiva filozofiei, pe de o parte, ca personalitate concreta, iar, pe de
Perspective de abordare a personalita{ii - implica{ii teoretice §i practice. "Revista aWi parte, ca ideal al realizarU - semnificatie au nu atat insu§irile,
depedagogie",1986,nr.8. "configuratiile de tdisaturi", structurile, sistemele §i subsistemele
personalWitii, ci modul particular de integrare §i utilizare
48 comportamentala a acestora. Astfel, 0 mare importanta are ce este
contradictii, nu putem trece cu vederea ca fiecare teorie repre zinta un omul in rea litate, ce crede el ca este, ce dore§te sa fie, ce gande§te
progres, in raport cu precedenta. Este evident cii teoriile structurale Ie despre a/iii, ce considera ca gandesc allii despre el, comportanlentul
integreaza pe cele atomiste,.depa§indu-Ie astfel, la fel cum cele
sau manifestat fiind in functie de unul sau altul dintre aceste elemente sau
psihosociale Ie concretizeaza, Ie umplu de conlinut pe cele sistemice. De
de modul particular de integrare §i functionare a acestora. Se §tie din
asemenea, nu se poate neglija faptul ca fiecare teorie completeaza 0 alta, experienta cotidiana ca unii oanleni se com porta a§a cum sunt, in timp ce
temperandu-i excesele §i reali zand, in cele din urma, un fel de echilibrare. altii, a§a cum i§i inchipuie ca sunt sau cum cred ca a§teapta ceilalti sa se
Allport aprecia ca de§i pozitivismul "a adus la lumina 0 mullime de data comporte. Pe de alta parte, in relatiile interpersonale conteaza nu atat cum
marunte in detrimentul unei conceplii coerente despre petsoana umana ca este omul in realitate, ci cum se manifesta el in contactele cu ceilalti, deci
totalitate", a luat 0 serit? de "precaulii sanatoase" impotriva "speculaliei nu atat insu§irile sau trasaturile sale ascunse, "tinute sub cheie", ci cele
nedisciplinate", pentru care trebuie sa-i fim recu noscatori3. Apoi, dad care se exteriorizeaza, care sunt Iacute "publice". Aceas ta ne face sa
pozitivismul inclina spre fragmentare §i impersonalitate, spre interpretarea credem cii in personalitatea totala a omului exista, de fapt, mai multe
omului ca un "reactor dez me1l1brat", aceasta tendinla poate fi temperata "fatete"5 ale acesteia. Astfel, am putea identi fica: 1. personalitatea
de accentul pus de catre teoriile personaliste §i cele sistemice pe dispoziliile reaW (PR), a§a cum este ea in realitate; 2. personalitatea
per sonale §i unitate, pe interpretarea omului ca reprezentand 0 "unitate autoevaluata (PA), adica imaginea pe care in dividul 0 are despre sine; 3.
creatoare"4. personalitatea ideala (PI), adica cea imaginata, cea dorita, cea pe care
In ciuda faptului ca teoriile asupra personalitalii se integrea za, indi vidul aspita sa §i-o formeze; 4. personalitatea perceputa (PP),
completeaza §i echilibreaza reciproc, nici una dintre acestea, luata in sine, imaginea individului despre altii; 5. personalitatea proiectatii (PPro),
nu este satisfaditoare. Astfel, teoriile pozitiviste interpreteaza omul in adicii ce crede individul ca gftndesc altii despre el; 6. personalitatea
termenii binecunosculi de sti1l1ul §i reaclie ai behavioris1l1ului, neglijand manifes tata (PM), cea exteriorizata, obiectivata in comportament. Toate
interioritatea psihica a 01l1ului, in aceste "fatete" ale personalitatii nu detin 0 valoare in sine, ci aceasta apare
ti1l1p ce psihanaliza, dimpotriva, se implica in structurile sale incon§tiente, din interactiunea lor. Relatiile de tip cooperator,
accentuand excesiv determinismul intrapsihic. Pre zenla unei asemenea
situalii creeaza deruta §i neincredere. 5 Termenul de "faleta" a personalitalii 11imprumutam de la R. F. Bales, eare vor bea ehiar de
"parti" ale personalitalii sau "subpersonalitali", ee eondue la in(elegerea mai adeevatii a
personalita(ii ~i a eonflietelor ei. Vezi R. F. Bales, Person£llity and Interpersonal Behavior, New
York, Holt, Rinehart and Winston, 1970, pp. II, 15.
50
conflictual sau compensator dintre ele vor conduce la acea con figuratie
unica pe care 0 denumim personalitatea integraIa, to tala a omului.
Modelul sintetic-integrativ al personalitatii pe care 11propu nem
implica doua tipuri de demersuri: unul analitic, vizftnd descrierea §i
caracterizarea succinta a fiecarei fatete a personali Hitii; altul sintetic,
tintind spre surprinderea tipurilor de perso nalitate reie§ite din interactiunea
§i configurarea specifica a componentelor desprinse. Aceasta §i este ceea
ce ne propunem sa realizam in continuare.
B. ABORDAREA ANALITICA A PERSONALITATII 1.
Personalitatea reala (PR) este constituita din ansamblul proceselor,
functiilor, tendintelor, insu§irilor §i starilor psihice de care dispune omulla
un moment dat §i pe care Ie poate pune oricand in disponibilitate, fapt care
Ii asigura identitatea §i du rabilitatea in timp. Mai concret, ea cuprinde:
totalitatea elemen telor biologice, psihologice §i sociale, relationate §i
integrate intre ele, ceea ce i-a §i determinat pe unii autori sa defineascii
omul (deci §i personalitatea sa) ca fiinta complexa biopsihoso ciala:
structurile de baza, fundamentale ale personalitatii, sinte tizate de Kardiner
in notiunea de· "personalitate de baza" , ca ex presie a realitatii
sodo-culturale concrete in care traie§te individul, dar §i cele supraadaugate
datorita multitudinii de sta tute §i roluri concrete detinute §i puse in
functiune de individ, incluse de Linton in a§a-numita "personalitate de
statut"; com ponentele §i starile psihice profund con§tiente, rationale, dar §i
cele mai putin con§tlente (subcoll§tiente) sau pur §i simplu in con§tiente6.
Toate acestea se organizeaza in doua dimensiuni esentiale ale personalitatii,
§i anume: dimensiunea intrapersonala, PSillO
6 Deserieri ample ale aeestora pot fi gasite intr-o multitudine de lueriiri. Vezi M. Ralea, T.
Herseni, Introducere In psihologia socialii, Bucure~ti, Editura ~tiinlificii, 1969; A. Kardiner,
The Individual and his Society, New York, Columbia University Press, 1939; Ralph Linton,
Fundamentul cultural al personalitii]ii, Bueu re§ti, Editura ~tiinlifiea, 1968, p. 156; Sigmund
Freud, Introducere In psihanaliza,
Bueure~ti, Editura Didaeticii §i Pedagogicii, 1980.
51
individualii formata din totalitatea insu~irilor, predispozitiilor,
atitudinilor, gandurilor ~i montajelor psihice proprii, specifice unei
persoane date, izvorate din istoria ~i traseul destinului sau individual, din
trasaturile ~i structurile sale cognitive, motivatio nale sau
dinamico-energetice, distincte fata d~ cele ale altor per soane;
dimensiunea interpersonalii, psihosocialii formata din acela~i
ansamblu de insu~iri rezultate insa prin interiorizare, se dimentare ~i
cristalizare, din contactele interpersonale ~i grupale ale individului, din
confruntarea lui cu alte personalitati, cu alte stiluri comportamentale7. In
personalitatea particulara a omului aceste dimensiuni nu sunt izolate,
separate, ca ni~te etaje supra puse, ci intr-o permanenta interactiune. Ele
nu numai ca se in
fluenteaza reciproc, ci se intrica, se "topesc" unele in altele, spe cificul
personalitatii derivand tocmai din modalitatea concreta - ~i foarte diferita
de la individ la individ - de realizare a unui asemenea proces. Experienta
proprie, individuala, se im plet~te, se armonizeaza sau se diferentiaza, se
deta~eaza de ex perienta altuia sau altora; conceptiile, gandurile, atitudinile
~i opiniile intime se confrunta cu cele ale altor persoane, corec tandu-se sau
adancindu-se; mentalitatile ~i prejudeca1ile origi
nate psihoindividual sunt intarite sau schimbate ~i "daramate"
psihosocial. De~i intre cele doua dimensiuni ale personalitalii reale exista
0 stransa interdependenta, nu este exclus ca una din
tre ele sa dispuna de un fundament mai solid, devenind pre cumpanitoare.
La 0 persoana altruista, deschisa spre altii, spre contactele sociale sincere,
dezinteresate, va fi mai puternica di mensiunea interpersonal a, in timp ce
la una egoista, egocentrica,
orientata ~i centratii excesiv pe sine, pe propriile sale interese,
7 Cand un individ viziteaza singur 0 expozilie de pictura, i~i formeaza 0 parere personala
pornind de la cuno~tinlele de care dispune, de la experienla sa de viala mai vasta sau mai
limitata, de la propriile sale capacitiili de prelucrare intelectuala a infor
maliilor sau de la starile sale afectiv-motivalionale momentane. Cand acela~i individ viziteaza
expozilia in compania unui specialist, care it invala sa Yam, sa distinga, ii sugereaza noi piste de
interpretare, ii creeaza stari afective putemice, it stimuleazii sa gandeasca, el i~i va forma 0 cu
totul alta parere personalii. fn primul caz este yorba de o strllctura cognitiva datorata dimensiunii
0 structura cognitiva datoratii
psihoindividuale a personalitalii, in cel de-al doilea caz de
dimensiunii psillOsociale a persona-
litalii.
52
mai putemica este dimensiunea psihoindividuala. N-ar fi exclus ca intre
cele doua dimensiuni ale personalitatii sa se instaleze (temporar sau
permanent) ~i 0 relativa c9ntrarietate sau chiar 0 opozitie absoluta. Unele
persoane sunt atat de altruiste, incat "uita de sine" sau se "sacrifica pe sine",
in timp ce altele sunt atat de egoiste, incat in afara de ele ~i de propriile lor
interese
nu sunt preocupate de nimic. Diverse deformiiri sau destructu rari ale
personalitatii au la baza, probabil, tocmai asemenea opo zitii grave intre
cele doua dimensiuni ale ei. A~aaar, personali tatea reala a individului -
reprezentata de ansamblul atributelor sale psihice existente obiectiv - este
personalitatea sa netru
cata, nemascatii, cea care 11 caracterizeaza §i il reprezinta cel mai profund,
autentic, chiar daca el ~i-o cunoa§te sau nu, ~i-o accepta sau nu, ~i-o
exteriorizeaza sau nu.
2. Personalitatea autoevaluatii (PA) cuprinde totalitatea re
prezentarilor, ideilor, credintelor individului despre propria sa personalitate,
incluse, de regula, in ceea ce se nume~te imaginea de sine8. Cu alte
 cuvinte este yorba de felul cum se percepe
individul, ce crede el despre sine, ce loc i~i atribuie in raport cu ceilalti.
Imaginea de sine reprezintii un integrator ~i organizator al vietii psihice a
individului, cu rol major in alegerea valorilor ~i scopurilor (Aurora
Perju-Liiceanu)9, ea este nucleul central al personalitatii, reper, constanta
orientativa a ei, element defi nitoriu al statutului ~i rolului social (Nicolae
Bogatu)1O. Contrar parerii unor autori care afirma ca imaginea de sine este
0 re flectare (adecvatii sau eronatii) a personalitatii reale a individu lui, a viitor, idealul ce trebuie atins, modelul pe care individul ~i-l
felului sau concret de a n, noi consideram ca aceasta se
origineaza nu doar "in personalitatea reala, ci ~i in alte fatete ale ei. Uneori
ea i~i trage seva din personalitatea ideala, alteori din cea manifestata sau
din cea proiectata. Cercetarile de psihologie
80 analiza profunda a imaginii de sine (structura, funqii, rol, diagnostic) poate fi gas ita in
Valeriu Ceau~u, Autocunoa~tere ~i crea[ie, Bllcllre~ti, Editura Militara, 1983; Vezi $i Tiberiu 54
Pruna, Con~tii1lfa de sine, in: B. Ziirgii (coord.), Problemefun damentale ale psihologiei,
Bucure~ti, Editura Academiei, 1980.
9 Aurora Perju-Liiceanu, Cuno~terea de sine §i comportamentul autoevaluativ,
"Revistade psihologie",m.1, 1981.
10 Nicolae Bogatu, Implica[ii psihosociale ale imaginii de sine, "Revista de psi hologie", nr.
4,1981, p. 393.
sociaHi au aratat ca un copil care crede ca allii 11apreciaza ca
fiind simpatic, sociabil, va sfar~i prin a introduce aceste trasaturi
in imaginea de sine; la fel, copii, mai pulin populari, se pre luiesc
ei in~i~imai pulin. De altfel, sub raport evolutiv, imagi nea de sine
cuno~te 0 traiectorie specificii. In copiliirie ea este mai pregnant
dependenta de ceea ce individul ar dori sa fie ~i mai pulin de ceea
ce este in realitate, pentru ca la varstele mai inaintate ea sa se
construiasca in funclie de ceea ce omul este sau a fost, de ceea ce
el face sau a facut. Indiferent insa de "radacinile" sale,
senmificativ pentru imaginea de sine rami'me caracterul adecvat
sau inadecvat al reflectarii pe care 11presu pune. Nu credem ca
imaginea de sine este automat eronata sau ca ea nu reprezinta
fidel realitatea. In fond, ea este in funetie de capacitatea de
cunoa~tere de sine a omului. Or, dacii aceasta capacitate este
formata ~i dezvoltata corespunzator, nu este ex elus ca ~i
imaginea de sine sa fie cat mai adecvata. Nu este mai pulin
adeviirat ca, in mod curent, mult mai raspandite sunt si tualiile de
supraapreciere sau de subapreciere a propriilor insu~iri ~i
trasaturi, de dilatare sau de ingustare nepermisa a lor, deci cele de
deformare a imaginii de sine. De~i atat un tip de perceplie, cat ~i
celalalt pot avea fiecare un rol pozitiv, stimu lativ-formativ -
dilatarea reprezentand tendinla de apropiere a personalitalii reale
de cea dorim, scontata a se obline in viitor, iar ingustarea 0
tendinla de .apreciere mai severa, mai criticii, deci mai obiectiva -
ambele raman, in esenla, forme de reflec tare eronata, care se cer a
fi corectate cu timpul, pentru a asigura adaptarea corespunzatoare
la solicitarile mediului inconjurator.
3. Personalitatea ideala (PI) este cea pe care individul do
re~te sa 0 oblina. Ea se refera nu la ceea ce este un individ in
realitate sau la ceea ce crede el despre sine, ci la ceea ce ar dori sa
fie, cum ar dori sa fie, ea reprezinta personalitatea proiectata in
propune sa-l construiasca in decursul vielii sale. Avand prin ex
celenla un caracter prospectiv, personalitatea ideala dispune de
importante forle ~i funclii stimulative. Ea 11impulsioneaza pe
individ spre aCliune, spre cautarea, decelarea ~i relinerea celor
mai bune ~i favorabile conlinuturi informalionale, cai ~imijloa
ce aClionale, forme psihocomportamentale care sa-i asigure 0 cat
mai rapidii ~i eficienta adaptare la solicitiirile mediului so cial.
Modelul de personalitate are valoare de scop ~i mai ales de ghid
orientativ in raport cu conduita concreta a individului. El permite
achizilionarea ~i punerea in funcliune anticipata a
unor comportamente. De exemplu, daca un copil i~i propune sa
53
semene cu taml sau sau cu 0 alta persoana din anturajul sau
imediat, el va imita ~i traduce in propriul sau COl}lportanlenttra
saturile percepute ~i admirate la "modelul" sau, cu mult inainte de
a ajunge la statutul (de varsta, profesional, familial etc.) al
acestuia. Pe baza ~i prin intemlediul invatiirii sociale personali
tatea ideala are toate ~ansele de a deveni, de a se converti in
personalitate reala. Sub raport educalional, problema esenliala este
cea a valorii persoanei luate drept model de personalitate; a
insu~irilor ~i triisaturilor ei psihocomportanlentale. Cu cat aces
tea vor fi mai "realiste", mai apropiate ~i in acord cu natura
intrinseca a persoanei date, cu atat probabilitatea convertirii lor in
realitate va fi mai mare. Altfel, discrepanla marcata intre real ~i
dorit, intre potenlialitali ~i aspiralii, intre existent ~i dezirabil, ar
putea duce, cu timpul, la instal area unor deregliiri ~i pertur biiri
psihocomportamental ell.
4. Personalitatea perceputa (PP) cuprinde ansamblul repre
zentiirilor, ideilor, aprecierilor cu privire la allii. A~a cum indi
vidul i~i elaboreaza 0 imagine de sine, tot a~a el i~i fOffileaza ~i
o imagine despre aWi, care 11ghideaza in comportamentele sale
falii de ace~tia. Dacii 0 persoana crede ca 0 alta este deschisa,
sincera se va comporta ca atare cu ea, daca, dimpotriva, 0 con
sidera ca fiind nesincera, intriganta etc., va manifesta reticenle fala
de ea. Se pare ca mecanismul esenlial al formiirii unei ase menea
imagini este atribuirea. Teoriile atribuirii formulate de psihologia
sociala (Heider, Jones ~i Davis, Kelley etc.) au 0 ma re relevanla
pentru explicarea eil2. Imaginea despre altul ~i mai ales
corectitudinea sau incorectitudinea acesteia sunt in funclie,

11 Elemente referitoare la aceasta fateta a personalitatii pot fi gasite in Dumitru Bazac,
Idealul de viajii al adolescentului, Bucure§ti, Editura Politica, 1983. 12 Vezi Santion Pilaret,
Teoriile atribuirii In psihologia sociala. Teoriilefunda mentale, "Revista de psihologie", ill.
4,1984.
·pe de 0 parte, de capacitatea persoanei cunoscute de a se exte
rioriza, de a se lasa cunoscuta, iar pe de aWi parte, de capaci tatea
persoanei cunosciitoare de a descifra esentialul in infor-
'maliile care i se ofera. Din perspectiva problemei pe care 0 tratam
suntem inclinati sa credem ca 0 mai mare insenmatate 0 are
capacitatea din urma. Aceasta deoarece imaginea despre aWi este
0 creatie proprie a persoanei cunosciitoare, deci ea va fi influentata
~i va depinde maximal de posibilitatile ~i limite1epsi hofiziologice
ale celui ce cunoa~te, de scopul, motivatiile, aspi ratiile sale, de
felul de selectionare, organizare ~i structurare a indicilor
perceptivi, influentate, la randullor, de ordinea perce perii indicilor,
de relevanta lor, de stiirile psihologice temporare ale celui care
petcepe, de atitudinile sau de caracteristicile per sonale ale
acestuia13. La fel de importante in aprecierea ce1or lalti sunt ~i 0
serii de cli~ee sau stereotipii perceptive "ce defor meaza judecata
personala, impunandu-se ca un fel de adeviir obiectiv"14.
Totodata, s-a demonstrat experimental ca sunt per soane care in
conditii de deficit informational cu privire la 0 alta persoana,
reu;;esc s-o cunoasca foarte bine datorita capa citatilor
perceptiv-discriminative cle care dispun, in timp ce al tele, chiar in
conditii de exces sau de abundenta a informatiilor, nu ating 0
asemenea performanta. Allport considera cii unii oa meni dispun
cloarde capacitatea de judecata stereotipa (sensibi litate fata de un
altul generalizat), in timp ce altii dispun de 0 sensibilitate
interpersonala. "Ne hazardiim sa emitem ipoteza -
scria el - ca cei mai buni evaluatori au ambele tipuri de abi litati"
15.Perceptia altuia sau imaginea despre altul se inscrie ca un "dat"
(fapt) esential in personalitatea indiviclului, reglandu-i nemijlocit
re1atiile cu ceilalti. De~i in fazele initiale ale actelor
interpersonale ea este extrem de mobila, chiar fluctuanta, dato rita
mobilitatii ;;i fluctuatiilor situationale ale relatiilor ;;i com
portamentelor persoanelor implicate in relatii, cu timpul, anu miti
invarianti comportamentali ai altor persoane patrund in ea,
13 T. M. Newcomb, R. H. Turner P. E. Converse, Manuel de psychologie sociale, Paris,
P.D.F., 1970,pp. 193~i unn.
Radu, Psihologie ~colarii, Bucure~ti, Editurs §tiintificii, 1974,p. 221.
14 Ion
Gordon W. Allport, op. cit., p. 500.
56
o cristalizeaza ;;istabilizeaza, acordandu-i valoare de criteriu in
conduite1e interpersonale.
5. Personalitatea proiectata (PPro) cuprinde ansanlblul gan
durilor, sentimentelor, aprecierilor pe care crede un indivicl ca Ie
au, Ie nutresc, Ie fac ceilalti asupra sa. Ca 0 consttuctie prin
excelenta a indiviclului dat, ea este ceea ce Valeriu Ceau;;u de
num€;;te"imaginea de sine atribuita lumii"16, adicii ce crecl eu cii
55 gandesc altii despre mine. Raportata la planul r¥latiilor inter
personale, ea implica ghicirea alegerilor sau respingerilor facute de
0 alta persoana (transparenta) sau de intregul grup (trans
patrundere) referitoare la sine, presupunand un gen de empatie,
deci cletranspunere in starile psihice ale altcuival7. 0 asemenea
imagine este uneori expresia celor mai intime dorinte ale indi
vidului de a aparea in "ochii lumii", iar alteori reflexul imecliat al
comportamentului celorlalti fata de persoana respectiva. Un elev
poate crecle ca profesorul sau 11considera ca fiind inteli gent, fie
pentru ca el clore;;te nespus de mult acest lucru, fie pentru ca
profesorul respectiv i-a atribuit de nenumiirate ori aceasta calitate.
~i intr-un caz ;;i in altul "imaginea despre sine atribuita lumii" il
concluce pe indiviclul dat la e1aborarea ;;i pu nerea in functiune a
unor conduite cle expectativa, el a;;teptan du-se ca ceilalti sa se
comporte fata de e1corespunzator imaginii pe care el crede ca 0 au
despre el. Or, a;;a Cunl afirma Valeriu Ceau;;u, aceasta imagine
este cea mai nesigurii - ;;imai neveri ficabila - ca valoare de
cunoa;;tereI8. Ea ne face sa plutim in incertitudine, sa fim nesiguri,
sa emitem conduite in contratimp. Nu este exclus totu;;i ca aceasta
imagine sa se apropie de reflec tarea veridica a ade.fiirului. Oricum
ar fi, corecta'sau incorecta, imaginea de sine atribuita lumii este un
veritabil reglator al con duitelor interpersonale, cei doi parteneri
trebuind sa tina seama ~i de felul cum crede fiecare ca se reflecta in
ochii celuilalt.
6. Personalitatea manifestatii (PM) este reprezentata de an
sanlblul trasaturilor ~i insu~irilor ce-;;i gasesc expresia in moda
16 Valeriu Ceau~u, op. cit., p. 41.
17 Ven CiitiilinMarnali, IntercUlloO§lere,Bucure~ti, Editura §tiintificii, 1974,cap. Ill. 18
Valeriu Ceau~u, op. cit., pAl.
57
IWitile particulare, proprii, specifice de exteriorizare §i obiec tivare
comportamentaUi. Prin continutul sau, personalitatea ma nifestata este 0
constructie psihocomportamentala sintetica, de oarece cuprinde fie aspecte,
15
laturi, parti din fiecare fateta a
personalitatii, fie toate fatetele articulate §i integrate intre ele. Manifestarea
personalitatii este dictata atat de interioritatea psi hica a individului, cat §i
de particularitatile §i "cerintele" situa tionale in care aceasta actioneaza.
Exista norme de grup, reguli sociale care cer ca anumite comportamente sa
se exteriorizeze,
in timp ce altele sa fie retinute, inhibate; unele comportanlente sunt accept
ate, altele nu; ceea ce este acceptat intr-un grup sau i se permite unei
persoane cu un anumit statut, ii poate fi refuzat altui grup sau altei persoane
cu un alt statuto Personalitatea ma nifestata este plIDctul de intersectie
intre individual §i social, intre interioritatea psihica a individului §i
normativitatea socie tatii. Intr-o asemenea intersectie se pot produce
confluente, armonizari, dar §i disocieri, dezacorduri, fapt care acorda
personalitatii totale a individului 0 traiectorie existentiala pro prie. Oricum
ar fi, personalitatea manifestata ramane fateta cu caracterul integrator cel
mai pronuntat, cu deschiderea cea mai evidenta spre social, cu crescute
posibilitati de investigare §i cu noa§tere obieetiva.
C. ABORDAREA SINTETlC-INTEGRATlV A A
PERSONALITATII
Cele de pana acum ne-auevidentiat faptul ca fatetele perso nalitatii
dispun de 0 natura, structura §i functionalitate proprii, distincte, care Ie
individualizeaza pe unele in raport cu altele. Astfel, PR §i PM sunt fatetele
"mai obiective" ale personalitatii,
in timp ce toate celelalte sunt fatetele ei subiective; primele cinci ar putea fi
subordonate punctului de vedere substanfialist de de scriere a
personalitatii, ultima celui situalional - primul indi cand continutul,
osatura §i carnatia personalitatii, al doilea,
modul ei de manifestare in relatiile §i situatiile sociale (Jean Stoetzel)19;
unele dintre fatetele personalitatii cuprind mai ales
19 Jean Stoetzel, La psychologie sociale, Paris, Flammarion, 1963,p. 158.
integratori cognitivi §i valorici (indeosebi sistemele de imagini ale
individului), altele, integratori aptitudinali (eu precadere PR §i PM).
Totodata, a reiel?it, implicit, ca fat~tele personalitatii nu sunt izolate,
separate unele de altele, ci ca, dimpotriva, se fntre patrund, se presupun
reciproc, se intersecteaza §i se convertesc unele in altele. Datorita
relatiilor de cooperare sau confiictuale dintre ele, de prelungire a unora
in altele sau de compensaTe a lor, ca §i celor de asociere sau de
discrepanla §i disjunclie va lorica, personalitatea umana capata 0
"infati§are""i:lparte. Daca in cele de mai sus 0 asemenea infati§are globala
unitara a per sonalitatii a fost doar sugerata, fiind implicata contextual §i in
comentariile facute, dorim ca in continuare sa ne referim expli cit la ea.
Avem in vedere felul concret, particular cum se intrica fatetele
personalitatii unele in altele; cum se cristalizeaza §i so lidifica in
personalitatea umana, conducand, in cele din urma, la inchegarea unor
tipuri de personalitate. Pentru aceasta este necesar sa luam in considerare
toate fatetele personalitatii, §i nu
doar pe unele dintre ele, fapt mai putin realizat in literatura de specialitate.
Dupa cuno§tinta noastra exista incercari de corelare doar intre doua, cel
mult trei dintre fatetele personalitatii. Astfel, Valeriu Ceau§u, luandca punct
de reper imaginea de sine, stu diaza experimental sau pe baza unor aprecieri
teoretice relatia dintre aceasta §i atributele reale ale personalitatii, dintre ea
§i imaginea despre ceIalalt sau dintre imaginea de sine §i imaginea de sine
atribuita lumii2u. La randul sau, Nicolae Mitrofan cer ceteaza relatiile de
eoncordanta §i neconcordanta dintre ceea ce el nume§te aspectul real al
personalitatii (AR), imaginea de sine (IS) §i imaginea de sine atribuita.
(ISA)21. In al doilea rand, este
necesar sa avem in )'edere §i finalitatea analizei intreprinse. In studiile
amintite, iritereseaza mai ales decelarea structurii §i
functiilor proprii ale diferitelor fatete ale personalitatii, indife rent daca ele
sunt analizate in sine sau in corelatie unele cu al tele. Pe noi ne preocupa
mai mult structura §ifuncfiile perso nalitalii globale reie§ite in urma
relatiilor §i interrelatiilor dintre fatetele aeesteia.
58
20 Valeriu Ceau~u, op. cir., cap. I, cap. III, pp. 106 ~i urm.
21 Nicolae Mitrofan, Eleval ~i dezvolrarea personalitiitii lai, "Revista de pedago gie", nr.
9,1985.
59

Din aceasta perspectiva consideram ca in urma procesului de intricare, cristalizare §i solidificare a fatete"1or personalitatii, apar urmatoarele tipuri de
personalitate:
1. Tipul unitar ~i armonios dezvoltat, ce se caracterizeaza prin coerenta §i concordanta de sens a tuturor fatetelor persona litatii. Este yorba despre omul a
carui personalitate autoevaluata este coneordanta cu cea reala; de cel care i§i construie§te per sonalitatea ideala (dorita) in deplin consens cu posibilitatile de
.care dispune, evitand decalajele; de omul care i§i elaboreaza imagini corecte, foarte apropiate de adevar, despre ceilalti; de cel care anticipa corect gi'mdurile
sau sentimentele altora despre el; in sfar§it, de omul care i§i manifesta in comportament toate aceste fatete ale personalitatii sale, lli}a cum sunt ele tara a
ascunde, omite sau truca ceva. Toate acestea acorda persona litiitii respective integritate §i coristantii, permitandu-i sa traiasca in armonie cu sine §i eu ceilalti
(eu lumea).
2. Tipul instabil, caracterizat prin actiunea independenta, ne corelata §i nesistematica a fatetelor personalitatii. Acesta este omul despre care in limbajul curent
se spune: "nu §tiu ce sa ered despre el, 0 data se comporta intr-un fel, alta data in cu totul alt fel". Este yorba de 0 instabilitate generalizata, adica atat intre
fatetele personalitatii, cat §i in interiorul fiecareia din tre ele. Pentru primul caz, tipica este situatia cand imaginea de sine uneori este concordanta cu
personalitatea reala, alteori nu, chiar dadi este yorba de una §i aceea§i trasatura; personalitatea
ideala este uneori intr-un "periculos" decalaj fata de personali tatea reala, in timp ce alteori ea se apropie de aceasta;imaginea despre altii se schimbii extrem de
free vent, fiira motive inteme iate etc. Pentru eel de-al doilea caz, urmatoarea situatie ni se pare a fi tipica: uneori imaginea de sine este mult §i nejustifieat
dilatata, in timp ee alteori aceasta este nepermis ingustata, ten dintele de supraapreciere §i cele de subapreciere inlocuindu-se cu rapiditate unele pe altele;
uneori personalitatea reala se ma nifesta in comportament, alteori nu, chiar daca situatia respec tiva 0 cerecu necesitate. Personalitatea instabila i§i traie§te dra
matic propria sa existenta, fiind, inacellli}i timp, greu acceptata

60
§i toleratii de ceilalti. Ea i§i creeaza §i creeaza §i celorlalti grave
probleme de adaptare §i integrare sociala, afectand eficienta gru
pului.
3. Tipul dedublat, cu ma};cante discrepante intre interior §i
exterior, latent §i manifest, real §i imaginar, esenta §i aparenta.
La fel ca §i in cazul tipului instabil, dedublarea se poate realiza
atat in interiorul fiecarei fatete a personalitatii, cat §i intre aces
tea. Astfel, una poate sa fie imagiuea de sine aiq,dividului pe
care acesta §i-o atribuie in mod efectiv, cu care se identifica, in
care crede, cu care este de acord §i cu totul alta imaginea de sine
pe care, dintr-un motiv sau altul, el 0 afi§eaza in afara; una poate
fi imaginea intima despre cineva §i cu totul alta cea facuta
cunoscuta acestuia sau celor din anturajul sau. La fel de drama
tice sau poate chiar mai dramatice sunt dedublarile dintre fatete
Ie personalitatii care intervin, de regula, intre personalitatea re
ala §i cea manifestata, intre grupul de imagini ale individului (de
sine, de altul, de sine atribuita lumii) §i personalitatea ma
nifestata. Ace§tia sunt oamenii care una gandesc §i alta spun,
una gandesc, spun §i alta fac, unele Ie sunt atitudinile §i cre
dintele reale §i altele cele miirturisite, exteriorizate. Permanenta
duplicitate, mascare §i trucare in care se complac, daca este bine
ascunsa, poate asigura aeestor persoane 0 existentii satistaciitoa
re, daca insa este descoperita de altii, conduce la consecinte
neplaeute (tensiuni nervoase, crize §i drame interioare la persoa
na dedublatii; comportamente de marginalizare, §i uneori chiar
de suprimare a ei, la ceilalti).
4. Tipul accentuaf, caracterizat prin excrescel1ta uneia sau
alteia dintre fatetele personalitatii, care uneori Ie subordoneaza .
pe toate eelelalte, alteori, pur §i simplu, Ie anuleaza. Exista per
soane la care eonteaza ce sunt in realitate, nu ee cred ei sau altii
despre aceasta, de aceea toate fatetele personalitiitii vor fi "asi
milate" "absorbite", subordonate de personalitatea lor reala, de
erezullor "de a fi ei in§i§i". La alte persoane, dimpotriva, ima
ginea de sine mult hipertrofiata, Ie absoarbe §i Ie subordoneaza
pe toate celelalte. Imaginea excelenta pe care unele persoane
§i-o fac despre ele insele, Ie orbesc, Ie fac, pe de 0 parte, sa nu

61

mai tina seama de felul cum sunt in realitate, iar, pe de alta parte, fie sa-i ignore pe altii, fie sa' considere (evident in mod eronat) ca ace~tia au
aceea~i parere buna despre ele pe care 0 au ele insele. Acestea sunt persoanele "inchipuite" care i~i atri buie insu~iri, calitati pe care nu Ie au
~i pe care nici altii nu i Ie recunosc. Exista apoi persoane care neglijandu-se pe sine, se comporta a~a cum cred 'ele ca a~teapta altii sa se
comporte. In toate aceste cazuri se ajunge la 0 oarecare saracire, simplificare ~i unilateralizare a personalitatii, la inchistarea ei intr-o serie de
scheme comportamentale rigide, stereotipe care accentueaza ~i uneori chiar falsifica personalitatea. Asemenea persoane se cred neintelese,
ignorate, persecutate, lezate. De aceea, pentru a-~i apara personalitatea ultragiata ~i pentru a triii eel putin in armo nie cu sine, i~i elaboreaza
comportamente insinuante, agresive, mitomane, fac permanent apel la autoritate etc.

