Calcul Diferenţial Şi Integral Pentru Funcţii de O. Marius DUREA, Adriana Ioana LEFTER

Calcul diferenţial şi integral pentru funcţii de o
variabilă reală
Marius DUREA, Adriana–Ioana LEFTER

Pagină lăsată albă
Prefaţă
Lucrarea de faţă urmează, cu unele adăugiri, programa cursului de Calcul diferenţial şi
integral pentru funcţii de o variabilă reală predat pe primul semestru studenţilor din anul
I ai Facultăţii de Matematică de la Universitatea ,,Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi.
Conceptele şi metodele de analiză matematică prezentate ı̂n acest curs, ı̂n cadrul in-
tuitiv al axei numerelor reale, sunt unele fundamentale şi sunt ulterior folosite la o multi-
tudine de alte cursuri de Analiză matematică, Ecuaţii diferenţiale, Topologie, Geometrie,
Probabilităţi, Mecanică şi Analiză funcţională. Nu credem că exagerăm dacă afirmăm
că tehnicile de calcul diferenţial şi integral pe axa reală conţin, in nuce, multe dintre
dezvoltările ulterioare ale Analizei matematice pe spaţii mai generale sau ı̂nzestrate cu
proprietăţi speciale.
Concepte precum cele de convergenţă şi convergenţă uniformă, continuitate şi continu-
itate uniformă, derivabilitate şi diferenţiabilitate, deschidere şi ı̂nchidere, integrabilitate
Riemann şi integrabilitate Riemann-Stieltjes sunt, fără ı̂ndoială, fundamente pe care se
sprijină orice construcţie ulterioară din cadrul ramurilor matematice mai sus menţionate.
Cu siguranţă, există multe cărţi, deja clasice sau mai noi, care cuprind parţial sau
ı̂n totalitate aspectele conţinute ı̂n acest curs (a se vedea Bibliografia), dar principalul
obiectiv pe care ı̂l avem ı̂n vedere aici este de a oferi materialul necesar ı̂ntr-o formă
concisă, cât mai apropiată de nivelul obişnuit al studenţilor anului I, cu trimiteri, pe de o
parte, la chestiuni care trebuie să facă parte din bagajul matematic de la teminarea liceului
şi, pe de altă parte, la aspecte care ı̂nlesnesc conexiunile cu alte cursuri ce urmează ı̂n
cadrul curriculei facultăţii. În plus, este ı̂n intenţia autorilor ca acest curs să fie ı̂n scurt
timp ı̂nsoţit de o culegere de exerciţii şi probleme care să acopere partea de seminar
aferentă cursului.
Subliniem faptul că structura acestui curs este ı̂ntrucâtva paradoxală, ı̂n măsura ı̂n
care nu reprezintă propriu-zis o continuare a unei materii deja studiate sau o noutate
absolută pentru studenţi, ci o reluare ı̂nsoţită de multiple completări a materiei studiate
la Analiză matematică ı̂n ultimele două clase de liceu. Astfel, este de aşteptat ca studenţii
să cunoască o bună parte dintre elementele prezentate aici, unele neputând fi integral
reanalizate sau demonstrate ı̂n cadrul cursului, din lipsă de timp. Din acest motiv, am
inclus, la finalul lucrării, o serie de anexe ce cuprind astfel de elemente referitoare la funcţii
elementare şi proprietăţile lor, limite fundamentale, derivatele şi primitivele principalelor
funcţii ı̂ntâlnite ı̂n practică. De altfel, o cuprindere completă a acestor aspecte ı̂n cadrul
cursului, chiar dacă ar exista spaţiul şi timpul necesare, nu ar fi o ı̂ntreprindere lesnicioasă,
ı̂ntrucât introducerea riguroasă a multor noţiuni cu care se operează ı̂n mod uzual necesită
preparative ı̂ndelungate şi o ordonare logică semnificativ diferită faţă de nevoile unei
i
prezentări eficiente din punct de vedere didactic. Cu titlu de exemplu, doar introducerea
riguroasă a multora dintre funcţiile elementare (exponenţiale, logaritmice, trigonometrice)
ar avea nevoie de multe dintre rezultatele de analiză matematică studiate aici (şi, ı̂n unele
cazuri, mai mult decât atât), aşa ı̂ncât o prezentare coerentă din punct de vedere logic
ar ı̂nsemna studiul conceptelor principale, exemplificarea pe funcţii simple (raţionale, de
exemplu) definirea celorlalte funcţii şi apoi reluarea implicaţiilor ce decurg din studiul
anterior pe cazul acestor funcţii (cum ar fi limite fundamentale, derivate, primitive).
Cursul este structurat ı̂n cinci capitole principale şi un capitol auxiliar ce grupează
mai multe anexe. În continuare, facem o scurtă prezentare a tuturor acestor capitole şi a
conexiunilor dintre ele.
Primul capitol conţine unele aspecte generale de teoria mulţimilor şi introduce, ı̂ntr-o
manieră axiomatică, mulţimea numerelor reale. Sunt, de asemenea, demonstrate o serie de
rezultate fundamentale legate de structura acestei mulţimi ı̂n cadrul căreia vor fi ulterior
introduse toate noţiunile ce vor fi studiate.
Al doilea capitol studiază şirurile numerice, şirurile de funcţii, seriile numerice şi seriile
de funcţii. Încă de la prima secţiune a acestui capitol ı̂ntâlnim conceptul definitoriu al
Analizei matematice, şi anume acela de convergenţă. Mai ı̂ntâi, studiem pe larg acest
concept pentru şiruri de numere reale şi prezentăm o serie de criterii de convergenţă care
permit, ı̂n particular, deducerea convergenţei unor şiruri remarcabile şi, ı̂n unele cazuri,
determinarea limitelor lor. Din motivele prezentate mai sus, o serie de limite remarcabile
(fundamentale) sunt grupate ı̂n anexă ı̂n cadrul ultimului capitol. Extinderea conceptului
de convergenţă de la şiruri la serii prin intermediul şirului sumelor parţiale permite studiul
comportării seriilor numerice. În mod obişnut, după prezentarea unor proprietăţi generale,
discuţia se ı̂mparte ı̂ntre serii cu termeni pozitivi (nenegativi) şi serii cu termeni oarecare.
De asemenea este prezentat şi studiat conceptul de absolută convergenţă. Următoarea
temă de discuţie o reprezintă şirurile de funcţii pentru care prezentăm două concepte
de convergenţă: convergenţa punctuală şi convergenţa uniformă. Motivarea acestui din
urmă tip de convergenţă se face, la nivelul acestui capitol, prin necesitatea de transmitere
a proprietăţii de mărginire de la funcţiile termen la funcţia limită, dar ulterior, ı̂n fiecare
dintre următoarele trei capitole, convergenţa uniformă ı̂şi va dovedi eficacitatea decisivă şi
ı̂n transmiterea şi altor proprietăţi: continuitate, derivabilitate, integrabilitate. În sfârşit,
capitolul se ı̂ncheie cu o prezentare a convergenţelor pentru serii de funcţii şi cu descrierea
cazului cu totul remarcabil al seriilor de puteri, caz care va avea o mare importanţă ı̂n
cadrul Capitolului 4.
În capitolul al treilea se studiază conceptul de limită a unei funcţii ı̂ntr-un punct (şi la
±∞) şi apoi pe această bază este introdusă noţiunea de continuitate. Discuţia riguroasă a
acestor concepte necesită câteva noţiuni de topologie, care, de fapt, deschid capitolul. De
asemenea, sunt introduse şi studiate, prin intermediul unor rezultate de primă importanţă
pentru dezvoltările ulterioare, proprietatea valorii intermediare (sau proprietatea lui Dar-
boux) şi noţiunea de funcţie uniform continuă pe o mulţime. Conservarea continuităţii
prin convergenţa uniformă, atât ı̂n cazul şirurilor de funcţii, cât şi pentru serii de funcţii
ı̂ncheie capitolul.
Capitolul al patrulea introduce şi studiază conceptul central al acestui curs: acela de
funcţie derivabilă. Sunt prezentate consecinţele imediate ale acestei noţiuni (printre care
ii
faptul că derivabilitatea implică continuitatea) şi apoi sunt demonstrate rezultatele funda-
mentale ale teoriei: Teoremele lui Fermat, Rolle, Lagrange, Cauchy precum şi consecinţele
acestora. Mai multe exemple ilustrează principalele aspecte discutate, iar un alt aspect
esenţial, şi anume modul ı̂n care aceste rezultate permit reprezentarea grafică a funcţiilor
face obiectul unei anexe speciale din Capitolul 6. Un alt fapt esenţial este posibilitatea
dezvoltării unor funcţii ı̂n serii de puteri, iar acesta este abordat odată cu studiul For-
mulei lui Taylor ı̂n două variante: cu rest Peano şi cu rest Lagrange. Din nou, capitolul
se ı̂ncheie cu studiul modului ı̂n care proprietatea studiată (derivabilitatea, ı̂n cazul de
faţă) se transmite prin intermediul convergenţei şirurilor şi seriilor de funcţii.
Ultimul capitol principal, al cincilea, este dedicat studiului integrabilităţii Riemann şi
unei scurte introduceri ı̂n integrala Riemann-Stieltjes. După prezentarea conceptului de
integrală ı̂n sens Riemann este studiată Teorema Leibniz-Newton şi sunt demonstrate mai
multe criterii de integrabilitate Riemann, ocazie care ne permite să discutăm mai multe
clase de funcţii integrabile, precum şi proprietăţi ale integralei. Transferul de integrabi-
litate la şiruri şi serii de funcţii este, de asemenea, discutat şi, ı̂n plus, este prezentată o
versiune a Formulei lui Taylor cu rest integral. O secţiune este dedicată unor metode de
calcul al integralelor Riemann. În final, ca o extindere a integralei Riemann, dar şi ca o
anticipare a unor tipuri de integrale ce vor fi studiate ulterior, este introdusă şi studiată,
ı̂n unele aspecte esenţiale, integrala Riemann-Stieltjes.
Capitolul al şaselea grupează opt anexe ce cuprind unele sinteze formate din elemente
care trebuie să fie cunoscute de către toţi studenţii atât pentru facilitarea parcurgerii şi
ı̂nţelegerii părţii teoretice, cât şi pentru rezolvarea exerciţiilor.
Autorii
iii
Cuprins
Prefaţă i
1 Mulţimea numerelor reale, R 1

1.1 Preliminarii: mulţimi, funcţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1
1.2 Mulţimea numerelor reale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 4
2 Şiruri şi serii 14

2.1 Şiruri de numere reale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 14
2.2 Serii de numere reale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 31
2.2.1 Serii cu termeni pozitivi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 35
2.2.2 Serii cu termeni oarecare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 42
2.2.3 Produsul a două serii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 47
2.3 Şiruri de funcţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 49
2.4 Serii de funcţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 53
2.5 Serii de puteri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 55
3 Limite de funcţii şi continuitate 59

3.1 Noţiuni de topologie pe dreapta reală . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 59
3.2 Limite de funcţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 63
3.3 Funcţii continue . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 68
3.4 Transfer de continuitate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 80
4 Calcul diferenţial 83
4.1 Derivabilitate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 83
4.2 Rezultate fundamentale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 88
4.3 Formula lui Taylor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 103
4.4 Transfer de derivabilitate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 107
5 Calcul integral 110

