Seneta: Coșul Toamnei

Furnica:
-Vai, ce coș mare!!!
Ș i e plin cu fructe și legume
L-aș lua în spate
Dar unde, că nu-l pot duce.

Șoricelul:
Fugi de-aici furnicuț-o
Că ci eu primul l-am vă zut
Aoleu, ce multe fructe
Mere, nuci și pere,
Un an am ce roade.
Să i-au coșul și să mă duc!
Vai, oare ce s-a auzit!!
(șoricelul se dă lâ ngă furnică și pe fonul unei melodii apare vererița)

Veverița:
-Bună ziua , dragi prieteni!
Stați puțin la sfat?
Vai, ce coș mare
Cu alune și nucușoare
Cred că -s gustoase tare
Pentru cine-s ele oare?

Vulpea:
Cred că -s pentru mine
Dragă cumă triță
Vai, ce coș mare (se uită în el)
Hmmm, dar în el nui nici o gogoașă
Ș i nici un pui
Cei cu asta oare!
Nimeni nu se mai gâ ndește la o așa vulpe.

Ariciul:
-Cei cu gă lă gia asta?
Nu e chip de dormit!

Toți:
Uite ce coș mare!
Noi am gă sit!

Ariciul:
Da! Coșul e mare!
Cum să -l arunc în spate (se apucă de el și vrea să -l ridice)
Dacă rog pe cineva
Trebuie să -i fac și parte.

Veverița:
-Sigur dragul meu
Uite câ ți suntem
Ce te-ai apucat
Singur de că rat?

Șoricelul:
Dar vouă nu vi se pare
Că totul e pregă tit
Nu pentru noi,
Dar pentru copii!!

Vulpea:
Dar noi ce dragii mei
Nu suntem prieteni cu acești copii?
 Sceneta „Prunele”
Autorul:
Boierul satului avea în curtea casei un pom de prune dulci. Pomul rodi multe
fructe, dar au ră mas două în vâ rf, boierul îl cheamă pe pă cală și îi zise:

Boierul:
-Mă i Pă cală , ia urcă în copac și culege cele două prune.

Păcală:
-Îndată , cucoane!

Autorul:
-Se urcă Pă cală în pom, ajunse prunele și, vă zâ ndu-le dulci și coapte, înghiți
una nemestecâ nd-o, iar boierului îi întinde pruna ră masă .

Boierul:
-Dar unde-i cealaltă , mă i, Pă cală !

Păcală:
-Am mâ ncat-o, cucoane!

Boierul:
-Cum ai mâ ncat-o, Pă cală !

Păcală:
-Așa bine, cucoane! Ș i „hap!” (o înghiți și pe a doua)

Autorul:
Noi nu ne întristă m ca boierul, pentru că Toamna ne-a adus din plin fructe și
legume.