D. CONSECINTELE MODELULUI PROPUS

1. in plan metodologic. Modelul sintetic-integrativ al perso nalitatii, pe care I-am elaborat, presupune conceperea unitara, integrala a
personalitatii. Avem insa in vedere nu orice fel de unitate, ci unitatea in diversitate a personalitatii, concretizata in unitatea ~i diversitatea
fatetelor acesteia, a relatiilor ~i interde pendentelor dintre ele. Aceasta inseamna ca fatetele personali tatii nu pot fi concepute independent
unele de altele sau de in treaga configuratie psihica a unei persoane, dar nici nu pot fi reduse sau "topite" intr-o masa omogena, amorra, fara
nici 0 diferentiere interioara. Din contra, tocmai 0 asemenea diferen tiere §ispecializare, concomitent intrafatete ~iinterfatete, acorda
personalitatii un "spor" de unicitate. Ea este cea care conduce la conturarea unor tipuri de personalitate, ce dispun de structuri ~ifunctionalitati
diferite, de grade diferite de originalitate, adap tabilitate ~i eficienta.
2. in plan diagnostic. Diagnosticarea personalitatii totale, in tegrale este 0 operatie destul de greu de realizat. De~i s-ar parea, eel putin la prima
vedere, ca multitudinea de metode utilizate

62
in investigarea personalitiipi ne-ar conduce la descoperirea
~i des cifrarea acesteia, in realitate asistam la pulverizarea
ei, la sur prinderea doar a unor aspecte, laturi, de fiecare
data altele, in functie de instrumentul utilizat. Apoi, mai
multi psihologi, uti liziind instrumente diferite, ar putea
identifica "personalitati" di ferite, chiar ~i atunci cand se
raporteaza la unul ~i acela~i indi vid. Modelul
sintetic-integrativ al personalitatii pe care I-am propus are
in planul diagnosticarii acesteia urmatoa,rele doua ca
tegorii de consecinte: fie construirea unui instrument
diagnostic nou, sintetic, care sa permita surprinderea
integralii ~i dintr-o data a personalitatii; fie aplicarea mai
multor instrunlente diag nostice in masura sa furnizeze
informatii despre fiecare fateta a personalitatii, care sa fie
mai apoi integrate de psiholog intr-o imagine unitara.
Dupa cuno~tinta noastra nu exista elaborat inca un
instrument sintetic de diagnosticare a personalitatii totale,
ce Ie mai multe dintre acestea reu~ind sa surprinda, uneori
cu 0 precizie mai mare, alteod cu una mai mica, doar 0 fateta a per sonalitalii. Astfel, probele de laborator ~itestele proiective diag nosticheaza
personalitatea reala; inventarele sau chestionarele de personalitate surptind imaginea de sine; testul sociometric care cuprinde ~i intrebiiri de
motivalie a alegerilor §i respinge rilor furnizeaza informalii cu privire la imaginea despre altii; testele de perceptiesociala adaptate ne indica
imaginea de sine atribuita lumii; categoriile informational-comunicationale elabo rate de Bales aratii cum se manifesta personalitatea (tensio
nal-conflictual; cooperator-adaptativ; ca solicitator sau ca furni zor de informatii, opinii §i sugestii in grup). Totu§i, incercarile de elaborare a
unor instrumente de diagnostic are a mai multor fatete ale personalitalii nu lipsesc cll desavar§ire. De exemplu, chestionarul de evaluare
interpersonala, elaborat ~i utilizat de Bales, conduce la obtinerea atat a imaginii de sine, cat ~i a ima ginii despre allii22. I?e~i elaborarea unui
instrument diagnostic
22 Un acela!ji produs se poate obline ~i prin intermediul instrumentului propus de noi. Vezi M: Ziate, 0 noua metodii de diagnosticare a comportamentului interperso nal, "Revista de psihologie", nr. 3 ~i 4,
1984.

63

sintetic ar fi extrem de utila, se pare ca, cel putin deocamdata, cea de-a doua cale de diagnosticare a personalitatii este mai fructuoasa.
3. In plan interpersonal. Consideram ca modelul propus des chide mari perspective in abordarea relatiilor interpersonale din tre oameni, atat
prin raportarea reciproca a fatetelor persona litiitii partenerilor intrati in interactiune, cat §i prin raportarea reciproca a tipurilor de personalitate
descrise. De exemplu, ima ginea de sine §i despre altul (despre B) a lui A, intrata in inter actiune cu imaginea de sine §i despre altul (despre A)
a lui B, duce la obtinerea mai multor tipuri de relatii interpersonale (de compatibilitate absoluta, daca ambely imagini sunt pozitive, de
incompatibilitate, daca ele sunt inversate, adica A are 0 piirere buna despre sine §i proasta despre B, iar B buna despre sine §i proasta despre A).
De asemenea, putem explica §i anticipa mult mai corect relatiile dintre doua persoane carora Ie cunoa§tem tipul de personalitate, decat daca un
asemenea fapt ar lipsi. In tr-un fel interactioneaza tipul unitar §i armonios dezvoltat cu cel accentuat §i in cu totul alt fel cu cel dedublat. Se
nascastfel
armonizari interpersonale sau, dimpotriva, conflicte §i tensiuni, se creeaza premisele functionalitatii normale, frre§tisau mai putin normale a
relatiilor interpersonale.
4. In plan psihopatologic. Pe baza modelului propus credem ca s-ar putea explica mai bine §i unele tulburiiri de personalitate, destrueturiiri sau
involutii ale aeesteia. Disocierile din struetura intema a diferitelor fatete ale personalitatii §i mai ales cele din tre fatete ar putea eonstitui una
dintre numeroasele eauze de or din psihic ale tulburarilor personalitatii.
5. In plan educativ-formativ. Cunoscand componenta §i struetura personalitatii din persp~etiva sintetic-integrativa pro pusa, yom putea eoneepe
mai bine ansanlhlul mijloacelor §i ma surilor de interventie edueativa in vederea formiirii adeevate, a amelioriirii sau corectiirii diferitelor
insuficiente sau excreseente nedorite ale personalitatii. Tipul de personalitate care ne intere seaza din punet de vedere edueativ este tipul unitar
§i armonios dezvoltat, a§a incat toate actiunile instructiv-edueative trebuie subordonate obtinerii acestuia.

64
2. 0 metodologie pentru determinarea tipurilor
de personalitate
PROBLEMA
Intr-un studiu anterior1 pornind de la premisa ca in perso nalitatea totala a individului importanta au nu atilt insu§irile, configuratiile de trasaturi,
structurile, sistemele §i subsistemele ei, ei modul particular de integrare §i utilizare comportamen taliia acestora, desprindeam §ase "fatete"
ale personalitatii §i
anume: personalitatea'reala (PR); personalitatea autoevaluata (PA); personalitatea ideala (PI); personalitatea perceputa (PP); personalttatea
proiectata (PPro); personalitatea manifestatCi (PM). Luand apoi in considerare interaetiunea §i interdependen ta lor reciproca, intersectarea,
convertirea sau "topirea" unora in altele, am deseoperit patru tipuri de personalitate: unitar §i armonios dezvoltat; instabil; dedublat; accentuat.
Punandu-ne problema diagnosticiirii acestor tipuri de personalitate, avansam ipoteza ca s-ar putea proceda in doua moduri: fie prin construi rea
unui instrument diagnostic nou, sintetic, care sa permita sur prinderea dintr-o data a tuturor fatetelor personalitatii; fie prin apliearea mai multor
instmmente diagnostice in masura sa fur nizeze informatii despre fiecare fateta a personalitatii care sa fie apoi integrate de psiliolog intr-o
imagine unitara. Aratam, tot odata, ca prima modalitate - rara a lipsi. cu desavar§ire - este

1 M. Zlate, Un model sintetic - i~tegrativ al personalitiifii, "Revista de psiholo gie", 1987, nT. 1, pp. 5-16.

65
totu~i mai putin utilizatii, comparativ cu cea de-a doua. Una din tre problemele apiirute chiar din momentul elaboriirii studiului respectiv a fost
aceea a giisirii (in metodologia psihologicii) sau conceperii unei metode relativ simple ~i operative care sii ofere, pe de 0 parte, posibilitatea
recoltiirii unor informatii despre toate sau despre dh mai multe fatete ale personalitiitii, iar, pe de altii parte, sii conducii spre detem1inarea
tipurilor de personalitate descrise. Dacii in momentul publiciirii acelui studiu nu eram in posesia unor informatii cu privire la 0 astfel de
metodii, astiizi suntem in miisurii sii propunem, cu titlu experimental, nu atat 0 metoda, cat 0 metodologie de determinare a tipurilor de perso
nalitate, conceputii ca un ansamblu de tehnici diagnostico-inter
pretative cu 0 dezvoltare procesualii.

PREMISE
Ca punct de pomire am luat acele cercetiiri ce reu~eau sii diagnosticheze douii sau mai multe fatete ale personalitiitii. Ast fel, H. Rodriguez
Tome (1967, 1972)2, fiind interesat de sur prinderea imaginii despre sine a unor adolescenti ~i a imaginii pe care ace~tia cred cii 0 au ceilalti despre
ei (denumite de el "imagine proprie de sine" ~i "imagine socialii de sine"), ii pune pe adolescenti in situatia de a-~i exprima, pe de 0 parte,
piirereSl
pe care 0 au in raport cu modul de manifestare la ei i~i~i a 22 triisiituri comportamentale (vesel, sociabil, reflexiv etc.), iar, pe de altii parte,
piirerea pe care considerii cii 0 au altii (tatiil, ma-
'ma, prietenii biiieti, prietenii fete) despre ei. Obtine in final 0 imagine proprie de sine ~i patru imagini sociale de sine care ii oferii posibilitatea
efectuiirii unor analize diferentiatorii ~i com parative. 0 cercetare aproape identicii (cel putin ca metodii) a fost organizatii de trei autori
francezi (M. Gilly, M. Lacour, R. Meyer, 1971-1972)3 pentru a evidentia relatia dintre cele

2 H.
Rodriguez Tome, Unite et diversiti de l'image de soi chez I'adolescents, "Psychologie franyaise", 1967, nr. 12, pp. 114-123; H. Rodriguez Tome, Le Moi et I'Autre dans Laconscience de I'adolescent,
Neuchiitel, DelachauJ{ et Niestle, 1972.
3 M. Gilly, M. Lacour, R. Meyer, Image propre, images sociales et statut scola ire, "Bulletin de psychologie", 1971-1972, nr. 2S, pp. 792-806. Vezi ~i Maurice Reu chlin, Psychologie, Paris, P. U. F., 1977,
pp. 338-341.

66
douii tipuri de imagini de sine (proprie ~isocialii) ~istatutul ~co lar al elevilor. Printre insu~irile date spre apreciere se aflau unele legate direct
de activitatea ~colarii (inteligentii, memorie, atentie, rapiditate in activitatea ~colarii, sensibilitate fata de rezultatele ~colare, fortii, sinceritate,
politete, perseverentii - in total 12).
De asemenea, printre persoanele din anturajul elevului ale ciiror . imagini despre sine trebuiau "ghicite" a fost introdus ~i profe sorul. Atat in
prima, cat ~iin cea de-a doua cerc€tare, aprecierea insu~irilor psiho-comportamentale se efectua cu "ajutorul unei scale evaluativ~ (ce indica
prezenta in mare masurii, intr-o oa recare miisurii ~i in mica miisura a insu~irilor investigate) sau prin acordarea unui punctaj (10 puncte pentru
nivelul inalt de dezvoltare al insu~irii avute in vedere, 5 puncte pentru dezvol tarea ei medie, zero puncte pentru insuficienta dezvoltare sau 'i"
pentru lipsa ei). lata cateva exemple de intrebiiri. Pentru memo rie: "Un copil care are memorie este cel care i~i reaminte~te cu u~urinta ceea ce
a invatat sau ceea ce i s-a spus. Unui asemenea copil ii acordiim 10 puncte. Celui care uita tot ii acordam zero puncte, iar celui care i~i
reaminte§te intr-o oarecare masurii ii acordiim 5 puncte". Pentm deschiderea sociala in munca §co larii: "Unor copii nu Ie place sa lucreze
singuri, ci impreunii cu altii, lor Ie acordiim 10 puncte. Altii, dimpotriva, preferii sa lu creze singuri, lor Ie acordiim zero puncte ... etc.". Fiecare
triisii tura psiho-comportamentala era jnsotita de cinci intrebiiri: Cate puncte crezi cii iti acorda mama ta? Cate puncte crezi cii iti acordii taml
tiiu? Dar cel mai bun prieten al tau? Dar profesorul? Tu insuti cate puncte ti-ai acorda? In astfel de cercetiiri sunt
surprinse douii din1)e fatetele personalitatii avut~ in vedere de noi: PA (personalitatea autoeva1uatii) §i PPro (personalitatea proiectata). Cu
ajutorul chestionarului de evaluare inter-perso nala fo10sit de Bales pentru determinarea tipurilor de persona litate interpersona1ii4 sau pornind
de 1a metoda propusa de noi cu acela~i scops, dat fiind faptu1 cii subiectu1 riispunde la 0 serie

4 R. F. Bales, Personality arul Interpersonal Behavior, New York, Holt, Rinehart and Winston, 1970.
5 M. Ziate, 0 nouii metoda de diagnosticare a comportamentului interpersonal, "Revista de psihologie", 1984, nr. 3 ~i 4.

67
de intrebari atat in ·legatura cu sine, cat f?iin legatura cu ceilalti membri ai grupului, se obtin tot doua fatete ale personalitatii: PA (personalitatea
autoevaluata) f?iPP (personalitatea perceputa). In cercetiirile sale Valeriu Ceauf?u6 investigand atributele perso nalitatii prin intermediul
masuratorilor de laborator sau prin
aplicarea unor chestionare reuf?ef?tesa furnizeze informatii pre tioase referitoare la doua dintre fatetele personalitatii, f?ianume: PR
(personalitatea reala) f?i PA (personalitatea autoevaluata). Dupa cum observam, chiar daca fatetele surprinse ale persona litatii sunt de fiecare
data altele, niciodata numarullor nu depa f?ef?tecifra doi. Oricum ar fi, sugestiile furnizate de ele sunt valoroase f?imerita a fi retinute. Cum
insa din punctul nostru de vedere mult mai importanta este corelarea tuturor fatetelor personalitatii in vederea desprinderii tipului final de
personali tate, propunem in continuare 0 metodologie care sa ne conduca spre realizarea acestui obiectiv.

o METODOLOGIE POSIBILA.
In vederea surprinderii celor f?ase fatete ale personalitatii poate fi utilizata 0 metodologie relativ simpla f?ioperanta con stand in urn1atoarele:
a. elaborarea ~'iaplicarea unui chestionar evaluativ §i auto evaluativ ce contine intrebiiri referitoare la un numiir de trasaturi
(insuf?iri)psiho-comportamentale ee urmeaza a fi apreciate de persoana investigata pe baza unei scari tip Liekert, in cinci si tuatii de raspuns: in
raport eu sine; eu idealul urmiirit; cu altii; eu propria persoana reflectata in altii; cu eomportamentul exte riorizat, manifestat. Precizam ca
numiirul trasaturilor (insuf?iri
lor) investigate poate fi extrem de mare. De exemplu, V. Ceauf?u intocmef?te0 lista cu 57 asemenea triisiituri de persoqalitate, nu mite de el
atribute, grupate in opt eategorii: dinamica neuto psihica; constituirea f?iprelucrarea informatiilor; decizia; auto controlul f?i autoreglarea;
atitudini moral-sociale; aetiunea; motivatia f?ipropensivitatea; capacitatea de invatare-adaptare7.

6 Valeriu Ceau~u, Autocunoa~tere ~i crearie, Bucur~ti, Editllra Militara, 1983. 7 Valeriu Ceau~u op. cit., pp. 26-27.

68
Evident, eu cat numarul acestor insuf?iri este mai mare, cu atat cref?teposibilitatea caraeterizarii complete f?iautentiee a perso nalitatii. Este
indicat insa sa fie seleetate trasaturile esentiale ale personalitatii f?imai ales eele care pot fi miisurate prin probe obiective. Pentru exemplificare
rediim un ehestionar evalua tiv-autoevaluativ continand intrebari referitoare la nivelul de inteligenta.

CHESTIONAR DE EVALUARE ,sI AUTOEVALUARE

Inteligenla. A fi inteligent inseanma a stabili rapid relatii intre cuno§tinte, informatii §i mai cu seama "relatii intre relatii", a te adapta suplu §i
velul inteligentei tale §i al altora te rugam sa raspunzi la urma
eficient la situatiile no1. In legatura cu ni toarele intrebari:

2
1. Care crezi ca este nivelul tau de inteligenta? (Incercuie§te un numar de pe scara de mai jos care crezi ca ti se potrive§te) 86359 47
I
II 89635 47L_. __I I II 89635 47I 1 I I 68359 47
1
1
1
1 1
1 1
1

II
Mediu
Inalt
I II 111

I I 283695 47
1
111

d. de prietena taScazut Mediu Inalt

III I I 1II 1I

12345 6 189
5. Cum te comporli, cum te manife§ti in situatiile concrete de viata? Ca un om cu un nivel de inteligenta:
Scazut Mediu Inalt

III I 11

123 456 789~

Dupa aceea§i schema se formuleaz~ intrebari §i pentru alte insu§iri de personalitate. Fiecare intrebare subsumata unei in
 I
I I 283965 47
1 1

Mediu
Scazut Inalt MediuInalt

su§iri urmare§te sa surprinda 0 fateta a personalitati1. Astfel, in

ti-ar placea sa ai? Scazut
1

trebarea 1 vizeaza descoperirea personalitatii autoevaluate (PA),

crezi ca au persoanele de mai jos? Scazut

 Inalt I 7 7 I
Mediu I 1
II 86935 4 I II 56893 4 I 1 I 68593 47
1 1
1
1 1
1
1

4. Cum crezi ca iti este apreciat nivelul de inteligenta de catre urmatoarele persoane? Scazut
intrebarea 2 a personalitatii ideale (PI), intrebarea 3 a persona litatii percepute (PP), intrebarea 4 a personalitatii proiectate ~ (PPro), intrebarea
5 a personalitatii manifestate (PM). La intrebarile 3 §i 4, in functie de specificul subiectilor investigati, pot fi adaugate §i alte persoane: profesor,
sot, sotie, §ef etc.;
b. investigarea fn laborator sau cu ajutorul unor teste a fn su§irilor de persoftalitate avute in vedere. Pentru efectuarea acestor investigatii §i
aplicarea testelor se urmare§te descoperi rea nivelului real de dezvoltare al trasaturilor psiho-comporta mentale, adica a fatetei personalitatii
reale (PR). Este recoman dabil ca testele sa fie aplicate pe fiecare persoana supusa cercetarii dupa ce aceasta a raspuns la chestionarul de
evaluare
§i autoevaluare, §i nu inainte;
c. investigarea prin intermediul chestionarului sau a testelor a altor persoane detdt cea a subiectului respectiv, fata de care acesta i§i
expriIl)ase opiniile. Pentru a §ti daca parerea subiec tului in cauza cu privire la nivelul de inteligenta al altor persoa ne (tata, manla, prieten,
prietena etc.) este corecta, va trebui sa investigam nivelul de inteligenta al acestor persoane. De ase menea, pentru a §ti dadi parerile subiectului
cu privire la ce cre de el ca gandesc altii despre el sunt adecvate, va trebui sa Ie
adresam acestora urmatoarea intrebare: Ce parere aveti despre nivelul de inteligenta al fiului dvs. (pentru parinti), al prietenului vostru (pentru
prieteni). Daca dorim sa obtinem infoffilatii §i
71

mai complete putem aplica in intregime chestionarul de evalua re ~i autoevaluare ~i pe aceste persoane, evident cu modificarea intrebarilor 3
~i4. Asemenea investigalii au 0 mare semnificalie in raport cu subiectul cercetat deoarece pun in evidenla capaci tatea sa de cunoa~tere a altora,
a parerilor acestora despre el. Dat fiind insa faptul ca realizarea lor integraHi este deosebit de dificila, pot fi solicitate numai in masura
posibilitalilor.

DEMERSURI DIAGNOSTICO-INTERPRETATIVE Pentru a vedea in ce masura metodologia propusa de noi este funclionala anl organizat 0
cercetare empirica pe trei grupe de subiecti: un grup de 35 elevi (clasa a XI-a), un alt grup de 20 studenli (anul 1lI), in fine, un grup de 15 adulli
Ontre 45-50 ani). Subiectii erau diferenliali prin varsta, sex, nivel de pregati re educalionala, dar ~iprin gradul de dezvoltare al personalitalii: la
adolescenli personalitatea aflandu-se intr-un pronunlat proces de formare, de definire; la studenli acest proces fiind ceva mai avansat ~i
stabilizat; la adul1i personalitatea fiind bine conturata (evident, nu ~i definitiv stabilizata). Amintim acest lucru de Oarece repartizarea tipurilor
de personalitate printre aceste trei categorii de varsta va fi, probabil, diferita. De exemplu, este mai plauzibil ca tipul de personalitate unitar ~i
armonios dezvoltat sa fie intalnit in randul adullilor a caror personalitate este deja formata, decat in cel al adolescenlilor a caror personalitate se
afla in plin proces de inchegare §i stabilizare.
Insu~irile de personalitate pe care Ie-am avut in vedere sunt urmatoarele: inteligenja, ca una dintre trasaturile cele mai sta bile ale personalitalii
ce-i confera acesteia suplelea ~i eficienla adaptarii la mediu; creativitatea, ca dimensiune esenliaIa ~isin tetica a personalitalii care asigura
omului saltul decisiv de la fiinla consumatoare de valori la fiinla creatoare de valori; ca pacitatea de memorare, ca insu§ire ce determina
identitatea ~i continuitatea eu-Iui, mi§carea acestuia in toate cele trei dimen siuni temporare: trecut, prezent, viitor; capacitatea de atenlie, ca
una dintre starile psihice de vigilenla, incordare, cautare ~i
fixare ce se instituie intr-o condilie facilitatoare a activitatii ac tuale a omului. Aceste jnsu~iri exprima, dupa parerea noastra,
72
cele mai importante disponibilitali ~i caracteristici ale
fondului dinamico-energetic, aptitudinal ~i atitudinal al
unei persoane. De exemplu, nivelul de dezvoltare al
inteligenlei sau al creativitalii ne poate furniza informatii
cu privire la dinamica activitalii ~i
capacitalilor de adaptare ale individului (fapt ce line de
latura temperamentala), la gradul de productivitate ~i
eficienla al per sonalitalii (ce este legat de componenta
aptitudinala), la modul in care el este utilizat - pozitiv sau
negativ -(ceea ce suge reaza implicarea laturii atitudinale).
Rapiditatea salt incetineala memoriei, pastrarii ~i
reactualizarii reprezinta nu doar 0 carac teristica a
memoriei, ci ~i a temperanlentului, la fel cum canti tatea
(volumul) informaliilor relinute ~i reactualizate este sem
nificativa pentru productivitatea ~i eficienla personalitalii,
deci pentru latura ei aptitudinala; ca,nd0
P~!.~9~~,.:?~~~~~,~!~§1,!~~'p,~£:. '
te

prolllisitl!:LiJ!<faClJt\{,3!£~sta.!l:l,l..est~.tl.!:L.J:)i:lt,l~1

f~p'>g~}]!~1!~9I.~:.
~;~~~L,~ipIimaincdmaL.ll:u!I!.J~r~g,p[2mllJE§ih2t,l~2.@L_(Q~Si <?~tac!~!illJ).111."QmJJIlJi.
Pentru determinarea nivelului real al dezvoltarii acestor in su~iri anl utilizat diferite teste din arsenalul psihodiagnostic al psihologiei. Astfel, au
fost folosite cfUeva teste nonverbale de inteligenla (testul Sarton de inteligenla spaliala, adaptat dupa Eysenck; matricile progresive Raven),
teste de creativitate (frag mente din testullui Torrance) §i teste obi~nuite de memorie ~i atenlie. Pentru surprinderea modului de reflectare in
con~tiinla subiectului a gradului de dezvoltare al acestor insu~iri am aplicat chestionarul descris mai inainte. Cea de-a treia etapa a metodo
logiei propuse, data fiind dificultatea realizarii ei, anl aplicat-o pe uh numar restrans.ide persoane, dupa intocmirea profilelor de personalitate,
nivelul de dezvoltare al insu~irilor psihice aparli nand persoanelor din anturajul subiectului investigat, ca ~i ima ginile acestora despre
subiectul in cauza avand 0 mare impor tanla pentru inlelegerea mai buna a tipologiei propuse. Precizam ~i faptul ca pentru a surprinde
stabilitatea sau instabilitatea in timp a sistemului de imagini al subiectului, aplicarea chestiona rului s-a facut de doua ori (la interval de trei luni
de la 0 aplicare la alta).

73

In interpretarea datelor recoltate am pornit de la 0 serie de sugestii prezente in literatura de specialitate. Astfel, H. Rodri guez Tome (1972) considera ca
"diferenta mare intre diferitele imagini de sine formate de acela~;;isubiect constituie un pericol pentru echilibrul intern al personalitatii sale"8. Am presupus ca
daca acest lucru este valabil pentru cele doua categorii de ima gini avute in vedere de autorul citat (imaginea proprie de sine §i imaginea sociaUi de sine), el va
fi cu atat mai valabil pentru cele patru tipuri de imagini descrise de noi. Cu cat diferentele dintre acestea vor fi mai mari §i mai variate in timp, cu atat este mai
probabil ca persoana respectiva sa apartina tipului de per sonalitate instabil, dedublat sau accentuat. Totodata, consideram ca daca diferenta mare dintre imagini
este un pericol pentru per sonalitate, asemanarea lor poate fi un mare avantaj pentru echi librul sau interior. Aceasta inseamna ca este foarte probabil ca
persoanele la care intalnim concordanta sistemului de imagini sa apartina tipului de personalitate unitar §i armonios dezvoltat. Daca sistemul de imagini al
subiectului investigat - analizat

prin compara~ea iJUaginilor intre de,. - .este raportat apoi atat

la personalitatlfreala, cat §i la ceJ friJdifestata, atunci posibi litatile de diagnosticare corecta a
tipului de personalitate caruia acesta ii apartine cresc simtitor. Tot Tome vorbe§te despre "ne voia de coerenta" a personalitatii9. N-am putea oare presupune
ca din moment ce unii oameni sunt instabili, dedublati sau ac centuati comportamental, exista la ei §i 0 "nevoie" de instabili tate, dedublare sau accentuare care,
de§i paradoxal, Ie asigura echilibrul intern al personalitatii sau optimismul lor comporta mental? In sfflr§it, prin analiza noastra am incercat sa raspun dem §i la
0 alta problema, §i anume la temerea pe care unii autori 0 manifesta in legatura cu capacitatea chestionarului de a reda imaginea autentica a subiectului despre
sine. Se sustine ca in cercetarile care folosesc un asemenea instrument apare pe ricolul ca subiectii investigati sa furnizeze 0 "imagine buna" de spre sine. R.
Perron, de exemplu, considera ca autoportretul nu

8 H. Rodriguez Tome, op. dt., p_ 69.

9 Ibidem., p. 336.

74
releva decit un "eu declarat", un "eu prezentat altora", de obicei,
altul decit cel real1O. S-ar putea' ca acest pericol sa apara intr-a
devar daca tehnica respectiva este aplicata singura. Daca ea este
insotita de 0 serie de alte modalitati de control, "dezavantajul"
respectiv dispare sau se converte§te intr-unavantaj fiind capabil
sa releve personalitatea autentica a subiectului. Consideriim ca
metodologia propusa de noi dispune tocmai de un astfel de
avantaj.
Datele de cercetare de care dispunem sunt nunieroase. Pen tru a
u§ura insa intelegerea yom simplifica la maximum prezen tarea lor grafica. Astfel, in loc de a reda pe aceea§i figura re zultatele obtinute la toate cele patru
dimensiuni ale personalitatii investigate, fapt care ar duce la 0 aglomerare a figurii respecti ve, yom reda doar situatia unei singure insu§iri, subintelegfin- ~
du-se ca la celelalte lucrurile se prezinta aproximativ la fel. De asemenea, dat fiind faptul ca la a doua prezentare a chestiona rului rezultatele sunt relativ
acelea§i, cu exceptia tipului instabil, nu Ie yom indica pe figuri. Vom nota pe ordonata nivelul de dezvoltare al insu§irii de personalitate investigate, iar pe
abscisa cele §ase fatete ale personalitatii. La fatetele PP §i PPro indicam cum se prezinta situatia in cazul fiecarei persoane (tata, mama, prieten, prietenii, sotie,
§ef - notati cu majuscule), ca §i cali tatea acestor imagini (corecte sau eronate).
Analiza rezultatelor ne-a condus la desprinderea a patru si tuatii tipice corespunzatoare celor patru tipuri de personalitate evidentiate.
1. 0 prima situatie 0 constituie aceea in care toate cele §ase fatete ale personalita5ii sunt relativ concordante intre- ele, fapt care ne sugereaza apartenenta
subiectilor respectivi la tipul de personalitate ~mitar~i armonios dezvoltat In figura 1prezentiim
profilul unui subiect apartinand acestui tip de personalitate. Se poate remarca faptul di subiectul respectiv detine un ni vel de inteligenta mediu care atat in
imaginea despre sine, cat §i in imaginea ideala despre sine apare apreciat aproximativ la fel. De asemenea, subiectul declarii ca in situatiile concrete de

10 R. Perron, Modtiles d'enfants, Enfants modtiles, Paris, P.D.F., 1971. 75

viala se manifesta ca un om dispunand de un nivel mediu de inteligenla. In ceea ce prive§te imaginea sa despre allii §i ima ginea de sine
proiectata in allii, intiUnim 0 relativa corespon denla intre parerile sale despre allii §i piirerile altora despre el, fapt care evidenliaza capacitatea
crescuta de cunoa§tere a celor lalli §i a parerilor acestora despre sine. Este yorba despre 0 per
exemplu in interiorul faletei PA, 0 data subiectul crede ca dis pune de un nivel de inteligenla inalt, alta data ca acesta ar fi scazut, el oscileaza
deci intre tendinla de supraapreciere §i cea de subapreciere, in primul caz fiind yorba despre 0 dilatare a imaginii de sine, in cel de al doilea de
0 ingustare (contractare) a ei. La fel se petreclucrurile §i in interiorul personalitatii ideale
Nivel de inteligenla

9
Sclizut 2 1
Mediu 5 4
7
inalt 8
3
6
Subiect r.c. - student
(PI), 0 data subiectul dorind sa dispuna de un inalt nivel de in teligenla, alta data de unul mediu. ~i in interiorulPP asistam la acela§i fapt: 0 data
ceilalli sunt percepuli intr-un fel, alta data in alt fel);

PR PA I PI I PM I PP I PPro
Fa1ctclepcrsonalitatii
soana care se manifesta a§a cum este §i este a§a cum se crede ca este sau cum ar dori sa fie. Totodata, este yorba de un subiect care dovede§te
nu doar 0 buna autocunoa§tere, ci §i 0 capacitate crescuta de intercunoa§tere. Situalia se prezinta la fel §i la cele
Nivel de inteligen¥i
 PM
PR PPro FAPPPIIIII
9
Sdizut 2 11
Mediu 5 4
7
lnalt 8
3
6
Subiect D.E. - adolescent Fa1;etelepersollalitiltii

lalte insu§iri de personalitate, chiar daca ele nu evolueaza in acela§i registru. De exemplu, capacitatea de memorare evoluea za in registru "grad
inalt de dezvoltare", in timp ce capacitatea de atenlie, in registrul "grad scazut de dezvoltare". Important este insa nu configuralia acestor falete
ale personalitalii in regis tre diferite, ci faptul ca ele sunt concordante unele cu altele, echilibrate.
2. 0 a doua situalie tipica descoperita a fost aceea care in dica configuralia diferita, chiar contradictorie a celor mai mul tor fatete ale personalitalii
de la 0 aplicare la alta a chestiona rului de evaluare §i autoevaluare, fapt care ne-a condus spre concluzia ca subieclii respectivi apartin tipului de
personalitate instabil. In figura 2 prezentiim profilul de personalitate al unui asemenea subiect.
Observam cu u§urinla existenla a doua tipuri de "instabili tali": - una, in interiorul fiecarei falete a personalitalii (de