5.1 Integrala Riemann . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 110
5.2 Clase de funcţii integrabile şi proprietăţi ale integralei . . . . . . . . . . . . 115
5.3 Metode de calcul al integralelor Riemann . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 128
5.4 Integrala Riemann-Stieltjes: introducere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 131
iv
6 Anexe 137
6.1 Elemente de logică matematică . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 137
6.2 Formule de calcul prescurtat . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 139
6.3 Funcţii numerice – elemente de bază . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 140
6.4 Formule trigonometrice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 149
6.5 Limite fundamentale de şiruri şi de funcţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . 152
6.6 Derivate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 154
6.7 Reprezentarea grafică a funcţiilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 158
6.8 Primitive . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 162
Bibliografie 166
Lista rezultatelor principale 167
v
Capitolul 1
Mulţimea numerelor reale, R
1.1 Preliminarii: mulţimi, funcţii

Noţiunea de mulţime este una fundamentală, adică nu se defineşte (ca şi punctul sau
dreapta ı̂n geometrie). Acceptăm totuşi că o mulţime este o colecţie de obiecte diferite.
Vom nota mulţimile cu litere mari A, B, C, ... Obiectele dintr-o mulţime se numesc ele-
mente ale mulţimii şi le vom nota cu litere mici a, b, c, ... Dacă A este o mulţime şi x un
element al său, atunci scriem x ∈ A. În caz contrar, scriem x ∈ / A. Postulăm existenţa
mulţimii care nu conţine niciun element şi pe care o numim mulţimea vidă şi o notăm ∅.
O mulţime A se numeşte submulţime a unei mulţimi B (spunem şi că A este inclusă ı̂n
B) dacă orice element al lui A aparţine lui B. Scrierea cuantificată a acestei situaţii este:
∀x ∈ A, x ∈ B.
Notaţia utilizată este A ⊂ B. Situaţia contrară se notează prin A ̸⊂ B şi revine la
∃x ∈ A, x ∈
/ B.
Este evident că A ⊂ A şi ∅ ⊂ A, oricare ar fi mulţimea A. Două mulţimi sunt egale dacă
au aceleaşi elemente. Notăm egalitatea dintre mulţimile A şi B prin A = B. O observaţie
esenţială pentru demonstrarea egalităţii dintre două mulţimi A şi B este faptul că A = B
este echivalent cu A ⊂ B şi B ⊂ A. Dacă A şi B nu sunt egale scriem A ̸= B, ceea ce,
conform observaţiei precedente, revine la a spune că A nu este inclusă ı̂n B sau B nu este
inclusă ı̂n A. Aşadar, conform unor principii bine cunoscute ale logicii (a se vedea Anexa
6.1) avem:
A ̸= B ⇔ ∃x ∈ A, x ∈ / B sau ∃x ∈ B, x ∈ / A.
Fie A o mulţime. Notăm cu P(A) mulţimea submulţimilor sale. Este din nou clar că
∅, A ∈ P(A).
Fie X, Y mulţimi şi A, B ∈ P(X). Definim:

• reuniunea mulţimilor A şi B
A ∪ B = {x ∈ X | x ∈ A sau x ∈ B};
1
2 Capitolul 1. Mulţimea numerelor reale, R
• intersecţia mulţimilor A şi B
A ∩ B = {x ∈ X | x ∈ A şi x ∈ B};
• diferenţa mulţimilor A şi B
A \ B = {x ∈ X | x ∈ A şi x ∈
/ B};
• diferenţa simetrică a mulţimilor A şi B
A∆B = (A \ B) ∪ (B \ A);
• complementara lui A faţă de X
cX A = X \ A;
• produsul cartezian al mulţimilor X şi Y este mulţimea perechilor ordonate (x, y) cu

x ∈ X şi y ∈ Y , adică
X × Y = {(x, y) | x ∈ X şi y ∈ Y }.
Fie A, B, C ∈ P(X). Listăm mai jos câteva proprietăţi utile, care pot fi verificate
relativ uşor.
• A ∪ B = B ∪ A; (A ∪ B) ∪ C = A ∪ (B ∪ C);
• A ∩ B = B ∩ A; (A ∩ B) ∩ C = A ∩ (B ∩ C);
• A ∩ (B ∪ C) = (A ∩ B) ∪ (A ∩ C); A ∪ (B ∩ C) = (A ∪ B) ∩ (A ∪ C);
• A \ B = A ∩ cX B;
• A ∩ (B \ C) = (A ∩ B) \ (A ∩ C) = (A ∩ B) \ C;
• (A ∩ B) \ C = (A \ C) ∩ (B \ C); (A ∪ B) \ C = (A \ C) ∪ (B \ C);
• cX (A ∪ B) = cX A ∩ cX B; cX (A ∩ B) = cX A ∪ cX B (Legile lui de Morgan).
Reuniunea şi intersecţia pot fi extinse la familii oarecare de mulţimi. Astfel, dacă I
este o mulţime de indici şi (Ai )i∈I este o familie de părţi ale unei mulţimi arbitrare X,
numim reuniunea familiei (Ai )i∈I mulţimea
[
Ai = {x ∈ X | ∃i ∈ I astfel ı̂ncât x ∈ Ai }.
i∈I
Numim intersecţia familiei (Ai )i∈I mulţimea

\
Ai = {x ∈ X | x ∈ Ai , ∀i ∈ I}.
i∈I
1.1. Preliminarii: mulţimi, funcţii 3
[ \
Dacă I = {1, 2, ..., n} sau I = N∗ , atunci vom scrie ı̂n loc de Ai (respectiv, Ai )
i∈I i∈I
n
[ ∞
[ n ∞
T T
Ai sau Ai (respectiv, Ai sau Ai ), după caz.
i=1 i=1 i=1 i=1
Fie X, Y mulţimi nevide.
Definiţia 1.1.1 Se numeşte funcţie definită pe X cu valori ı̂n Y un procedeu (notat,

de exemplu, f ) care asociază fiecărui element x ∈ X un unic element y ∈ Y. Pentru a
desemna funcţia f, scriem f : X → Y ; pentru a preciza corespondenţa dintre elementele
x şi y scriem f (x) = y şi spunem că y este imaginea lui x sau că x este contraimagine
a lui y. Mulţimea X se numeşte domeniul de definiţie al funcţiei f, iar mulţimea Y se
numeşte codomeniul său.
Definiţia 1.1.2 Fie A ⊂ X şi B ⊂ Y. Imaginea lui A prin f este mulţimea
f (A) = {f (x) | x ∈ A},
iar contraimaginea lui B prin f este
f −1 (B) = {x ∈ X | f (x) ∈ B}.
Mulţimea f (X) se numeşte imaginea lui f şi se notează Im f.
Observaţia 1.1.3 Cum pot exista mai multe elemente ı̂n X care au imaginea y, scriem
x ∈ f −1 ({y}). Pentru simplitate, vom nota f −1 ({y}) cu f −1 (y). Conchidem că simbolul
f −1 nu desemnează, ı̂n general, o funcţie.
Definiţia 1.1.4 În notaţiile date, funcţia f se numeşte injectivă dacă pentru orice ele-
mente x1 , x2 ∈ X cu x1 ̸= x2 rezultă f (x1 ) ̸= f (x2 ).
Observaţia 1.1.5 Pe baza principiilor logicii (a se vedea Anexa 6.1), injectivitatea lui f
este echivalentă cu proprietatea
∀x1 , x2 ∈ X, f (x1 ) = f (x2 ) ⇒ x1 = x2 .
Definiţia 1.1.6 Funcţia f se numeşte surjectivă dacă
∀y ∈ Y, ∃x ∈ X astfel ı̂ncât f (x) = y,
sau, echivalent, Im f = Y.
Definiţia 1.1.7 Funcţia f se numeşte bijectivă dacă este simultan injectivă şi surjectivă.
Definiţia 1.1.8 Graficul funcţiei f este submulţimea produsului cartezian X × Y definită

prin
gr f = {(x, f (x)) | x ∈ X}.
Definiţia 1.1.9 Fie X, Y, Z mulţimi nevide şi f : X → Y, g : Y → Z. Se numeşte

compunerea funcţiei g cu funcţia f funcţia g ◦ f : X → Z dată prin
(g ◦ f )(x) = g(f (x)).
Definiţia 1.1.10 Fie A o submulţime nevidă a lui X.

(i) Dacă f : X → Y este o funcţie, numim restricţia lui f la mulţimea A ⊂ X funcţia
f |A : A → Y, (f |A )(x) := f (x).
(ii) Dacă f0 : A ⊂ X → Y este o funcţie dată, atunci orice funcţie f : X → Y cu

proprietatea că f |A = f0 se numeşte prelungire a funcţiei f0 .
1.2 Mulţimea numerelor reale

Toate noţiunile care vor fi discutate ı̂n acest curs vor fi dezvoltate pornind de la mulţimea
numerelor reale, notată cu R. Există mai multe modele ale mulţimii numerelor reale: al
lui Dedekind, bazat pe noţiunea de tăietură, al lui Weierstrass, care foloseşte noţiunea
de fracţie zecimală, modelul lui Cantor, care are la bază noţiunea de şir fundamental de
numere raţionale.
Vom indica o definiţie axiomatică a mulţimii numerelor reale. Astfel, vom numi
mulţimea numerelor reale, notată R, o mulţime nevidă ı̂nzestrată cu două operaţii al-
gebrice + (adunarea) şi · (ı̂nmulţirea) şi cu o relaţie de ordine ≤ şi care satisface grupele
de axiome I, II, III de mai jos.
I. (R, +, ·) este corp comutativ, adică:

(I.1) x + (y + z) = (x + y) + z, ∀x, y, z ∈ R
(I.2) x + y = y + x, ∀x, y ∈ R
(I.3) ∃ 0 ∈ R astfel ı̂ncât 0 + x = x, ∀x ∈ R
(I.4) ∀ x ∈ R, ∃ −x ∈ R astfel ı̂ncât x + (−x) = 0
(I.5) x · (y · z) = (x · y) · z, ∀x, y, z ∈ R
(I.6) x · y = y · x, ∀x, y ∈ R
(I.7) ∃ 1 ∈ R, 1 ̸= 0 astfel ı̂ncât 1 · x = x, ∀x ∈ R
(I.8) ∀ x ∈ R, x ̸= 0, ∃ x−1 ∈ R (notat şi x1 ) astfel ı̂ncât x · x−1 = 1
(I.9) x · (y + z) = x · y + x · z, ∀x, y, z ∈ R
II. (R, +, ·, ≤) este un corp total ordonat, adică:
(II.1) ∀x ∈ R, x ≤ x (reflexivitate)
(II.2) ∀x, y, z ∈ R, (x ≤ y şi y ≤ z) ⇒ x ≤ z (tranzitivitate)
(II.3) ∀x, y ∈ R, (x ≤ y şi y ≤ x) ⇒ x = y (antisimetrie)
(II.4) ∀x, y ∈ R, x ≤ y sau y ≤ x (ordine totală)
(II.5) ∀x, y, z ∈ R, x ≤ y ⇒ x + z ≤ y + z (compatibilitatea cu adunarea)
(II.6) ∀x, y, z ∈ R, (0 ≤ z şi x ≤ y) ⇒ x·z ≤ y ·z (compatibilitatea cu ı̂nmulţirea).
Înainte de a prezenta ultima axiomă a mulţimii numerelor reale, avem nevoie de câteva
definiţii suplimentare.
1.2. Mulţimea numerelor reale 5
Fie A ⊂ R. Spunem că x ∈ R este un majorant al mulţimii A dacă pentru orice

a ∈ A are loc a ≤ x. O mulţime care admite cel puţin un majorant se numeşte majorată
sau mărginită superior. Analog se defineşte noţiunea de minorant şi mulţime minorată
sau mărginită inferior. O mulţime care este simultan minorată şi majorată se numeşte
mărginită. Dacă pentru o mulţime A ⊂ R există cel mai mic majorant x0 ∈ R, atunci x0 se
numeşte marginea superioară sau supremum al mulţimii A. Dacă există, marginea supe-
rioară a mulţimii A ⊂ R se notează sup A. Analog, definim marginea inferioară: dacă pen-
tru o mulţime A ⊂ R există cel mai mare minorant x1 ∈ R, atunci x1 se numeşte marginea
inferioară sau infimum al mulţimii A. Dacă există, marginea inferioară a mulţimii A ⊂ R
se notează inf A. A nu se confunda marginea superioară (respectiv, inferioară) a unei
mulţimi cu cel mai mare element al mulţimii, numit maxim şi notat (atunci când există)
cu max A (respectiv, cu cel mai mic element al mulţimii, notat (atunci când există) cu
min A). Suntem acum ı̂n măsură să formulăm şi ultima axiomă care defineşte mulţimea
R.
(III) (Axioma de completitudine sau axioma Cantor-Dedekind) Orice mulţime

nevidă şi majorată a lui R admite margine superioară ı̂n R.
Demonstraţia riguroasă a faptului că ı̂ntr-adevăr există o mulţime cu proprietăţile I,

II, III este destul de laborioasă. În plus, se poate demonstra că acestă mulţime este unică
până la un izomorfism de corpuri total ordonate.
Exemplul 1.2.1 Fie R := {a, b}, cu a ̸= b.
• Operaţia de adunare este definită astfel: a + a = a, a + b = b + a = b, b + b = a.

• Operaţia de ı̂nmulţire este definită astfel: a · a = a, a · b = b · a = a, b · b = b.
• Relaţia de ordine este definită astfel: a ≤ a, b ≤ b, a ≤ b.
Această mulţime structurată cu operaţiile şi relaţia de ordine de mai sus satisface toate
axiomele lui R, mai puţin II.5.
După ce am definit mulţimea R şi ne-am asigurat că există, să dăm şi un scurt ”ghid
de utilizare” al acestei mulţimi de bază.
Mai ı̂ntâi să spunem că vom utiliza notaţia x < y pentru a desemna că x ≤ y şi x ̸= y.
Notaţia x ≥ y e un alt fel de a scrie că y ≤ x. Numerele reale x cu x ≥ 0 se numesc
numere pozitive, iar cele cu x ≤ 0 se numesc negative. În plus, numerele reale x cu x > 0
se numesc strict pozitive, iar cele cu x < 0 se numesc strict negative. Pentru orice x, y ∈ R
vom scrie x − y ı̂n loc de x + (−y), iar dacă y ̸= 0 vom scrie xy ı̂n loc de x · y −1 . Notaţia
x · y va fi prescurtată prin xy. Dacă x ∈ R, atunci −x se numeşte opusul lui x iar dacă
x ∈ R \ {0}, atunci x−1 se numeşte inversul lui x. Este de asemenea clar că opusul unui
număr real este unic şi la fel pentru inversul unui număr real nenul. Prin x2 ı̂nţelegem
x · x.
Au loc următoarele proprietăţi ce se demonstrează pe baza seturilor de axiome I şi
II.
Propoziţia 1.2.2 Fie x, y, z ∈ R. Atunci:

(i) 0 · x = 0;
(ii) (−1) · x = −x;
(iii) dacă x · y = 0, atunci x = 0 sau y = 0;
(iv) dacă x ≤ y, atunci −y ≤ −x;
(v) dacă x ≤ y şi z ≤ 0, atunci xz ≥ yz;
(vi) dacă 0 ≤ x şi 0 ≤ y, atunci 0 ≤ xy;
(vii) 0 ≤ x2 ;
(viii) 0 < 1;
(ix) dacă 0 < x, atunci 0 < x−1 ;
(x) dacă 0 < x < y, atunci 0 < y −1 < x−1 .
Demonstraţie. (i) Folosim axiomele I.3 şi I.9 pentru a scrie, pentru orice x ∈ R,
0 · x = (0 + 0) · x = 0 · x + 0 · x.
Cum 0 · x ∈ R, conform axiomei I.4 admite un opus cu care adunăm ambii membri ai
egalităţi de mai sus şi folosind I.1, avem
0 = 0 · x,
adică concluzia.
(ii) Pentru orice x ∈ R, din punctul anterior şi din axiomele I.4, I.9, I.7 avem
0 = 0 · x = (1 + (−1)) · x = 1 · x + (−1) · x = x + (−1) · x,
ceea ce ı̂nseamnă că opusul lui x este (−1) · x, deci
−x = (−1) · x.
(iii) Presupunem că x · y = 0, dar x ̸= 0 şi y ̸= 0. Atunci există, conform axiomei I.8,
x−1 şi ı̂nmulţind relaţia xy = 0 cu acest număr real, folosind şi I.5, avem
x−1 · x · y = x−1 · 0,

adică,
y = x−1 · 0,
ceea ce, conform (i), ı̂nseamnă că y = 0. Am ajuns la o contradicţie, deci presupunerea
că x ̸= 0 şi y ̸= 0 este falsă, ceea ce ı̂nseamnă că x = 0 sau y = 0.
(iv) În relaţia x ≤ y adunăm succesiv −x şi −y şi, pe lângă axiome deja utilizate,
folosim şi II.5. Obţinem
x ≤ y ⇒ −x + x ≤ −x + y ⇒ 0 ≤ −x + y
⇒ −y ≤ −x + y + (−y) ⇒ −y ≤ −x.
(v) Din punctul anterior,
z ≤ 0 ⇒ −0 ≤ −z ⇒ 0 ≤ −z.
Putem acum folosi axioma II.6, punctul (ii) şi din nou punctul (iv) pentru a scrie
x ≤ y ⇒ x · (−z) ≤ y · (−z) ⇒ x · (−1) · z ≤ y · (−1) · z

⇒ − (x · z) ≤ − (y · z) ⇒ y · z ≤ x · z.
(vi) Cum 0 ≤ x şi 0 ≤ y, conform axiomei II.6
0·y ≤x·y
şi din (i) avem concluzia.

(vii) Dacă 0 ≤ x, ı̂nmulţim această relaţie cu x şi din II.6 şi (i),
0 · x ≤ x · x,
deci
0 ≤ x2 .
Dacă x < 0 ı̂nmulţim această relaţie cu x şi folosim (v) pentru a scrie
x · x ≥ 0 · x,
adică din nou concluzia.

(viii) Cum 1 = 1 · 1, din punctul precedent obţinem că 0 ≤ 1. Dar, conform axiomei
I.7, 1 ̸= 0, deci 0 < 1.
(ix) Ştim că 0 < x. Evident, x−1 există şi este nenul. Dacă am avea x−1 < 0, atunci
din (v) am avea
0 · x−1 ≥ x · x−1 ,
adică 0 ≥ 1, ceea ce contrazice punctul anterior.
(x) E clar că x−1 ̸= y −1 . Înmulţim succesiv inegalitatea dată cu numerele strict pozitive
(conform (ix)) x−1 şi y −1 . Utilizăm o dată ı̂n plus axioma II.6 şi punctele anterioare şi
avem
0 < x < y ⇒ 0 < 1 ≤ x−1 · y ⇒ 0 < y −1 ≤ x−1 ,
de unde deducem concluzia. □
Definiţia 1.2.3 Pentru orice număr real x, definim modulul sau valoarea absolută a lui
x prin
x, dacă x ≥ 0
|x| =
−x, dacă x < 0.
Propoziţia 1.2.4 (proprietăţile modulului) Au loc proprietăţile:

(i) |x| ≥ 0 pentru orice x ∈ R şi |x| = 0 dacă şi numai dacă x = 0.
(ii) |xy| = |x| · |y| pentru orice x, y ∈ R.
(iii) |x + y| ≤ |x| + |y| pentru orice x, y ∈ R.
(iv) ||x| − |y|| ≤ |x − y| pentru orice x, y ∈ R.
Demonstraţie. Proprietăţile de la (i) sunt evidente din ı̂nsăşi definiţia valorii absolute.
Punctul (ii) see verifică imediat considerând cele patru situaţii legate de semnele nu-
merelor x şi y.
Arătăm inegalitatea de la (iii). Dacă x = 0 sau y = 0 proprietatea este evidentă. Dacă
x, y > 0 atunci x + y > 0 şi
|x + y| = x + y = |x| + |y| ,
deci are loc chiar egalitatea. Dacă x, y < 0 atunci x + y < 0 şi
|x + y| = − (x + y) = −x − y = |x| + |y| ,
şi din nou are loc egalitatea.

Presupunem acum că x > 0 şi y < 0. Distingem două posibilităţi: dacă x + y ≥ 0
atunci, pentru că y < |y| , avem
|x + y| = x + y = |x| + y < |x| + |y| ,
iar dacă dacă x + y < 0 atunci, pentru că −x < |x| , avem
|x + y| = −x − y = −x + |y| < |x| + |y| .
Ultimul caz rămas, şi anume x < 0 şi y > 0 se deduce din cel precedent prin inversarea
rolurilor lui x şi y.
Pentru punctul (iv) observăm că, pe baza punctului (iii), pentru orice x, y ∈ R avem
|x| = |x − y + y| ≤ |x − y| + |y| ,
adică
|x| − |y| ≤ |x − y| .
Din nou inversând x cu y, avem
|y| − |x| ≤ |y − x| = |x − y|
şi cele două relaţii asigură concluzia. □
Presupunem cunoscute funcţiile numerice fundamentale, precum şi formulele de calcul

prescurtat cu numere reale (a se vedea Anexele 6.2, 6.3, 6.4).
Suntem acum ı̂n posesia tuturor elementelor pentru a analiza conceptele de margine
superioară şi inferioară. Evident, antisimetria relaţiei de ordine pe R şi Axioma de comple-
titudine asigură că pentru o mulţime mărginită superior sup există şi este unic determinat.
Teorema 1.2.5 (de caracterizare a marginii superioare) Fie A o submulţime nevi-

dă a lui R. Elementul α ∈ R este marginea superioară a lui A dacă şi numai dacă au loc
proprietăţile:
(i) x ≤ α pentru orice x ∈ A;
(ii) ∀ε > 0, ∃xε ∈ A astfel ı̂ncât α − ε < xε .
Demonstraţie. Fie α = sup A. Este clar că (i) exprimă faptul că α este majorant pentru
A, iar (ii), faptul că orice număr real mai mic decât α nu este majorant pentru A, deci α
este cel mai mic dintre majoranţi. □
În mod cu totul analog, avem următorul rezultat.
Teorema 1.2.6 (de caracterizare a marginii inferioare) Fie B o submulţime nevidă

a lui R. Elementul β ∈ R este marginea inferioară a lui B dacă şi numai dacă au loc
proprietăţile:
(i) β ≤ x pentru orice x ∈ B;
(ii) ∀ε > 0, ∃xε ∈ B astfel ı̂ncât xε < β + ε.
Propoziţia 1.2.7 Dacă A este o submulţime nevidă a lui R care este majorată, atunci
mulţimea B = −A := {x ∈ R | − x ∈ A} este minorată, admite infimum şi
inf(−A) = − sup A.
Demonstraţie. Existenţa lui sup A este asigurată de axioma Cantor-Dedekind. Este su-
ficient să verificăm că − sup A satisface proprietăţile teoremei precedente pentru a fi
inf(−A). Într-adevăr, din Teorema de caracterizare a marginii superioare, avem

x ≤ α pentru orice x ∈ A
α := sup A ⇔
∀ε > 0, ∃xε ∈ A astfel ı̂ncât α − ε < xε .
deci

−x ≥ β pentru orice − x ∈ −A
β := −α = − sup A ⇔
∀ε > 0, ∃ (−xε ) ∈ −A astfel ı̂ncât β + ε > −xε ,
adică β = inf(−A). □
O consecinţă imediată este următoarea teoremă.
Teorema 1.2.8 Orice submulţime nevidă minorată a lui R admite margine inferioară ı̂n
R.
Demonstraţie. Fie B nevidă minorată. Atunci −B este majorată, deci admite supremum.
Cum sup(−B) = − inf B, deducem că B admite infimum. □
Observaţia 1.2.9 Atunci când există, infimumul unei mulţimi este unic.
Observaţia 1.2.10 O observaţie foarte utilă este următoarea: dacă A, B sunt mulţimi
mărginite nevide astfel ı̂ncât A ⊂ B, atunci
inf B ≤ inf A ≤ sup A ≤ sup B.