76
alta, fntre faletele personalitalii (cea mai flagranta este aceea
dintre PR, pe de 0 parte, §i PA, PI, PM, pe de alta parte,
acestea din urma 0 data evoluand intr-unregistru (nivel
inalt de dezvoltare), alta data in alt registru (nivel scazut
sau mediu de dezvoltare). Instabilitatea comportamentala a
subiectului iese in evidentii §i din faptul ca atunci cand are
tendinla de a se sub aprecia la unele falete ale
personalitiilii, ii supraapreciaza pe aWi, iar atunci cand se
supraapreciaza pe sine ii subapreciaza pe altii.
Comportanlentul sau inconstant nu Ie da posibllitatea nici
celodalli de a-§i forma 0 piirere adecvata despre el, fapt
evidenliat de schimbarea piirerilor acestora de la 0 aplicare
la alta a chestionarului de evaluare §i autoevaluare.
3. 0 a treia situatie 0 reprezinta cea caracterizata prin mar
cante discrepanle mtre diferitele falete ale personalitalii,
fapt care ne-a Iacut sa credem di aceste persoane ar
apartine tipului de
77
..IiiI

persanalitate dedublat. Acest tip de persanalitate nu se releva atat de u§ar ca primele daua, iar redarea lui grafica este §i mai dificila. Intr-adevar,
renla. Incercam totu§i sa redam in
este greu sa redai discrej>antadintre interiar §i exteriar, latent §i manifest, real §i imaginar, esenla §i apa
figura 3 un prafil de perso
nalitate dedublata.
La fel ca §i in cazul precedent, dedublarea se produce atat in interiarul fiecarei falete a personalitalii, cat §iintre ele. Pentru primul caz ne-am
putea referi la urmatoarea situalie: daca su biectul din figura 3 considera ca are un nivel sdizut de inteli genla (in condiliile in care acesta este
real ridicat), in schimb el crede ca allii il apreciaza ca avand un nivel de inteligenla inalt
apreciaza exact nivelul de inteligenla al celarlalte persoane, ca §i parerile pe care acestea Ie au despre el, aceasta insearnna ca realmente
capacitalile sale intt;lectua1e sunt ridicate §i ca ima ginea despre sine potrivit careia ar fi neinteligent este cel pulin suspecta, probabil afi§ata
tocmai pentru a masca sau ascunde adevarata persanalitate. Aici, contradiclia dintre P R §i P A, pe de a parte, §i PP §i PPro pe de alta parte, este
evidenta.
4. 0 a patra situalie a canstituie cea in care una dintre falete Ie personalitalii este atat de dezvoltata, exacerbata~.chiar, incat Ie "acopera" sau Ie
anuleaza pe toate celelalte, aceste persaane apaqinand tipului accentuat. Figura 4 infali§eaza tocmai un ase menea profil de personalitate.
(ceea ce este de altfel adevarat), aceasta s-ar putea datora fap
Nivel de inleligen\i1
Subiect VL. - adolescenl
tului ca una este imaginea de sine pe care subiectul §i-o atribuie efectiv §i alta cea pe care el 0 afi§eaza in afara, judecata altara (,
facandu-se nu dupa cum se considera individul, ci dupa cum se lasa el "descoperit", "descifrat". Aici, apare 0 dedublare intre imaginea de sine
proprie §i imaginea de sine afi§ata. Cineva se poate crede neinteligent, dar, dintr-un motiv sau altul, ii poate lasa sau face pe allii sa creada ca
este inteligent. Pentru cel de Nivel de inteligenta

3cazut 2 1• PR PPro PMPAPPPIIII

9
Mediu 5 4
1nalL 8 7
6
3
Fatetele personalitatii
al doilea caz, tipica este dedublarea dintre personalitatea reala §i cea autoevaluata, subiectul fiind in mod obiectiv inteligent, dar crezandu-se
neinteligent, probabil fie pentru ca nu se cu noa§te suficient, fie pentru ca ii place sa se complaca intr-a si tualie pasiva, de neangajare efectiva.
Apai, din moment ce el

78

Inalt~I H
I
liT.Me .Be Fe

Medin 5 4

Scazut 2
I PM I PP I PPro
PR FA PI
Faletele personalitalii

La subiectul din aceasta figura, faleta personalitalii autaeva luate (PA) este atat de dezvoltata, hipertrofiata (camparativ cu cea reala) incat apar
doua categorii de efecte: pe de 0 parte, tendinla de desconsiderare §i ignorare a celorlalli, a caror inte ligenta este in bloc §i aproape total
devalorizata, pe de alta parte, credinla subiectului£a ceilalli il apreciaza ca fiind tot atat de inteligent precum se considera el insu§i, cand, in
realitate ace§tia
ii reflecta adecvat nivelul de inteligenla. In acest caz, este varba despre un subiect "inchipuit" care i§i atribuie calitali pe care nu Ie are §i pe
care nici ceilal1i nu i Ie recunosc. La acest tip de personalitate. situaliile pot fi mult mai variate. De exemplu, une Ie persoane, de§i dispun de
insu§iri de personalitate mediu dez voltate, cred ca altii a§teapta de la ele sa se comparte ca §i cand insu§irile respective ar fi inalt dezvaltate, ca
atare ele fac efar turi deosebite pentru a se camporta in consecinla. In acest caz,
79

fateta personalitatii proiectate este exacerbat dezvoltata subor- .donilndu-le §i chiar anulilndu-le pe toate celelalte. Acest fapt nu este neaparat
neg·ativ. Cilnd cineva face eforturi pentru a se comporta a§a cum se a§teapta altii de a 0 face (parinti, profesori etc.) poate sa ajunga cu timpulla
intrarea in posesie a unor com portamente dezirabile. Altfel stau insa lucrurile cilnd fondul unei persoane este bun §i ea are impresia ca ceilalti
a§teapta sa.se comporte in contradiqie cu nomlele morale. Daca fateta perso nalitatii proiectate va fi atat de dezvoltata incat 0 va determina sa
se comporte ca atare, ea va ajunge la destructurarea persona litatii sale. Exista apoi persoane la care nu conteaza decat fateta personalitatii reale,
aceasta subordonilndu-le pe toate celelalte. o asemenea persoana, de regula, nu raspunde la intrebiirile 1, 2, 3 §i 4 dJn chestionarul de evaluare
§i autoevaluare sau declara ca nu 0 intereseaza ce cred altii despre sine, ci numai ceea ce este ea in realitate. Analiza raspunsurilor la chestionar
sau a pro filelor de personalitate ne-ar putea releva §i alte variante ale ti pului accentual.
De§i in acest studiu nu ne-am propus sa intram in analiza unor detalii, ci mai mult de a prezenta 0 metodologie de deter minare a tipurilor de
personalitate, credem ca este util sa anlin tim §i reflartizarea tipurilor de personalitate pe grupele de su bieqi investigati. 0 asemenea repartizare
0 redam in tabelul 1.

Tabelull
Repartizarea subiectilor pe tipurile de personalitate Tipuri de personalitate
Observam ca la eIevii adolescenti predomina tipurile de
personalitate instabile §i accentuate, fapt care ni se pare
firesc deoarece personalitatea adolescentilor este in plin
proces de for mare, ace§tia aflandu-se intr-o necontenita
cautare §i descoperi re de sine; pe de alta parte, se §tie ca
adolescentii sunt predispu§i la excese comportamentale,
la extravagante. La studenti, balanta inclina in favoarea
tipului de personalitate unitar §i annonios dezvoltat, fapt
ce este in aco:t:dcu tendinta de stabilizare a per sonalitatii
la aceasta varsta. In sfar§it, la adulti intalnim tipuri din
toate categoriile rara vreo predominanta deosebita, ceea
ce este in consens cu solicitarea multipla §i diversa a
acestora in planul vietii sociale, fapt care §i conduce la
diversificarea lor
tipologica. Existenta unei asemenea repartizari pe varste a
dife ritelor tipuri de personalitate ne intare§te increderea
in validita tea instrumentului diagnostic propus.

CONSTATARI CONCLUZIVE
1. Metodologia propusa de noi, fiira a fi perfecta, ofera
totu§i suficiente temeiuri in vederea diagnosticarii
tipurilor de perso nalitate. Analiza comparativa a
diferitelor fatete ale personali tatii ca §i umlarirea
evolutiei lor in timp (prin aplicarea repetata a
chestionarului de evaluare §i autoevaluare) ne-ar putea
fumiza suficiente date pentru conturarea profilului de
personalitate al diferitilor indivizi sau macar pentru
stabilirea tendintelor de baza ale personalitatii.
Concordanta, echilibrul, armonizarea in terioara a
fatetelor personalitatii constituie un argument in fa voarea
existentei tipului unitar §i armonios dezvoltat, in timp ce
relativa lor independ&mta,neconcordanta, discrepan1a
sau exa
Categorii
de subiecti 80

Unitar ~i armonios dezvoltat

2 (5,71 %)
lnstabil Dedublat
Accentuat 11 (31,4%)

cerbarea.unor laturi devin 'semnificative pentru existen1a tipuri lor instabile, dedublate, accentuate:
2. In afara diagnosticiirii tipurilor de personalitate metodo logia propusa permite §i recoltarea unor altor infom1a1iipretioa se cu privire la 0
serie de alte probleme de interes major, cum ar fi: rela1iile dintre parin1i §i copii, profesor - elev, sot -
sotie, §ef - subordonat etc. - concretizate in imaginile pe care §i Ie fac unii in raport cu a11ii,in reciprocitatea sau disjunqia acestora, in
veridicitatea sau falsitatea lor, fapt ce are important a
81
nu doar dintr-o perspectiva psihoindividuala, ci §i din una psi hosociala, inter-relationala. Problemele intercunoa§terii pot fi larg implicate in
astfel de studii. Totodata se ofera posibilitatea anticiparii evolutiei personalitiitii. Mai sus ne-am referit la evo lutia personalitatii spre insu§irea
dezirabilitatii sociale sau spre destructurarea ei interioara.
3. Temerea unor cercetatori potrivit careia subiectul ar ma nifesta tendinta de a furniza in "autoportret" 0 imagine buna despre el, s-a dovedit a fi
ne1:ntemeiata.Dupa cum am vazut, aprecierea nivelului de dezvoltare al diferitelor illSu§iri psihice este extrem de variata, imaginea de sine fiind
uneori concor danta cu realitatea, alteori hipertrofiata sau subapreciata. Chiar daca aceasta tendinta s-ar manifesta, ea ar putea fi u§or contra
caratii prin raportarea la fateta personalitatii reale a subiectului.
4. Metodologia propusa i§i spore§te §ansele de validitate dacii este aplicata atat pe subiectul avut in vedere, cat §i pe per soanele din anturajullui
imediat (tata, mama, prieten, prietena etc.), de asemenea, daca urmiire§te nu un studiu de masa al per sonalitatii, ci unul clinic, diferentiat,
aprofundat, avand ca obiectiv investigarea unicitatii fiecarei fiinte umane.
5. Una dintre limitele metodologiei propuse consta in faptul ca nu permite stabilirea autentica a personalitatii manifestate (fateta PM). De§i
ne-am straduit sa folosim 0 serie de expresii verbale prin care sa diferentiem fateta PA (imaginea de sine) de fateta PM (personalitatea
manifestata), in primul caz subiectii trcbuind sa spuna "ce cred despre ... ", iar in al doilea ;,cum se manifestO., CUlll se comporto. in difcrite situatii
concrete", nu cre dem ca am reu§itsa obtincm 0 diferentiere categorica mtre aceste doua planuri distincte (unul de ordin cognitiv, altul
propriu-zis comportamental). De aceea, subliniem necesitatea utilizarii unor tehnici observative sau chiar experimentale suplimentare pentru a
obtin~ un grad de certitudine mai mare.
6. a alta limita consta in faptul cii metodologia propusa nu permite surprinderea directa a laturii atitudinal-motivalionale a personalitatii, care
este U§Ofestompata, relevata §i sugerata oa recum indirect. Cum am putea sesiza §i aceste aspecte de finele
82
din structura §i dinamica personalitatii, care sunt realmente esen tiale? Adaugarea in chestionarul de evaluare §i autoevaluare a unei intrebiiri de
tipul "de ce?" (mai ales la intrebiirile 2, 4, 5) ar fi oare suficienta? Deoacamdata nu §tim. Urmeaza ca prin cercetarile ulterioare' sa elucidam §i
acest aspect.
3. Patru etape in evolutia
conceptiilor despre E U

Stabilirea modelului sintetic-integrativ al personalitatii ~i ela borarea metodologiei de determinare a tipurilor de personalita tel a ridicat in fala noastra 0 noua
problema: care este elementul central, fundamental al personalitiiJii, ciirui fapt se datoreaza unitatea, instabilitatea, dedublarea ~i accentuarea
personalitalii? In acord cu alli autori am ajuns la concluzia ca "nucleul" per sonalitalii il reprezinta Eu-l rara investigarea ciiruia n-am putea inlelege nici
structura, nici rolul personalitalil. De altfel, cu mulli ani in urma, Allport scria: "Psihologia personalitalii as cunde 0 enigma teribila - problema Eu-Iui ... 0
teorie comple ta a personalitalii nu poate ignora aceasta problema a naturii subiective (simlite) a Eului, ci trebuie sa 0 abordeze"2. Para in doiala cii 0 asemenea
abordare este mai mult dedit necesara, numai ca in calea realiziirii ei apar 0 multitudine de dificultali. Unele dintre ele provin din chiar negarea existenlei Eului
(prin considerarea lui ca 0 abstraclie, 0 ipostaza, un principiu spiritual necontrolat de nici 0 metoda ~tiinlifica - de behaviorism; prin plasarea lui in inco~tient -
de psihanaliza; prin substituirea lui cuo serie de sisteme impersonale - de neopozitivismul

1 Vezistudiilenoastre:Un model sintetic- integrativ al personalitiijii, "Revistade psillologie",1987,1,pp.5-16;0 metodologie pentru determinarea tipurilor de per sonalitate",Revista
depsihologie",1988,1,pp.31-43.
2 G.W. Allport,Structura ~i dezvoltarea personalitiijii, Bucure~ti,EdituraDidac tid!~iPedagogica,1981,p. 119.

84
structuralist)3. Altele, de fapt cele mai multe, din neconcordanla
terminologiei utilizate: Ego - in latina; Self, !, Me - in en
gleza; Je, Moi, Soi - in franceza; Eu, Mine, Sine, Sinea - in
romana). Unii autori prefera sa diferenlieze Self-ul de Egou, allii
folosesc un temlen in locul celuilalt4. Eul este insolit de diverse
adjective care, pe langa preciziiri ~i diferenlieri, introduc ~i
distorsiuni. Anderson prefera conceptul de Eu imperial,
Greenwald pe cel de Eit totalitar, iar polonezul Josef Kozielec
ki, nemullumit de ambele, propune un al treilea, Edl hubristic5.
Shapiro apreciaza ca este necesar sa luiim in considerare nu
doar Eul, ci ~i sub-Eul (in special cel format in copiliirie)6. In
sfir~it, Allport propune inlocuirea termenului de Eu (care
cuprinde doar aspectele particulare ale acestuia) cu cel de
proprium, concept integrator ~i mult mai cuprinzator decat
primuF. Traducerea unei lucriiri dintr-o limba in alta introduce
noi dificultiili. Selful lui James devine in traducerea franceza Ie Moi, in timp ce Selful lui Mead devine le Sol. Nici diclionarele nu ne ajuta prea mult. Din unele
termenul de Eulipse~te, iar in cele in care este pre zent se da doar accepliunea psihanalitica8. Chiar 0 serie de lu criiri care trateaza problematica Eu-Iui se
refera in exclusivitate la perspectiva psihanalitica9. Toate aceste imprejuriiri introduc dificultali, bareaza sau bruiaza abordarea ~tiinlifica a Eu-Iul. ~i totu~i
aceasta trebuie intreprinsa. Dupa parerea noastra, liimuri rea ei s-ar putea obline prin doua tipuri de demersuri investiga

3 H. Ey, Con~tiinja, Bucure~ti,Editura ~tiintifica ~iEncic1opedica,1983, pp.257-258.

4 M. Sherif,Self concept, fn: lntemational Encyclopedia of tht!;Social Sciences, 1968,vol. 14,NewYork,Mij,cMillanCompanyandFreePress,pp. 151-152. 5 J. Kozie1ecki,The
Hubristic Self: A Decision Theory Aproach, Abstracts. Euro peanAssociationof ExperimentalSocialPsychology,vnth GeneralMeeting,Varna - May19-23,1987,p.50.
6 S.B.Shapiro,Moi-meme en tant qu'instrument, in: J.T.F.Bugenta1(ed.),Psy chologie et liberation de I'homme, Verviers,Marabout,Gerard,1973,pp.301-308. 7 G.W. Allport,op. cit.,
pp. 120-135.
8 Vezi:H. Pieron,Vocabulaire de lapsychologie, Paris,P.D.F., 1957,p. 226; N. Sillamy,Dictionnairede lapsychologie, Paris,LibrairieLarousse,1967,pp.51; 108,183-184;291.

9 De exemp1u:J. Delay,P. Pichot,Abrege de psychologie, Paris,Masson,1964, pp. 109;308;327;366;418;429;J.Bergeret(red.),Psychologie pathologique, Paris,

Masson,1982etc.

85

tive: unul istoric, vizand schitarea principalelor achizitii, cat §i a progreselor §tiintifice realizate de-a lungul timpului; altul pro blematizat,
constand in analiza aspectelor controversate ale Eu lui in vederea deceliirii unor puncte de vedere (relativ) unitare. In acest studiu ne propunem
sa intreprindem abordarea istorica a Eului. Dupa cate ne dam seama, conceptiile despre Eu au par curs in evolutia lor patru etape: 1.
psihofilosofica (pana la 1900); 2. psihanalitica §i interactionista (intre 1900-1940); 3. "autono mista" §i psihoumanista (intre 1940-1980); 4.
psihosodala (din 1980 pana in zilele noastre). Evident, este yorba de punctele nodale ale acestei evolutii care au reu§it sa atraga spre ele sau
sa-§i subordoneze 0 multitudine de conceptii elaborate de-a lun gul istoriei.
Prima etapa (pana la 1900) caracterizam mai degraba prin practicarea unei psihologii filosofice decat a uneia pozitive este dominata in Europa
de numele §i lucriirile lui Bergson, iar in America de cele ale lui James, ambii interpretand Eul prin pris ma stiirilor de COll§tiinta§i a partilor
lui constitutive.
Bergson, in Eseu asupra faptelor imediate de con$tiinft'i, pornind de la premisa existentei a doua forme de multiplidtate a stiirilor de con§tiinta
(numerica §i calitativa), a doua aprederi distincte ale duratei (omogena, dar §i cu momente heterogene), a doua aspecte ale vietii cOll§tiente
(unul cu elemente bi1le de finite, altul in care succesiunea implica fuziune §i organizare), considera ca acestea din urma constituie eul
fundamental, eul profund, care nu are nid un raport cu cantitatea, starile de con- §tiinta din care este compus fiind calitati pure, forme interne
indistincte. Cum insa omul traie§te in sodetate, actioneaza, folo se§te limbajul, aceste stari de con§tiinta se multiplica, se trans forma in lucruri
sau in obiecte, deta§andu-se in felul acesta atilt unele de altele, cat §i de noi in§ine §i formand treptat un eu secund a carui ~xistenta are
momente diferite §i se exprima in cuvinte. Acesta este eul social, "refractat §i subdivizat, raportat la exigentele vietii sodale ... umbra Eului
fundamental proiec tata in spatiul omogen"10. De§i prin aceasta afirmatie s-ar parea

10 H. Bergson, Essai sur les donnees immediates de La conscience, Paris, Felix Alcan, 1926,pp. 97,178.

86
ca Bergson introduce fortat multiplidtatea numerica pe
care ini tial 0 respinsese, el atrage atentia ca in fapt este
yorba de unul §i acela§i Eu care "trece insa in revista stari
distincte §i care fixandu-§i in continuare atentia asupra lor,
va face ca ele sa se dizolve unele in altele, a§a cum se
tope§te un fulg de nea in contactul prelungit cu mana"ll. Si
mai departe el scria: "Nu anl nid un interes de a introduce
confuzia acolo unde ordinea este
lege, de a tulbura acest aranjament ingenios de fapte §i de a vorbi de un "imperiu intr-un imperiu". 0 viata inte'tioara cu mo mente distincte, cu
stiiri net caracterizate, raspunde mai bine exigentelor vietii sociale"12. Aceasta, evident, pentru ca starile interne pot fi denumite, exteriorizate
§i obiectivate, antrenate in curentul vietH sodale. Dat fiind faptul ca mare parte din timp noi traim exterior noua in§ine, mai mult in spatiu decat
in timp, ,
mai mult pentru lumea exterioara dedit pentru cea interioara, . perceperea propriului nostru Eu (este yorba despre Eul funda mental) devine
extrem de dificila, acesta fiind perceput ca ,,0 fantoma decolorata", deci ca Eu social. Distinctia dintre cele doua "tipuri" de Euri va fi productiva
sub raport §tiintific ea fiind preluam mai tarziu §i de alti cercetatori.
William James, in lucrarea sa fundamentala, Principii de psihologie (1890), face pentru prima data distinctia dintre Eu ca obiect al cunoa$terii
§i Eu ca subiect al cunoa§terii, deci intre cel ce este cunoscut §i cel care cunoa§te, introducand, totodata, o viziune complexa in interpretarea
Eului care este analizat in termeni de piirti constitutive, ca suma totala nu doar a ceea ce individul considera despre sine (despre corpul sau sau
despre trasaturile §i abilitatile sale spirituale), ci §i despre fanlilia, prie tenii, activitatile sale. "In sensul cel mai larg - scria el - cu vantul Eu
desenmeaza tot ceea ce un om recunoa§te ca fiind al sau, nu numai corpul §i facultatile psihice, d §i imbracamintea, familia, prietenii, operele
de arta, toate aceste obiecte dandu-i acelea§i emotii"13. Ca atare, Eul este analizat dupa urmatoarea schema: elementele sale integrante (Eul
material; Eul social; Eul

11 Ibidem, p. 105.
12 Ibidem, p. 105.
13 W. James, Precis de Psycho logie, Paris, Marcel Riviere, Editeur, 1929,p. 228. 87
spiritual); sentimentele §i emoliile provocate de Eu sau con§tiin la valorii sale (mullumire, nemullumire, orgoliu, suficienla, va nitate, amor propriu, modestie,
umilinla etc.); actele prin care
Eul tinde sa se afirme §i sa se apere (instinctele de conservare, de expansiune, apiirare etc.). Prin raportarea Eului §i la alte ele mente dedit cele corporale §i
spirituale, ca §i prin viziunea sa complexa asupra structurii acestuia, Jan1es a anticipat §i facili tat, totodata, alte concepte ce vor fi introduse mai tarziu in psi::
hologie (conceptul de "grup de referinlii", elaborat de Sherif; conceptul de "proprium" propus de Allport).
A doua etapa (intre 1900-1940), psihanalitica §i intera~lio nista, este sustinuta in Europa de Sigmund Freud §i continuatorii sai, iar in America de George
Herbert Mead, care au elaborat conceplii contradictorii §i totu§i complementare dintr-un anumit punct de vedere.
Dat fiind faptul ca opera §i cooceptia lui Freud sunt indeob- §te cunoscute, nu yom starui in amiinunt asupra lor. La Freudl4, Eul apare prin diferenlierea Sinelui
in contact cu realitatea ex
terna, el este un fel de excrescenla a Sinelui. Atat sub raport structural, cat §i funqional, Eul este 0 veriga intermediara intre Sine §i realitatea exterioara: pe de
0 parte, Eulline sub control tendin1ele instinctive, brutale ale Sinelui; pe de alta parte, ob serva lumea exterioara I;)icauta cele mai propice ocazii de satis facere
a tendinlelor incon§tiente. Eul este, al;)adar, subordonat in totalitate Id-ului §i realitalii externe. In loc sa Ie domine, este dominat; in loc sa Ie controleze, este
control at. EI indepline§te
ordinele imperative §i impulsive ale Id-ului cautand supape ac ceptabile de satisfacere 'a lor injsau prin tealitatea externa. Aflat intre Id I;)irealitatea externa el
este strivit de ambele. Rolul pre car al Eului in raport cu cele doua instanle este sesizat de insu§i Freud care, in lucrarea Inhibilie, simptome ~i angoasa
(1926), arata ca Eul ,,face pe mortul" pentru a nu intra in conflict cu Sinele sau cu Supra-Eul. ~i totu§i, in ultima sa lucrare (Abriss der Psychoanalyse, 1938)
Freud considera ca una dintre func

14 S, Freud, Introducere In psihanaliza. Prelegeri de psihanaliza. Psihopatologia vierii cotidiene, Bucure§ti, Editura Didacticii §i Pedagogica, 1980.

88.
liile esenliale ale Eului este cea de a elibera omul din constran gerile incoll§tientului. "Eul trebuie sa expulzeze Sinele" sau "Acolo unde se afla Sinele, el trebuie
facut sa devina Eu" - proclama Freud inlelegand, in cele din urma, ca sensul existen lei umane sta tocmai in autoconstructia Eului, a ciirui menire e;ste de a aboli
§i depa§i incon§tientul. Din pacate, a§a dupa cum constata Ey, "aceasta necesitate a ramas in opera sa litera moar Hi"15.
In ceea ce prive§te evolulia concepliilor despre Ell in aceasta perioada pe continentul american, lucrurile nu sunt atat de sim ple cum par la prima vedere.
Muzafer Sherif, la care ne-am mai referit, aprecia ca au existat ani de relativa neutilizare §i lipsa de respect fala de conceptul de Eu, care se inscriu exact intre
limitele pe care Ie avem in vedere. Or, dad am lua in conside
rare numai contribulia lui G. H. Mead la cercetarea problema ticii Eului (intr-o lucrare mai restransa, The Social Self (1913) §i mai ales intr-una mai ampla,
celebra Mind, Sefl, and Society (1934)) §i ar fi suficient pentru intreaga perioada. Este de mirare faptul ca Sherif trece cu atata ul;)urinla peste contribulia
magis trala a lui Mead la studierea problematicii Eului, cu atat mai mult cu cat acesta inaugura 0 noua perspectiva de abordare a Eului, §i anume pe cea
interactionista. Nemultumit de behavio rismul naturalist §i mecanidst al lui Watson I;)ifructificand 0 idee mai veche a lui Baldwin ("Eul §i alter-eul se nasc
impre una"), Mead ca reprezentant al behaviorismului social s-a orien tat spre analiza unor fenomene psihice (conl;)tiinla, spiritul, Eul), interpretate nu ca
substante, ci ca functii psihice ce se nasc in procesele sociale, in asumarea §i jucarea rolurilor, in comunica rea interpersonala §i de grup. Dupa piirerea noastrii,
contribuliile majore aduse de Mead in studiul Eului se drcumscriu urmatoa rei problematici:
- suslinerea cu tiirie a originii sociale a Eului (el nu exista de la na§tere, ci se constituie progresiv in experienla §i activi tatile sodale, nefiind altceva decat
altul internalizat, iar expe rienla sociala, rezultatul asumiirii §i j-uciirii rolurilor, ca procese

15 H. Ey, op. cit., p. 277.

89

integrate in viata sociala). Eul se na~te ca urmare a "reciproci tatii perspectivelor" dintre Eu ~i Altul, dintre Eu ~i Mine, dintre Eu ~i Altul
generalizat, adica societatea. Gmul sesizeaza, preia ~i interiorizeaza din societate, in urma asumiirii ~ijucarii roluri lor, experientele, atitudinile
~isimbolurile semnificative ale altora, ale gr.upurilor sociale in care traie~te transformandu-Ie, astfel, in experiente ~i atitudini proprii.
"Structura Eului unei persoane reflecta modelul general de comportament al grupului social ca ruia iridividul ii apartine"16, scria Mead. Prin
aceasta, autorul american a eliberat psihologia de "individualism", a amplasat in locul con~tiintei inehise, orientata exclusiv spre sine insa~i,
con- ~tiinta desehisa, orientata spre altii, spre experienta lor sociala;
- precizarea mecanismelor psihologice prin care se con struie§te Eul, mai important fiind eel al comunicarii. Cu ajutorul ei, realizata prin
gesturi simboliee transformate in limbaj, indi vidul intra in relatie nu numai eu altii sau cu societatea, ci ~i eu sine insu~i. in felul acesta se
preia, se interiorizeaza experienta sociala ~i atitudinile altuia generalizat, formandu-se Eu!' in vir tutea comunicarii realizata eu altii, omul
devine con~tient de el insu~i, constituindu-se ca obiect pentru sine, deci ca Eu. in eon- ~tientizarea de sine, locul central 11 ocupa gandirea,
proeesele inteleetual-cognitive. Prin formularea acestei idei, Mead se di ferentiaza de Janles ~i Cooley care consider au ca fundanlentul Eului
se afla in experienta afectiva, in sentimentul de sine. "Esenta Eului, arata Mead, este de ordin cognitiv, ea rezida in conversatia prin gesturi
interiorizate care constituie gandirea"17. De~i sublinierea rolului comuniciirii ca instrument in formarea Eului, a gandirii, a actiunii reflexive ca
fundament al Eului re prezinta un ca~tig important, nu trebuie sa pierdem din vedere faptul ca neglijarea aspectelor motivationale de
personalitate nu este in masura sa ofere 0 imagine completa asupra Eului. Re ducerea actiunii sociale la comunicare ~i a comuniciirii la lim baj,
identificarea simbolurilor cu toate "expresiile" conduce, dupa cum remarca Gurvitch, spre rationalism, fapt confirmat,

16 George Herbert Mead, L'esprit, Ie soi et la sociiti, Paris, P.U.F., 1963,p. 139. 17 Ibidem, p. 147.

90
de altfel, de conceptia lui Mead asupra "altuia
generalizat" care pierde din vedere diferentele sociale
dintre oameni ~i prefigu reaza identificarea soc\etatii cu 0
ratiune universalal8;
_ conturarea proprietaJilor Eului: de a fi obiect pentru el
insu~i, fapt care II diferentiaza de alte obiecte ~i corpuri;
de a fi .relational, in sensul ca nu exista dedit in relatie cu
ceilalti mem bri ai grupului cu care intra in interactiune;
de a fi un ansamblu de atitudini sociale preluate de la
ceilalti membri ai societatii; de a fi unic, chiar daca
interiorizeaza experienta conl'unitatii care este aceea~i
pentru toti - el nu este incompatibil de a avea pro pria sa
individualitate, modelul sau unic - aratii Mead - de
oarece fiecare Eu reflecta un aspect, 0 latura din realitate,
ce pot fi diferite de cele reflectate de un alt individ.1n
fapt, fiecare Eu reflecta din punctul sau de vedere unie.
A~adar, originea so ciala, constitutia ~istructura comuna
a Eului nu exclud variatiile ~i diferentele, nu interzice
individualitatea distincta a fieciirui Eu, dimpotriva, 0
presupun; in sfar~it, proprietatea de a fi 0 for
ma de adaptare care se "atinge" nu doar pe sine, ci ~i
ambianta sociala care 11 ajuta sa se organizeze. Tot acest
ansm,nblu de pro prietati este in masura de a preciza mai
bine atat natura, cat ~i
specificul Eului in raport cu alte formatiuni psihiee; _
operarea distincliei dintre Mine, Eu, Sine. Minele este
fiinta biologica a omului, ansamblul de atitudini bine
organizat ~istructurat in individ ca Uffilare a contactelor
lui interpersona Ie, deci atitudinile altora pe care ni Ie
asumiim noi in~ine. Eul este reactia organismului (a
Minelui) la atitudinile altora. Mine Ie este un personaj
conventional care existii intotdeauna ~i per mite
individului sa intre in experienta ahora; Eul este 0 forma
de adaptare a Minelui la solicitiirile sociale, prin care se aduc modificiiri atat Minelui, cat ~i societatii. Reactia Eului poate fi comuna,
obi~nuita, conformista, dar ~i noua, deosebita, novatoa re in raport cu cele de pana atunci; primele exi~ta in experienta sociala a individului,
celelalte nu; unele conserva existenta indi vidului, altele 0 schimba, 0 modifica. Eul poate "dispune", a~a dar, de Mine, insa nu la intamplare.
"Exista, scria Mead, un con

18 Georges Gurvitch, in: G. H. Mead, op. cit., pp. IX-X.

91
II
Ii
trol social care stabile§telimitele, fixeaza conditiile care ii permit Eului sa utilizeze sau sa dispuna de Mine ca mijloc d~ realizare a scopurilor
comune"19. Cand actiunile Eului scapa de sub con trolul social se ajunge la degradarea Eului. Minele ~i Eul sunt aspecte distincte, lnsa
corelative. Am putea spune ca Minele este structura care se exprima in Eu, iar Eul, expresia structurii. Cele doua concepte sunt foarte apropiate
de ceea ce in psihologia so ciala denumim statut ~i roI. Minele ~i Eul constituie impreuna Sinele, adica personalitatea individului. Rolul activ
revine insa Eului care, a~a cum aratam, duce la schimbarea concomitenta a Sinelui ~i a Mediului social, dar ~i la degradarea acestora;
- introducerea conceptului de Eu total. Pentru a determina o asemenea realitate Mead vorbe~te de existenta unui Eu unifi cator sau Eu complet,
compus dintr-o serie de patti sau fatete elementare, din Euri elementare. Un asemenea Eu total se defi ne§te in raport cu comunitatea din care
face parte individul, cu situatia in care el se gas~te, cu ansamblul relatiilor pe care Ie intretine ~i Ie traverseaza. Daca procesele sodale sunt
unitare, atunci ~i Eul va fi unitar; daca, dimpottiva, procesele sociale sunt dezorganizate, disociate, atunci ~i Eul va fi disociat, dedu blat.
Structura Eului reflecta, a~adar, structura societatii, a gru pului. Mai mult decat atat, chiar modul de exteriorizare at Eului va fi determinat de
specificul proceselor sociale. De regula, se exprima acea fateta a Eului care este necesara, corespondent a tipului de relatii sodale in care este
implicat individuI. "Exista o mare diversitate de Euri corespondente diferitelor relatii so dale"2o, scria Mead. Cfind unitatea Eului complet se
distruge, cfind Eul se disodaza sau se dedubleaza in Euri elementare, da torita disolutiei proceselor sociale, atund yom asista la degra darea
personalitatii.
Am stiiruit mai mult asupra contributiei lui Mead deoarece ea reprezinta momentul de varf nu numai in raport cu proble matica Eului, d chiar
cu intreaga psihologie de pfina atund ~i cu cea care va urma. Intr-adevar, conceptia lui Mead nu este

19 G. H. Mead, op. cit., p. 179.

20 Ibidem, p. 121.

92
doar noua ~i pertinenta sub raport ~tiintific, mai ales prin orien tarea ei spre social, dar ~i deschizatoare de noi piste investiga tive ce se vor
dovedi productive peste ani21.
A treia etapa Ontre 1940-1980), pe care am ntlln1t-o "auto nomista" ~i psihoumanista, este reprezentatii de ceea ce s-a nu mit "psihologia
Eului" (ego psychology) ~i "psihologiaumanista".
Continuatorii lui Freud, nemultumiti de faptul cii aeesta i~i concentrase atentia aproape in exclusivita.te asupra Sinelui, a pulsiunilor
inco~tiente, ramanfind· prizonierul inc'0~tientului, ~i, mai ales nesatisfacuti de totala dominare ~i subordonare a Eului de Sine sau de
realitatea· externa, deplaseaza eentrul de greutate tocmai pe analiza Eului, considerat ca fiind esential in structura personalitatii. Dat fiind faptul
cii se postuleaza auto nomia Eului atat in raport cu celelalte structuri de personalitate, cat ~i in raport cu realitatea, psihologia practicata de ei a
fost denumitii psihologia Eului (ego psychology). Printre fondatorii acestei orientiiri ar putea fi considerati H. Hartman, R. M. Loe wenstein ~i
E. Kris, iar printre sustiniitorii ei: D. Rappaport, G. Klein, B. Gill, R. R. Holt, R. White. Punctul de pornire al "psi hologiei Eului" 11reprezinta
articolullui H. Hartman Psihologia Eului §i problema adaptarii, publicat in 1939, imediat dupa moartea lui Freud22. De~i in interiorul acestei
orientiiri exista numeroase variante, pozitia lor generala este aceea~i. In esenta este yorba despre considerarea Eului ca dispunand de 0 inde
pendenta, de 0 autonomie in raport cu celelalte formatiuni ale personalitatii, dar ~i cu mediul inconjurator. Eul este autonom atat prin originea,
cat ~i prin functionarea sa, adica prin felul in care i~iutilizeaza sursele de energie de care dispune. Cat pri ve~te originea Eului,,acesta este
inniiscut, ca ~i Sinele, dar se va diferentia treptat de eI. Astfel, daea intr-o stare initiala aparatele

21 in perioada pe care 0 analizam, in Romania, aparea in 1927lucrarea lui C. Radulescu-Motru, Personalismul energetic, ce continea idei originale cu privire la Eu §i personalitate. Dat fiind faptul ca ea
nu promova nici 0 conceptie psihanalitidi, nici una interactionista, ci era mai degrabii reflexul intarziat (la noi) al perioadei ante rioare, nu ne vom opri acum asupra ei, ci ii vom fructifica ideile intr-un alt
context.
22 Vezi M. Reuchlin, Psycho logie, Paris, P.U.P., 1977,p. 306;E. Promm, Texte alese, Bucure§ti, Editura Politica, 1983,pp. 418-428;Catherine B. Clement, P. Bruno, L. Seve, Pentru 0 critica
marxista a teor.iei psihanalitice, Bucure§ti, Editu ra Didacticii §i Pedagogicii, 1975,pp. 81-87.