Să trecem ı̂n revistă câteva submulţimi remarcabile ale lui R. Deducem că odată cu 1
mulţimea R conţine şi elementele 2 = 1 + 1, 3 = (1 + 1) + 1, ... Definim astfel mulţimea
numerelor naturale, notată N, ca fiind cea mai mică submulţime a lui R care conţine pe 0 şi
odată cu elementul n conţine şi elementul n + 1. Mulţimea numerelor naturale posedă şi
proprietatea că orice submulţime nevidă a sa are un cel mai mic element. Dacă la mulţimea
N adăugăm opusele numerelor naturale, obţinem mulţimea numerelor ı̂ntregi, notată Z.
Tot din axiomele de mai sus, observăm că dacă x, y ∈ Z, y ̸= 0, x · y −1 ∈ R. Numerele
reale de aceasta formă determină mulţimea numerelor raţionale, notată Q. Este uşor de
văzut că mulţimea Q satisface grupul de axiome de la I şi II. Axioma de completitudine
nu este ı̂nsă satisfăcută, un exemplu clasic fiind mulţimea {x ∈ Q | 0 < x2 < 2}, care este
nevidă, dar nu admite margine superioară
√ ı̂n Q. Numerele reale care nu aparţin lui Q se
numesc iraţionale. De exemplu, 2 ∈ R \ Q. Este important de remarcat că suma dintre
un număr raţional şi un număr iraţional este un număr iraţional. De asemenea, produsul
dintre un număr raţional nenul şi un număr iraţional este un număr iraţional.
Astfel, considerăm mulţimile:
• N = {0, 1, 2, 3, ...} - mulţimea numerelor naturale
• Z = {..., −2, −1, 0, 1, 2, ...} - mulţimea numerelor ı̂ntregi

nm o
• Q= m, n ∈ Z, n ̸= 0 - mulţimea numerelor raţionale
n
• R - mulţimea numerelor reale (despre care vom vorbi mai pe larg ı̂n continuare)
• N∗ , Z∗ , Q∗ , R∗ - mulţimile corespunzătoare din care se elimină elementul 0.
Să observăm că ı̂n definiţia lui Q se ı̂ncalcă tacit convenţia ca ı̂n descrierea unei mulţimi
elementele să fie distincte.
În continuare vom nota prin:
R+ – mulţimea numerelor reale pozitive;
R∗+ – mulţimea numerelor reale strict pozitive;
R− – mulţimea numerelor reale negative;
R∗− – mulţimea numerelor reale strict negative.
Cu aceste notaţii, putem scrie R = R+ ∪ R− , unde R+ ∩ R− = {0}.

Fie a, b ∈ R, a < b. Folosim următoarele notaţii, iar mulţimile astfel definite se numesc
intervale:
• [a, b] := {x ∈ R | a ≤ x ≤ b}
• [a, b) := {x ∈ R | a ≤ x < b}
• (a, b] := {x ∈ R | a < x ≤ b}
• (a, b) := {x ∈ R | a < x < b}
• [a, +∞) := {x ∈ R | a ≤ x}
• (a, +∞) := {x ∈ R | a < x}
• (−∞, a] := {x ∈ R | x ≤ a}
• (−∞, a) := {x ∈ R | x < a}.
Primele patru intervale se numesc mărginite, iar următoarele, nemărginite. Precizăm

că deocamdată simbolurile +∞, −∞ reprezintă doar notaţii. Se poate arăta că toate
intervalele definite mai sus sunt mulţimi nevide. De exemplu, a+b
2
∈ (a, b). De asemenea,
putem asimila R cu intervalul (−∞, +∞). Folosim şi convenţiile
[a, a] = {a} , [a, a) = (a, a] = ∅.
Observaţia 1.2.11 O observaţie foarte importantă ı̂n practică este următoarea: dacă
x > 0 şi y ∈ R, atunci
|y| ≤ x ⇔ −x ≤ y ≤ x ⇔ y ∈ [−x, x],
şi
|y| < x ⇔ −x < y < x ⇔ y ∈ (−x, x) .
Prezentăm ı̂n continuare câteva rezultate remarcabile referitoare la structura mulţimii

numerelor reale.
Teorema 1.2.12 (Proprietatea lui Arhimede) Pentru orice x > 0 şi y > 0, există
n ∈ N astfel ı̂ncât nx > y.
Demonstraţie. Dacă presupunem contrarul concluziei (metoda reducerii la absurd), atunci
y este un majorant al mulţimii nevide {nx | n ∈ N}. Din axioma de completitudine există
numărul real α, supremumul acestei mulţimi. Din teorema de caracterizare a marginii
superioare, pentru ε = x există yε = mε x (unde mε ∈ N) astfel ı̂ncât α − x < mε x ≤ α.
Deducem că α < (mε + 1)x. Cum mε + 1 ∈ N, ajungem la o contradicţie cu faptul că α
este majorant al mulţimii scrise mai sus. □
Propoziţia 1.2.13 (i) Mulţimea numerelor naturale este nemărginită superior.

(ii) Dacă a > 0, atunci există n ∈ N \ {0} astfel ı̂ncât n1 < a.
(iii) Dacă a ≥ 0 şi pentru orice ε > 0 are loc a < ε, atunci a = 0.
Demonstraţie. (i) Luăm x = 1 ı̂n Proprietatea lui Arhimede.
(ii) Luăm x = a şi y = 1 ı̂n Proprietarea lui Arhimede.
1
(iii) Dacă a ̸= 0, ştim că există n natural nenul astfel ı̂ncât na > 1. Luăm ε = 2n
ı̂n ipoteză şi ajungem la o contradicţie. Se observă că putem presupune că relaţia din
ipoteză are loc doar pentru ε raţional. □
Teorema 1.2.14 (de existenţă şi unicitate a părţii ı̂ntregi) Pentru orice x real e-
xistă un unic număr ı̂ntreg n astfel ı̂ncât n ≤ x < n + 1. Numărul n se notează [x] şi se
numeşte partea ı̂ntreagă a lui x.
Demonstraţie. Fiind un rezultat de existenţă şi unicitate, vom demonstra pe rând cele
două afirmaţii.
Începem prin a demonstra existenţa. Dacă x ≥ 0, există n ∈ N∗ cu x < n. Fie n̄ cel mai
mic număr natural cu această proprietate. Atunci numărul n̄ − 1 satisface proprietatea
cerută. Dacă x < 0, considerăm cel mai mic număr natural n̄ pentru care −x < n̄. Atunci
−n̄ + 1, dacă x este ı̂ntreg, sau −n̄, dacă x nu este ı̂ntreg, satisface proprietatea.
Demonstrăm acum unicitatea. Presupunem, prin reducere la absurd, că ar există două
numere naturale n1 < n2 ce satisfac concluzia. Atunci
n1 < n2 ≤ x < n1 + 1,
adică n2 se află ı̂ntre n1 şi succesorul său, ceea ce nu se poate. □
Teorema 1.2.15 (De densitate a lui Q ı̂n R) Dacă x, y ∈ R şi x < y atunci există
q ∈ Q astfel ı̂ncât x < q < y.
Demonstraţie. Din proprietatea lui Arhimede, există n ∈ N∗ astfel ı̂ncât
1
< n,
y−x
adică
1
< y − x.
n
Fie m = [nx] + 1 ∈ Z. Atunci m − 1 ≤ nx < m, deci
m 1
x< < x + < y.
n n
m
Astfel, numărul raţional q = n
se află ı̂ntre x şi y. □
Teorema 1.2.16 (De densitate a lui R \ Q ı̂n R) Dacă x, y ∈ R şi x < y, atunci
există z ∈ R \ Q astfel ı̂ncât x < z < y.
√ √ √
Demonstraţie. Se ştie că 2 ∈ R \ Q. Dar x − 2 < y − 2 şi există, din teorema
precedentă, un număr raţional q cu
√ √
x − 2 < q < y − 2.
√ √
Atunci q + 2 ∈ R \ Q şi x < q + 2 < y. □
Modelul geometric intuitiv uzual pentru mulţimea numerelor reale este o dreaptă ori-
entată ı̂nzestrată cu o origine (corespunzătoare lui 0) şi o unitate de măsură (i.e., 1) care
stabileşte o bijecţie ı̂ntre R şi mulţimea punctelor dreptei. Astfel, vom desemna R şi prin
sintagma ”dreapta reală”, iar numerele reale prin ”puncte”.
Vom adăuga mulţimii R două noi elemente (deci care nu fac parte din R): −∞ (minus
infinit) şi +∞ (plus infinit). Ne reamintim că am folosit deja aceste simboluri fără a
le atribui o semnificaţie precisă. Precizările de mai jos se aplică şi ı̂n cazul intervalelor
nemărginite definite mai sus. Noua mulţime obţinută se notează R = R ∪ {−∞, +∞}.
Relaţia de ordine de pe R se extinde pe R punând −∞ < x şi x < +∞ pentru orice x ∈ R.
Avantajul utilizării lui R constă ı̂n faptul că orice submulţime nevidă a lui R (deci şi a
lui R) admite supremum şi infimum ı̂n R. Astfel, dacă respectiva mulţime este majorată
(minorată) ı̂n R, atunci existenţa supremum-ului este asigurată de Axioma completitudinii
(iar a infimumului de unul din rezultatele precedente). Contrar, considerăm că supremu-
mul mulţimii este +∞ (infimumul este −∞). Deci scrierea sup A = +∞ devine un mod de
a nota faptul că A nu este majorată ı̂n R. În cazul marginii inferioare, au loc consideraţii
similare. Operaţiile algebrice de pe R se extind parţial pentru cele două noi elemente:
• x + (−∞) = (−∞) + x = −∞, ∀ x ∈ R;
• (−∞) + (−∞) = −∞;
• x + (+∞) = (+∞) + x = +∞, ∀ x ∈ R;
• (+∞) + (+∞) = +∞;

+∞, dacă x ∈ R, x < 0
• x · (−∞) = (−∞) · x =
−∞, dacă x ∈ R, x > 0

−∞, dacă x ∈ R, x < 0
• x · (+∞) = (+∞) · x =
+∞, dacă x ∈ R, x > 0.
Aşa cum se poate observa, nu se atribuie niciun sens expresiilor
+∞ + (−∞), 0 · (±∞), (±∞) · 0.
În R au sens intervalele de forma [a, +∞] := {x ∈ R | x ≥ a} (a ∈ R) şi analoagele

sale cu −∞. Din nou, [−∞, +∞] = R. De multe ori, ı̂n loc de +∞ vom scrie ∞.
Capitolul 2
Şiruri şi serii
2.1 Şiruri de numere reale

Definiţia 2.1.1 Se numeşte şir de numere reale (sau şir numeric) o funcţie f : N → R.
Valoarea funcţiei f ı̂n n ∈ N, f (n), se notează cu xn sau yn , zn , ş.a.m.d., iar şirul definit
de f se notează (xn ) sau, respectiv, (yn ), (zn ). În acest capitol cuvântul ”şir” desemnează
un şir de numere reale ı̂n sensul definiţiei de mai sus.
Exemplul 2.1.2 (i) Considerând funcţia f : N → R, f (n) = n, obţinem şirul numerelor

naturale:
0, 1, 2, ..., n, n + 1, ...
(ii) Funcţia f : N → R, f (n) = 2n reprezintă şirul numerelor naturale pare:
0, 2, 4, 6, . . . , 2n, 2(n + 1), . . .
(iii) Pentru a ∈ R şi raţia r ̸= 0, progresia aritmetică
a, a + r, a + 2r, a + 3r, . . . , a + nr, a + (n + 1)r, . . .
este un alt exemplu de şir de numere reale.