93
specifice Sinelui (pulsiunile) exista amestecate cu cele specifice Eului (capacitatea de a percepe, inviita, memoriza, gandi, actio na), mai tarziu, ca Uffilare a
formarii unor aparate achizitionate (deprinderi, mecanisme de aparare etc.), Eul i§i va capata 0 tot mai mare autonomie. Daca in prima faza, este prezenta 0 "au
tonomie primara" a Eului, in cea de-a doua, putem vorbi despre o "autonomie secundara" ce permite organismului adaptarea rationala la mediul inconjuriitor.
Funqia esentialii a Eului este, a§adar, cea de adaptare. Accentul pus pe adaptare deriva din conceptia mai general a a acestei orientari potrivit careia psiha naliza
nu este altceva decat 0 psihologie generala, ca atare ea trebuie sii-§i puna inprimul rand problema adaptiirii. Cat pri ve§te planul functional al Eului, autonomia
acestuia apare din
faptul ca el i§i utilizeaza energia, de care dispune de la na§tere §i pe care 0 pastreaza in propriile sale structuri sau intr-un re zervor de "libidou neutralizat", cu
scopuri independente de ori ginile sexuale §i agresive, dat fiind faptul cii aceste scopuri nu presupun cu necesitate 0 reducere a tensiunii. De altfel, Hartman
vorbe§te de existenta unei "sfere fara conflicte a Eului". Psiho
logii Eului nu pun accent in dezvoltarea acestuia pe tensiuni, conflicte, opozitii, ci pe existenta unui continuum ierarhic de forte §i structuri prezente la toate
nivelurile ierarhice. In felul
acesta dialectica lui Freud este inlaturatii §i inlocuita cu cre§te rea organica in interiorul unei structuri ierarhice. Dadi la Freud fortele irationale determinau vointa
§i limitau funqionarea Eu lui, la noua orierttare, vointa §i energia libidinalii "desexuali
zatii" alimenteaza Eul pentru ca acesta sa poatii functiona nor mal.Prin capacitatea sa de selectivitate in raport cu solicitarile mediului (care nu este neapiirat
orientat spre reducerea tensiu nii) Eul i§i dobande§te autonomia §i falii de acesta. Unii autori (P. A. Bertocci §i mai ales J. MacMurray) merg §i mai departe cu
autonomia Eului considerandu-l ca 0 forta central a in cadrul personalitiitii, ca un fel de entitate care cunoa§te, dore§te, se striiduie, vrea. MacMurray, de
exemplu, in cartea sa, The Self as agent (1957), ajunge la concluzia cii Eul este centrul energiei personale. Pe buna dreptate, Allport arata ca "dacii admitem Eul
ca 0 forta separatii care cunoa§te, vrea, dore§te suntem in pericol de a crea 0 personalitate in cadrul personalitatii. .. de a postula
94
"un omulet in piept" care trage sflorile"23. De aceea, probabil cii nu considerarea Eului ca "un factor intern care conduce din umbra" reprezinta solutionarea
complicatelor probleme psiholo gice ale individului, ci integrarea lui in structurile pers(;malitatii.
Contributii importante §i mult mai echilibrate la problematica Eului aduce §i Erik Erikson care introduce conceptele de ego identity §i ego qualities, primul
punand accent pe identitatea de sine (mai ales a adolescentilor), celalalt pe calitatile ce-i permit omului sa se opuna §i sa triumfe asupra hazarduliyi, sa depa-
§easca crize1e sociale §i sa-§i dezvolte personalitatea24.
De§i "psihologia Eului" a devenit, dupa cum constata Erich Fromm, "cea mai influentii §i mai prestigioasa in interiorul mi§- carii psihanalitice"25, observam ca
ea nu-§i propune depii§irea psihanalizei, ci doar completarea §i revizuirea ei. Mai mult decat atat, nu este yorba de 0 revizuire de fond, dialecticii, cum 0 de- '
nume§te Fromm, ci de una ortodoxa, adica a spiritului sau, §i nu a conceptelor. "Ortodoxia conserva invataturile in forma lor originala, Ie apara de critici §i de
polemici, dar Ie "reinterprete aza", pune accentul pe lucruri diferite sau opereaza adaugiri pe care pretinde a Ie fi gasit deja in cuvintele maestrului "26. 0 revi
zuire severa a sistemului freudian, 0 scoatere din "criza a psi hanalizei" ar fi constat tocmai in coborarea adanca in structurile
incon§tientului, in sondarea fenomenelor patologice pe care Ie produce societatea tehnologicii cibernetizatii, care au luat locul impulsurilor sexuale de care vorbea
Freud. Conformismul "psi hologiei Eului" i-a determinat pe unii anali§ti s-o taxeze ca re prezentflnd "un regres in raport cu esenta psihanalizei" (E. Fromm)
sau ca 0 "etapa sterilizantii §i regresiva" (S. Nacht). A§a stau lucrurile daca "psihqlogia Eului" este raportata la psihanaliza; daca 0 raportam insa la problematica
general a a Eului trebuie sa retinem §i sa apreciem eforturile facute pe directia surprin derii unitatii, coerentei §i continuitatil Eului, ca §i pe cea a su blinierii
functii10r adaptative ale acestuia.

23 G. W. Allport, op. cit., pp. 138, 146.

24 Vezi: L. A. Hjelle, D. J. Ziegler, Personality. Theories: Basic assumptions, Research, and Applications, New York, McGraw-Hill Book Company, 1976, cap. 3. 25 E. Fromm, op. cit., p. 418.
26 Ibidem, 424.

95
Prin jurul anilor '50, '60 incepe sa se contureze §i sa intre pe scena confruntarilor §tiintifice 0 rtoua orientare psihologica, §i anume "psihologia umanista",
considerata chiar de catre fon datorul ei (A. H. Maslow) ca reprezentaud cea de-a "treia foqa inpsihologie", alaturi de psihanaliza §i behaviorism. Daca pima
acum Eul fusese negat sub diferite forme (de behaviorism §i psi hanaliza) sau hipertroflat (de "psihologia Eului"), de data aceas ta se incearca
redimensionarea locului §i rolului lui in structura personalitatii. Daca paua acum se pusese un accent excesiv pe Eul angoasat, nevropat, psihopat, de data
aceasta este luat in considerare Eul omului normal, al unui om ce este membrul unei anumite societati, ce traie§te in diverse tipuri de grupuri sodale, ce este
implicat §i nevoit sa faca fata unei multitudini de relatii sociale. In sfilr§it, daca pana nu de mult Eul era inter pretat dintr-o perspectiva predominant teoretica, de
data aceasta pe prim plan trec preocuparile de ameliorare a existentei Eului intr-o lume hipertehnicizata §i cu numeroase ptobleme sodale, politice, economice,
demografice §i mai ales umane. Dat fiind faptul ca in alte studii am analizat pe larg contributiile §i limitele "psihologiei umaniste", nu vom mai starui aici in
amanunt asu pra lor. In ceea ce prive§te Eul, in esenta, este vorba de accentul pus pe eforturile ce trebuie depuse (individual §i social) pentru a se ajunge
laforme superioare de Euri, implicit de personalitati sau modalitati existentiale. Se vorbe§te astfel despre Eul auto actualizat (Maslow), ded despre Eul
care ajunge la realizarea de sine, faza in care el traie§te 0 "experienta de varf", adica viata omului este dominata de valoarea perfectiunii, succesului, implinirii,
calmului, satisfactiei, lini§tii interioare, pe de 0 parte, §i lipsita de team;!, de anxietate, frustrari §i insatisfactii, pe de alta parte, de asemenea, despn. Eul
autentic (Rogers), adica de spre Eul a§a cum este in realitate, netrucat, nemascat saudisi mulat. Atingerea stadiului de Eu autoactualizat sau de Eu au tentic ~u
se poate obtine insa in arice fel de societate, iata de ce sustinatorii psihologiei umaniste au fost nevoiti sa lege con ceptul de Eu de conceptul de societate,
considetaud ca numai intr-o societate Eu-psihica s-ar putea ajunge la 0 deplina reali zare a personalitatii umane. Nu trebuie trecute cu vederea nici

96
unele contributii metodologice aduse de psihologii umani§ti in studiul Eului.· Rogers preia Q technique, introdusa de W. Ste phensen (1953) pentru studierea
Eului individual, 0 adapteaza
necesitap,lor terapeutice sub fOffi1a a ceea ce el nume§te Q Sort §i masoara diferentele dintre perceperea Eului real §i Eul ideaI27; H. A. Otto (1963) introduce
§i folose§te tehnica intitulata "ex perienta Minerva" sau recuperarea cOll§tienta a experientei pozi tive28; R. W. Coan (1974) trece in revista 0 multi~udine de
in strumente folosite in investigarea unor caracteristici a ceea ce el nume§te "personalitatea optimala" (printre care §i tehnica "Cine sunt Eu?")29.
De§i psihologia umanista i§i are scaderile ei, nu trebuie sa trecem peste eforturile depuse in vederea surprinderii caracteru lui unitar al fiintei umane §i a nevoii
realizarii de sine - idei ce devin un laitmotiv al psihologiei contemporane30.
A patra etapa (incepaud cu 1980 paua in prezent), psihoso ciala, se caracterizeaza printr-o expansiune extraordinara a pro blematicii Eului in perimetrul
preocuparilor §tiintifice. Faptul cel mai spe?taculos 11 reprezinta insa redescoperirea Eului de catre psihologia sociala. De la Mead, fondatorul conceptiei
in teractioniste asupra Eului, psihologia sociala nu s-a mai oprit dedt cu totul accidental asupra acestuia. Incepand insa cu anii '80 0 avalan§a de lucrari i§i face
resimlita prezenta nu doar in psihologia sociala generala, ci §i in cea experimentala. In 1980 D. M. Wegner §i R. R. Walacher editeaza 0 importanta lucrare
asupra Eului in psihologia sociala; in 1985 Ph. Shaven editeaza o alta cu titlul Eul, situafiile §i comportamentul social, care tra

27 L. A. Hjelle, D. J. Ziegler, op. cit., pp. 315-317.

28 H. A. Otto, Experience Minerve: premier compte reMu, in: J,T.F. Bugental, op. eit., pp. 155-163.
29 R. W. Coan, The Optimal Personality, New York, Columbia University Press, 1974,pp.140-144,

30 In aceastii perioadii, in psihologia romaneasca, Eul nu este abordat distinct, ci integrat unor altor probleme mai generale. Astfel, el se regase~te in problematica cu noa~terii de sine, in cea a devenirii

persoanei sau in cea a frustraliei. Vezi. V. Pavelcu, [nvitaIie la eunoa§tere de sine, Bucur~ti, Editura 1}tiinlifica, 1970; E. Pamfil, D. Ogodescu, Persoanii ~i devenire, Bucure~ti, Editura 1}tiinlificii ~i
Enciclop~dica, 1976; T. Rudica, Eu ~i eeliilalt, la~i, Editura Junimea, 1979.

97
teaza despre natura personalitatii, a Eului §i a situatiilor sociale, despre formele cunoa§terii de sine §i ale increderii in ea, despre efectele
interactiunii dintre persoana §isituatie asupra deciziilor, comportamentelor altruiste, sanatatii, perceptiei §i evaluiirii al tora. In anii imediat
urmatori, alti autori (K. J: Gergen, 1986; Krysia Yadley §i Terry Honness, 1987) publicii lucriiri intere sante pe problematica Eului31, iar cei
doi din urma, de exemplu, publica un volum integrativ, interdisciplinar, cu participare in ternationala in care analizeaza implicatiile Eului §i
Identitatii in procesele emotionale, comportamentele sociale, perturbiirile psi hologice ale personalitatii. La fel de interesate de problematica
Eului sunt §i revistele de specialitate. Senmificativ din acest punct de vedere ni se pare a fi faptul ca "Journal for the theory of Social
Behaviour" publica in doi ani consecutivi (1985, 1986) numere tematice speciale cu un titlu generic graitor de la sine: Redescoperirea Eului in
psihologia sociald. Implicalii teo retice $i metodologice. La fel, British Journal of Social Psycho logy i§i consacra unul dintre numere (3 pe
1986) relatiei dintre .
individ §isocietate, continand studii cu privire la Eu32.Manifes tarile §tiintifice internationale i§i sporesc §i ele interesul pentru problematica
Eului, interpretata dintr-o perspectiva psihoso ciala. De exemplu, la cea de-a 7-a Conferinta generala a Aso cialiei Europene de psihologie
sociala experimentala (Varna, 19-23 mai 1987) problematica Eului a constituit obiectul unei sesiuni tematice cu titlul Eul $i conceptul de Eu, la
care au pre zentat comuniciiri psihosociologi din Franta, Polonia, Olanda, Italia, Bulgaria33.

31 D. M. Wegner, R. R. Walacher (Eds.), The Self in social psychology, New York, Oxford University Press, 1980;P. Shaven (Ed.), Self, situations, and Social Behavior, "Review of Personality and Social
Psychology", 1985,vol. 6;K. J. Gergen, Theory of the Self: Impasse and evolution, in: L. Berkovitz (Eds.), Advances in expe rimentalsocialpsychology, New York, Academic Press, 1986;K. Yadley, T.
Honess (Eds.) , Selfand Identity. Psychosocial perspectives, New York, John Willey, 1987.

32 The rediscovery of self in social psychology: Theoretical and metlwdological implications, "Journal for the Theory of Social Behaviour". Special Issue, 1985, vol. 15(3);1986,vol. 16(1); The
individual-society interface, British Journal of So cial Psychology. Special Issue, 1986,vol. 25(3).
33 Vezi n.ota 5pp. 19,45,50,62,94.

98
In ce consta, de fapt, aceasta redescoperire a Eului de catre psihologia social a, ce anume a impulsionat-o? Mai intai, nece sitatea interpretdrii
situalionale $i interrelalionale a Eului, ra portat la viala §i relaliile colective ale oanlenilor §i nu doar la componentele interioare ale vietii
psihice. Mai apoi, nevoia de plasdrii centrului de greutate spre implicaliile practice ce vi zeaza direct viala §i existenta concreta a oanlenilor.
De data aceasta, cercetatorii se intreaba nu atat ce este Eul, ci care este rolullui in viata personala §i sociala a oamenilor. De exemplu, Jean-Paul
Codal (Franla) incerca sa raspunda in comunicarea prezentata la cea de-a 7-a Conferinta generala a E.A.E.S.P. la unele intrebiiri, de tipul: cum
modifica referirea la sine modul de percepere a mediului fizic §i social; cum afecteaza autorefe rinta procesele de comparare sociala §i de
comportament34? J. B. Pryor §i J. D. Day, editoriilucriirii Dezvoltarea cogniliei so dale, apiiruta in 1985, aratau ca de§i de pe vremea lui James
s-a crezut ca Eul joaca un rol deosebit in procesele psihologice, cercetarile recente s-au intors la acest concept teoretic cu intre biiri mai
calificate: cand sensul Eului unei persoane are impor tanta?; cand atitudinile §i valorile personale, concepliile despre moralitate, nOliunile
despre corectitudine influenleaza gandirea §i comportamentul ?35 Schimbarea de optica este evidenta a§a incat nu mai staruim asupra ei. In al
treilea rand, redescoperirea Eului de psihologia sociala a fost impulsionata de necesitatea ie$irii ei din propria matcd §i raportarea la alte
domenii de cer cetare. Or, in momentul de fala, intersectia dintre psihologia so ciala §i psihologia genetic a s-a dovedit a fi de mare interes §tiin
tific, una dintre cele.mai promitatoare direclii de cercetare in
domeniul cunoa§terii sociale. D. K. Lapsley §i S. M. Quintana aratau ca psihologia sociala trateaza categoriile ei teoretice ca ~i cand acestea
n-ar avea nici 0 istorie ontogenetica §i nici 0 promisiune pentru dezvoltarea viitoare, iar psihologia genetica abia de curand a inceput sa
cerceteze bazele sociale ale dez

34 J. P. Codol, Selfcentering schemas and asymmetry phenomena in social com parisonprocesses. Vezi nota 5, p. 19.
35 J. B. Pryor, 1. D. Day (Eds.), The Developement of Social cognition, New York, Berlin, Springer-Verlag, 1985,p. VI.

99

voltarii ontogenetice. Pentru a remite 0 asemenea situalie, psi hologia sociala ar trebui sa devina mai genetica, iar aceasta din urma mai psihosociala. Studiul
autorilor citati, sugestiv intitulat
Teme integratoare in teoriile sociale ~i genetice ale Eului, se inscrie in coordonatele comuniunii celor doua planuri, fapt ce permite elaborarea lUlei
conceptii complete asupra Eului36.
De§i redescoperirea Eului de catre psihologia sociala este as tazi 0 realitate, argumentele invocate fiind credem suficient de convingatoare, ea n-a avut totu§i
loc pe 0 cale fireasca, ci oare cum pe una ocolita. Aceasta i-a §i determinat pe unii autori sa vorbeasca despre redescoperirea "inadvertenta" a Eului in psi
hologia sociala. Susan Hales care a publicat in 1985 un articol
cu titlul de mai sus, arata ca multe rezultate obtinute in cer cetiirile de psihologie sociala experimentala nu se incadrau in paradigmele existente, ceea ce i-a
determinat pe diver§i autori sa Ie explice prin invocarea nevoii de stimulare a Eului la su biectii investigati care prezentau fala de alti subiecli din expe riment
sau chiar fata de experimentator imagini de sine favora
bile. Pe aceasta baza, validitatea experimentelor psihosociale din anii '60 a fost contestata, precipitandu-se astfel 0 "criza a confidentei". Se conchide ca
motivul de organizare a imaginii despre sine nu este numai un puternic reglator al comportamen tului, ci §i un element esential implicat in intreaga cercetare
din §tiintele sociale37. Aceasta i-a §i determinat pe psihologii socia Ii sa se orienteze asiduu asupra cercetarii imaginii de sine §i a ro lului ei in
comportamentele personale §i interrelationale ale oa menilor.
Alaturi de redescoperirea Eului de catre psihologia sociala, etapa pe care 0 avem in vedere se mai caraeterizeaza §i printr-o mare expansiune a problematicii
Eului in alte domenii ale psi hologiei. Daea in domeniul psihiatriei §i psihologiei patologice sau medicale ea era prezenta, acum capata 0 amploare §i mai
evidenta, Eul fiind eoneetat cu cele mai diverse fenomene, cum

36 D. K. Lapsley, S. M. Quintana, Integrative 171emesin Social and Developmen· tal Theories of Self, in: J. B. Pryor, J. D. Day, op. cit., p. 153.
37 Hales Susan, The inadvertent rediscovery of self in social psychology, Journal forthe theory of Social Behaviour, 1985,voL 15(3),pp. 237-282.

100
ar fi: anxietatea, stressul, depresia, obsesiile, fobiile, peiturbarile
psihosomatice. Se vorbe§te chiar §i despre un Eu alcoolie, de
spre diviziunea §i restabilirea lui, ca §i despre faptul ca dramele
§i conflictele interne ale a1coolicului reflecta dihotomiile §i con
tradictiile din societate38. Mai senmificativ este faptul ca disci
pline psihologice mai putin interesate in treeut de problematica
Eului devin astazi maximal preocupate de studiul ei. Psihologia
vfu'stelor, psihologia handicapatilor, psihologia etnolQgica §i
com parata au introdus in preocuparile lor §tiintifice
problematica Eului. 0 simpla rasfoire a revistei "Psychological
Abstracts" pe anul 1987 ar putea fi graitoare din aeest punct de
vedere. lata doar diteva titluri: Efectul varstei asupra
coneeptului de Eu (la copii pre~colari); Eulla tinerii
delineventi; Stima de sine la eo piii handieapati;
Conceptul de Eu la copiii nigerieni; Studiul f comparativ
al Eului la femei ~i barbati; Conceptul de Eu 1afe meile
sedentare etc., etc. In eforturile generale de cercetare a Eului
trebuie incadrate §i cele ale psihologilor romani. Eul ~i lumea
este titlul unui capitol dintr-o lucrare publicata de Valeriu
Ceau§u in 198339.0 asemenea eferveseenta ideatica nu este de
sigur conjuncturala, dimpotriva, ea reflecta nevoia §tiintei psiho
log ice de autoperfectiune §i mai ales de autoimplicare in rezol
varea complicatelor probleme umane pe care Ie ridicii impactul
omului eu revolutia tehnieo-§tiinlifica, insotit de modificarea sen
sibilitatii, raliunii, mentalitatilor §i eomportanlentelor sale, im
plicit a Eului sau.
Sumara treeere in revista a eonceptiilor referitoare la Eu ela
borate de-a lungul timpului (paeat ea multe altele, mai putin
structurate §i influente in epoca, multe alte nume de autori - Titchner, Ausubel, Janet, Wallon, Piaget etc. - n-au putut fi amintite) ne-a conturat nu doar campul
problematic al Eului, ci §i amploarea §i eomplexitatea sa; nu doar cumulativitatea cer

38 Vezi R. Scwarzer (Ed.), The Self in Anxiety. Stress and Depression (Advances in psychology, 21),1984;N. Cheshire, H. Thomae (Eds.) Self Symptoms and Psycho therapy, New York, Willey, 1987;N.
K. Denzin, The Alcoholic Seslf, London, Sage Publication Ltd, 1986.
39 V. Ceau~u, Autocuno~tere §i crea{ie, Bucure~ti, Editura Militara, 1983, cap. III.

101

cetarii (§tiintei) psihologice, ci §i progresul realizat de ea, inno idle aduse prin trecerea de la un autor la altul, de la 0 conceptie la alta; nu
numai starea de fapt existenta la un moment dat, ci ~i directiile probabile de evolutie (confirmate sau infirmate, pa rasite sau preluate, ignorate
sau redescoperite); nu doar 0 suma de idei, ci ~i articulatiile intre ele apiirute firesc ca urmare a continuitatii logice sau in urma opozitiei, a
ciocnirii dintre pozi tiile adverse, asociate cu procese de comparare ~i decantare; nu numai problemele in legatura cu care exista un oarecare
acord al cercetatorilor, ci §i cele controversate. La 0 analiza mai atenta am putea constata ca acestea din urma sunt chiar mai numeroase dedit
primele. lata de ce consideriinl ca pentru a elucida cat mai complet problematic a Eului este necesar sa se staruie in conti nuare tocmai asupra
unor asemenea controverse care, de§i ori ginate in trecutul §tiintei, nici pana astazi nu §i-au gasit solutio narea definitiva. Ne propunem ca acest
lucru sa-l facem cu un alt prilej.
4. Locul ~i rolul Eului in structura
personalitatii: probleme controversate

Cre§terea interesului cercetatorilor pentru problematica

Eu lui este generata, dupa piirerea noastra, mai intfii de
nevoia cau tiirii unui concept integrator in teoria
personalitatii §i mai apoi de necesitatea liimuririi cat mai
complete §i adecvate a acestuia, in acord cu cuceririle
actuale ale §tiintei psihologice §iindeosebi cu a ramurilor
ei aplicative. ,si cum realizarea acestui deziderat este
destul de dificila, se recurge la emiterea unor alternative
sau ipoteze contradictorii, la retinerea ~i negarea altora,
astfel incat intentia initia1a se transforma in cele din urma
in contrariul ei. In loc de unitate intalnim diversitate, in
loc de convergenta,
apar puncte de vedere divergente, in loc de armonizarea ideilor, asistiim la absolutizafea sau unilateralizarea lor. Acest fapt a re
ie§it cu pregnanta din evolutia conceptiilor despre Eu schitata intr-un alt material1. Cum insa analiza istorica, diacronica, i§i
are dezavantajele ei, in acest studiu ne propunem sa abordiim frontal, sincronic problematic a Eului insistand asupra unor con troverse (mai
vechi sau mai noi) cu intentia de a surprinde mai exact locul §i rolul Eului in structura personalitatii.

1 M. Ziate, Patru etape In evolufia conceptiilor despre EU, "Revista de psiholo gie", or. 3, 1988.

103
!I

EUL ,sI NATURA SA PSIHICA.

Unul dintre psihologii umani§ti, C. E. Moustakas (1959), con sidera intr-o lucrare dedicaUi Eului di"este mai u§or sa simli Eul dedit sa-l define§ti"2. ,si totu§i
definiliile n-au lipsit §i con tinua sa nu lipseasca. Ele sunt insa atat de diverse, cu accente atat de diferite, incat par a fi descurajatoare. In continuare re dam
cateva dintre ele.
"Eul este un luptator pentm scopuri ... Eul nu este dedit gandirea momentului, intotdeauna diferita de gandirea imediat anterioara" (W. James, 1890)3; "Eul
ramane ve;mic simtire subiectiva... Eul este simpre comtma tuturor oamenilor, dar in limitele con§tiintei individuale, caci el este un fapt de con;;tiinta, trait ;;i
actual" (Constantin Radules cu-Motru, 1927)4; "Eul este entitate unica, personaj ascuns privirii din afara, agent al actiunilor noastre originale ;;i libere" (Vasile
Pavelcu, 1946)5; "Eul este ceva de care stmtem imediat con§tienti, regiunea, calda, centrala, strict personala a vietii, tm fel de nucleu al fiintei noas tre" (G. W.
Allport, 1981)6; "Eul este forma suprema a fiintei noastre con;;tiente ; con;;tiintareflexiva constituitamtr-tmsistem de valori proprii persoanei ; forula
problematica a fiintei noastre con;;tiente" (H. Ey, 1963)7; "Eul este 0 combinatie de con;;tiinta ;;i de alegeri" (1. T. F. Bugental, 1965)8; "Eul este un sistem
central al personalitatii care se dezvolta in patru directii: a ceea ce noi dorim pentru noi in;;ine, a ceea ce noi credem ca datoram altora ;;ilumii in general, a
expresiei noastre personale ;;i a capacitatii de a ne autorealiza, a autoevaluarii" (Char lotte Buhler, 1967)9; "Eul este con;;tiinta de sine, nucleul sistemului
personalitatii, care cuprinde cuno;;tintele ;;i imaginea de sine, atitudi nile con;;tiente sau incon;;tiente fata de valori" (Paul Popescu-Nevea

2 C. E. Moustakas (Ed.), The Self; explorations in personality growth, New York,

HaIfer, 1956, cap. I.

W. James, Precis de Psychologie, Paris, Marcel Riviere, Editeur, 1929, p. 278. 4 C. Radu1escu-Motru, Personalismul energetic, Bucure~ti, Editura Casei ~coale lor, 1927,p.68.
5 Vasile Pavelcu, Cunoa§terea de sine §i cunoa§terea personalitiitii, Bucure~ti, Editura Didactica ~i Pedagogica, 1982, p. 268.
6 G. W. Allport, Structura §i dez:voltarea personalitii{ii, Bucur~ti, Editura Didac

tica~i Pedagogica, 1981, p. 119.

Henri Ey, Con§tiinfa, Bucure~ti, Editura ~tiintifica ~i Enciclopedica, 1983, pp. 55, 257, 295.
8 J. T. F. Bugental, The search for autenticity, New York, Holt, Rinehart and Winston, 1965, p. 204.
9 Charlotte BUhler, La vie humaine dans la totaliti, in J.T.F. Bugental (Ed.), Psy_ chologie et liberation de I 'homme, Verviers, Gerard, 1973, p. 114.