(iv) Progresia geometrică cu primul termen a ∈ R∗ şi raţia q ̸= 0:
a, aq, aq 2 , aq 3 , . . . , aq n , aq n+1 , . . .
este, de asemenea, un şir numeric.
Definiţia 2.1.3 Un şir se numeşte majorat (minorat, mărginit) dacă mulţimea terme-
nilor săi este majorată (minorată, mărginită).
2n+1
Exemplul 2.1.4 (i) Şirul an = 3n+1
, cu n ∈ N, este mărginit, deoarece
0 < an ≤ 1, ∀n ∈ N.
14
2.1. Şiruri de numere reale 15
(ii) Şirul an = n, cu n ∈ N, este minorat de 0, dar nu este majorat; prin urmare, este
un şir nemărginit.
(iii) Şirul an = −n, cu n ∈ N, este majorat de 0, dar nu este minorat; prin urmare,
este un şir nemărginit.
(iv) Şirul an = (−1)n n, cu n ∈ N, este nemărginit (nu este nici minorat, nici majorat).
Definiţia 2.1.5 Un şir (xn ) se numeşte crescător (respectiv, strict crescător, descrescător,
strict descrescător) dacă pentru orice n ∈ N, xn+1 ≥ xn (respectiv, xn+1 > xn , xn+1 ≤ xn ,
xn+1 < xn ). Un şir crescător sau descrescător se numeşte monoton, ı̂n timp ce un şir
strict crescător sau strict descrescător se numeşte strict monoton.
Observaţia 2.1.6 În general, pentru studiul monotoniei unui şir numeric (xn )n∈N se
utilizează una dintre următoarele metode:
(i) comparăm cu 0 diferenţa xn+1 − xn a doi termeni consecutivi oarecare din şir;
(ii) dacă xn > 0 pentru orice n ∈ N, putem, echivalent, compara cu 1 raportul xxn+1
n
a
doi termeni consecutivi oarecare din şir.
Exemplul 2.1.7 (i) Şirul de termen general
n−1
xn = , ∀n ∈ N,
n+1
este strict crescător, deoarece
(n + 1) − 1 n − 1 n n−1
xn+1 − xn = − = −
(n + 1) + 1 n + 1 n+2 n+1
n(n + 1) − (n − 1)(n + 2) n2 + n − n2 − 2n + n + 2
= =
(n + 1)(n + 2) (n + 1)(n + 2)
2
= > 0, ∀n ∈ N.
(n + 1)(n + 2)
(ii) Şirul de termen general
1 · 3 · 5 · . . . · (2n − 1)
xn = > 0, ∀n ∈ N∗ ,
5 · 10 · 15 · . . . · (5n)
este strict descrescător, deoarece

1·3·5·...·(2n−1)·(2n+1)
xn+1 5·10·15·...·(5n)·[5(n+1)]
= 1·3·5·...·(2n−1)
xn
5·10·15·...·(5n)
1 · 3 · 5 · . . . · (2n − 1) · (2n + 1) 5 · 10 · 15 · . . . · (5n)
= ·
5 · 10 · 15 · . . . · (5n) · (5n + 5) 1 · 3 · 5 · . . . · (2n − 1)
2n + 1
= < 1, ∀n ∈ N∗ .
5n + 5
16 Capitolul 2. Şiruri şi serii
(iii) Şirul de termen general
xn = (−1)n , ∀n ∈ N,
nu este monoton, deoarece termenii săi de rang par sunt strict pozitivi, iar termenii de
rang impar, strict negativi (x2n = 1 > −1 = x2n+1 < 1 = x2n+2 , pentru orice n ∈ N).
Observaţia 2.1.8 Este clar că dacă un şir este crescător, atunci este minorat de primul
său termen. Similar, un şir descrescător este majorat de primul său termen.
Introducem acum unul dintre conceptele esenţiale ale Analizei Matematice, acela de
şir convergent, pentru care avem nevoie de noţiunea de vecinătate a unui punct. De fapt,
noţiunea de vecinătate este un concept cheie pentru toate noţiunile de Analiză Matematică
pe care le vom discuta ı̂n continuare.
Definiţia 2.1.9 Se numeşte vecinătate a numărului real a o submulţime a lui R care

conţine un interval deschis centrat ı̂n a, i.e., un interval de forma (a − ε, a + ε), unde
ε > 0.
Mulţimea tuturor vecinătăţilor lui x se notează cu V(x).
Definiţia 2.1.10 Un şir (xn ) este convergent dacă există x ∈ R astfel ı̂ncât
∀V ∈ V(x), ∃nV ∈ N astfel ı̂ncât ∀n ≥ nV , xn ∈ V.
Numărul x se numeşte limita lui (xn ).

Vom folosi notaţiile xn → x, lim xn = x sau, mai simplu, lim xn = x pentru a descrie
n→∞
situaţia din definiţia precedentă. Are loc următorul rezultat de caracterizare.
Propoziţia 2.1.11 Un şir (xn ) este convergent la limita x ∈ R dacă şi numai dacă
∀ε > 0, ∃nε ∈ N astfel ı̂ncât ∀n ≥ nε , |xn − x| < ε.
Demonstraţie. Demonstrăm implicaţia directă. Fie ε > 0. Cum (x−ε, x+ε) este vecinătate
a lui x, există nε ∈ N astfel ı̂ncât pentru orice n ≥ nε , xn ∈ (x − ε, x + ε). Aceasta este
echivalent cu |xn − x| < ε. Implicaţia reciprocă este evidentă. □
Observaţia 2.1.12 Au loc următoarele echivalenţe ce vor fi deseori folosite ı̂n continuare:
|xn − x| < ε ⇔ −ε < xn − x < ε ⇔ x − ε < xn < x + ε ⇔ xn ∈ (x − ε, x + ε).
Exemplul 2.1.13 Şirul xn = n1 , n ∈ N∗ este convergent la 0. Într-adevăr, acest şir

satisface condiţia din propoziţia precedentă, conform proprietăţii lui Arhimede.
Propoziţia 2.1.14 Orice şir convergent este mărginit.

Demonstraţie. Fie (xn ) un şir cu limita x ∈ R şi fie ε = 1. Aplicăm propoziţia precedentă şi
se obţine că orice termen al şirului este mai mic sau egal decât
M := max{|x0 | , |x1 | , ..., |xn1 −1 | , |x| + 1}.
Conchidem că şirul este mărginit. □
Observaţia 2.1.15 Reciproca acestei propoziţii este falsă, aşa cum se poate constata pe
exemplul şirului
xn = (−1)n , ∀n ∈ N.
Definim acum faptul că un şir are limita +∞ sau −∞, motiv pentru care trebuie mai
ı̂ntâi să definim următoarele concepte.
Definiţia 2.1.16 Fie R := R ∪ {−∞, +∞} mulţimea extinsă a numerelor reale.

(i) Se numeşte vecinătate a lui +∞ o submulţime a lui R care conţine un interval de
forma (x, +∞], unde x ∈ R.
(ii) Se numeşte vecinătate a lui −∞ o submulţime a lui R care conţine un interval de
forma [−∞, x), unde x ∈ R.
Mulţimea tuturor vecinătăţilor lui +∞ (respectiv, −∞) se notează cu V(+∞) (res-
pectiv, V(−∞)).
Definiţia 2.1.17 (i) Spunem că şirul (xn ) are limita +∞ dacă
∀V ∈ V(+∞), ∃nV ∈ N astfel ı̂ncât ∀n ≥ nV , xn ∈ V.
(ii) Spunem că şirul (xn ) are limita −∞ dacă
∀V ∈ V(−∞), ∃nV ∈ N astfel ı̂ncât ∀n ≥ nV , xn ∈ V.
În situaţia de la (i) notăm xn → +∞ sau lim xn = +∞, iar pentru (ii), notăm
xn → −∞ sau lim xn = −∞
Rezultatele corespunzătoare de caracterizare sunt următoarele.
Propoziţia 2.1.18 (i) Un şir (xn ) are limita +∞ dacă şi numai dacă
∀A > 0, ∃nA ∈ N astfel ı̂ncât ∀n ≥ nA , xn > A.
(ii) Un şir (xn ) are limita −∞ dacă şi numai dacă
∀A > 0, ∃nA ∈ N astfel ı̂ncât ∀n ≥ nA , xn < −A.
Demonstraţie. Imediată. □
Propoziţia 2.1.19 Dacă există, limita unui şir este unică.

Demonstraţie. Utilizăm metoda reducerii la absurd. Fie (xn ) un şir cu două limite diferite,
x, y ∈ R. Considerăm mai ı̂ntâi situaţia x, y ∈ R. Atunci y > x sau x > y. În prima situaţie
ε := y−x
2
este strict pozitiv. Conform Propoziţiei 2.1.11, există un rang n1ε ∈ N astfel ı̂ncât
pentru orice n ≥ n1ε , |xn − x| < ε şi un rang n2ε ∈ N astfel ı̂ncât pentru orice n ≥ n2ε ,
|xn − y| < ε. Atunci, pentru n ≥ max(n1ε , n2ε ), putem scrie
y − x = |y − x| ≤ |xn − x| + |xn − y| < 2ε = y − x,
şi ajungem la o contradicţie. Cazurile care au rămas se tratează similar. □
Definiţia 2.1.20 Un şir care nu este convergent se numeşte divergent. În particular,
dacă (xn ) are limita +∞ sau −∞, atunci el este divergent.
Prezentăm mai jos rezultate referitoare la operaţii cu şiruri care au limită.
Propoziţia 2.1.21 Fie (xn ), (yn ) şiruri de numere reale, x, y, a ∈ R.