104
nu, 1978)10; "Eul este individualitate con;;tienta de sine ;;i afirmata ... sediul ansamblului de motivalii, perceptii, a con;;tiintei ;;i aqiunilor, care conditioneaza
adaptarea la mediu ... nu este 0 entitate fizica, ci un produs" (Norbert Sillamy, 1980)11; "Eul desenmeaza sediul con;;tiin tei, persoana" (Madeleine Grawitz,
1983)12; "Eul este obiect al pro priei sale ctmoa;;teri ;;i evaluari ... reglator al memoriei ;;i al biografiei personale" (D. K. Lapsley, S. M. Quintana, 1985)13; "Eul
este centra rea psihic:i a insului, nuclearizarea psihica a acestuia, autoreflectarea sa in propria-i con;;tiinW' (Ion Alexandrescu, 1988)14.
Din multitudinea unor asemenea puncte de vedere se contu reaza cel pUlin trei modalitali distincte de definire a Eului; prin sublinierea locului §i rolului lui in
structura personalWilii; prin stabilirea proprietalilor lui; prin referiri la componenla §i struc tura lui psihica. Nu este deloc greu sa observam ca·in legatura cu
primele doua modalitali de definire a Eului exista 0 mai mare f
concordanla de pareri, marea majoritate a autorilor relevand 10- cuI §i rolul sau central, de nucleu al personalitalii, unitatea, sta bilitatea lui etc. Domeniul eel
mai controversat 11reprezinta na tura psihica a Eului, aici oPliunile fiind nu doar relativ diferite, ci §i extrem de contradictorii. Eul este simlire sau gandire?
emo lie sau reflexie? - iata marea intrebare care i-a preocupat pe cei mai mul1i autori. In ciuda diversitalii de pareri nu este insa greu sa sesizam §i ceea ce este
constant, invariant in concepliile §i definiliile amintite. Astfel, majoritatea lor, daca nu chiar toa te, precizeaza ca Eul este fapt de con§tiinla, dar nu orice fel de
cOfi§tiinla, ci 0 con§tiin¢ reflexiva, insolita deci de gandire. Apoi, de§i se vorbe§te de con§tiinla imediata sau de con§tiinla superioara, se arata ca in cazul
Eului este yorba despre con- §tiinla de sine. In sfar§it, de§i se fac referiri la 0 serie de tendinle fundamentale, variate prin natura §i finalitatea lor, nu se uita sa

10 Paul Popescu-Neveanu, Dic{ionar de psihologie, Ilucure~ti, Editura Albatros, 1978,pp.248"249 ..

11 Norbet Sillamy (Ed.), Dictionnaire encyclopedique de psycho logie, Paris, Bor das, 1980,pp. 759-760.
12 Madeleine Grawitz, Lexique des sciences sociales, Paris, Dalloz, 1983, p. 254. 13 D. K. Lapsley, S. M. Quintana, Integrative Themes in Social and Developmen tal Theories of Self, in: 1. B. Pryor, 1. D.
Day (Eds.). The Development of Social Cognition, New York, Springer-Verlag, 1985, p, 155.
14 Ion Alexandrescu, Persoanii, personalitate, personaj, Ia~i, Editura Junimea, 1988, p. 53.

105
se specifice ca esential pentru individ este intentionalitatea sa, orientarea spre realizarea scopurilor. Daca la aceasta adaugam §i momentul alegerii, al optiunii
deci al deciziei care implica ratiunea yom intelege §i mai bine ca tendinta general a este de a se conserva con§tiinla §i gdndirea in structura psihica a Eului.
Chiar §i acei autori care credeau ca "Eul ramane ve§nic simtire subiectiva" sau ca la "riidacina unui Eu abstractie se afla un Eu simtire, intuitie", considera ca in
urma procesului de "limpezi re" a Eului de elementele primitive, acesta "prinde schelet" §i se transforma intr-o forma superioara. "Eul ie§it din con§tiinta
intuitiei clare ne va da persoana energetica, a profesionistului de vocatie", in timp ce Eul simtire da structura mistica a omului primitiv, care este ca un polip
lipsit de vertebre - era de parere Constantin Riidulescu-Motru15. lata deci cum gandirea, reflexi vitatea, intentionalitatea, procese prin intermediul carora omul
se cunoa§te pe sine, se gande§te pe sine, apar ca elemente pri mordiale ale Eului. In felul acesta se padituie§te insa prin uni lateralizare §i se intra in contradiqie
cu datele furnizate de psi hologia genetica sau de cea patologidi. Prima arata ca pana a se ajunge la Eul reflexiv, con§tient de sine, se parcurg 0 serie de faze
initiale, preparatorii in care factorii de ordin afectiv au o mare importanta. Cea de-a doua precizeaza ca atunci cand structurile superioare ale personalitatii se
altereaza, functionale raman cele afective. Nu este intamplator faptul ca unii autori sesizand lipsa suportului motivational-atitudinal din structura psihologica a
Eului s-au orientat tocmai asupra acestuia. Muza fer Sherif (1968) definea Eul ca fiind ,,0 formatiune dobandita in preparatia psihologica a individului, constand
din atitudini in tercalate pe care individul le-a dobandit in relatia cu propriul corp §i partile sale, cu capacitatile sale, cu obiectele, cu persoa nele, familia,
grupurile, valorile\sociale, scopurile §i institutiile care definesc §i reglementeaza modul sau de relationare cu ele in situatii §i activitiiti concrete"16. Cand Eul,
adica aceasta "con stelatie de atitudini" (angajanlente, pozitii personale, acceptari,

15 c. Riidulescu-Motru, op. cit., pp.60-65.

16 MuzaferSherif,Self Concept, in: International Encyclopaedia of the Social Sciences, voL14,NewYork,McMillanCompanyandFreePress,1968,p. 153.

106
respingeri, expectatii reciproce, identificari cu persoane, valori, scopuri etc.), intra in activitate, atunci comportamentul doban de§te direqionalitate pozitiva sau
negativa, devine mai consis tent §i selectiv. De§i 0 asemenea interpretare a Eului este supe rioara multora dintre cele amintite ea nu a capatat teren decat 0
data cu "redescoperirea" Euh,li de catre psihologie. In momentul de fata Eul este conceput ca organizator al cunoa§terii §i ca reglator al conduitei
dispunand insa, atat intr-un ~az, cat §i in altul, de 0 puternica baza afectiv-motivationala. Este studiat ro lul Eului, in procesele de prelucrare a informatiilor, se
fOffilU leaza teorii asupra Eului in care locul central il au emotiile §i prelucrarea precoll§tienta a informatiei, se analizeaza procesele Eului (inteligenta
reflexiva, "pierderea" Eului in lumi imaginate, utilizarea particulara a mecanismelor de aparare) bazate pe im- f plicarea concomitenta a aspectelor cognitive,
afective §i motiva tionale17. A. Pratkanis §i A. G. Greenwald (1985)18, rezumand cercetarile din ultima decada privitoare la Eu ca "organizator al cunoa§terii",
constata ca acesta este interpretat in termenii a pa tru caracteristici: 1. Eul este 0 structura de cunoa§tere; 2. con tinutul acestei structuri variaza de la 0 persoana
la aha; 3. Eul este un focar al perspectivei afective; 4. Eul dispune de fatete difuze (publice, personale §i colective), fiecare contribuind la perspectiva afectiva a
Eului. Toate aceste caracteristici sugerea za ca Eul este 0 schema atitudinala centrala, complexa, specific personala. Dupa parerea autorilor, considerarea Eului
ca orga nizator al cunoa§terii ar putea aduce date noi, contribuind astfel la lamurirea multor probleme care inainte pareau a fi ciudate. H. Markus (1987)19
analizand structura Eului, actiunile lui (fi

17 H. Marcus,K. Sentis,The Sejl in iliformation processing, in: J. Su1s(Ed.), Psychological Perspectives on the Self, Lawrence.Erlbaum,Hilsdale,1982,voLI; S. Epstein,The
implications of cognitive-experential self-theory for research in social psychology and personality; G. E. Swanson,The powers and capabilities of selves. Social and collective approaches,
JournalfortheTheoryof SocialBehaviour,1985, voL15(3),pp.283-310,respectiv331-354.
18 A.Pratkanis,A.G.Greenwald,How shall the Selfbe conceived, Journalforthe TheoryofSocialBehaviour,1985,voL15(3),pp.311-329.

19 H. Marcus,W. Elissa,The dynamic self-concept: A social psychological per spective, AnnualReviewofPsychology,1987,voL38,pp.299-337.

107

xarea scopurilor, pregiitirea cognitiva pentru aqiune, ciclul ci bernetic), procesele intrapersonale mediate de Eu (prelucrarea informatiilor, reglarea afectelor,
motivatiei) §i proceselor infor mationale (perceptia sociala, alegerea situatiei §i a partenerului, strategiile de interactiune) ajunge la concluzia ca Eul este 0
structura activa, interpretativa, permanent implicata in reglarea comportanlentului. Conceptul de Eu, apreciaza el, apare in lite ratura de specialitate ca 0
componentii critica a sistemului afec tiv §i cognitiv al individului. La randul sau, Susan Hales (1986)20, intr-un studiu incitant referitor la necesitatea regandirii
proble maticii psihologiei, sustine opinia ca teoriile §i cercetarile vii toare care nu vor lua in considerare consecintele motivationale ale proceselor autoreflexive
§i experientelor afective insotitoare, vor fi inadecvate. Remarcam cum imagine a unilaterala sau cel mult compozita a Eului, bazata pe ansambliiri de
fragmente, este din ce in ce mai mult piirasita §i inlocuita cu imaginea lui glo bala, complexa, unitara.
~i totu§i 0 intrebare persista: care este natura psihica a Eu lui? Dintre toate teoriile formulate in psihologia sociala cea care ar raspunde mai bine la intrebarea
de mai sus este, dupa parerea noastra, teoria constructelor personale a lui G. Kelly. Dupa cum se cunoa§te, constructul este 0 imagine, un model allumii, un
discriminant creat de persoana, care da sens §i directionalitate comportamentului. Spre deosebire de concept care reflectii ceea ce este invariant in realitate,
constructul este 0 reprezentare per sonala a lumii, folosita pentru a-i da sens, p~ntru a 0 anticipa, un fel de "unealta spirituala" prin care discriminam,
organizam §i anticipam realitatea. "Bun" sau "rau", "inteligent"-"prost", "cum sunt"-"cum a§ vrea sa fiu", "demn de incredere"-"nedenm de incredere", "cum
obi§nuiam sa fiu"-"cum sunt acum" etc. - reprezinta constructe personale care, dupa opinia lui Bannister, "nu sunt ni§te simple moduri de etichetare a
universului nostru, ele sunt cai de incercare de a-I intelege §i de a-I anticipa"21.

20 Susan Hales, Rethinking the business of psycllOlogy, "Journal for the Theory of Social Behaviour", 1986, vol. 16 (1), pp. 57-76.
21 D. Bannister, 0 noud teorie a personalitii{ii, in: B. M. Foss (Ed.), Orizonturi noi In psihologie, Bucure§ti, Editura Enciclopedicii Romiinii, 1973, p. 425.

108
Interrelationate intre ele, constructele dau na§tere unui sistem
de constructe, unei retele complexe, ierarhice §i extrem de per
sonale. Daca sistemul notiunilor este aproximativ acela§i la di
feriti indivizi, dat fiind faptul ca notiunile reflecta esentialul din
realitate, sistemul constructelor este diferentiat de la un individ
la altul. De exemplu, unii dintre noi am putea asimila §i subor
dona constructul de "inteligent-prost" constructului de
"bun-rau", in tinlP ce altii nu. Pastrand proportiile §i
asumandu-ne riscurile
oriciirei comparatii, am putea considera ca Eul este dn
construct sintetic ~i personal care izvora~te din sim[ire,
urea la reflexie ~ise exprima in conduita, fiind susrinut
permanent afeetiv-mo tivarional. Prin intermediul unui
asemenea construct individul
se eoneeptualizeaza pe sine ins~i, se evalueaza §i i§i
anticipa comportamentul. Prin termenul de construct aplicat
la Eu viziim nu doar produsul obtinut la un moment dat, ci
chiar procesul prin intermediul caruia el se obtine. Avem in
vedere mai ales proeesul de sintetizare, de implicare §i
integrare succesiva a di feritelor componente ale vietii psiliice
pana la nivelul con§tiintei de sine, adicii pana la Eu.

EUL ~I CON~TIINTA
Daca filosofii au tendinta de a separa conceptul de Eu de cel de
con§tiintii, intre ele existand un adevarat abis (pentru "Sar tre,
de exemplu, Eul nu este nici formal, nici material in con-
§tiinta, ci in afara sa, in lume)22, psihologii, psihiatrii, psihana
li§tii, dimpotriva, manifestii tendinta de a Ie identifica, de a Ie
considera ca fiind sinonime. Ca nici una dintre aceste pozitii nu
este corecta, nu e prea greu de demonstrat. Mult mai in acord
cu realitatea ar fi sa consideriim Eul §i con§tiinta ca fiind dis
tincte, totu§i complementare, existand concomitent de-a lungul
intregii vieti cOll§tiente a individului. Constantin Radulescu
Motru a sesizat acest fapt inca din 1927. "Eul se produce inlaun
trul cOll§tiintei §i devine un factor important in pliimiideala
aces teia, dar nu se identifidi cu con§tiinta intreaga. Con§tiintei
Ii
22 J. P. Sartre, L 'imagination, in: "Nouvelle Encyclopedie philosophique", 1936. 109

riimilne 0 activitate §i dincolo de Eu... Biologice§te, cOll§tiinta precede Eul. .. Para Eu insa ea ar fi fost lipsita de un pretios instrument de
adaptare ... Eul este un transformator al con§tiin tei §i nu COll§tiintaintreaga"23.Caracterul transformator al Eului
in raport cu con§tiinta este evidentiat de doua dintre proprietatile lui: Eul este lipicios, adica se identifica u§or cu diverse stari de con§tilnta;
totodata, el este §i organizator deoarece in momentul in care s-a lipit de 0 stare de con§tiinta, 0 §i organizeaza, adica:
introduce i.tiea ordinea subiectiva. La rilndul sau, Allport, dupa ce definea Eul ca nucleu al personalitatii, scria: "con§tiinta este t;nai larga
.de.catl!ul, personalitatea mai larga decat con§tiinta, organismul mai larg decat personalitatea"24. Dar poate nicaieri relatia dintre Eu ~i con§tiinta
nu este prezentata mai bine §i mai sugestiv decat la Ey. Ganditorul francez luilnd ca punct de ple care fiinta con§tientii arata cii inaintea ei exista
0 subiectivitate
confuza, 0 simtire, un camp de experientii, in timp ce la un nivel superior de dezvoltare al ei exista Eul ca "rezultanta structural a §i istorica a ei",
deci ca 0 subiectivitate con§tienta de ea insa§i, care integreaza experienta trecuta a individului. "Numai deve
nind con§tienta de ea insa§i con§tiinta devine stapana pe expe rienta sa, prin obiectivarea in propriul Eu"25. Eul se afla deci
nu la baza fiintei noastre con§tiente, ci in "varful verticalitatii" acesteia, ceea ce justificii definirea lui ca 0 "forma superioara de con§tiinta". Nu
trebuie sa deducem de aici ca intre subiecti vitatea confuza care precede fiinta con'?tienta §i subiectivitatea clara care apare ca urrnare a
procesului evolutiv al cOil§tiintei
ar exista 0 prapastie. Ey intelege ca Eul, de§i are riidacini in' subiectivitatea confuza, nu se dezvaluie deplin dedit in reflexie. Individul se ridica
prin cunoa§terea de sine la con§tiinta de sine. Dar chiar ajuns in formele sale superioare sau in formele ultime ale organiziirii sale, Eul conserva
primele lui configurari ca pe ni§te conditii ale propriei §i permanentei sale constructii, ori ca baze preistorice ale fiintei sale. Se degaja din cele de
mai sus
23 C. Riidulescu-Motru,op. cit., pp. 66-68.
24 G. W. Allport, op. cit., p. 119.
25 H. Ey, op. cit., p. 60.

110
ideea ca Eul este 0 constructie treptata, realizata in timp, bazata pe integrari succesive ale starilor anterioare in cde superioare care devin premise
sau conditii pentru acestea din urma. Tot odata, trebuie sa intelegem ca celelalte fomle ale cOll§tiintei(con- §tiinta obiectelor, a altor persoane)
capata 0 nouii infiiti§are §i
functionalitate 0 data cu aparitia Eului. Sunt create astfel pre misele raporturilor dintre sine §i altul, a relatiilor interpersonale, ca legaturi
psihologice, con§tiente §i directe dintre oameni. In sfar§it, prin integrarea succesiva in sine a experientelor trecute, Eul i§i spore§te nu doar
"puterile" sale de influentare §i dirijare a cOil§tiintei, ci i§i creeazii propriul sau sistem de informatii §i de valori. A§a incat in trecerea omului de
la subiectivitatea di fuza la subiectivitatea cOll§tientii de sine trebuie sa vedem nu numai un simplu proces de aparitie a Eului, cj unul de autofor
mare, autoconstructie a Eului, care evidentiaza traiectoria axio logica a persoanei. Din acest punct de vedere, Eul ne apare ca fiind nu doar un
simplu nucleu al personalitatii, cum 11conside ra Allport, sau ca un simplu sistem central al ei in interpretarea Charlottei Buhler, ci ca un adevarat
sistem de valori. A§adar, dad la inceput individul se confunda cu propria sa experienta, pe parcurs, 0 data cu aparitia Eului, el §i-o controleaza §i
valo rizeaza.
Rezumilnd, putem afirma urmatoarele: con§tiinta este infra structura Eului, in timp ce Eul este suprastructura con§tiintei; cOll§tiinta conduce la
aparitia Eului, reprezentilnd una dintre premisele sale fundamentale, Eul este creator de 0 noua con- §tiintii, in sensul ca 0 data apiirut ridica
con§tiinta la un nivel superior de vivacitate, optimalitate §i adaptabilitate. Eul i§i trage seva din con§tiintii, gesteazii in cadrul ei, i§i sudeaza
treptat pro priile-i componente, dar 0 §i controleaza, introduce ordinea, ii integreaza starile, experiente!e, ii da un sens, 0 directioneaza, iar in cele
din urma 0 depii§e§te.

EUL ~I PERSOANA/PERSONALITATEA
~i in legatura cu relatia dintre Eu §i persoana/personalitate au aparut cele doua binecunoscute pozitii contrare, de confun
111
dare §i de distingere a lor. Pentru Titclmer (1910) "termenul de Eu ... desemneaza combinatia particulara a talentuIui, tempera mentului §i caracterului, altfel
spus, a constitutiei intelectuale, emotive §i active, care constituie un spirit individuaI"26, cu alte cuvinte, el este identic cu personalitatea. La Guilford (1955)
per-' sonalitatea este 0 construqie bazata pe Eulliber, ceea ce duce in finalla confundarea ei cu EuP. Cat prive§te separarea Eului de personalitate, aceasta este
intalnita mai ales la filosofi. Ma deleine Grawitz, prezentand acceptiunea filosofica a Eului, arata di acesta este "personalitatea profunda a individului"28, deci
nu toata personalitatea, ci doar cea profunda. Nici in psihologie nu lipsesc insa interpretaxile relativ asemanatoare. S. L. Rubinstein (1957), de exemplu, nota:
"Fiecare persoana este subiect in sen suI "Eu-Iui", dar notiunea de persoana, in contextul psihologiei, nu poate fi redusa la notiunea de subiect in acest sens
specific, ingust"29. Cand se refera la sensul notiunii de subiect in sens
restrans, deci ca Eu, Rubinstein are in vedere subiectul activi tatii con§tiente, voluntare. Or, arata el, continutul psihic al per soanei uman.e nu este epuizat de
motivele activitatii con§tiente, el mai cuprinzand diversitatea tendintelor care nu au devenit c01l.§tiente, ca §i stimularile activitatii involuntare.
Separarea Eului de persoanajpersonalitate i§i are originea, dupa paxerea noastra, lntr-o controversa ceva mai veche, §i anume in incercarea diver§ilor psihologi
de a raspunde la intrebarea: Eul este anterior sau posterior personalitatii? P. Janet, 1. Piaget, H. Wall on, care au studiat evolutiaontogenetica a copilului, au
raspuns faxa nici un dubiu: Eul este ultima achizitie a vietH psi hice, el seafla Ia sfar§itul §i nu la inceputul evolutiei psihice30. Riiduiescu-Motru este §i el Ia
fel de categoric: Eul premerge

26 E.B.Titehner,Manuel de Psycho logie, Paris,FelixAlean,1922,p. 558. 271. P.Guilford,Personality, NewYork,1959,pp. 4-5.

28 MadeleineGrawitz,op. eit., pp. 253-254.

29 S. L. Rubinstein,Existenia ~i co~tiinia, Bueure§ti,Editura§tiintifieii,1962, p.348.

H. Wallon,Evoluiia
30 P.Janet,L 'evolution psyehologique de la personnalite, Paris,1929;1. Piaget, Na~terea inteligeniei la eopi!, Bueure§ti,EdituraDidaeticii§iPedagogicii,1973;

psihologiea a eopilului, Bueure§ti,EdituraDidaetieii§iPedago-

gicii,1975.

112
personalitatii; bunul simt ne spune ca Eul este anterior persona litatii; Eul este sc1mburele catalizator al personalitatii, femlentul §i nu tiparul ei, el are 0 putere
reglatoare, dar nu constitutiva. In sfar§it, nu trebuie trecuta cu vederea nici 0 alta conceptie,
de§i pare a fi curioasa §i gratuita, potrivit careia Eul nici nu este necesar personalitatii, el putand lipsi rara ca personalitatea sa se resimta. Titclmer nota, de
exemplu, ca in experienta sa proprie nu a intillnit Eul nici in gandirea con§tienta, concentrata, nici in faptele con§tiente care corespund rutinei de fiecare ii,mai
mult, nici chiar in situatiile presupuse a da na§tere Ia con§tiinta de sine in sensul controlului de sine. Concluzia lui este ca Eul este
ceva accesoriu §i ca el nu apare in viata con§tienta a omului decat ca un "vizitator fortuit"31. Prima dintre aceste conceptii este criticata pentru ca in locul Eului
psihologic, al Eului sim tire, pune Eul moral, confunda Eul cu con§tiinta. Cea de-a doua, pentru ca nu este consecventa cu ea insa§i. Motru considera, de pilda,
ca "personalitatea noastra de astiizi este produsul plamadit dupa legile fixate de istoria omenirii. Eul nu face decat sa de termine ceea ce demult era pregatit sa se
desfa§oare. Eul cheama la viata personalitatea"32. Or, dadi Eul cheanla personalitatea la viata inseanma ca aceasta este anterioara Eului. Cea de-a treia
conceptie este invinuita de "daltonism suftetesc" (cum e posibil ca unii sa fie torturati de Eu, iar altii sa nu-l cunoasca deIoc?!),
de faptul di inlocuie§te Eul psihologic cu Eul metafizic. Revenind la relatia dintre Eu §i persoanajpersonalitate, con sideram ca ea este asemanatoare celei dintre
Eu §i con§tiinta. Fara a fi identice, Eul §i petsoanajpersonalitatea nu sunt nici despartite, ci intr-o continua interactiune §i interdependenta. Faptul ca ele nu
coincid, nu reprezinta unul §i acela§i lucru, nu poate fi tagaduit. Eul este doar nucleul personalitatii, doar un fapt de con§tiinta individuala, pe cand
personalitatea se extinde in mediu, i§i trage §i i§i interiorizeaza numeroasele sale elemen te sociale, profesionale, chiar cosmice. lata cat de bine era in tuita
distinctia dintre Eu §i persoanajpersonalitate de catre Radu lescu-Motru: "Personalitatea se cristalizeaza in jurul Eului, dar

31 E.B.Titchner,op.eit., pp. 558-559.

32 C. Riidulescu-Motru, op. cit., pp.102-103.

113
in structura sa in afara de Eu se cuprind ~i alte elemente sufle te~ti. Eul este licarirea de fulger care dezvaluie incotro merge anticiparea sufletului.
Personalitatea este ma§inaria solida care mijloc~te realizarea anticipatiei. Eul traie~te in clipita actua litatii, personalitatea in durata trecutului. Unul
este momentul, celalalt vectorulforfei"33 (subl. ns. - M.Z.). Dar in afara acestor diferente fire~ti, ceea ce trebuie subliniat in primul rand este unitatea ~i
interdependenta dintre Eu ~i persoanajpersonalitate.
"Para Eu - scria in continuare Radulescu-Motru - personali tatea omului ar fi 0 sistematizare oarbii de tendinte, asemanatoa re instinctelor; tara personalitate,
Eul omului ar fi un caleidos cop fiira valoare"34. lar concluzia lui era fiira nici un dubiu: Eul
~i personalitatea trebuie sa mearga impreuna. Dinamica Eului influenteaza dinamica personalitatii, ridicarea lui echivaleaza cu ridicarea personalitatii pana la
nivelul principiilor morale ~i ideale, in timp ce coborarea lui inseamna, in cazuri mai grave, disolutia personalitatii. De asemenea, nivelul de dezvoltare al
Eului influenteaza nivelul de dezvoltare al personalitatii: dnd Eul este mai dezvoltat, mai amplu, cre~te gradul de con~tienti zare, de adancire a gandirii, se
amplifica posibilitatea de direc tionare a intregului comportanlent al persoanei; dnd insa Eul este mai putin dezvoltat, persoana are impresia ca nu ~!ie cine este,
ce vrea, este derutata. A~adar, Eul ~i personalitatea sunt consubstantiale, se formeaza ~i evolueaza concomitent. Nu ne na~tem nici cu Eu, nici cu
personalitate, ci vom dobandi Eul, vom deveni personalitati. Nu este deloc intamplator faptul ca omul devine personalitate atunci cand ajunge
la con~tiinta de sine, deci cand se formeaza ca Eu, ~i nicifaptul ca degradarea Eului duce inevitabil ~i invariabil la degradarea personalitatii.
Pe de aIta parte, Eul stabile~te 0 baza contextuala ~i 0 per spectiva maiampla de interpretare a persoaneijpersonalitatii. Putem considera ca Eul confine ~i
exprima persoanajpersonali tatea: 0 contine in sensul ca ii poseda corpul, numele, obiectele, activitatile, trebuintele, dorintele, aspiratiile, sentimentele, con
vingerile, valorile, rolurile sociale; 0 exprima in sensul ca of ace

33 Ibidem, pp. 67-68.

34 Ibidem, p. 68.

114
cunoscuta in afara, altora, lumii; 0 define~te din interior, sim
tind-o, gandind-o - ~i 0 reprezinta in exterior, implicand-o ac
tional ~i social. Mai recent cognitivi~tii din psihologia social a
interpreteaza Eul ca "sistem dinanuc de atribuiri autoreferente"
(V. M. Convington, 1985)35, acestea din urma fiind activate nu
doar de consideratii rationale, ci ~i de nevoia superioara de a
obtine acceptarea Eului in forma unei persoanejpersonalitati
competente, valoroase. Aceasta duce, in final, la conceperea Eu
lui ca mijloc de. promovare a comportamentelor acceptate so cial.
Deschiderea Eului ~i a personalitatii catre altii, catre socie tate
este evidenta. Implicarea sociala a individului este maximal
dependenta de gradul de distinctivitate a Eului personal in raport
cu Eul altora. Maria Jarymowicz (1987)36 arata ca dad autodis
tinctivitatea lipse~te, atunci individul este tentat sa ~i-o caute, sa
se centreze pe sine, sa devina egocentric limitandu-~i astfel gra
dul de implicare sociala. Dad, dimpotriva, ea este prezenta, se
instituie intr-o conditie necesara a decentrarii, fapt care facilitea
za implicarea sociala.

EUL ~l TIPURILE DE EURl ~l DE PERSONALITATE La unul

~i acela~i individ exista un singur sau mai multe Euri? - iata 0
alta problema indelung controversata, care per sista ~i in prezent. Aparent ea este simpla, raspunsul celor mai multor autori convergand spre acceptarea ideii ca
ar exista mai multe Euri. Dificultatile incep de indata ce se incearca inventa rierea ~i desemnarea lor. Parcurgerea literaturii de specialitate arata ca Eurile sunt
c1asificate §i diferentiate intre ele dupa: a. caracteristicile ~iproprietatilor lor: consistente ~i incon sistente (Rogers, 1951); complet sau total actualizate §i
incom plet sau partial actualizate (Maslow, 1954); stabile §i fragile (Pavelcu, 1970); slabe §i putemice (Hare, 1986)37;

35 M. V. Convington, The role of self-processes in aplied social psychology, Jour nal for the Theory of Social Behaviour, 1985,vol. 15(3),pp. 355-389. 36 Maria Jarymowicz, Self-distinctness and social
involvment, in: Abstracts. Eu
ropean Association of Experimental Social Psychology, vrrth General Meeting, Var na, May 19-23,1987,p. 45.
37 C. Rogers, Client-centered therapy, Boston, Hougton Miffilin, 1951;A. Mas 115

b. locul ~i rolul lor in planul vieIii personale ~i sociale a individului: Eul profund, fundamental care exprima intimitatea psihica a inclividului §i Eul
social, superficial, cu rol de rapor tare §i implicare a individului in viata sociaUi (Bergson, 1888); individual (egoist, temporal) §i spiritual (Eul valoare), adica
su biectul ce se poate gandi pe sine cu aceea§i obiectivitate ca §i pe altii, in el avand loc identificarea subiectului cu valoare §i recunoa§terea sa in valoare
(Pavelcu, 1946); Eul intlm - format din valorile carora indi vidulle acorda cel mai mare credit, aces tea mnd fundamentale pentru el; Eul social - care
inglobeaza sistemele de valori impartite de individ cu alte grupuri sodale, cum ar fi valorile de clasa, profesionale etc.; Eul public - an gajat in contactele umane
sau in activitatile in care automatis mele sunt suficiente (Lewin)38.
Clasificarea lui Lewin este deosebit de interesanta deoarece suge reaza dinamica Eurilor. Acestea nu sunt statice, constante, ci intr-un continuu proces de
restrangere sau de dilatare, in flmctie de particu laritatile sociale, de trasaturile de personalitate ca §i de gradul de dis tanla sociala. De exemplu, unele persoane
sunt deschise fala de altele chiar in planul Eului intim, in timp ce altele sunt repliate pe ele insele, aparandu-se §i inchizandu-se in ele insele, chiar in planul
Eului public. La introvertit Eul social se estompeaza §i toata personalitatea lui este absorbita de Eul intim. Din raliuni total opuse, Eul social este aproape
inexistent la extravertili la care Eul public acopera tot spaliullor vital.
c. structura luipsihologica interna (sistemul de imagini pre supus): Eul subiectiv - imaginea de sine a inclividului; Eul re flectat - imaginea de sine reflectata
in altii in functie de pare rile lor (Florian Znanniecki, 1920); Eul autentic - diferit de ma§tile pe care Ie poarta inclividul sau de personajele pe care Ie
joaca; el este eel pe care individul l-ar putea avea daca §i-ar actualiza mnta unica purtata in interiorul sau; Eul ideal - ceea ce vrea sa fie sau vrea sa para pentru
a raspunde la a§teptari, a

low, Motivation and Personality, New York Harper et Row, 1954; V. Pavelcu, lnvi ta{ie la cunoa:jterea de sine, Bucure§ti, Editura :;ltiintifica, 1970;R. Harre, Selves in talk, Britisch Journal of Social
Psychology, 1986,vol. 25(3),pp. 271-272.
38 H. Bergson, Essai sur les donnees immediates de la conscience, Paris, Felix Alcan, 1926,pp. 97,178;V. Pavelcu, op. cit., la nota 5.,p. 287;Apud: Bernard Mail hiot, Dynamique et genese des
groupes, Paris, L'Epi, 1968,pp. 73-74.

116
fi acceptat de altii, a face fata presiunilor mediului sau; Eul ac tual -
ceea ce este in prezent, un fel de compromis intre aspi ratiile
profunde §i presiunile mediului spre uniformitate; este un Eu
sclerozat deoarece multe dintre resursele individului nu au
fost inca actualizate (Bernard Mailhiot, 1968); Eul ideal - ca
proiectie a imaginii de sine, a§a cum persoana gande:;;te ca ar
trebui sa fie (Paul Popescu-Neveanu, 1978); Eul imaginar (ter
menul este nefericit ales, fiind yorba, de fapt, despre imaginea
de sine a inclividului, cum crede ca este); Eul aspiratie sau do rinta
(cum ar vrea sa fie), Eul real - cum este (Liviu Antonesei, 1987)39.
d. interpretarea lor in termeni de "parte" sau "intreg ", "
element" sau "totalitate": Eul total :;;iEul elementar - de fapt,
Patti ale primului (Mead, 1934); Eul vigil, treaz, care apare in starea de veghe §i Eul oniric, clin timpul sonmului - ambele
dand na:;;tere Eului total, care este un Eu divizat :;;itotu:;;i unitar (Jean Guillaumin, 1979); Eul totalitar, prin care se sugereaza or ganizarea interioara a Eului,
dar §i rolullui in controlul structu rilor cognitive ale subiectului §i a istoriei sale personale (Green wald, 1980)40.
Caracterul totalitar al Eului este evidenliat de trei proprietiiti ale acestuia: egocentricitatea - consta in faptul ca infomlalia care pri ve§te Eul ocupa 0 pozilie
privilegiata in memorie: se §tie ca fiecare persoana memoreaza mai bine actiunile proprii dedit pe cele ale altora; benefectanfa - termen inventat de autor pentru
dinla omrilui de a-§i considera Eul eficace §i competent, fapt ce se
a desemna prin el ten remarca in urmatoarele: reamintirea succeselor §i nu a e§ecurilor; ac
ceptarea responsabilitalilor care conduc la succese §i nu la e§ecuri; ne garea tendinlei de a face rau cuiva; exarcerbarea tendinlei de a se iden tifica cu
victorio§ii §i de a se dezafilia de pagubo§i; conservatorismul cognitiv - adica rezistenla la schimbarea manifestata prin intermediul a doua procese: cel al
confirmarii - tendinta de a selecta §i retine

39 Apud: Adrian Neculau (coord.), Comportament:ji civiliza{ie, Bucure§ti, Editu ra :;>tiintifidi§i Enciclopedicii, 1987,p. 60;B. Mailhiot, op. cit., p. 147-148;P. Popescu Neveanu, op. cit., p. 249;Liviu
Antonesei, Autocuno~terea:ji intercunoa:jterea, in: Adrian Neculau, op. cit., pp. 162,168.
40 G. H. Mead, ['esprit, Ie soi et la societe, Paris, P.D.F., 1963,pp. 121-122; 1. Guillaumin, Le reve et Ie Moi, Paris, P.u.F., 1979,p. 83;Apud: J. B. Pryor, 1. D. Day,op. cit., p. 160.