(i) dacă xn → x, yn → y, atunci xn + yn → x + y, xn yn → xy;
(ii) dacă xn → x, atunci axn → ax, pentru orice a real şi |xn | → |x| ;
(iii) dacă xn → x ̸= 0, atunci şirul x1n este bine definit de la un rang ı̂ncolo şi are
limita x1 ;
(iv) dacă xn → ∞ şi (yn ) este mărginit inferior, atunci xn + yn → ∞;
(v) dacă xn → −∞ şi (yn ) este mărginit superior, atunci xn + yn → −∞;
(vi) dacă xn → ±∞ şi yn → y ∈ R\{0}, atunci xn yn → ±∞ · sgn(y);
(vii) dacă xn → ∞ şi yn → y, atunci şirul xynn este bine definit de la un rang ı̂ncolo
şi are limita 0;
(viii) dacă xn > 0 pentru orice n, xn → 0 şi yn → y ∈ R\{0}, atunci xynn → +∞·sgn(y).
Demonstraţie. (i) Folosim inegalitatea
|xn + yn − x − y| ≤ |xn − x| + |yn − y| , ∀n.
Fie ε > 0. Există n1ε ∈ N astfel ı̂ncât pentru orice n ≥ n1ε , |xn − x| < 2ε şi n2ε ∈ N astfel
ı̂ncât pentru orice n ≥ n2ε , |yn − y| < 2ε . Atunci, pentru n ≥ max(n1ε , n2ε ), din inegalitatea
de mai sus, |xn + yn − x − y| < ε, i.e., xn + yn → x + y. În cazul produsului, inegalitatea
|xn yn − xy| ≤ |xn yn − xn y| + |xn y − xy| = |xn | |yn − y| + |y| |xn − x| , ∀n,
sugerează următorul raţionament. Şirul (xn ) fiind convergent, este mărginit, deci există
M > 0 astfel ı̂ncât |xn | ≤ M pentru orice n. Fie acum ε > 0. Există n1ε ∈ N astfel ı̂ncât
ε
pentru orice n ≥ n1ε , |yn − y| < 2M şi n2ε ∈ N astfel ı̂ncât
ε
|xn − x| < , ∀n ≥ n2ε .
2(|y| + 1)
Deci, pentru n ≥ max(n1ε , n2ε ),
ε ε
|xn yn − xy| < M + < ε.
2M 2(|y| + 1)
(ii) Cum |axn − ax| = |a| |xn − x| , iar ||xn | − |x|| ≤ |xn − x| , pentru orice n, demon-
straţiile sunt imediate.
(iii) Fie situaţia x > 0. Luând ε := x2 obţinem că de la un rang ı̂ncolo (n0 ), xn > x2 > 0,
deci există x−1
n . În plus, pentru n ≥ n0 ,
1 1 |xn − x| |xn − x|
− = <2 .
xn x |xn | |x| |x|2
Concluzia este imediată.
Celelalte implicaţii sunt asemănătoare. □
Observaţia 2.1.22 Facem observaţia că dacă |xn | → x > 0 atunci, ı̂n general, nu rezultă
convergenţa şirului (xn ). Acest lucru se poate verifica pentru şirul xn = (−1)n , n ∈ N.
Observaţia 2.1.23 Următoarele şapte cazuri sunt nedeterminări:

0 ±∞ 0
∞ − ∞, ±∞ · 0, , , 0 , ±∞0 , 1±∞ .
0 ±∞
Următoarea propoziţie grupează mai multe rezultate fundamentale.
Propoziţia 2.1.24 (treceri la limită) Fie (xn ), (yn ), (zn ) şiruri de numere reale,
x, y ∈ R şi n0 ∈ N.
(i) (Trecerea la limită ı̂n inegalităţi) Dacă xn → x, yn → y şi xn ≤ yn , ∀n ≥ n0 , atunci
x ≤ y.
(ii) (Criteriul majorării) Dacă |xn − x| ≤ yn , ∀n ≥ n0 şi yn → 0, atunci xn → x.
(iii) Dacă xn ≥ yn , ∀n ≥ n0 şi yn → +∞, atunci xn → +∞.
(iv) Dacă xn ≥ yn , ∀n ≥ n0 şi xn → −∞, atunci yn → −∞.
(v) Dacă (xn ) este mărginit şi yn → 0, atunci xn yn → 0.
(vi) (Teorema cleştelui) Dacă xn ≤ yn ≤ zn , ∀n ≥ n0 şi xn → x, zn → x, atunci
yn → x;
(vii) Au loc: xn → 0 ⇔ |xn | → 0 ⇔ x2n → 0.
Demonstraţie. (i) Demonstraţia se poate face prin reducere la absurd: presupunem că
x > y. Luând ε = x−y 2
> 0, de la un rang ı̂ncolo, xn > x − ε = x+y 2
şi yn < y + ε = x+y
2
,
ceea ce reprezintă o contradicţie.
Punctele (ii), (iii), (iv), (v) se obţin imediat pe baza aplicării definiţiilor.
(vi) Fie ε > 0. Există un rang ı̂ncepând cu care
−ε < xn − x ≤ yn − x ≤ zn − x < ε,
de unde concluzia.
Punctul (vii) este, de asemenea, imediat. □
Observaţia 2.1.25 În Propoziţia 2.1.24 (i), dacă ı̂ntre termenii a două şiruri avem ine-
galitate strictă, aceasta nu se transmite, ı̂n general, şi la limite. De exemplu şirurile
xn = 0 şi yn = n1 , n ∈ N∗ satisfac inegalitatea strictă
xn < yn , ∀n ∈ N∗ ,
dar lim xn = lim yn = 0.
Definiţia 2.1.26 Se numeşte subşir al şirului (xn ) un şir (yk ) cu proprietatea că pentru
orice k ∈ N, yk = xnk , unde (nk ) este un şir strict crescător de numere naturale.
Exemplul 2.1.27 Dacă (xn )n∈N este un şir de numere reale, şirurile (x3k )k∈N , (x3k+1 )k∈N ,
(x3k+2 )k∈N reprezintă subşiruri ale lui (xn ).
Definiţia 2.1.28 Fie (xn ) un şir de numere reale. Un element x ∈ R se numeşte punct
limită al lui (xn ) dacă există un subşir al lui (xn ) cu limita x.
Exemplul 2.1.29 Punctele limită ale şirului sin nπ

2
sunt 0, −1, +1. Într-adevăr,
x2k = sin kπ = 0, ∀k ∈ N
şi deci
x2k → 0.
De asemenea, π
x4k+1 = sin 2kπ + = 1, ∀k ∈ N
2
şi
x4k+1 → 1.
În sfârşit,
3π
x4k+3 = sin 2kπ + = −1, ∀k ∈ N
2
şi
x4k+3 → −1.
Cum cele trei subşiruri partiţionează mulţimea termenilor şirului iniţial, nu mai există
alte puncte limită.
Teorema 2.1.30 Un şir are limita x ∈ R dacă şi numai dacă orice subşir al său are
limita x. Altfel spus, un şir are limită dacă şi numai dacă mulţimea punctelor sale limită
este formată dintr-un singur element.
Demonstraţie. Fie x ∈ R. Presupunem că xn → x. Este clar că orice subşir satisface
caracterizarea cu ε a faptului că limita sa este x, deci orice subşir are limita x. Invers,
presupunem că toate subşirurile lui (xn ) converg la x. Dacă (xn ) nu ar converge la x,
atunci ar exista ε > 0 şi un şir strict crescător (nk ) de numere naturale astfel ı̂ncât pentru
orice k
|xnk − x| ≥ ε.
Este clar că subşirul (xnk ) astfel format nu converge la x, ceea ce reprezintă o contradicţie.
Cazurile x = +∞ şi x = −∞ se tratează similar. □
Corolarul 2.1.31 Un şir care are două subşiruri cu limite diferite este divergent.
Exemplul 2.1.32 Şirurile xn = (−1)n , n ∈ N şi yn = cos nπ

2
, n ∈ N sunt divergente.
Într-adevăr, pentru (xn )
k→∞
x2k = (−1)2k = 1 −→ 1,
ı̂n vreme ce
k→∞
x2k+1 = (−1)2k+1 = −1 −→ −1 ̸= 1.
Pentru (yn ),
4kπ k→∞
y4k = cos = cos 2kπ = cos 0 = 1 −→ 1,
2
ı̂n vreme ce
(4k + 1)π π π k→∞
y4k+1 = cos = cos 2kπ + = cos = 0 −→ 0 ̸= 1.
2 2 2
Continuăm cu rezultate fundamentale ı̂n teoria şirurilor de numere reale.
Teorema 2.1.33 (privind convergenţa şirurilor monotone) Orice şir monoton are
limită ı̂n R. Dacă, ı̂n plus, şirul este mărginit, atunci el este convergent după cum
urmează: dacă este crescător, atunci limita sa este marginea superioară a mulţimii ter-
menilor şirului, iar dacă este descrescător, atunci limita sa este marginea inferioară a
mulţimii termenilor şirului. Dacă este nemărginit, atunci are limita +∞ sau −∞ după
cum este crescător sau descrescător.
Demonstraţie. Considerăm cazul ı̂n care şirul este monoton crescător şi mărginit (superior,
mărginirea inferioară fiind automată din monotonie). Fie M := sup xn (există ı̂n R
n∈N
deoarece şirul este majorat). Conform teoremei de caracterizare a marginii superioare,
∀ε > 0, ∃nε ∈ N : M − ε < xnε .
Dar atunci, deoarece şirul (xn ) este crescător, pentru orice n ≥ nε avem:
M − ε ≤ xnε ≤ xn ≤ M < M + ε
sau, echivalent,
|xn − M | < ε.
Acest lucru arată că lim xn = M = sup xn (ceea ce trebuia demonstrat). Celelalte situaţii
n→∞ n∈N
se tratează similar. □
Observaţia 2.1.34 Să observăm că dacă (xn ) este un şir monoton crescător, atunci pen-
tru orice n are loc inegalitatea xn ≤ lim xn . Evident, pentru un şir monoton descrescător,
are loc inegalitatea inversă.
Teorema 2.1.35 (Weierstrass) Orice şir mărginit şi monoton este convergent.
Demonstraţie. Din teorema anterioară. □
Observaţia 2.1.36 Teorema lui Weierstrass ne permite să demonstrăm convergenţa unui
şir doar pe baza unor evaluări privind termenii săi, dar nu ne dă o indicaţie precisă privind
valoarea limitei.
Observaţia 2.1.37 Reciproca Teoremei lui Weierstrass este falsă. De exemplu şirul
(−1)n
xn = , n ∈ N∗
n
are limita 0 (ca produs dintre un şir mărginit şi un şir cu limita 0) dar nu este monoton
pentru că termenii de rang par sunt strict pozitivi, iar cei de rang impar sunt strict
negativi.
Teorema 2.1.38 (Cantor) Fie un şir de intervale ı̂nchise ı̂n R, ([an , bn ])n∈N astfel ı̂ncât
[an+1 , bn+1 ] ⊂ [an , bn ] pentru orice n şi bn − an → 0. Atunci există un unic element comun
tuturor intervalelor.
Demonstraţie. Demonstrăm pentru ı̂nceput existenţa. Deoarece [an , bn ] ⊃ [an+1 , bn+1 ]
pentru orice n ∈ N, rezultă că
an ≤ an+1 ≤ bn+1 ≤ bn pentru orice n ∈ N, (2.1)
adică şirul (an ) este crescător, iar şirul (bn ) este descrescător. Mai mult, (an ) este majorat
de b0 iar (bn ) este minorat de a0 şi putem aplica teorema anterioară pentru a concluziona
că şirurile (an ) şi (bn ) sunt convergente. Având ı̂n vedere că lim (bn − an ) = 0 (din
n→∞
ipoteză), rezultă că lim an = lim bn şi notăm valoarea comună cu x.
n→∞ n→∞
Din monotonia celor două şiruri, deducem că numărul real x se află ı̂n fiecare interval
[an , bn ]. Deci, \
x∈ [an , bn ].
n∈N
Demonstrăm acum unicitatea. Fie y un punct al intersecţiei. Atunci, an ≤ y ≤ bn

pentru orice n ∈ N şi trecând din nou la limită ı̂n această inegalitate, rezultă
lim an ≤ y ≤ lim bn ,
n→∞ n→∞
adică x ≤ y ≤ x, ceea ce este spune că x = y. În concluzie, punctul x este unic şi teorema
este complet demonstrată. □
Teorema 2.1.39 (Cesàro) Orice şir mărginit are un subşir convergent.