117

informatiile care confirma ipotezele, credintele, opiniile persoanei; eel al "rescrierii memoriei" - eel mai ciudat proces al Eului totalitar, dupa cum 11considera
memoriei, concomitent cu intiirirea ~i mentinerea iluziei ca nimic nu
automl, ce consta in schimbarea continuturilor s-a schimbat.

e. criterii combinate care Ie reunesc aproape pe toate cele de mai inainte. Merita a fi menlionata in acest sens intuilia de geniu a lui James care
a facut 0 clasificare cvasicompleta a Euri lor "strangand" la un loc mai multe criterii. El vorbe§te de exis tenla unui Eu material, a unui Eu
spiritual §i a unui Eu social, care reunite dau Eul natural, de fapt Eul total al individului. Eurile nu sunt insa statice, ci intr-o continua mi§care,
ceea ce duce la ierarhizarea lor dupa principii morale sau la rivalitatea lor, la aparilia unor conflicte. In aceste situalii din urma este necesar ca
Eul cel mai adevarat (real, am spune noi, sau auten tic), cel mai tare, cel mai profund sa "aleaga un numar §i sa-§i joace viala", intrarea lui in
acliune soldandu-se cu volatilizarea tuturor celorlalte Eurl. Cum insa James inlelege ca Eul nu poate fi interpretat in sine, ci raportat la
dimensiunea timp, el arata ca daca raportam Eul la prezent int~Unimun Eu actual, imediat, definit; daca 11raportam la viitor, atunci intalnim
Eul virtual, indepartat, nedeterminat. El considera chiar ca individul tinde sa avantajeze intotdeauna Eul virtual, tocmai pentru a-I depa§i pe cel
actua141. R. C. Wylie (1984), tot dintr-o perspectiva sinte tizatoare, stabile§te §ase tipuri de Euri: Eul personal; Eul social; Eul ideal vizavi de cel
personal; Eul ideal vizavi de cel social - §i doua tipuri de evaluare a Eurilor reie§ite din combinarea situaliei 1 cu 3 §i 2 cu 442.
~i acum sa revenim la intrebarea formulata mai inainte: exista mai multe Euri sau doar unul singur? In ceea ce ne pri ve§te, consideram ca daca
Eul este nucleul personalitalii, siste mul ei central, daca el este consubstanlial personalitalii, aparand §i devenind 0 data cu ea, in sfar§it, daca el
conline §i exprima personalitatea, nu se poate ca intre el §i personalitate sa nu exis

41 W. James, op. cit., pp. 228-252.

42 R. C. Wylie, Self-concept, in: R. 1. Corsini (Ed.), Encyclopedia of Psychology, New York, Jo1m Wiley, 1984,p. 283.

118
te 0 stransa interacliune, ca structura §i funclionalitatea lui sa
nu fie corespondenta structurii §i funclionalitalii
personalitalii. lata de ce credem ca a§a Cunlintr-unul §i
acela§i individ nu exis ta mai multe personalitali, ci una §i
aceea§i personalitate ce con line insa "falete" diferite, tot a§a
intr-una §i aceea§i personalitate nu exista mai multe Euri, ci
doar unul singur care dispune, la randullui, de "falete"
distincte43. Mai mult decat atat, credem ca intre structura
personalitalii §i structura Eului exista 0 sime trie perfecta. A§a incat la cele §ase "falete" ale -'personalitalii asociem §ase "falete" ale Eului, §i
anume: 1. Eul real (cum este); 2. Eul autoperceput (cum crede ca este); 3. Eul ideal (cum ar vrea sa fie); 4. Eul perceput (cum percepe Eurile
celorlalp); 5. Eul reflectat (cum crede ca 11percep aWi); 6. Eul actualizat (cum se manifesta). ~i a§a cum combinarea specifica a "faletelor" per
sonalitalii conduce la configurarea unor tipuri de personalitate, probabil ca tot a§a modul particular de combinare a "faletelor" Eului va
determina aparilia unor tipuri de Euri, cu profile pro prii. Nu exista numai personalitali unitare §i armonios dezvol tate, instabile, dedublate,
accentuate, ci §i Euri unitare §i armo nios dezvoltate, instabile, dedublate, accentuate. Corespondenla structurala §i tipologica dintre
Personalitate §i Eu evidenliaza §i mai pregnant interdependenla lor. Pe aceasta baza yom inlelege ca daca 0 personalitate este instabila aceasta
se datoreaza fap tului ca nucleul ei - adica Eul - este instabil.
Cercetarile recente au pus in evidenla faptul ca discrepanlele dintre diferitele "falete" ale Eului (prezente indeosebi in Eurile instabile,
dedublate §i accentuate) coreleaza cu 0 serie de vul nerabilitati emolionale interpretate ca stari psihologice negative, de disconfort psihic ale
personalitalii. De exemplu, E. T. Hig gins (1987)44 arata ca discrepanlele dintre Eul real §i Eul ideal se asociaza cu aparipa unor emolii raportate
la respingeri, deza magiri, insatisfaqii, in timp ce discrepanlele dintre Eul real §i

43 Acela~i punct de vedere it intalnim ~i la Ion Alexandrescu care scrie: "Eul fizic, Eul social ~i Eul etic nu-s decat fa\ete ale Eului total, care este EUL". Vezi op. cit., p.64.

44 E. T. Higgins, Self- discrepancy; A theory relating self and affect, Psychologi cal Review, 1987, vol. 94 (3), pp. 319-340.

119

Eul "a§teptat" (corespondent Ia ceea ce ar trebui sau s-ar cuveni sa fie) duce la instal area unor stari emolionale negative de tea ma, frica, agitalie. A§adar,
trecerea pe prim plan a anumitor "fa lete" ale Eului, acoperirea intregii scene existenliale de catre ele, armonizarea sau dimpotriva discrepanla lor afecteaza
profund
(pozitiv sau negativ) personalitatea §i comportamentul sau.

CONCLUZII
1. Conceperea Eului ca mnd un construct psihic complex derivat din interpenetrarea elementelor cognitive, afectiv-moti valionale §i atitudinale, depa§e§te
interpretarea lui unilateral a prin reducere fie la simlire, fie la refIexie.
2. Considerarea Eului ca existaud consubstanlial cu perso nalitatea, formarea §i devenirea lui producandu-se concomitent cu formarea §i devenirea
personalitalii, depa§e§te modalitatea veche de interpretare a lui ca mnd anterior sau posterior perso nalitalii.
3. Postularea punctului de vedere potrivit caruia Ia unul §i acela§i individ exista un singur Eu, cu "falete" diferite, interco relate intre ele, linte§te spre
sublinierea unitalii relative a perso nalitalii, contrar pulverizarii §i fragmentarii ei intr-o multitudine de Eurl.
4. Existenla unei simetrii intre structura §i tipologia perso nalitatii §i structura §i tipologia Eului ofera un cadru mai larg §i mai dialectic de explicare §i
interpretare a ambelor realitali psihologice.
5. C S E ("CINE SUNT EU?") - 0 proba de
cercetare ~i cunoa~tere a Eului
~i a personalitatii
1. PREMISE
In investigarea Eului §i a personalitalii au fost utilizate cu precadere inventarele de autoapreciere, chestionarele de perso nalitate, scalele de interapreciere §i
mai ales testele proiective care permit 0 abordare analitico-sintetica a personalitalii, a structurilor ei manifeste sau latente, dominante sau subordonate, a
tendinlelor, aspiraliilor, intenliilor §i motivatiilor ascunse, as pecte greu, daca nu chiar imposibil, de depistat prin intemlediul testelor psihometrice. Se
considera insa ca de§i aceste instru mente furnizeaza informatii relevante care pot fi interpretate §i in termenii "calitatii Eu-Iui", de cele mai multe ori au fost
ina decvat proiectate, incluzaud itemi ce nu corespundeau concep tului de Eu. De aceea, a fost necesara orientarea tot mai insis tenta spre descoperirea sau cel
putin adaptarea §i perfectionarea unor instrun1ente care sa diagnosticheze mai direct calitaple Eu-Iui. In 1950, F. J. T. Bugental §i S. L. Zelenl au imaginat 0
proM care consta in solicitarea subieclilor investigali sa formuleze trei raspunsuri la intrebarea "Cine e§ti tu?". In 1954, M. H. Kuhn §i T. S. Mc. Partland2 au
diversificat proba ceraud subieclilor

1 1. F. T. Bugental, S. L. Zelen, Investigations into the Self-concept: I The W-A- Y techiniques, Journal Personalily, 1950, 18, 483-498.
2 M. H. Kuhn, T. S. Me. Partland, An empirical investigation of Self-Attitudes, American Sociological Rewiew, 1954, 19,68-75.

121

sa corn.pleteze, intr-un timp de 15 minute, 20 de spatii care ince peau cu formularea "Eu sunt. .. ". Proba este cunoscuta in lite ratura de
specialitate sub denumirea de TST - Twenty State ments Test (testul celor 20 de propozitii) sau WAY - Who Are You? (Cine sunteti voi?). In
1974, R. W. Coan3 modifica intrucatva tehnica propunand subieqilor sa formuleze cat mai multe raspunsuri, in doua minute, la intrebarea "Cine
e§ti tu?". Tot el arata insa ca cei investigati ar putea raspunde §i la alte intrebari, cum ar fi: ce vreau de la viata?; care sunt cele mai importante
lucruri pe care Ie fac?; dar cele pe care Ie-am facut?; ce gandesc altii despre mine?; exista lucruri despre mine pe care altii nu Ie inteleg?
In linii mari aceste probe sunt asemiipatoare putand fi inca drate in categoria testelor proiective de completare. Diferentele dintre ele apar in
ceea ce prive§te: modul de formulare a cerintei probei (raspunsuri la 0 intrebare sau completarea unor incepu turi de fraze); numarul de
raspunsuri solicitate, implicit, limita reafnelimitarea numiirului raspunsurilor (trei, 20 sau cat mai mul te); limitareafnelimitarea timpului de
elaborare a raspunsurilor (2 minute, 15 minute, fara restrictii de timp). Dupa parerea noas tra aceste diferente pot conduce la aparitia unor
disfunqiona litati. Astfel, modul de formulare a sarcinii influenteaza monta jul psihologic al subiectului. Cand acesta este intrebat direct "Cine
e§ti tu?" n-ar fi exclus sa apara un reflex de aparare sau senzatia ca este obligat din afara, de 0 alta persoana sa se in trospecteze, fapt ce ar putea
bloca mecanismele de proiectie. Apoi, cerinta de multiplicare a nunlarului raspunsurilor l-ar pu tea stresa pe subiect, l-ar determina sa repete
anumite raspun suri, fie intr-o forma identica, fie in una u§or modificata sau sa inventeze trasaturi care nu-i apartin. In sfar§it, atat limitarea nu
marului de raspunsuri, cat §i a timpului deformulare a lor creea za conditii restrictive cu efecte negative asupra procesului de
autodezvaluire. Se §tie ca in conditii de fortare, de impunere activitatea psihica este mai putin productiva. In ceea ce ne pri ve§te, consideram
ca important in asemenea probe este sa se obtina cooperarea subiectului, cointeresarea lui, astfel incat sar

3 R. W. Coan, The optimal personality. An empirical and theoretical analysis, New York, Columbia University Press, 1974.
122
cina formulata sa nu i se mai para ca fiind impusa, apoi,
liberta tea de actiune, chiar spontaneitatea aqiunilor lui
pentru a-I de bloca de orice retineri, baraje, inhibitii. Am
considerat ca ase menea efecte pot fi obtinute prin aplicarea
unei probe pe care conventional am denumit-o C S E ("Cine
Sunt Eu?")4.

2. PROBA C S.E ("CINE SUNT EU?") - CERINTE

METODOLOGICE .,
In esenta, proba consta intr-o compunere pe care subieqii
trebuie s-o faca despre ei in§i§i.
Instructajulverbal adresatsubieqilor este urmatorul: "Va rog
sa elaborali0 compunerecu titlul "CineSlilltEu?". Imagi
nati-va ca fiecare dintre voi ~i-aformulat 0
asemeneaintrehare ~itre buie sa raspundiiin scris la ea.
Relatati dl! mai multe lucruri despre voi, a~acumva
~titi,a~acum~idit va cunoa~tetipana acum.Lucrarile sunt
anonime,nu Ie semnati. Daca totu~i cineva vrea sa Ie
senmeze este liber s-o faca. Puteti sa va elaborali lucrarile
acasa, cand doriti voi, cu rugamintea ca dupa ce le-ati
terminatsa mi Ie predati. Daca cineva nu poate sau nu vrea
sa scrie despre el este liber sa n-o faca. Inaintede a va
incepelucrarileva rog sa notati care este prima voastra
reactie fatiide intrebareade mai sus, cum 0 considerati,ce
stari traiti in legatura cu ea."

In acest instructaj verbal sunt cuprinse nu nunlai

principalele cerinte metodologice ale probei, ci §i
modalitatile de solutionare a lor. Printre acestea enumeram:
- crearea la subiect a sentimentului, convingerii sau cel putin
a "iluziei" ca el insu§i §i-a formulat intrebarea, iar cel care
i-a pus-o n-a fost decat ecoul propriilor lui intentii (se obtine
prin invitarea subiectului de a-§i imagina ca singur §i-a
formulat intrebarea) ;
- evitarea furnizarii oricaror sugestii in legatura cucon
tinutul propriu-zis al raspunsului, pentru a se inlatura
contami

4 Proba a fost prezentata pentruprima data public in mai 1988. Vezi: M. Zlate, 0 probii
de autocuno~tere. cunoa~tere ~i intercuno~tere, in: Tineret, educalie, parti cipare,
Bu~teni 25-27 mai 1988. Centrul de cercetiiri pentru problemele tineretului, vol. IV,
482-492.

123
narea sau centrarea subiectilor pe cele sugerate (de aceea li se cere sa scrie "cat mai multe lucruri despre ei");
- asigurarea anticipata a sinceritiitii riispunsurilor (care se obtine prin garantarea anonimatului lucriirilor);
- e1iminarea tuturor conditiilor restrictive de elaborare a riispunsurilor: de timp, de loc, de continut sau de formii a redac tiirii, care tinte~te spre
trezirea ~i anlplificarea mecanismelor de proiectie ale subiectului (se obtine prin recomandarea elaboriirii lucriirilor acasii, cand existii nu
numai timpul fizic necesar, ci ~i cel subiectiv propice);
- incitarea amorului propriu al subiectului, a dorintei sale de a nu fi mai prejos decat altii, de a nu-~i periclita statutul (formularea din instructaj
care ii dii posibilitatea de a nu raspun de "dacii nu poate sau daca nu vrea" tinte~te spre obtinerea unui efect invers, de angajare in proM, de
sporire a sentimentului de responsabilitate) ;
- insistarea asupra necesitiitii de a se preciza "prima reac tie" fata de intrebarea formulata (aceasta reprezentand 0 "capca na psihologicii" prin
care subiectul este "impins" sa se angajeze in proM nu doar intelectual-cognitiv, ci ~i afectiv-sentimental).

3. 0 STRATEGIE DE PRELUCRARE ~I INTERPRETARE A REZULTATELOR RECOLTATE PRIN APLICAREA PROBEI C S E

Una dintre probleme1e cu care ne-am confruntat imediat dupa conceperea probei a constituit-o cea a descoperirii unor modalitati de prelucrare
~i interpretare a rezultatelor obtinute prin aplicarea ei.
Un prim demers intreprins I-a constituit consultarea literatu rii de specialitate pentru a vedea in ce miisurii asemenea moda litiiti exista ~i mai
ales care este valoarea lor de diagnostic. Unii psihologi manifesta 0 oarecare indoiala in legiitura cu posibili tatea cunoa~terii personalitatii prin
tipul de probe la care ne-am referit mai inainte. G. W. Allport, de exemplu, comentand tes tele propuse ·de Bugental, Kuhn ~i Mc. Partland,
scria: "Ce anu

124
me trebuie facut cu aceste riispunsuri nu este clar, dar in
une1e cazuri ies la iveala informatii importante privind
identificiirile ~i imaginea de sine"5. Personologul american
are numai partial dreptate. EI apreciazii corect ca aceste
teste ne-ar putea ajuta la surprinderea "identificiirilor ~i
imaginilor de sine" ale subiec tilor, dar gre~e~te atunci cand
afirma cii "nu este clar" ce s-ar putea face cu astfe1 de
raspunsuri. Kuhn ~i Mc. Partland im piirteau riispunsurile
subiectilor in douii categorii: consensuale (in legaturii cu
care consensul membrilor societiitiieste maxim) ~i
subconsensuale (mai vagi, mai imprecise, care implica inter
pretiiri personale variate). Coan introduce patru criterii in
ana liza riisptmSurilor recoltate: fluenta Eului (numiirul total
de riis punsuri); variabile1e de consens (apreciate
comparativ cu
numiirul total de riispunsuri); reliefarea identitatii de sex;
iden titatea de nume. Louis Zurcher (1972)6, aplicand testul
WAY, a stabilit existenta a patru tipuri de riispunsuri:
propozitii de tip A (contin caracteristici generale sau
particularitiiti de ordin fi zic); propozitii de tip B (se refera la
caracteristicile statutului social actual al subiectului);
propozitii de tip C (cuprind carac teristicile de ordin psihic ale individului); propozitii de tip D (includ identificiiri mai complexe, chiar de ordin
filosofic, cu lumea, natura, societatea). Dominanta unui tip de propozi1ii printre toate ce1e1alteindica prezenta la subiect a unor tendinte
accentuate. De exemplu, dominanta propozitiilor de tip A evi dentiaza prezenta unor tendinte egocentrice, narcisiste. Ursula ~chiopu ~i Maria
Garboveanu (1975)1, ducand mai departe ana liza lui Zurcher, clasificii raspunsurile subiectilor in: descriptive, evaluative, reflectate,
conditionate, restrictive, situative. Dupa modul de exprimare al subiectilor propozitiile pot fi: simple, dare, directe; complexe, ample;
impregnate de simboluri filo sofice; incoerente, evazioniste, exaltate etc. Semnificative sunt, dupa autoare, ~i contrazicerile care apar fie intre
propozitii, fie

5 G. W. Allport, Structura ~i dezvoltarea personalitiifii, Bucur~ti, Editura Didac tidi §i Pedagogicii, 1981, p. 411.
6 A. Louis Zurcher, The mutable Self, Futurist, 1972, 5, 181-185.
7 Ursula Schiopu, Maria Garboveanu, Caracteristici manifeste ~i latente diag nostice fntr-un test proiectiv verbal, "Revista de psihologie", 1975,3,279-291.

125

in cadrul uneia ~i aceleia~i propozitii. Asemenea contradictii re flecta gradul de maturitatefimaturitate al personalitatii. Multe dintre aceste modalitiiti de
prelucrare ~i interpretare a rezultate
lor obtinute prin aplicarea testului WAY sunt semnificative ~i pentru proba conceputa de noi, ele fiind, a~a cum se va vedea mai departe, preluate ~i integrat~
corespunzator punctului nostru de vedere.
Un al doilea demers pe care I-am intreprins in vederea gasi rii unor modalitati de prelucrare ~i interpretare a rezultatelor, mult mai in acord cu specificul probei
noastre, I-a constituit aplicarea probei C S E pe un numar de 591 subiecji8 ~i analiza profunda a compunerilor recoltate.
In urma coroborarii constatarilor fiicute in cele doua demer suri investigative am ajuns la stabilirea unei strategii de prelu crare ~i interpretare a raspunsurilor
obtinute la C S E, bazata pe trei tipuri de analiza ~i mai multe modalitali de valorizare, pe care 0 prezentiim in continuare.
Analiza preliminara vizeaza cercetarea inceputului compu nerilor in care subiectii i~i precizeaza "prima reactie" fatii de intrebarea formulata. Din acest
punct de vedere, importante pen tru cercetator sunt: "calificativele" acordate intrebiirii; reactiile starnite de intrebare in subiect; familiarizareafnefan1iliarizarea
subiectului cu procesul autocunoa~terii (daca ~i-a mai pus sau nu intrebarea respectiva, de cate ori, cand, in ce imprejuriiri?).
Pentru toate aceste "variabile" redam in continuare exemplificari din compunerile recoltate denoi.

"Calificative" acordate intrebarii: "ciudatii ~i totu~i inteligenta", "de licata", "cheie", "obsedanta", "absurdii", "incurcata", "fireasca", "pusa la timp", ,,stupidii",
"de nepatruns", "cea mai dificila din cate am auzit",

8 Subiectii erau diferiti intre ei prin: varsta (adolescenti, adulti); sex (masculin, feminin); statut social (elev, student, cadru didactic); nivel educational (elevi din cla sele IX-XII, studenti din anii I, III, IV,
cadre didactice cu peste 10 ani vechime in invatamant); profile de specializare (filologie-istorie, mecanica, constructii, pedago gic, chimie, rnatematicii- fizicii, electrotehnicii, constructii de ma§ini - la elevi;
ma tematicii, rnaternaticii-fizica, profil didactic, mecanicii-informatica, filosofie-istorie -la studenti; matematicii -la cadrele didactice); locul unde i~i desf:l.~oarii activita tea (Bucure~ti, I3§i, Craiova,
Targov~te, Pite~ti, Coste~ti - pentru elevi §i studenti, diferite judete din sudul tiirii - pentru profesori).

126
"deosebit de dura", "cea mai interesanta, dar ~i cea mai grea", "sen
sibila", "scum, dar enigmatica", "bizara", "cumplita", "in flIDctie
de momentul in care ti-o pui ea este ca lIDpumn in plexul solar sau
ca o compresa care-ti racore~te fruntea cuprinsa de febra" etc.
Reactii starnite de intrebare in subiecti: uimire, mirare, emotie
putemica ("auzul acestei intrebari imi strabate inima ~i simt cum
imi cr~te pulsul"), indoiala ("dlnd am auzit intrebarea prima reactie
a fost ca nu voi ~ti niciodata cine sunt Eu"); regret ("sincer sa fiu
nu mi-am pus-o niciodata, dar sunt sigura cii trebuia s-o fac mai de
mult"), ezi tare, descumpanire, inhibare ("sunt total blocat in fata
ei", "nu reu~esc sa-mi revin"), suspiciune ("de ce mi se pune oare
intrebarea, cum sa raspund la ea ca sa nu dezamagesc ~i nici sa nu spun lucruri false"), ranirea orgoliului ("mi-e ciudii ca altcineva decat eu mi-a pus aceasta
intrebare").
Gradul de familiarizare cu intrebarea: "nu mi-a venit niciodata in minte", "ma ~tiu; ma cunosc, m-am mai analizat ~i alta data, imi este u~or sa vorbesc despre
mine", "iam 0 intrebare pe care mi-am pus-o de multe ori, dar al carei raspuns nu I-am gasit inca", "mi-am pus-o cand aveam 14 ani", "mi-o pun ori de cate ori
ma aflu la 0 rascruce de drumuri in viatii", "mi-o pun mai ales in momente de insatisfactie personala" .
"Calificativele" asociate intrebiirii scot la iveala unele parti cularitati ale subiectilor, cum ar fi: sensibilitatea sau opacitatea fata de procesul autocunoa~terii,
complexitatea sau simplitatea lor cognitiva, profunzimea sau infantilismul gandirii, supletea, mobilitatea sau inertia ~i rigiditatea conduitelor intelectuale. De
asemenea, ele sunt transparente in raport cu nivelul de cuno~- tinte, de instructie ~i educalie, cu unele inclinatii (spre abstrac tizare, spre "dran1atizare", spre
mininializare etc.). "Reactiile" exprimate de subiecti scot la ivealii nu nUllai unele stiiri afective situative, dar conduc ~i spre concluzii in plan cognitiv privind
con~tientizarea semnificaliei intrebiirii, a necesitatii de a efectua mai des astfel de autoobservatii ~i autoanalize. Riispunsurile
care vizeazii gradul de familiaritate cu intrebarea dispun de 0 dubUi semnificatie: pe de 0 parte, ele exprimii viziunea subiec tului asupra posibilitatilor
cunoa~terii de sine (corectii, realistii sau u~or exaltatii, teribilista, infatuatii); pe de alta parte, pot fi retinute in vederea coreliirii lor cu rezultatele obtinute in
urma
efectuarii analizei primare. Teoretic pot aparea patru situatii: 1. subiecti care declara cii ~i-au pus de multe ori intrebarea res

127
pectivii, cii se cunosc bine §i care realizeazii compuneri realmen te interesante, adancite, multilaterale, proband astfel concordan ta dintre propriile capacitiiti de
autocunoa§tere §i traducerea lor in fapt; 2. subiecti care declarii acela§i lucru, dar care redacteazii lucriiri simple, sumare, siiriiciicioase, ceea ce evidentiazii 0
di latare a imaginii referitoare la posibilitiitile de autocunou§tere; 3. subiecti care declarii cii i§i pun pentru prima datii intrebarea respectivii, cii nu se cunosc,
dar compun lucriiri ample, bogate, complexe, fapt care aratii cii au tendinta de a-§i subaprecia po sibilitiitile deautocunoa§tere; 4. subiecti care declarii cii §i-au
pus pentru prima datii intrebarea respectivii, cii nu se cunosc de loc sau aproape deloc §i care confirmii aceasta prin compunerile redactate, ceea ce reliefeazii
viziunea lor realistii asupra posibili tiitilor de autocunoa§tere §itraducerea lor in fapt. Asemenea si tuatii aratii fie existenta unor personalitiip armonioase, echili
brate, fie a unora inconstante, incongruente, cu contradictii §i conflicte intre planul real §i cel aspirational, intre "declaratii" §i "realiziiri". In esentii, regiisim
aici relatia (de concordanWne concordantii) dintre capacitatea de autocunoa§tere §i capacitatea de autodezviiluire9.
Analiza primara presupune efectuarea a douii categorii de demersuri investigativ-interpretative: stabilirea temelor (grilei) cunou§terii de sine; evaluarea lor pe
baza unor criterii.
Analiza de continut efectuatii asupra celor 591 compuneri ne-a condus spre stabilirea a 27 de teme §i 52 de subteme ale cunoa§terii de sine. Dat fiind faptul cii
temele §i subtemele cu nou§terii de sine sunt numeroase §i cii exemplificarea lor ar ne cesita mult spatiu tipografic, ne multumim doar cu prezentarea denumirii
§i semnificatiei lor in cunoa§terea personalitiitii.
1. Identitatea (1.1. nume; 1.2. vdrsta; 1.3. sex; 1.4. ocupa fie). Expri!llii nevoia de afi§are, implicit de consolidare a iden titiitii ca premisii ce va asigura
unicitatea persoanei, nevoia de

9In literatura de specialitate se considera ca printre factorii autodezvaluirii, capa citatea de autocunoa~tere ocupa un lac important. Vezi: 1. D. Goodstein, Virginia M. Reinecker, Factors affecting
Self-Disclosure: A review of the literature, in: B. A. Ma her (Ed.), Progress in Experimental Personality Research, New York, San Francisco,
London, Academic Press, vol. 7,1974.

128
apartenentii §i de identificare cu un grup de varstii, sex sau ocu pational. .
2. InfaNarea jizica. Gferii informatii despre Eul fizic care poate fi dilatat sau contractat, acceptat sau respins, anumite de~ fecte sau imaturitiiti fizice
reprezentand deseori punctele "febri le", "nevralgice" ale existentei individului.
3. Trasaturile psihice (3.1. temperamentale; 3.2. aptitudina le; 3.3. caracteriale; 3.4. tendinfe psihonevrotice). Furnizeazii informatii cu privire la Eul
psihic (spiritual), triisiiturile pozitive sau negative fiind un fel de "pulsatii" ale personalitiitii ce-i dau fortii §i stabilitate sau 0 sliibesc §i dezagregii. Exprimii
tendintele acute spre autocunou§tere, autostiipanire §i autodirijare, ca §i mobilizarea resurselor psihice in vederea sporirii fortelor §i po tentelor adaptative. Pot
fi transparente §i pentru anumite tensiuni sau complexe psihice.
4. Rezultatele la fnvafatura sau fn munca. Relevii disponibi litiitile pentru activitatea de inviitare §i mundi, atitudinile fatii de performantele obtinute. Sunt
transparente §i pentru anumite triisiituri caracteriale (sinceritate, autoacceptare, nevoia de auto depii§ire etc.).
5. Preferinfe, dorinte (5.1. vocafionale; 5.2. de tlmp liber; 5.3. minore, de moment; 5.4. profundc, ..de mare pi rptaivCf). Evidentiazii nivelul
dezvoltiirii intelectuale, extensia, bogiitia §i profunzimea intereselor, multitudinea sau unilateralitatea preo cupiirilor, adecvarea sau nonadecvarea propriilor
p')sibilitiiti, realismul sau romantismullor, gradul de implicare in realizarea lor practicii.
6. Sistemul relafional (6.1. cu parinlii; 6.2. cu colegii; 6.3. cu prietenil]. Scoate la ivealii disponibilitiitile sociorelationale, nevoia de afiliere §i integrare
socialii, potentialul interrelational (crescut sau scazut), sensibilitatea §i sl(lectivitatea interrelatio nalii, profunzimea sau superficialitatea, precaritatea relatiilor.
7. Opinii ~i experienfe (7.1. legate de prima iubire; 7.2. le gate de casatorie). Exprima nevoia de intimitate, de implinire §i realizare prin altul, de
evaluare a stiirilor afective complexe, de protejare sau de simulare a intimitiitii. Din judeciitile abso

129
lutizatoare transpar: precaritatea experientelor afective, tendin tele spre reverie, exagerarea exigentelor, exclusivism. 8. Cautarea de sine.
Reliefeaza: nevoia acuta de autodesci frare; existenta unor disponibilitati in acest sens; exigente spo rite fata de sine; con§tientizarea
complexitatii §i dificultatii pro cesului autocunoa§terii.
9. Unitatea persoanei. Evidentiaza nevoia de unitate, coe ren¢ §istabilitate psihocomportanlentala, tendinta de echilibrare cu sine §i cu lumea,
nevoia de confort psihic, corelata cu cea de evitare a disonantelor creatoare de disconfort.
10. Unicitatea persoanei (10.1. cotl.}tientizarea ei; 10.2. ne con~tientizarea unicitajii). Traduce aspiratia de diferentiere §i singularizare, stilul
§i modul personal de viata, ca §i orientarile valorice.
11. /zolarea ~i inchiderea in sine. Este transparenta pentru tendinta de interiorizare §i autoanaliza, dar §i pentru dificultati de adaptare §i
integrare sociala. In subtext ascunde tensiuni cres cute in planul adaptativ, potential'scazut de relationare sociala.
12. Adaptarea ~i integrarea sociala (12.1. implicare ~ipar ticipare socialCieficienta; 12.2. dijicultaji de adaptare ~i inte grare socialii). Arata
disponibilitatile pentru invatarea §ijucarea rolurilor sociale, dorinta de afiliere la grupurile sociale, de par ticipare la viala soclalii. Este
semnif1cativa pt:ntru atitudinile de evaluare, sustinere §i intelegere a comportamentelor altora, cIar
§i pentru relativa fragilizare a potentialului adaptativ, scotanclla iveala eomportamente de deruta, de pasivitate.
13. Atitudini faja de viaja ~i problemele ei (13.1. realiste; 13.2. romantice). Scoate la suprafata: existentajnonexistenta unor atitudini ferm
conturate, a unui sistem evaluativ §i auto evaluativ, persistenla unor conduite specifice etapelor depii§ite sau avansul accelerat spre statute §i
roluri noi, maturitatea in gandire sau u§orul infantilism cognitiv §i eomportanlental.
14. Valoarea autocuno~terii, reacjiile provocate de ea (14.1. certitudinea autocunoa~terii; 14.2. certitudinea lipsei autocu noa~terii; 14.3.
indoiala ~i nesiguranja; 14.4. nihilism, nefncre dere totalCiin posibilitajile cunoa~terii de sine). Evidenliaza dis ponibilitali pentru introspectie,
pendularea intre diverse stari eontradictorii (certitudinejincertitudine; ignoranlajinfatuare; nar

130
cisismjautoflagelare; subjsupraaprecierea posibilitalilor de auto cunoa§tere), ceea ce ar putea echivala fie cu nerealizarea perso nalitatii, fie eu
aparilia unor surse de tensiune psihica sau de frustrare; nemcredere in forlele proprii; deruta §i deriva in fala eomplexitalii cunoa§terii de sine.
15. Devenirea personalitatii. Exprima nevoia de sehimbare, sursele, factorii, condiliile devenirii, implicarea in acest proces sau expectativa in
fata lui.
16.Nevoia de autoperfecjionare ~i autodepii§ire'(16.1. vaga, imprecisa; 16.2. direcjionatii). Evidenliaza trebuinta de schim bare calitativa de
eonlinut §i de nuanla a personalitalii, dorinla de a se schimba in' bine, nu oricum.
17. Atitudinea faja de sine (17.1. autonemuljumire; 17.2. in satisfacjie fnsojita de descurajare; 17.3. autoacceptare ~i re semnare; 17.4.
revoltCi~i respingere; 17.5. fncredere; 17.6. pro iectare a trasaturilor pozitive). Exprima 0 certa "reorientare"
catre sine, obi§nuinta cu introspeclia, cu analiza subiectiva baza ta pe sisteme de eriterii, nevoia de autocunoa§tere autentica, dar §i existenla
unor u§oare tendinle de exibilionism, autoetalare, autoflatare sau autoec1ipsare.
18. Filtrarea personalCi a ideilor, aCjiunilor, evenimentelor. Exprima nevoia de personalizare, de implicare personala, nu prin intermediari sau
prin imprumut ideatic §icomportamental.
19. Nevoia de autenticitate. Reliefeaza trebuinla individului de a fi el insu§i, de a-§i elabora un sistem cognitiv §i axiologic propriu. Transpar
din ea aspecte.subtile ale valorii personale, ca §i tendinlele de respingere a masciirii, trucarii personalitatii.
20. Sistemul orientativ de valori (convingeri ~i credinje). Arata existenla unor motivatori superiori ai comportamentului, suplelea intelectuala,
posibilitali crescute privind realizarea unor generalizari proprii, reie§ite din experienlele traite.
21. Marile intrebCiri~iframdntari specifice vdrstei sau per" soanei fn cauza. Evidenliaza complexitatea cognitiva, uneori sunt transparente
pentru aspiratiile personale §i sociale, alteori traduc vagi tendinle de sofisticare, de poza §i mimetism, pentru a lasa 0 impresie buna.
22. Conflicte ~i contradicjii. De la caz la caz, semnifica fra gilizarea, inconstanla §i incongruenla psihocomportamentala sau

131

marea suplele cognitiva, angajarea personalitalii in procesul de venirii sale dialectice. Upsa lor arata stagnarea, plafonarea per sonalitalii.
23. ldealul de sine (23.1. sensul viefii; 23.2. scopul viefii; 23.3. modelul sau prototipul ideal). Evidenliaza capacitatea per soanei de a se
proiecta, de a se orienta ~ifocaliza intr-o anumita direclie, ca ~i procesul formarii idealului de sine.
24. Sistemul de imagini despre alJii (Eul reflectat). Exprima nevoia autodefinirii prin raportarea la allii, capacitatea de a se aprecia pe sine de pe
poziliile altora, de a emite judecali de va loare, dar ~i de a fi dependent de allii.
25. Statutul persoanei In lume (25.1. certitudinea statutului; 25.2. incertitudinea lui). Scoate la iveala trebuinla stabilizarii statutelor, dobandirii
unora noi sau depa~irii celor vechi.
26. Eul (26.1. definirea Eului; 26.2. locul Eullli In structura personalitafii; 26.3. funcfiile Eului; 26.4. fafetele Eului; 26:5. relaJiile dintre
fafetele Eului; 26.6. devenirea Eului; 26.7. cu noa~terea Eului; 26.8. semnificafia cunoa~terii Eului). Pune in lumina capacitatea de
autocunoa~tere (fina, profunda, diferen liatii), de abstractizare ~i generalizare psihologidi, u~urinla de a opera cu noliuni ~i concepte
psihologice abstracte, indemauarea de a patmnde in intimitatea vietii psihice ~i de a realiza corelalii subtile.
27. Tipurile de personalitate (27.1. unitar ~i armonios dez voltat, 27.2. instabil; 27.3. dedublat; 27.4. accentuat). Aceasta tema reiese fie din
intreaga compunere a subiectului, fie din unele fragmente concentrate ale ei, fiind relevanta pentru abili tatea surprinderii caracteristicilor tipice
ale personalitalii, pentru judecarea ei dupa esenla ~i nu dupa aparenla.
Anexa 1 prezinta cateva exemple de compuneri elaborate de 5 subiecli.
Evaluarea celor 27 de teme ~i 52 de subteme ale cunoa~terii de sine se realizeaza dupa urmatoml sistem de criterii:' -
completitudineajincompletitudinea lucdirilor (numarul temelor ~isubtemelor conlinute) care evidenliaza fie capacitatea subiectului de a se
adapta tara dificultate sarcinii de autoforare, spiritul activ de cooperare, dorinla expresa de autocuno~tere,
132
un grad mare sau mijlociu de transparenla psihica, ceea ce
coin cide cu 0 mai buna funclionare a mecanismelor de
proieclie, fie reticenla, netransparenla psihica, redusa
cunoa~tere de sine, spi ritul opozant, superficialitate,
platitudine, oboseala, fapt care re leva funclionarea
defectuoasa a mecanismelor de proieclie sau blocarealor
(Ursula ~chiopu, Maria Garboveanu10);
- dominanla temelor (frecvenla unora dintre ele in raport cu
totalul general) indica punctele de maxim inter~s ale proce
sului autocunoa~terii, trasaturile caracteristice, chiar
definitorii ale subiectului; 0 dominanla exagerata ar putea fi
coincidenta cu anumite tendinle exclusiviste sau chiar
psihonevrotice, tra ducand diverse tensiuni latente ale
procesului adaptativ;
- conlinutul lucrarilor deplaseaza analiza de pe aspectele
cantitative pe cele calitative, furnizaud informalii cu privire
la natura, geneza, valoarea, devenirea personalitalii ~i a
insu~irilor ei, la incarcatura cognitiva sau
afectiv-motivalionala a compu nerilor, la gradul de angajare
in sarcina, la ecoul celor redactate in con~tiinta subiectului;
- coerenlalincoerenla compunerilorreleva fie nivelul inalt de
dezvoltare aI gaudirii, consecvenla ei, capacitate a de triere a
informaliilor, spiritul intelectual clar ~ifeml, cursivitatea
expri marii, u~uliIl~ Iulantuirii logicc §i expresive a ideilor,
pl.lLiiI~a
corelarii ~idiferenlierii acestora, fie lipsa de suplele
intelectJlala, nedirectionalitatea inteligenlei, neclaritatea
inlelegerii sarcinii, insuficienla concentrarii ~iselectivitalii
gaudirii;
- contradicfiile ~i contrazicerile sunt semnificative pentm logica ~i profunzimea gandirii, pentm consecvenla ~i adevarul ei, prezenla lor indica
superficialitatea ~i inconsecvenla gaudirii, ce traduc diverse dezechilibrari psihice, dezvoltari dizarmonice ale personalitalii, existenla unor
tendinle accentuate sau agre siv-Iatente; predominanla lor echivaleaza cu dezvoltarea near monioasa a personalitalii sau cu imaturitatea ei;
- relevanla insu~irilor ~i trasaturilor descrise pentm per soana in cauza, fapt care ajuta la identificarea rapida a subiec

10 Ursula .schiopu, Maria Giirboveanu, op. cit., p. 283.

133

tului (dlnd acesta nu-§i transcrie numele), la utilizarea datelor in procesul edudirii capacWilii de intercunoa§tere; cum gradul de relevanla a insu§irilor §i
trasaturilor psihice este diferit, in tinzandu-se de la "foarte relevante" pana la "irelevante", in seamna ca implicit aflam §i diversele intentii ale subiectului (de a
se lasa u§or descoperit, de a impiedica acest proces, de a in duce in eroare).
Analiza secundara urmare§te stabilirea manierei generale de redactare a lucrarilor senmificativa fie pentru alte insu§iri §i tra saturi decat cele fumizate expres
prin temele §i subtemele auto cunoa§terii, fie pentru unele tendinle ascunse ale subiectului ce constituie un potenliallatent (pozitiv sau negativ) care oricand
ar putea deveni insa manifest, actual. Noi am desprins §ase ma niere generaie de redactare a lucrarilor, pe care Ie redam §i exemplificam in continuare:
1. maniera autoanalizei §i autoprezentarii reci, obiective, in colore, cu fn§iruirea oarecum seaca a informaliilor; 2. manierafilosofarii, uneori
profunda, aheori sterila §i pue rila, uneori personala, originala, implicativa, alteori imperso nala, mimetica, deta§ata;
3. maniera exaltarii poetice, presarata cu metafore, alegorii, comparalii, chiar cu redarea in versuri; . 4. maniera laconica, cu raspunsuri vagi, stereotipe;
5. maniera tip" eschiva ", de eludare a raspunsului, de aba tere de la subiect;
6. maniera tip" amalgam ", combinata, cu prezenla a 2, 3 sau chiar a tuturor celorlalte.

Redam diteva exemple sugestive pentru fiecare dintre aceste "ma niere". 1. "Sunt lIDbaiat de 18 ani, sincer, corect, con§tiincios, dar §i u~or rezervat §i timid.
Imi place sa am prieteni, de§i nu §tiu sa mi-i fac. A§ dori 0 atmosfera vesela in jurul meu. lubesc muzica u~oara, distracliile in general. A§ vrea sa devin
pictor". 2. "Sunt un corp in mi§care, un corp in timp. Fiecare vede in mine altceva, mai mult sau mai pulin din altceva, dar vede CEVA. Acest "ceva" reprezint
EU pen tru fiecare dintre El. Singurullucru pe care-l vedem tOli (§i EU ~i El) se datoreaza oglinzii. In mine insa nu pot vedea totul (a§ fi totu~i su biectiv).
Deci EU reprezint in cele din urma prezenla fizica §i cea spi

134
rituala. Intrebarea este insa in ce proportie? Raspunsulla ea depinde
de moment. ~i, de fapt, esenlial este ca sunt intre El, §i fiecare dintre
El este un EU". 3. "Sunt un simplu muritor care viseaza sa fie pri
mavara marti§or impletind cele doua culori, puritate §i dragoste,
vara graul copt §i trandafir cerand curcubee ~i ploaie; toamna
fenigel ~i
fnmza de aur, aspirfind spre neantul de jos, iar iama fluture muritor
de zapada ce cade pe pamantul peren". Sau: Sunt un atom, intre apa,
cer ~i pamant/Sunt nirnic §i totu~i ceva eu sunt/Slmt 0 fnmza abia-n
mugurita a unui pom/Am fost, sunt ~i voi fi un OM". 4. "Nu §tiu?",
"Cine §tie", "Un baiat caruia nu-i place sa invele", "Sunt ca or\care
alta", "Sunt un om". 5. "Nu cred ca are mare importanta cine sunt,
destul ca eu insumi cred ca ma cunosc foarte bine". 6. "Nu ~tiu cine
sunt. Totu§i daca stau sa ma gandesc cred ca sunt un complex de sen
timente ~i trairi ce formeaza inveli§ul spiritual al Terrei. Sunt 0 fata
obi~nuita cu nimic deosebita de ceilalli, 0 adolescenta care se
gande§te la viitor. Parafrazandu-l pe Garcia Lorca, a§ putea spune
ca slmt cea mai activa fiintii din cate cunosc pentru ca, de fapt, sunt
0 contempla tiva care i§i impune activitatea. Sunt 0 persoana care "Mi-am scris numele cu pa§ii/Pe despletitele carari ale timpului/~i am pomit spre v~nicii/De
mana cu aripa curcubeului".
Acest tip de analiza furnizeaza informalii cu privire la: gra dul de familiarizare al subiectului cu procesul autocunoa§terii (daca §tie sa se autoanalizeze §i sa se
autodezvaluie, dad poate sa-§i converteasd starile subiective difuze in ganduri clare §i lucide, dad i§i cunoa§te partile "tari", §i partile "slabe", dad dispune de
intenlia corijarii insu§irilor negative); firea subiectu lui (daca este 0 fire ralionala sau una sensibila, realista sau poe tic-visiitoare, daca este §i ramane ancorat in
concret §i cotidian sau daca se avanta pe culmile abstractului cuprins in gandul fi losofic); atitudinea falii de procesul autocunoa§terii (daca mani festii
prudenla, rezerve sau, dimpotriva, se "arunca" nesabuit §i fara discernamant in el).

4. PREZUMTII ~I COMENT ARII

Proba C S E (Cine Sunt Eu?) se incadreaza in randul celor lalte probe §i metode care i§i propun sondarea personalitalii (metoda biografica, autobiografia,
studiul jurnalelor de insem nari personale §i a altor documente personale). Asemanarile ei

135

cu toate acestea provin din modalitatea de interpretare a rezul tatelor recoltate. In esenta, este yorba despre 0 analiza de con tinut efectuata pe
baza unor grile sau a unor unitati tematice.
Psihologul gennan H. Thomaell a folosit in analiza biografiilor patru categorii tematice (fonnale, cognitive, existentiale, de telmica a existentei), subdivizate in
29 unitati tematice. Unele dintre temele cu noa~terii de sine stabilite de noi ar putea fi asemanate cu cele elaborate de psihologul gennan, dar nu identificate cu
ele. Astfel, tema 3 (trasa turilepsihice) acopera unele dintre "categoriile cognitive" ale lui Thomae - inchis-deschis; prietenos-du~manos;
revendicativ-increzator in ~an sa; puternic-slab; iubit-antipatizat; autonom-dependent - multe dintre acestea fiind trasaturi temperamentale sau caracteriale, dar
se refera ~i la alte aspecte care depa~esc cadrul tematic al psihologului gennan.
De asemenea, tema 23 (idealul de sine) ~i tema 25 (statutul propriu in lume) au unele corespondente cu subdiviziunea numita "tematizare" din cadrul
categoriilor formale sau cu subdiviziunea numita "creativa" din tematica existentei deoarece se refera la organizarea activitatii in vederea realizarii unor scopuri
sau a realizarii de sine, dar fumizeaza ~i multe alte infonnatii despre capacitatile aspirational-proiective ale persoanei investigate. In sfar~it, tema 5 (preferinte,
dorinte) ~i tema 6 (sistemul relational) are asemanari cu doua dintre subdiviziunile tema ticii existentei, ~i anume cu "activarea existentei" ~i "integrarea so
ciala", dar sunt mult mai analitice decat acestea. Dupa opinia noastra, semnificatie au.nu atat temele in sine, care la un moment dat ar putea fi chiar identice, ci
maniera de prelucrare ~i interpretare a lor.
Deosebirile dintre proba propusa de noi ~imetodele amintite provin din substanta ~i continutul datelor prelucrate. Dad me toda biografica ~i
metoda studiului jurnalelor de insemnari sunt prin excelenta evenimenjiale, centrandu-se asupra succesiunii e venimentelor din decursul vietii
unui individ, din care apoi cer cetatorul extrage 0 serie de concluzii asupra "sensului vietH" ~i a "individualizfuii" persoanei respective, C S E
este 0 proba comprehensivii, axata pe surprinderea efectelor concentrate ~i solidificate - in trasaturi psihocomportamentale - ale eveni mentelor
a
traite de persoana. asemenea diferentiere ~pare atat in raport cu variantele clasice ale metodei biografice, cat ~i cu variantele mai noi ale
acesteia. Avem in vedere cauzometria,

11 H. Thomae, Das lndividium und seine Welf, Giitingen, Hogrefe, 1968. 136

propusa de E. 1. Golovahna ~i A. A. Kronik (1984)12,

bazata expres pe inventarierea evenimentelor din viata
individului ~ipe stabilirea relatiilor dintre ele (dintre
evenimentele-cauza ~i eve nimentele-consecinta sau dintre
evenimentele-scopuri ~i eveni mentele-mijloace). Chiar dad
prin analiza unor asemenea de pendente, pe baza intocmirii
unor cauzomatrici §i cauzograme, faptele de conduita pot fi
nu doar evidentiate, ci ~i explicate, dand posibilitatea, a§a cum arata Elena Mare (1987)13, surprin derii logicii drumului vietii parcurs de 0
persoana, esentiala pen tru cauzometrie ramane inventarierea evenimentelor vietH. Daca in metoda biografica specificul persoanei apare
conturat in urma analizei intreprinse de cercetator, ca urmare a studierii inlantui rii evenimentelor, in proba noastra acest specific este surprins
§i relevat de insu§i subiectul care se autodezvaluie. La aceasta se adauga apoi §i propria "descoperire" a cercetatorului, care permite ca
intelegerea §i interpretarea persoanei sa fie mult mai completa §i exacta.
La fel ca arice test proiectiv, proba piopusa de noi ridica unele probleme privind fidelitatea §i validitatea ei. De obicei, fidelitatea se obtine
printr-o noua retestare, numai ca, in aceste cazuri, coeficientii de fidelitate sunt extrem de scazuti. Aplica rea repetata a TAT-ului da. coeficientii
de fidelitate de 0,77, a Rosenzweig-ului intre 0,65-0,73. Din acest {>unct de vedere suntem de acord cu Andrei Cosmovici care afirma ca
"proba de fidelitate prin retestare 0 consideram ffua sens in cadrul testelor proiective, intrucat atitudinea subiectului se schimba de obicei: fie
este mai degajat datorita acomodfuii cu situatia dupa 0 prima tratare, fie, dimpotriva, aplicarea repetata a aceluia§i test ii tre ze~te banuieli §i
apare 0 cre§tere de tensiune, 0 sporire a vigi lentei"14. Daca lucrul acesta este valabil pentru testele proiecti

12 E. 1. Golovalma, A. A. Kronik, Psihologhiceslwe vremia licinosti, Kiev, Nau kovo dutka, 1984.
13 Elena Mare, 0 varianta a metodei biografice fn studiul personalitafii, "Revista de psihologie", 1987,3,198-206.
14 Andrei Cosmovici,. Cu privire la clasificarea "unitafilor tematice" dupa H. Thomae, "Revista de psihologie", 1985,4,p. 273.

137

ve in general, el devine cu amt mai semnificativ pentru proba noastra. Ar fi un nonsens sa a~teptam ca un subiect sa se auto dezvaluie la fel la 0
noua repetare a probei, aceasta nefiind po sibil deoarece personalitatea sa este in plin proces de formare ~i schimbare. Nu-i mai putin adevarat
ca aplicarea testului pe aceea~i persoana la intervale mari de timp ar putea evidentia, pe langa constantele (invariantii) personalitatii, aparitia
unor noi insu~iri psihocomportamentale, a unor mutatii in evolutia per sonalitatii. Zurcher, citat mai inainte, aplicand testul WAY la un interval
de 13 ani, din pacate nu pe aceia~i subiecti, a des coperit 0 schimbare evidenta a "dominantelor" personalitatii. A~adar, nu mentinerea
autoportretului de la 0 aplicare la alta a probei constituie regula, ci tocmai modificarea, schimbarea lui in acord cu modificarea ~i maturizarea
personalitatii. Septimiu Chelcea (1985)15 arata ca in studiul documentelor personale problema esentiala care se ridica este aceea a autenticitatii
celor decIarate. In proba noastra chiar §i neautenticitatea dec1aratiilor are 0 mare importanta, deoarece ea ar putea reflecta fie 0 per sonalitate
instabila, fie una dedublata, in acest ultim caz pe prim plan trecand masca protectoare a individului.
In ceea ce prive§te validitatea, aceasta poate fi obtinuta re lativ u~or ~i apreciata mai c1ar. H. Thomaedand spre apreciere acee~i biografie mai
multoI persoane a obtinut 0 mare concor danta intre evaluatori (de 83,5%). Asemanator, Andrei Cosmo vici 16a obtinut (intr-un caz particular)
0 concordanta crescuta a parerilor unor subiecti care au avut de evaluat biografia unei persoane, folosind categoriile lui Thomae. Ne putem
a§tepta ca un asemenea rezultat sa He obtinut ~i in cazul probei noastre.
O~mparativ cu alte metode. de investigare a personalitatii (ancheta pe baza de chestionar, convorbirea, interviul etc.), pro ba C S E prezinm 0
serie de avantaje. Din acest punct de vedere ne exprimam acordul cu cele declarate de Paul Thompson

15 Septimiu Chelcea, Documentele sociale fn investigafia socioumaru'i, In: Semni ficafia documentelor sociale, Bucure~ti, Editura ~tiintifica ~i Enciclopedica, 1985, p.54.
16 Andrei Cosmovici, Mariana Ca1uschi, Adolescentullfi timpul sau fiber, 1a~i, Junimea, 1985, p. 80.

138
(1980), care se referea insa la autobiografie (recit de la vie).
"Fata de empirismul cantitativ grosier al anchetei pe baza de
chestionar, scria el, fata de agregarea de date, reprezentand 0
sectiune transversala In care toate referintele temporare ~i
per sonale sunt eliminate, autobiografia ofera informatii care
prin natura lor formeaza 0 totalitate coerenta §i bogata in experienta sociala reala"17. Asemanator, consideram ca C S E ofera posi bilitatea
detectarii modalitatii de structurare reala a personalitatii pana la un anumit moment dat. Ea furnizeaza informatii despre gradul de
autocunoa§tere ca §i despre sensul evolutiei ei ulte" rioare.

5. CATEVA CONCLUZII
1. Proba propusa de noi reprezintii un test de descripJie, analiza §i elaborare proiectiva, prin excelenla comprehensiv. "Cufundandu-se" In
sine, subiectul se autodescopera; exteriori zandu-se, I;;iproiecteaza, uneori chiar fara sa vrea, nu doar ten dinlele, motivatiile §i trasaturile
dominante, dar ~ipe cele ascun se, nu doar pe cele recunoscute, con~tientizate, ci ~i pe cele mai putin co~tientizate; analizandu-se §i
descriindu-se, progreseaza in cunoa§terea de sine. Prin toate acestea se creeazii premisele autoformarii, autoeducatiei, prin intermediul carora
personalita tea este ridicata la cote valorice superioare.
2. C S E dispune de valente diferite: ea poate fi considerata ca 0 proM de cunoa§tere psihologica (de persoana care studia za, cerceteaza 0 alta
persoana), ca proM de autocunoa§tere (de subiectul in cauza care se autodezvaluie); ca proba de edu;care a capacitalii de intercunoa§tere (m
acest caz putandu-se proce da astfel: Se cite§te 0 compunere a unui elev In fata celorlaIti membri ai grupului carora li se cere apoi sa
"ghiceasca" cui apartine; procedandu-se de mai multe ori In acest fel se poate educa, forma capacitatea de intercunoa~tere).

17 Paul Thompson, Des nfcites de vie a l'analyse du changement social, Cahiers Intemationaux de Socio1ogie, 1980, LXIX, p. 250.

139

3. Proba C S E, in cele trei ipostaze ale ei, i:;;ireleva 0 mul tipla utilitate: cognitivii (decla1l§eaza autocunoa§terea, spore~te cantitatea ~i
calitatea cuno~tintelor despre sine ~i altii, verifica veridicitatea ~i autenticitatea autocunoa~terii ~i ititercunoa§terii); predictivii (pe baza
informatiilor recoltate, atilt cel in cauza, cat ~i cel care beneficiaza de datele aflate, pot anticipa sau prefigura evolutia comportamentului,
calitatilor ~i defectelor celui care se autodezvaluie); formativii (ofera posibilitatea exersarii ~i edu carii capacitatii de autocunoa~tere,
cunoa§tere ~i intercunoa~tere psihologica) .

Anexa 1.

Prezentam cateva exemple de "compuneri" pe tema "Cine sunt Eu?" redactate de dive~i subiecti.

Cazull. Elev, 17 ani, c1asa a XI-a, Liceul de Filologie-lstorie.

"Bineinteles ca nu ma incearca vreo senzatie de uimire in fata intrebarii de mai sus. E 0 intrebare pe care con~tient sau incon~tient mi-o pun
aproape clipa de clipa. Daca nu cumva ma in~e1,mi s-a recomandat sa mentionez prima mea reactie in fata acestei intrebari. A fost intr-adevar
yorba de uimire, dar numai la adresa persoanei de la care-mi venea intrebarea.
Acum cateva zile am intrebat-o pe mama: "Cine e~ti tu?", la care ea mi-a raspuns printr-o palma, probabil pentru a ma trezi la realitate. Ea era
Ea ~i gata. Eu sunt Eu. Unic, bineinte1es!
Mult timp am crezut ca oamenii sunt foarte asemanatori, ca sunt sau buni sau rai. Apoi, deci de la varsta de I an, mi-am dat seama ca nu exista
oameni buni ~i oameni mi, ci ca oamenii sunt cand buni, dnd rai ~i, in general, actioneaza fie din inte rese, fie instinctual. Deci de pe atunci
sunt eu filosof. Eu sunt doi. Un Eu interior ~i altul exterior. Parerile despre viata, despre oameni ~i mai ales despre tine insuti sunt mereu
ace1ea§i, dar mereu Ie ilustrezi altfel. Eu sunt doi. Un Eu neschimbator, incat am impresia ca este v~nic ~i un Eu in schimbare, un Eu pre
zentat lumii, un Eu care nu este acela~i in relatiile cu doi oa
140
meni, ci cu fiecare om este altfel, a~a cum ~i celalalt i~i
schimba exteriorul pentru mine, astfe1 indit ce1e doua Euri
exterioare sa se imbine perfect, ca doua jumamti ale
aceleia§i portocale.
Cum consider ca sunt? Nu m-am intrebat niciodam. Pentru
ca dintotdeauna ~tiu cum sunt. ~tiu ca am intotdeauna
dreptate _ exceptiind momentele in care ma in~el. Pentru
mine insumi -.care sunt singurul care ma cunosc - reprezint.
aproape per fectiunea. Ma iubesc. Pentru ca (nu, nu sunt
narcisist), pentru ca ma cunosc ~i deci ~tiu ce valoare
reprezint. Consider ca sunt un om imperfect, dar unul din cei
mai aproape de perfectiune. Nu e lipsa de modestie cand
spun asta pentru ca, scriind, am impresia ca vorbesc cu mine
insumi. Din punct de vedere cae
racterologic, spuneam, sunt de-a dreptul extraordinar. Dar -
am uitat sa mentionez - numai in solitudine. Sunt poate prea
bun. ~i prea ... ~i prea ... ~i prea ... ? Nu, in nici un caz.
Defecte nu am. Dedit uneori.
Am afirmat ca ma cunosc extraordinar de bine. ~i, intr-ade
var, ma autoanalizez in fiece secunda. lmi ~tiu dinainte fiece
mi~care. 1n afara de momente1e in care nu ma pot controla,
din lipsa de timp.
Dintotdeauna am vrut sa fiu eu insumi. Nu reu~escintotdea
una ~i de aceea sunt nemultumit. A~ vrea deseori sa fiu un
fel de print care salveaza 0 "frumoasa din padurea adormita"
dar de teama ca dupa aceea tot ce mi-a~ dori mai mult ar fi
ca "fru- . moasa" sa fie din nou mai adormim dedit un
te1evizor in lipsa curentului electric, renuntla incercarea de a
evada din realitatea monotona printr-un asemenea mod. A~a
cum sunt acum, sunt 0 radacma prielnica care, prin munca,
sper, sa devina arbore intreg.
P.S. Dad a~fi riispunsmaine la
aceastiiintrebare,raspunsulmeu ar fi fast altuL 1?itot astfel
mi se puna
peste douazeci de ani, cand a~ fi vrut sa
intrebarea.A~fi dat probabilun riispunsmult mai conclu
dent.
Acum insa... cine sunt Eu? Cred ca s-a remarcat ca sunt
baiat, am, evident, 17 ani, 2 luni, 28 zile ~isunt in c1asaa
XI-a la LFI:·
Cazul2. Eleva, 18 ani, clasa a XII-a, Liceu de constructii.
"Deoarece am ajuns acum la varsta adolescentei vreau sa va
desminui cateva trasaturi ale caracteruhri meu, ale persoanei
me Ie. Sunt 0 fam pot spune careia ii place frumosul, binele, iubesc oamenii din jur, pe cei intelegatori. Sunt putin timida, imi place
14J

sa ajut pe cei din jur, dar sa fie ni~te persoane care sa te inlelea ga. Sunt hamica, cuminte, nu-mi place sa fiu privim cu ochi rai. Sunt pulin ambilioasa, sincera
~i uneori zgarcim. Imi place sa inval, sa fiu eleva, sa respect pe cei in varsta. Nu-mi place sa ma cert cu nimeni, evit aceste certuri."

Cazul3. Elev, 17 ani, clasa a XII-a, Liceul de Filologie-Istorie.

"Dificil de raspuns mai ales cand ai varsta de 17 ani, varsta adolescenlei, intr-un fel a varsta problema. Sincer sa fiu intre barea m-a cam luat ~i nu prea pe
nepregatite, pentru ca am re flectat cateodata asupra Eului meu. Pot sa spun, analizand rea list, ca ma incadrez in a~a-zisele "cadre" ale acestei varste. Sufletul
mi-e bantuit uneori de intrebari contradictorii asupra viitorului, care se imbina deseori cu sentimente nedeslu~ite.
Sunt biliat, sunt in clasa a XII-a ~i ma pregatesc pentru Filologie dar, ca sa fiu sincer, imi place mai mult istoria, numai ca anu mite condilii ma impiedicii sa
ma orientez spre ea".

Cazul4. Studenta, 20 ani, anul III, Facultatea de Matematica.

"Eu sunt a fata de 20 de ani, la fel ca toate celelalte. Nu ma evidenliez cu nimic in nici un domeniu. Nu fac nimic deosebit. Ma supar pentru lucruri care de
obicei ii supara pe oameni ;;i ma bucur pentn! lucruri care de obicei ii bucura pe oameni. In viala mea nu au aparut niciodata evenimente deosebite care sa
atraga atenlia cuiva, care sa preocupe mai multa vreme pe cine va (bineinleles, afara de mine). Cine sunt Eu? Un om ca toli ceilalli, preocupam de problemele
marunte de fiecare zi. Uneori sunt fericim, alteori nu. Uneori imi spun ca sunt a norocoasa, alteori ma mir ce ghinionista pot fi. Uneori simt ca traiesc, al teori
mi se pare ca viala trece pe langa mine. Eu sunt un am fara aspiralii prea inalte. Asta e!"

Cazul 5. Eleva, 17 ani, clasa a XII-a, Liceul Pedagogic.

"in sfa~it! intrebarea atat de mult ~teptam a sosit. In fine, "cei mari" s-au decis sa afle ce ne friimanm pe noi! Este un pas, un PAS spre mai bine.

142
Cine sunt Eu? Nu pot fi decM EU, a fata de 17 ani ~ijumata te, in
pragul afirmarii care, in sf~it, are prilejul sa vorbeasca. Sunt una
dintre acele fiinle ce nu dezvaluie secretele, sau daca a fac, 0 fac pe
sfert. Intr-un fel sunt inchisa, insa toli care ma cunosc afirma ca
sunt volubila, prietenoasa, "direcm", chiar ;;trengantii. De ce nu?
Este ;;i asta un mod de a-li ascunde timi ditatea. Chiar cu acest
prilej mi-atn schimbat inclinalia scrisului, pentru a nu fi
recunoscuta. Bine, dar e anonima lucrarea(veli spune!). Nu va
co~trazic, dar e mai bine sa-li iei 0 masura de precauliune.
Nu cred c-am fost suparata niciodata pana acum (in adevara tul
sens al cuvantului). Riid mereu, sunt tiinara ;;i daca nu rad acum,
mai mrziu am sa ma ingr~. Poate cii bucuria acestui test m-a mcut
sa-mi pierd ;;i fariima de seriozitate ~i melancolie care va fi in
lucrarile colegilor mei. ~i ce daca?! Doar eu puteam
scrie a~a. Am relalii de colegialitate cu toate fetele din clasa ~i cu
Iulian (singurul nostru biliat) ;;i oriunde merg intru in yorba cu
oricine, daca-mi face placere.
Cateodam.ma i~el, foarte rar! Am spus ca-mi place fizicul, dar nu
m-am referit la ochi alb~tri (ii am ~i eu), parul blond, buze
senzuale (gen Alain Delon), prefer stilul Humphry Bogart ~i, de ce nu, Gheorghe Visu ~i Claudiu Bleanl. Am numai a
prietena adevarata ~i un prieten (idem). Pe amandoi ii iubesc la fei. Amandoi ma considera un copil pus pe nazbatii, cu inm
li;;are nepotrivim. Doar nasul nu se conformeaza aerului "sfant" al figurii mele.
Preocuparile mele sunt multiple: tenis, muzica (arice gen), pictura, film ~i, in fine, TEATRUL (adevarata pasiune). Nu ma voi face actrila. Prefer ceva mai
aproape de pamant. Meseria de invalatoare mi se potrive~te. lmi plac copiii, daca s-ar putea ~
vrea sa am 0 sum, dar sa nu trec varsta de 30 de ani. Cel mai tare m-a impresionat ~i ma va impresiona cuplul Jenny-Oliver (din Love story). Veli spune -
"ah!, iar chestia asta?". Pun pariu cii nici 60% din cei ce-au citit cartea n-au in leles adevaratul ei secret. ~i daca e secret nu trebuie spus (ci doar aflat pe cant
propriu, altfel n-are farmec). Cea mai frumoa sa actrila, dupa mine, a fast Sharon Tate, cea mai bunii canta

143

reata de muzica u~oara - Kim Wilde ~i de opera Maria Callas. Ca muzica populara prefer melodiile ardelene~ti ~i in special cum canta
Dumitru Fiirca~. Lucrul pe care-l detest este acela de a mi se da "sfaturi prietene~ti"! Nu ascult dedit de doua per soane: TATA ~i MAMA.
Imi place sa inot ~i ador soarele (mai ales pe plaja). Dintre animale iubesc leii ~i tigrii ~i mi-e frica de ... gaini (asta ester). Nu ma imbrac in
pas cu moda (de la Paris, de la Berlin, de la New York). 0 prefer pe a mea, cea din Drumul Taberei, e mai frumoasa, mai nationala. ~titi ce-mi
doresc pentru urmiitorii cinci ani? Sa nu ma miirit ~i sa nu ma cert cu actualul meu prieten pe cardl plac (retineti nuanta) la nebunie. Are un
stil... perso nal (norma1!).In eel de al cincilea an vreau sa-l cooosc pe Robert Redford ~i sa-mi cumpar "Guernica" lui Picasso. Nu radeti!, e
perfect adevarat §iserios. Urati-mi succes (pauza doua minute). Multumesc! Buna ziua!"