Demonstraţie. Fie (xn ) un şir mărginit de numere reale. Atunci există un interval, pe
care-l vom nota [a0 , b0 ], care conţine toţi termenii
h şirului.
i Alegem un termen oarecare,
a0+ b0
a0 +b0
xn0 ∈ [a0 , b0 ]. Cel puţin unul din intervalele a0 , 2 sau 2
, b0 conţine o infinitate
de termeni ai şirului. Notăm intervalul respectiv cu [a1 , b1 ] şi alegem un termen oarecare
xn1 ∈ [a1 , b1 ] ⊂ [a0 , b0 ] astfel ı̂ncât n1 > n0 (există un astfel de indice, tocmai pentru că
avem o infinitate de termeni ai şirului ı̂n [a1 , b1 ]). Observăm că lungimea lui [a1 , b1 ] este
b0 −a0
2
. Procedând ı̂n acelaşi mod, obţinem un interval
[a2 , b2 ] ⊂ [a1 , b1 ] ⊂ [a0 , b0 ]
şi un element xn2 ∈ [a2 , b2 ], cu n2 > n1 iar lungimea intervalului [a2 , b2 ] este b1 −a 2
1
.
Inductiv, obţinem un şir de intervale [ak , bk ], k ∈ N, fiecare conţinând o infinitate de
termeni ai şirului (xn ), din care am fixat un termen, xnk ∈ [ak , bk ], astfel ı̂ncât (nk ) ⊂ N
este strict crescător. În plus, aceste intervale satisfac condiţiile Teoremei lui Cantor:
[ak+1 , bk+1 ] ⊂ [ak , bk ], ∀k ∈ N,
iar
bk−1 − ak−1 bk−2 − ak−2 b 0 − a0
b k − ak = = 2
= ... = ,
2 2 2k
de unde rezultă că lim (bk − ak ) = 0. Fie x punctul a cărui existenţă este asigurată de
k→∞
Teorema lui Cantor: \
{x} = [ak , bk ].
k∈N
Atunci x ∈ [ak , bk ] pentru orice k ∈ N. Cum şi xnk ∈ [ak , bk ] pentru orice k ∈ N rezultă că
1
|xnk − x| ≤ bk − ak = (b0 − a0 ) → 0.
2k
Conform Criteriului majorării, subşirul (xnk ) este convergent şi are limita x, iar teorema
este demonstrată. □
Definiţia 2.1.40 Şirul (xn ) se numeşte şir Cauchy sau şir fundamental dacă
∀ε > 0, ∃nε ∈ N astfel ı̂ncât ∀n, m ≥ nε , |xn − xm | < ε.
Definiţia de mai sus poate fi reformulată astfel: (xn ) este şir Cauchy dacă
∀ε > 0, ∃nε ∈ N astfel ı̂ncât ∀n ≥ nε , ∀p ∈ N∗ , |xn+p − xn | < ε.
Teorema 2.1.41 (Cauchy) Un şir este convergent dacă şi numai dacă este fundamen-
tal.
Demonstraţie. Să considerăm, pentru ı̂nceput, un şir (xn ) convergent, adică
lim xn = x ∈ R,
n→∞
şi fie ε > 0. Atunci,

ε
∃nε ∈ N, ∀n ≥ nε : |xn − x| < .
2
Pentru orice n, m ≥ nε avem |xn − xm | ≤ |xn − x| + |x − xm | < ε. Am arătat astfel că un
şir convergent este şir Cauchy.
Reciproc, fie (xn ) un şir fundamental. Demonstrăm că (xn ) este mărginit. Luând
ε = 1 ı̂n definiţia şirului Cauchy, rezultă că există un rang n1 ∈ N astfel ı̂ncât
∀n, m ≥ n1 , avem |xn − xm | < 1.
În particular, pentru m = n1 şi pentru orice n ≥ n1 , avem |xn − xn1 | < 1, de unde rezultă
că
|xn | ≤ |xn − xn1 | + |xn1 | < 1 + |xn1 | .
Considerând
M = max {|x0 | , |x1 | , ..., |xn1 −1 | , 1 + |xn1 |} ,
vom avea |xn | ≤ M pentru orice n ∈ N, adică şirul (xn ) este mărginit.
Conform Teoremei lui Cesàro, (xn ) are un subşir convergent, pe care ı̂l vom nota cu
(xnk )k∈N . Fie lim xnk = x ∈ R şi ε > 0. Avem:
k→∞
ε
(xn ) şir Cauchy ⇒ ∃nε ∈ N, ∀n, m ≥ nε : |xn − xm | <
2
ε
lim xnk = x ⇒ ∃kε ∈ N, ∀k ≥ kε : |xnk − x| < .
k→∞ 2
ε
Pentru k ≥ max{nε , kε } avem nk ≥ k ≥ nε şi |xk − xnk | < din condiţia de şir Cauchy,
2
deci
ε ε
|xk − x| ≤ |xk − xnk | + |xnk − x| < + = ε.
2 2
În concluzie, şirul (xn ) este convergent şi are limita x. □
Observaţia 2.1.42 Conform acestei teoreme, putem proba convergenţa unui şir demon-
strând o relaţie ı̂ntre termenii săi (deci, ı̂n particular, fără a-i găsi efectiv limita).
Exemplul 2.1.43 1. Pentru şirul

sin x sin 2x sin nx
xn = + 2
+ ... + , n ∈ N∗ ,
2 2 2n
unde x este un număr real fixat, avem:
sin(n + 1)x sin(n + p)x
|xn+p − xn | = n+1
+ ... + ≤
2 2n+p
|sin(n + 1)x| |sin(n + p)x|
≤ n+1
+ ... + n+p
≤
2 2
1 1 1 1 1
≤ n+1 + ... + n+p = n 1 − p < n .
2 2 2 2 2
1
Cum n → 0, rezultă că şirul este Cauchy, deci convergent.
2
2. Considerăm şirul
1 1
xn = 1 + + ... + , n ∈ N∗
2 n
Acest şir nu este şir fundamental, deci nu este convergent. Într-adevăr, observăm că
1 1 1 1 p
|xn+p − xn | = + ... + ≥ + ... + = , ∀n, p ∈ N∗ .
n+1 n+p n+p n+p n+p
n 1
Atunci, pentru p = n obţinem |x2n − xn | ≥ = . Deci şirul dat nu ı̂ndeplineşte
2n 2
condiţia de şir Cauchy. Cum (xn ) este strict crescător, deducem că limita sa este +∞.
Finalizăm această secţiune cu câteva criterii utile de convergenţă.
Propoziţia 2.1.44 Fie (xn ) un şir de numere reale strict pozitive astfel ı̂ncât există
lim xxn+1
n
= x. Dacă x < 1, atunci xn → 0, iar dacă x > 1, atunci xn → +∞.
Demonstraţie. Considerăm cazul x < 1. Atunci există ε > 0 astfel ı̂ncât x + ε < 1 şi un
rang nε ı̂ncepând cu care
xn+1
< x + ε.
xn
Prin ı̂nmulţirea acestor relaţii scrise pentru nε , nε + 1, ..., n − 1 deducem
xn
< (x + ε)n−nε ,
xnε
adică
xn < xnε (x + ε)n−nε .
Pentru n → ∞, cum x + ε < 1 obţinem că xn → 0.
Cazul x > 1 se tratează analog. □
Observaţia 2.1.45 Dacă x = 1, nu putem preciza natura şirului. De exemplu, şirul

xn = n1 , n ∈ N∗ este convergent la 0 şi
1
xn+1 n+1 n
lim = lim 1 = lim = 1,
n→∞ xn n→∞ n→∞ n + 1
n
iar şirul yn = n, n ∈ N este divergent, cu limita +∞, şi

yn+1 n+1
lim = lim = 1.
n→∞ yn n→∞ n
Acest exemplu arată şi că reciprocele afirmaţiilor din rezultatul precedent nu sunt
adevărate.
Exemplul 2.1.46 Studiem cu ajutorul Propoziţiei 2.1.44 convergenţa şirurilor de mai

jos.
2n
(i) an = , n ∈ N. Deoarece
n!
2n+1
an+1 (n+1)! 2n+1 n! 2
lim = lim 2n = lim · n = lim = 0,
n→∞ an n→∞ n→∞ (n + 1)! 2 n→∞ n + 1
n!
2n
rezultă că lim = 0.
n→∞ n!
nn
(ii) an = , n ∈ N. Deoarece
n!
(n+1)n+1 n
(n + 1)n n!

an+1 (n+1)! n+1
lim = lim = lim
nn · n = lim
n→∞ an n→∞ n→∞ n! n n→∞ n
n!
n
1
= lim 1 + =e∼ = 2, 71 > 1,
n→∞ n
nn
(a se vedea Anexa 6.5) rezultă că lim = +∞.
n→∞ n!
1 · 4 · 7 · . . . · (3n + 1)
(iii) an = , n ∈ N. Deoarece
1 · 5 · 9 · . . . · (4n + 1)
1·4·7·...·(3n+1)·[3(n+1)+1]
an+1 1·5·9·...·(4n+1)·[4(n+1)+1]
lim = lim 1·4·7·...·(3n+1)
n→∞ an n→∞
1·5·9·...·(4n+1)
1 · 4 · 7 · . . . · (3n + 1) · (3n + 4) 1 · 5 · 9 · . . . · (4n + 1)
= lim ·
n→∞ 1 · 5 · 9 · . . . · (4n + 1) · (4n + 5) 1 · 4 · 7 · . . . · (3n + 1)
3n + 4 3
= lim = < 1,
n→∞ 4n + 5 4
1 · 4 · 7 · . . . · (3n + 1)
rezultă că lim = 0.
n→∞ 1 · 5 · 9 · . . . · (4n + 1)
Un alt criteriu important este dat de rezultatul de mai jos.
Propoziţia 2.1.47 Fie (xn ) un şir de numere reale strict pozitive astfel ı̂ncât există
√
lim xxn+1
n
= x ∈ R. Atunci există lim n xn = x.
Demonstraţie. Este evident că x ≥ 0. Demostrăm cazul x ∈ (0, ∞). Fie ε > 0 astfel ı̂ncât
x − ε > 0. Din definiţia limitei, există nε ∈ N astfel ı̂ncât pentru n ≥ nε ,
xn+1
> x − ε.
xn
Atunci, având ı̂n vedere că
xn xn−1 xn +1
xn = · · ... · ε · xnε ,
xn−1 xn−2 xnε
obţinem
xn > (x − ε)n−nε · xnε
pentru orice n ≥ nε . Notând cu M := (x − ε)−nε · xnε , avem
xn > (x − ε)n · M, ∀n ≥ nε
sau, echivalent,
√ 1
n
xn > (x − ε) · M n , ∀n ≥ nε
Analog, există mε astfel ı̂ncât pentru n ≥ mε ,
xn+1
<x+ε
xn
şi raţionând ca mai sus, obţinem
xn < (x + ε)n−mε · xmε
pentru orice n ≥ mε . Notând cu K := (x + ε)−mε · xmε , avem
xn < (x + ε)n · K, ∀n ≥ mε
sau, echivalent,
√ 1
n
xn < (x + ε) · K n , ∀n ≥ mε .
Aşadar, pentru n ≥ max{nε , mε },
1 √ 1
(x − ε) · M n < n
xn < (x + ε) · K n .
Această relaţie conduce la concluzie.