Cele 5 "autoportrete" sunt extrem de variate intre ele, ofe rind po~ibilitati mai mari sau mai mici de interpretare psiholo gica.
Caracteriziirile 1 ~i 5 redau adolescenta in toata "splendoa rea" ei, cu teribilismele, extravagantele sau chiar bizareriile ei (sa ne amintim de
"filosoful de I an", de "cei 100 de copiii", de dorinta fetei de a-I cunoa~te pe Redford sau de a-~i cumpiira "Guernica"), cu optimismul ei
debordant, dar ~i un pic exagerat ("nu m-am supiirat niciodata"), cu absolutiziirile ei ("sunt sin gurul care ma cunosc"), dar ~i cu analiza lucida,
cu discerna mantul profund, ambele insotite de 0 mare capacitate de auto cuno~tere ("Eusoot doi. .. ") sau de inclinatie spre metafora ~i chiar
spre maxima ("soot imperfect, dar cel mai aproape de per fectiune"; "soot radacina prielnica ce va deveni arbore intreg").
Caracteriziirile 2 ~i 3 aproape ca descumpiinesc ~i prima in trebare pe care odecla~eaza in minte este: "doar atat?". In timp ce in caracteriziirile
1 ~i 5 se fac referinte la peste 10 teme ale autocunoa~terii, in cele pe care Ie avem in vedere nu apar decat 2, cel mult 3 dintre acestea. Fata din
caracterizarea 2 relateaza despre preferintele ~i trasaturile caracteriale pe care crede ca Ie
144
--~-

poseda, iar biiiatul din caracterizarea 3 ofera cateva date perso nale, optiunile profesionale ~i contradictiile de care este
cuprins. In aceste conditii probabil ca subiectii respectivi, punandu-~i tot mai des intrebarea "Cine sunt Eu?", vor reu~i
sa con~tientizeze cat mai multe despre ei.
Caracterizarea 4 deceptioneaza, daca avem in vedere ~i var sta persoanei respective. In fata ei imediat ne vin in minte cu
vintele lui Octavian Goga: "De multe ori privind in sufletul tau ti se pare ca stai in fata unei case cu obloanele trase ~i cu
u~ile inchise. 0 mana necunoscuta a scris pe 0 hartie, in colt, la poar ta: Plecat fiira adresa." Concluzia care se degaja de
aici cred ca este suficient de clara: daca vrem sa ne cuno~tem mai bine este necesar sa ne deschidem ,u~ile ~i obloanele
casei noastre sufle te~ti, sa patrundem in ea, sa ne analizam gandurile, sentimente Ie, actiunile, sa ne cantarim calitatile
~i defectele, sa ne punem ordine in ele, piistrand ceea ce merita ~i azvarlind ce este vechi, uzat, nefolositor. Mai mult
decat atat, este utila deschiderea u~i lor ~i obloanelor casei noastre suflete~ti nu doar pentru noi, ci ~i pentru altii,
deoarece numai astfel ne yom "vedea" mai bine pe noi i~ine. Sa ne reamintim ca n-am venit pe lume cu 0
oglinda in mana, ci cii mai intai ne oglindim in altul, pentru ca abia apoi, prin intermediul ~i cu ajutorul acestuia, in noi in~ine.

6. Ipostaze ale unei probe de cercetare ~i cunoa~tere a personalitiitii

Intr-un alt atticol [1] propuneam 0 probii de cercetare §i cu nOa§tere a Eului §i personalitiitii, denumita conventional C S E ("Cine sunt Eu?")
care consta, in principal, in elaborarea de catre subiecti a unei compuneri scrise despre sine. Totodata, precizam tipurile de analiza §i criteriile
evaluative utilizate in prelucrarea §i interpretarea compunerilor redactate de cei inves tigati. De§i din descriptiile fiicute reie§eau oarecum
implicit §i valentele probei respective, ne propunem ca in acest material Sa stiiruim expres asupra lor. Din aceastii perspectiva consideriim ca in
functie de persoana care elaboreaza compunerea, ca §i de cea care 0 utilizeaza, de intentia §i finalitatea folosirii ei, proba C S E apare in trei
ipostaze: ca probii de autocun6a§tere §i auto dezvaluire; ca probii de cunoa§tere psihologica; ca probii de edu care a intercunoa§terii.

1. C S E - CA PROBA. DE AUTOCUNOA~TERE ~I AUTODEZV ALUIRE

Din literatura de specialitate se §tie ca autocunoa§terea (cu noa§terea de sine) este una dintre formele cele mai dificile ale cunoa§terii umane.
~i aceasta din mai multe considerente. In primul rand, pentru ca obiectul cunoa§terii este realitatea psihica

1 M. Zlate, lnovarii metodologice privind cercetarea §i cunoa§terea personalitarii, "Revista de pedagogie", 1989, m. 10.

146
a individului uman, mult diferita de realitatea fizica, chimica,
biologica etc. Este infinit mai u§or sa cunoa§tem forma,
culoa rea, marimea, greutatea, duritatea, asperitatea,
compozitia unui obiect fizic decat propriile noastre ganduri,
sentimente, intuitii, scopuri, tendinte, motivatii, aspiratii,
insu§iri temperanlental-ca racteriale etc. In al doi-Iea rand,
datorita faptului ca subiectul face parte din obiect, ceea ce
inseanma ca obiectul cunoa§terii este subiectul insu§i. Daca
in celelalte forme ale cunoa§terii
umane unul este obiectul de cunoscut §i altul subiectul cunos
cator, in domeniul cunoa§terii de sine obiectul §i subiectul se
identifica, fapt care implica dedublarea acestuia din urma in
ac tul cunoa§terii. In al treilea rand, deoarece in domeniul
celorlalte forme ale cunoa§terii umane suntem instruiti §i
instrumentati, invatati cum sa Ie realizam, ne sunt transmise §i formate con cepte, teorii, legi, dispunem de metode specifice ce sunt insu§ite §i
exersate in §coala, in timp ce in fata cunoa§terii de sine ne aflam relativ descoperiti, nedispunand nici de concepte, niCi de
instrunlentele necesare realiziirii ei. In sfar§it, cunoa§terea de sine este mai dificilii decat alte forme ale cunoa§terii umane, pentru ca §coala nu
ofera suficiente prilejuri elevului de a face proba existentei ei. Procesul instructiv-educativ centrat pe evaluarea cuno§tintelor transmise, a
capacitatilor formate, este mai putin interesat de ceea ce gande§te elevul despre sine, de faptul daca el se cunoa§te sau nu, daca dispune de
capacitatea de a se au toevalua adecvat, de a se autodezvalui.
Tot din literatura de specialitate §tim ca autocunoa§terea, de§i dificila, este extrem de profitabila pentru subiectul care 0 realizeaza, pentru
activitatea sa §i pentru colectivitatea in care acesta traie§te. Vasile Pavelcu [2] concepea cunoa§terea de sine nu ca autocontemplatie, nu ca
narcisism, nu ca' un act de inchi dere in sine ci, dimpotriva, ca 0 deschidere catre sine, ca un efort de investigare, intelegere §i explicare a Eului
§i persona litatii in vederea stapanirii lor. Cunoa§terea de sine faciliteaza orientarea §i dirijarea optima a propriilor posibilitati, spore§te
capacitatea de ameliorare §i corectare a trasaturilor de persona

2 Vasile Pavelcu, lnvitaIie la cUnoa§terea de sine, Bucure~ti, Editura §tiin(ifica, 1970, pp. 1 ~iurm.

147

litate, indeosebi a celor negative, permite realizarea armoniei 1;)i progresului personalitatii. Ea ofera bucuria descoperirii 1;)iauto descoperirii,
rnirajullumii spirituale, fascinatia luarii in stapani re a propriului comportament devenind, astfe1, 0 adevarata forta . existential a 1;)iactionala.
A1;)astand lucrurile, pe buna dreptate ne putem intreba: cum I-am putea deterrnina sau ajuta pe elev sa se introspecteze pen tru a ajunge la
cunoa1;)tereade sine; ce ar trebui intreprins'pentru a grabi 1;)ifacilita procesul autocunoa1;)terii1;)iautodezvaluirii? Mijloacele care ne stau la
indemana in vederea realiziirii acestor deziderate sunt, desigur, multiple 1;)ivariate. Consideriim insa ca unul dintre ele il reprezinta chiar proba
sugerata de noi. Intr-a devar, solicitand elevul sa elaboreze in scris 0 compunere de spre sine in care sa noteze tot ce 1;)tiedespre sine, ~a cum
se cuno~te 1;)i,mai ales, a1;)adh se cuno~te, nu facem altceva de cat sa-l determinam sa se "cufunde" in sine, sa se disece, sa-1;)i decanteze
piirerile, sa-1;)icon1;)tientizezetendintele 1;)itrasaturile dominante, dar 1;)ipe cele latente, pe cele recunoscute 1;)imartu risite public, dar 1;)ipe
cele ascunse, nemarturisite uneori nici sie1;)i,pe cele agreabile, dar 1;)ipe cele dezagreabile. Uneori, pro ba C S E este poate primul prilej oferit
elevului de a se gandi mai serios la sine. Multi dintre subiectii n01;)trimarturiseau ca din miile de intrebari pe care 1;)iIe-au formulat vreodata,
intre barea "Cine sunt Eu?" nu le-a venit niciodata in minte. Incer cand sa raspunda la ea, ei au fost obligati sa se "autoforeze", sa se
"scormoneasca" pe dinauntru, sa-1;)iconverteasca stiirile su biective difuze in ganduri (cat mai) clare 1;)ilucide. Daca pentru cei care
nU-1;)imai pusesera niciodata intrebarea respectiva proba a avut darul de a-i ajuta pe directia primelor clarificiiri 1;)icon 1;)tientizari,pentru cei
care §i-o formulasera de nenumarate ori, fiind deci obi1;)nuiticu ea, proba C SEa reprezentat un mijloc de aprofundare 1;)isistematizare a
informatiilor despre sine, im plicit, de progres in autocunoa§tere.
Valoarea probei C S E de instrument declall§ator al proce sului autocunoa1;)terii1;)ifacilitator al obiectivarii ei este evidenta, de aceea nu mai
staruim asupra ei. Dintr-o perspectiva educatio nala, problema care se ridica este aceea a convertirii ei intr-un

148
instrument de educare a posibilitii1ilor autocunoG.§terii1;)i de
ob- !inere a unui progres treptat in acest domeniu. Simpla
citire de ditre profesor, in fata clasei, a 2-3 compuneri
elaborate fie de e1evii clasei sale, fie de elevi din alte clase,
compuneri diferen tiate intre ele prin gradul de extensie,
complexitate, profunzime, relevanlii etc. i-ar putea ajuta pe
elevi sa cOll§tientizeze 0 mul titudine de aspecte implicate de
autocunoa§tere la care fie ca nu se gandisera deloc, fie ca Ie
minimalizasera semnificatia. Calea cea mai sigura insa de
educare a capacitatii de autocunoa§tere o constituie aplicarea
repetata a probei. Se poate proceda in doua moduri: 1. aplicarea nedirijata a probei; 2. aplicarea diri jata a acesteia. Prima modalitate presupune
investigarea elevilor din timp in timp, la intervale mai mici sau mai mari, dupa un an §colar, dupa un ciclu §colar etc., fara a furniza nici un fel
de
indicatii in legatura cu continutul propriu-zis al compunerilor • despre sine. Analiza ulterioara a compunerilor facuta de profe sor aratii daca
elevul a facut sau nu progrese in cunoa§terea de sine (daca s-a schimbat atitudinea falii de acest proces, daca s-a inmultit numarul temelor
autocunoa§terii, daca profunzimea analizelor este mai evidenta etc.). Cea de a doua modalitate este mai elaborata, putand fi conceputa
1;)iaplicata m mod diferentiat, repetarea implicand nu doar 0 simpla dirijare, ci §i sporirea gra delor de dificultate. Ea ar putea imbraca
urnlatoarele fornle ac tionale:

a. solicitarea elevilor de a elabora compuneri despre sine prin considerarea cat mai multor teme ale autocunoa$terii. Pen tru a facilita acest
proces, profesorul atrage atentia elevilor ca ate cunoa§te pe tine nu inseamna doar a-ti nota numele, varsta, sexul, cateva trasaturi de
personalitate sau cateva activitati pre ferate, ci infinit mai mult. Cu acest prilej pot fi in§irate §i co mentate celelalte teme ale autocunoa§terii,
sugerandu-se ca re ferirea in autoportretizari la cat mai multe dintre acestea, precizarea modului personal de a fi in raport cu ele, evitarea
unilateraliziirilor, a reductiilor simpliste la uria-doua teme, echi valenta cu saracirea imaginii de sine, constituie criterii impor tante ale
profunzimii §i autenticitatii cunoa§terii de sine;
b. sfatuirea elevilor. de a transjorma temele §i subtemele cu no~terii de sine intr-o grila utilizabila ori de cate ori i§i son
149

deaza personalitatea. Diferite variante de raspuns la una sau alta dintre temele autocunoa§terii pot fi convertite in inttebiiri la care urmeaza sa se
raspunda. De exemplu: care este atitudinea mea fata de propria-mi inrati§are fizica (ma plac, ma detest, ii acord o mare importanta, 0 ignor, imi
fac din "perfectionarea" sau "valorificarea" ei un scop in viata?). Sau: ce parere am despre piirintii md (ii admit, ii dispretuiesc, ii doresc
intotdeauna langa mine, ii "exploatez" la maximum, vreau sa scap cat mai repede de tutela lot?). Cu cat va raspunde mai sincer la asemenea in
trebiiri, fiira autoin§elari, mascari, ifose desuete, cu atat elevul va ajunge sa-§i cunoasca mai repede §i mai bine propriul Eu;

c. sugerarea elevilor de a elabora, in timp, cate 0 compunere de sine statatoare pentru fiecare tema a cunoG§terii de sine. De§i aceasta
modalitate actionala este cea mai complexa §i di ficila, se pare ca ea este cea mai productiva. Aceasta, deoarece presupune inaintarea treptata in
procesul autocunoa§terii, de la simplu la complex, de la aspectele exterioare, oarecum de su prafata, spre aspectele profunde, autentice, de la
aparenta, la esenta. Ea creeaza nu doar obi§nuinta §i placerea elevului de a se introspecta, dar conduce §i la sporirea capacitalilor sale de
autocunoa§tere §i autointelegere, soldata cu amplificarea incre
derii in sine.
Aplicarea repetata a probei C SEduce concomitent §i la educarea capacitalii de autodezvaluire a elevilot, fapt, cum ara tam, negIijat deseori in
procesul instructiv-educativ.

2. C S E - CA PROBA. DE CUNOA~TERE
PSIHOLOGICA.
Profesorul are nu doar indatorirea de a §ti ce §i cat cunoa§te elevul despre fenomenele naturale §i sociale, cat de bine §i-a insu§it cuno§tintele
transmise, ci §i ce §i cat §tie despte sine in su§i, cat de bine sau cat de superficial se cunoa§te pe sine. Cu cat educatorul va cunoa§te mai
profund elevul ca realitate psi hica (spirituala, comportarnentala), cu atat i§i va desfa§ura in conditii optime rolurile sale instructiv-educative.
De altfel, ca- 'pacitatea de cunoa§tere <psihologica a elevilor, pe care trebuie
150
s-o delina educatorul, este considerata de speciali§ti [3] ca re
prezentand una dintre aptitudinile pedagogice esenliale ale ca
drului didactic. 0 multitudine de aspecte psihocomportamentale ale elevului, cum ar fi: vorbirea, scrierea, angajarea in activitate, gestica,
expresivitatea emolionala etc. 11pot ajuta pe profesor sa descifreze realitatea psihica mai profunda §i uneori mm impre vizibilii a elevului. Cum
at putea insa profesorul sa deceleze imaginea despre sine a elevului, daca acestase cunoa§te sau nu, cat de profund sau cat de superficial se
cunoa§te, dh de aproape sau cat de departeeste de propria-i esentii, ce crede, ce gande§te despre propria sa personalitate? Desigur, unele
metode cum ar fi convorbirea, biografia, autobiografia asistatii, studiul documen telor personale Uurnale de insemnari, scrisori etc.), sunt mij
loace deosebit de utile. Proba C S E s-ar putea incadra §i ea in
randul acestora. Analiza cantitativa §i calitativa a compunerilor . despre sine elaborate de elevi (a primei lor reaclii fala de intre barea formulata,
a temelor §i subtemelor autocunoa§terii, a ma nierelor generale de redactare a lucriirilor) - care constituie adeviirate grile
explicativ-interpretative - spore§te considerabil informatia profesorului despre obiectul §i subiectul aqiunilor sale instructiv-educative. Dupa
piirerea noastra, proba C S E are pentru profesor urmatoarele valenle:

a. ofera acestuia prilejul de a descoperi aspecte, laturi, tra saturi noi ale eIevilor pe care pana la acea data nu Ie cuno§tea (nu pUlini au fost
profesorii care parcurgand compunetile ela borate de elevii lor marturiseau ca au descoperit un univers fas cinant, ca unii elevi Ii s-au relevat
sub 0 aWiinfiili§are decat cea cunoscuta de ei, ca despre multi dintre ei n-ar fi biinuit niciodata ca au 0 asemenea imagine despre sine);
b. il conduce pe profesor la restructurarea vechii sale imagini despre elev, procesul testructurativ evoluand fie spre imboga lirea §i ampIificarea
imaginilor §i informaliilor anterioare, fie spre corectarea lor, in ambele cazuri schimbarea semnificaliei
imaginii profesorului despre elev fiind benefica (se combat in

3 AI. Ro~ca,B. Zorgo, Aptitudinile, Bucure~ti,Editura ~tiintificii, 1972, p. 113, vezi ~i: Nicolae Mitrofan, Aptitudinea pedagogicii, Bucure~ti, Editura Academiei, 1988.

151
felul acesta efectele negative ale unei posibile erori perceptive, ~i anume a inertiei perceptiei sociale, datorata ramanerii in urma a imaginii
perc~ptive fata de evolutia comportamentului);
c. constituie un important mijloc de control -li verificare a imaginii profesorului vizavi de imaginea elevului despre sine, nu doar in ceea ce
prive~te corectitudinea sau incorectitudinea ei, ci ~i in ceea ce priv~te extensia, profunzimea ~i autenticita tea acesteia (fapt care 11poate ajuta
pe profesor la selectarea ~i utilizarea mai riguroasa a mijloacelor de interventie instructiv educativa). Pe langa aceste valente directe, proba C S
E i~i re leva ~i 0 alta dubla utilitate, ea putand fi convertita atat intr-un mijloc de diagnosticare a capacWitii de cunoa~tere psihologica a
profesorului, cih~i intr-unul de antrenare ~i educare a acesteia. Un pedagog sovietic (F. N. Gonobolin [4]) pentru a determina capacitatea
profesorilor de a-~i cunoa~te elevii, a formulat ele vilor 0 serie de intrebiiri, le-a consemnat raspunsul, apoi a in vitat profesorii care predau la
clasa respectiva sa spuna cum a raspuns fiecare e1ev. A descoperit trei categorii de profesori: unii care au "ghicit" aproape toate raspunsurile;
altii care Ie-au "ghicit" in proportie de jumatate; in fine, altii care n-au putut indica corect nici macar unul dintre raspunsurile elevilor. Cele trei
categorii de profesori reprezinta tot atatea exemple care ilu streaza dezvoltarea inegala a aptitudinii de cunoa~tere psiholo gica a profesorilor.
Asemiinator s-ar putea proceda ~i cu proba noastra. Daca s-ar cere profesorilor care predau la 0 clasa sa
identifice elevii, evident, nu dupa scris, de~i ~i acest criteriu este important, ci dupa continutul compunerilor elaborate, yom de scoperi,
probabil, acele~i categorii ca mai sus. Personal am in talnit unele cadre didactice care i~iidentificau cu u~urinta elevii, dar ~i altele care se aflau
in imposibilitatea de a realiza macar cateva identificari corecte. "Descoperirea" rapida a elevilor care au elaborat compuneri devine cu amt mai
semnificativa cu cat uneori elevii incearca prin diverse modalitati (fumizarea unor informatii false despre sine ~i despre cei din anturajullor ime
diat, schimbarea scrisului etc.) sa induca in eroare. lata un exemplu sugestiv: 0 eleva din clasa a Xl-a nota in compunerea ei: "Trebuie sa incep
cu afirmatia ell.sunt singura la parinti, ceea

.4 F. N. Gonobolin, Apud: AI. Ro~ca, B. Zorgo, op. cit., p. 114. 152

ce-mi convine enorm. Nu-mi imaginez cum ar fi fost sa am 0 sora sau un frate mai mic sau macar de acee~i varsta cu mine; dragostea
piirintilor pentru mine ar fi trebuit impiirtita in doua, -garderoba (bogata, ce-i drept) mi-ar fi apartinut pe jumatate
~.a.m.d. Sunt egoista (dar ~isincera, nu?)". Pe marginea acestui fragment, profesoara care I-a citit a notat: "Nu, nu e~ti sincera. ~tii bine ell.mai
care demonstreaza capacitatea de
ai 0 sora." Acee~i profesoara a notat cu mare exactitate numele fiecarei eleve pe compunerile elaborate, fapt
cuno~tere psihologica dez
voltata a acesteia.
Cum aratam ceva mai inainte, proba C S E are pentru pro fesor nu doar valoarea unui instrument de diagnosticare a pro priei sale capacitati de
cuno~tere psihologica, ci ~i pe aceea a unui mijloc de exersare a acesteia. Capacitatea de cunoa~tere psihologica este inegal dezvoltata ~i deci
inegal productiva.
Aceasta nu inseamna insa ell.profesorii cu 0 capacitate de cu no~tere psihologica mai putin dezvoltata nu ~i-o pot forma ~i amplifica.
Dimpotriva, acest lucru este intru totul posibil, prin utilizarea frecventa a exercitiului. Pus in situatia de a efectua cat mai multe identificari ale
elevilor care au elaborat compu neri despre ei i~i~i, profesorul i§i va perfectiona treptat capa citatea de cunoa~tere psihologica a elevilor.
Semnul distinctiv al maturizarii acestei capacitati il reprezinta identificarea rapida nu doar a elevilor din clasa la care un profesor este diriginte,
ci ~i a celor cu care el are contacte mai rare, sporadice.

3. C S E - CA PROBA DE EDUCARE A CAPACITATII DE INTERCUNOA~TERE

Dat mnd faptul ell.in cadrul procesului instructiv-educativ importanta este nu numai cunoa~terea elevilor de catre profesor sau a elevilor de ei
in~i§i, ci §i a elevilor intre ei, de asemenea, dat mnd faptul ell.elevii. sunt deficitari tocmai in ceea ce pri ve§te cunoa~terea lor reciproca,
sugeram transformarea probei C S E intr-un mijloc de educare a capacitatii de intercunoa~tere. o asemenea transformare are ca fundament
teoretico-metodolo gic conceptia lui Gh. Zapan [5] care a stat la baza elaborarii

5 Gh. Zapan, Cunoa§terea §i aprecierea obiectivii a personalitiifii, BUcUfe§ti,Edi tura §tiintifica ~i Enciclopedica, 1984, pp. 293-330.

153
metodei aprecierii obiective a personalitatii. In cazul nostru, de~i in conditii diferite, este yorba tot despre educarea capacitatii de apreciere, mai
bine spus de interapreciere. Sub raport practic- .actional se poate proceda astfel: profesorul cite~te, in fata celor lalti, compunerea elaborata de
un elev, atragand acestuia atentia de a nu se "demasca" prin nimic, apoi cere elevilor clasei sa noteze pe 0 foaie de hartie nume1e elevului a
carui autoportre
tizare cred ca a fost citita. (La randul sau profesorul poate face acee~i operatie.) Dupa ce se recolteaza raspunsurile ~i elevul a carui
autocaracterizare a fost cititii se "desconspira", anuntand ca a lui a fost lucrarea prezentata, se vede in ce masura apre cierile celorlalti au fost
corecte sau nu. Dadi elevii se cunosc foarte bine intre ei, atunci vor "ghici" cu u~urinta despre cine a fost yorba. Daca, dimpotriva,
intercunoa~terea este precara, riis punsurile vor fi extrem de variate ~i neconcordante, fiecare elev indicand pe un altu!. Se poate organiza apoi
0 discutie asupra cauzelor care au facilitat sau perturbat intercuno~terea, acestea tinand atat de particularitatile subiectului a carei autocaracteri
zare a fost citita, cat ~i de cele ale auditorilor, evaluatorilor. In principal, aceste cauze sunt urmatoarele:

a. gradul de transparenfii al "subiectului care urmeaza a fi evaluat. Este Ijtiutfaptul ca unii oameni au capacitatea de a fur niza mai multe
informatii despre ei, fiind, de aceea, foarte trans parenti, altii, in schimb, redau mai putine informatii despre ei in~ilji, fiind mai opaci, mai greu
de descifrat. Se intelege de la sine ca mult mai uljor va putea fi identificat un elev care a facut referiri in compunerea sa la mai multe teme
Ijisubteme ale auto cuno~terii, decat un altul care a"fost mai "zgarcit" cu infor matiile, nereferindu-se decat la 2-3 teme f?isubteme ale cuno~-
terii de sine. Nu trebuie sa pierdem din vedere nici faptul ca unii elevi fumizeaza nu imaginea reali!, autentica pe care 0 au despre ei in~if?i,ci
imaginea consideratii de ei convenabila pen tru altii. Nici tendinta de disimulare nu Ie este intotdeauna strai na, dCf?iaceste fenomene sunt mult
mai des inllilnite la adulti decat la copiii f?iadolescentii care, in virtutea particularitatilor lor de varsta, sunt mult mai tentati de a spune adevarul
despre ei in~if?i(atat cat 11cunosc); .

154
b. gradul de relevanta al informatiilor furnizate, unele dintre ele fiind foarte relevante, in timp ce altele mediu ~i slab rele vante sau chiar
irelevante. Se f?tie din psihologia generala ca atunci cand dintr-un obiect fizic lipsesc insuf?irileputernic rele vante, acesta nu mai este ,perceput
ca tare, ci ca un alt obiect. Daca, dimpotriva, lipsesc insuf?irile irelevante sau cele slab re levante pentru obiectul respectiv, acesta va fi perceput
ca atare. Pornind de la aceasta legitate, pe care 0 consideriim valabila ~i
pentru perceptia sociala, deci pentru perceptia semenului, putem imagina doua modalitati actiona1e: in una dintre ele se cite~te
autoportretizarea unui elev din care, in mod deliberat, au fost omise informatiile cu un mare grad de relevanta, cerandu-se apoi identificarea
elevului ciiruia ii apartine lucrarea respectiva; intr-o a doua modalitate actionala, se cite~te 0 autoportretizare din care se omit unele informatii
irelevante sau slab relevante pentru persoana in cauza. Se va constata ca efectele sunt ace leaf?ica ~i in cazul perceperii obiectelor fizice. Adica,
in primul caz elevul despre care este yorba va fi greu identificat, in timp ce in cel de al doilea caz nu se vor intanlpina nici un fel de

I
dificultati. Ne-am convins de aceasta intr-un experiment orga nizat cu studentii anului Matematica-Fizica, dupa un semestru de studiu, cand
procesul intercunoa~terii se afla intr-o faza in cipienta. Am citit studentilor autocaracterizarea unei studente din care am omis cateva informatii
relevante. Cerandu-Ie apoi sa identifice studenta respectiva am constatat ca s-au intampinat mari dificultati. De indata ce am furnizat
~iinformatia relevanta, pretextand ca am uitat s-o citesc (era yorba despre anumite par ticularitati de pronuntie ale studentei respective: "Cand
am venit aici aproape toti radeau - ori de mine, ori de accentul meu de moldoveanca. Atunci m-am suparat f?imi-am zis ca n-o sa mi-l schimb
niciodata, chiar daca va fi posibil"), identificarea s-a fa cut extrem de u~or. lata deci ca in procesul intercuno~terii 0
mare importantii 0 are nu numai numarul temelor sau subteme lor cunoaf?terii de sine care figureaza in lucrarea unei persoane, ci ~i gradul de
relevanta al informatiilor furnizate. De aceea, analiza cantitativa trebuie neaparat corelata cu analiza calitativa a informatiilor.

155

c. abilitatea celor eare evalueaza de a diseerne ~i sesiza esenfialul, de a identifiea rapid ~i core,et earacteristicile perso nale, diferenfiale. a
asemenea imprejurare ne atrage atenlia asu pra faptului di in procesul intercunoa~terii 0 mare importanla 0 au persoane1e care se afla in re1alie, atat cea care
este cunQscuta,
cat ~i cea care cunoa~te. Aceasta din urma ar putea dispune de o capacitate de cuno~tere mai mare sau mai mica, cu 0 funclio nalitate diferita depel).dent de
particularitalile situaliei, fapt care va afecta profund procesul intercuno~terii. Astfel, sunt persoa ne care, chiar in condilii de deficit informalional, reu~esc sa rea
lizeze identificari rapide, dar ~i persoane care, chiar in condilii de exces informalional fac identificari eronate. in afara capa citalii de gandire, de relalionare
supla ~i profunda a informalii lor, de stabilire a relalii10r de la cauza la efect, in procesul per cepliei ~i evaluarii sociale (interpersonale) intervin ~i alp factori.
G. W. Allport [6] stabilea chiar 10 asemenea factori ce i~i spun cuvantul, faciliffind sau perturband perceplia sociala. in anumite condilii determinate ei duc
chiar la aparilia unor iluzii percep tive. Indulgenla exageram in perceplia ~i evaluarea unei persoa ne, prudenla excesiva, efectul de hallo, simplificarea
nepermisa, stereotipia etc. sunt tot atatea erori ce ar putea surveni in pro cesul interaprecierii.
Discutand cu e1evii cauzele care influenleaza (pozitiv sau negativ) intercunoa~terea, profesorii Ie con~tientizeaza nu doar complexitatea acestui proces, dar Ie
fumizeaza ~i 0 serie de in formalii ~i procedee psihosociale care i-ar putea ajuta in opti mizarea intercuno~terii ~i interaprecierii. Daca se procedeaza
in acest fel de mai multe ori, asigurandu-se fiecarui elev ~ansa de a identifica pe colegi ~i de a fi identificat, la randul sau, de ceilalli colegi ai sai, se va obline
un progres sigur in educarea
capacitalii de intercuno~tere ~i interapreciere. Concomitent, profesorul, supus aceluia~i procedeu, ~i va verifica propriile sale informalii sau intuilii despre
e1evi, se va exersa in cunoa~terea elevilor sai. Se vor crea astfel premisele deschiderii ~i inchiderii, totodata, a triadei: autocuno~tere, cunoa~tere,
intercuno~tere - convertite in procedee de educalie ~i autoeducalie.

6 G. W. Allport, Structura §i dezvoltarea personalitiitii, Bucur~li, Edilura Didac lid §i Pedagogicii, 1981, pp. 502-507.

156
NIVELURILE PERSONALITATII

Multa vreme personalitatea a fost abordata. dintr-o perspec tiva aproape exc1usiv intrapsihica. Ce1ebra structura tripartita a ei care se axeaza pe investigarea
naturii psihice a componente1or personalita1ii (temperament, aptitudini, caracter) ~i a re1alii1or dintre ele sm marturie in acest sens. Cu timpul insa personali
tatea a inceput sa se "deschida" ~i spre alte dimensiuni decat ce1e psihice. Mai intai ea s-a deschis spre dimensiunile biologi ce (anatomo-fiziologice) ~i
chimice, aparand in felul acesta ne voia de integrare organismiea, dupa cum se exprima Julius See man (1982), funclionarea optirnala a acestor subsisteme
ducand la coerenla ~i la maximizarea performanle1or intregului sistem. Mai apoi, personalitatea s-a deschis ~i mai pregnant spre lume, spre realitatea fizica ~i
sociala inconjuratoare ea fiind interpre tata de Joseph Nuttin (1985) ca 0 struetura bipolara Eu-Lume. Totodam, au inceput sa fie sesizate ~i nivelurile
funcfionale ale personalitafii ..in afara celui intrapsihic, s-au conturat inca doua niveluri distincte, ~i anume: nivelul interpersonal ~i nivelul trans
personal. Prirnul a fost sesizat ~i fundamentat teoretico-metodo logic depsihologul american R. F. Bales care in 1970 intr-una dintre lucrarile sale
(Personality and Interpersonal Behavior) lansa in luthea psihologilor conceptul de personalitate interper sonala §i 0 metoda de diagnosticare a
comportamentului intet personal. Cel de al doilea nivel a Iacut obiectul de studiu al unei orientari psihologice, a~a-numita psihologie transpersonala, apa ruta
tot prin anii '70 in cadrul psihologiei umaniste americane, ca 0 excrescenla a ei. Acestor doua niveluri funclionale ale per

157