Cazurile rămase se demonstrează modificând corespunzător argumentele de mai sus.
□
Exemplul 2.1.48 (i) Este uşor de dedus din rezultatul precedent faptul că
√ √
lim n n = 1 şi lim n a = 1, ∀a > 0.
n→∞ n→∞
nn
(ii) Fie şirul an = n!
, pentru n ∈ N∗ . Deoarece
n n
(n + 1)n+1 n! (n + 1)n

an+1 n+1 1 n→∞
= · n = = = 1+ −→ e,
an (n + 1)! n nn n n
n √
rezultă că lim √
n
= lim n an = e.
n→∞ n! n→∞
Observaţia 2.1.49 Afirmaţia reciprocă a propoziţiei anterioare nu este adevărată: există
√ xn+1
şiruri (xn ) cu lim n xn ∈ R pentru care lim nu există. Astfel, pentru
n→∞ n→∞ xn
( 1
, n par
xn := n
n, n impar,

√ xn+1
avem lim n xn = 1 dar are două subşiruri cu limite diferite.
n→∞ xn
Propoziţia 2.1.50 (Stolz-Cesàro) Fie (xn ) şi (yn ) şiruri de numere reale astfel ı̂ncât
n+1 −xn
(yn ) este strict crescător şi cu limita +∞. Dacă există lim xyn+1 −yn
= x ∈ R, atunci există
xn
lim yn şi este egală cu x.
Demonstraţie. Demonstrăm cazul x ∈ R, celelalte situaţii folosind argumente similare.
Scriem caracterizarea cu ε a limitei date: pentru orice ε > 0 există nε natural astfel ı̂ncât
pentru orice n ≥ nε ,
xn+1 − xn
x−ε< < x + ε.
yn+1 − yn
Cum yn+1 − yn > 0 pentru orice n,
(x − ε) (yn+1 − yn ) < xn+1 − xn < (x + ε) (yn+1 − yn ) , ∀n ≥ nε .
Sumăm aceste relaţii de la nε la n − 1 şi deducem
(x − ε) (yn − ynε ) < xn − xnε < (x + ε) (yn − ynε ) , ∀n > nε .
Evident, yn este pozitiv de la un rang ı̂ncolo (putem să presupunem că acest rang e tot
nε ) şi avem, prin ı̂mpărţire cu yn ,

ynε xn xnε ynε
(x − ε) 1 − < − < (x + ε) 1 − , ∀n > nε .
yn yn yn yn
Este clar că
ynε xn
→ 0; ε → 0,
yn yn
deci de la un rang suficient de mare ı̂ncolo

ynε xn
x − 2ε < (x − ε) 1 − + ε
yn yn

yn xn
(x + ε) 1 − ε + ε < x + 2ε.
yn yn
Prin urmare, de la un rang ı̂ncolo
xn
x − 2ε < < x + 2ε,
yn
ceea ce ne conduce la concluzie. □
Exemplul 2.1.51 Determinăm următoarele limite:

1 + 12 + · · · + n1
(i) lim ;
n→∞ ln n
1 + 12 + · · · + n1
(ii) lim √ ;
n→∞ n
12 + 22 + 33 + · · · + nn
(iii) lim .
n→∞ nn
Folosim Criteriul Stolz-Cesàro ı̂n fiecare caz ı̂n parte.
an
(i) Pentru n ∈ N∗ , notăm an = 1 + 12 + · · · + n1 şi bn = ln n. Avem de calculat lim .
n→∞ bn
Pentru aceasta observăm că şirul (bn ) este strict crescător şi lim bn = +∞, iar
n→∞
1 1
an+1 − an n+1 1
= = n+1n+1 =
bn+1 − bn ln(n + 1) − ln n ln n (n + 1) ln n+1
n
1
= n+1 , ∀n ≥ 1.
ln 1 + n1
n+1
1
Dar lim 1 + = e, de unde
n→∞ n
an+1 − an 1
lim = = 1.
n→∞ bn+1 − bn ln e
an
Conform Teoremei Stolz-Cesàro, rezultă că şi lim = 1.
n→∞ bn
√
(ii) Pentru n ∈ N∗ , notăm an = 1 + 12 + · · · + n1 şibn = n. Din nou, ne interesează
an
lim . Şirul (bn ) este strict crescător şi lim bn = +∞, iar
n→∞ bn n→∞
1 1 √ √
an+1 − an n+1 n+1 n+1+ n
=√ √ = (n+1)−n =
bn+1 − bn n+1− n √ √ n+1
n+1+ n
√ q q
n 1 + n1 + 1 1 + n1 + 1 n→∞
= = √ −→ 0.
n(1 + n1 ) n(1 + n1 )
an
Din Teorema Stolz-Cesàro obţinem că şi lim = 0.
n→∞ bn
an
(iii) Fie an = 11 +22 +33 +· · ·+nn şi bn = nn , pentru n ∈ N∗ . Pentru a calcula lim ,
n→∞ bn
observăm că şirul (bn ) este strict crescător (bn+1 = (n + 1)n+1 > (n + 1)n > nn , pentru
orice n ∈ N∗ ), lim bn = +∞ şi
n→∞
n+1
n 1 + n1

an+1 − an (n + 1)n+1
= = n+1
bn+1 − bn (n + 1)n+1 − nn n 1 + n1 − nn
n+1 n+1
nn+1 1 + n1 1 + n1 n→∞ e
= h n+1 1 i = n+1 −→ = 1.
nn+1 1 + n1 −n 1 + n1 − 1 e−0
n
an
Conform Teoremei Stolz-Cesàro, rezultă că şi lim = 1.
n→∞ bn
Prezentăm unele consecinţe ale Teoremei Stolz-Cesàro.

a1 + a2 + · · · + an
Corolarul 2.1.52 (i) Dacă lim an = a ∈ R, atunci lim = a (altfel
n→∞ n→∞ n
spus, dacă un şir are limită, atunci şirul mediilor aritmetice ale primilor n termeni ai
acestui şir are aceeaşi limită). Dacă, ı̂n plus, an ̸= 0, pentru orice n ∈ N∗ şi a ̸= 0, atunci
n
avem şi lim 1 = a (şirul mediilor armonice ale primilor n termeni ai
n→∞
a1
+ a2 + · · · + a1n
1
şirului are aceeaşi limită).

√
(ii) Dacă an > 0, pentru orice n ∈ N∗ şi lim an = a, atunci lim n a1 a2 · . . . · an = a
n→∞ n→∞
(dacă un şir are limită, atunci şirul mediilor geometrice ale primilor n termeni ai acestui
şir are aceeaşi limită).
Demonstraţie. (i) Fie, pentru n ∈ N∗ , An = a1 + a2 + · · · + an şi Bn = n. Şirul (Bn ) este
strict crescător şi lim Bn = +∞. Cum există
n→∞
An+1 − An an+1
lim = lim = lim an+1 = a,
n→∞ Bn+1 − Bn n→∞ (n + 1) − n n→∞
An
din Teorema Stolz-Cesàro rezultă că există lim = a.
n→∞ Bn
Acum, fie Ãn = 1
a1
+ 1
a2
+ · · · + a1n , n ∈ N∗ . Cum există
1
Ãn+1 − Ãn an+1 1 1
lim = lim = lim = ,
n→∞ Bn+1 − Bn n→∞ (n + 1) − n n→∞ an+1 a
Ãn 1
Teorema 2.1.50 spune că există lim = . Atunci există şi
n→∞ Bn a
Bn 1
lim = lim = a.
n→∞ Ã Ã
n→∞ n
n B n
(ii) Concluzia rezultă din inegalitatea mediilor, din punctul anterior şi din Teorema cleş-
telui. □
Exemplul 2.1.53 Folosind aceste rezultate, deducem următoarele:

√1 + √1 + ··· + √1
1 2 1
n
lim = lim √ = 0;
n→∞ n n→∞ n
1 1
1 + 2 + ··· + n 1
lim = lim = 0;
n→∞
r n n→∞ n
π π π π
lim n sin sin · . . . · sin = lim sin = sin 0 = 0;
n→∞ 2 3 n + 1 n→∞ n+1
√ √ √
1 + 2 + 3 3 + ··· + n n √
lim = lim n n = 1.
n→∞ n n→∞
Observaţia 2.1.54 Pentru o trecere ı̂n revistă a limitelor fundamentale, a se vedea Anexa
6.5.
2.2. Serii de numere reale 31
2.2 Serii de numere reale

În liceu au fost studiate şi două tipuri de şiruri cu proprietăţi deosebite: progresiile
aritmetice şi geometrice:
(xn ) este o progresie aritmetică de raţie r dacă xn+1 = xn + r, ∀n;
(xn ) este o progresie geometrică de raţie q dacă xn+1 = q · xn , ∀n.
Acestor şiruri li s-a ataşat suma primilor n termeni, sn . Se arată uşor că

(n − 1) r
pentru progresii aritmetice: sn = x1 + x2 + ... + xn = x1 + · n;
2
n −1
x1 · qq−1

, dacă q ̸= 1,
pentru progresii geometrice: sn = x1 + x2 + ... + xn =
nx1 , dacă q = 1.
Observăm că ı̂n cazul progresiilor aritmetice şirul (sn ) este divergent cu excepţia unui
singur caz: x1 = r = 0 ı̂n vreme ce pentru progresiile geometrice şirul (sn ) este convergent
x1
fie dacă q ∈ (−1, 1) , fie dacă x1 = 0. Mai mult, pentru q ∈ (−1, 1) , lim sn = .
n→∞ 1−q
În continuare, vom generaliza şi vom ı̂ncerca să răspundem la ı̂ntrebarea următoare:
dat un şir oarecare (xn ) , ce se poate spune despre şirul (sn ), al sumei primilor n termeni
din şir? Astfel, vom atribui un sens sumei tuturor termenilor unui şir numeric (care are,
prin definiţie, o infinitate de termeni).
Definiţia 2.2.1 Fie (an )n∈N un şir de numere reale şi (sn )n∈N , şirul definit prin:
s n = a0 + a1 + · · · + an ,
pentru orice n ∈ N. Se numeşte serie de numere reale (sau serie numerică) perechea
{(an )n , (sn )n } formată din şirurile (an )n şi (sn )n ; an se numeşte termenul general al seriei,
iar (sn )n se numeşte şirul sumelor parţiale asociat şirului (an )n .
Vom nota seria prin:
∞
P P ∞
P
an , an sau a0 + a1 + a2 + ... + an + ... Uneori, vom ı̂ntâlni scrierea an , ceea ce
n=0 n≥0 n=n0
ı̂nseamnă că şirul (an ) este definit doar ı̂ncepând cu rangul n0 . Modificările asupra şirului
sumelor parţiale sunt evidente.
∞
P
Definiţia 2.2.2 Fie an o serie numerică şi (sn ) şirul sumelor parţiale asociat.
n=0
∞
P ∞
P
(i) Seria an se numeşte convergentă (spunem că seria an converge) dacă şirul
n=0 n=0
(sn ) este convergent. În acest caz, limita şirului (sn ) se numeşte suma seriei şi se notează
∞
P
prin an .
n=0
∞
P ∞
P
(ii) Seria an se numeşte divergentă (spunem că seria an diverge) dacă nu este
n=0 n=0
convergentă, deci dacă şirul (sn ) este divergent. Dacă limita şirului (sn ) este +∞ sau
∞
P
−∞, atunci spunem că suma seriei este +∞ sau −∞ şi se notează an = +∞ sau
n=0
∞
P
an = −∞.
n=0
∞
1
P
Exemplul 2.2.3 (i) Seria n(n+1)
este convergentă şi are suma 1. Acest lucru se deduce
n=1
din calculul sumelor parţiale:
1 1 1 2−1 3−2 (n + 1) − n
sn = + + ··· + = + + ··· +
1·2 2·3 n(n + 1) 1·2 2·3 n(n + 1)

1 1 1 1 1 1 1
= − + − + ··· + − =1− , ∀n ≥ 1.
1 2 2 3 n n+1 n+1
Deoarece lim sn = 1 ∈ R, rezultă că seria este convergentă, cu suma 1.

n→∞
∞ ∞
√ 1 √ este divergentă, cu suma √ 1 √ = +∞, pentru că
P P
(ii) Seria n+1+ n n+1+ n
n=0 n=1
1 1 1
sn = √ √ +√ √ + ... + √ √
1+ 0 2+ 1 n+1+ n
√ √ √ √ √ √
1− 0 2− 1 n+1− n
= + + ... +
1−0 2−1 (n + 1) − n
√ √ √ √ √ √
= 1− 0 + 2 − 1 + ... + n+1− n
√
= n + 1 → +∞.
Exemplele anterioare pot fi subsumate următoarei definiţii şi observaţiei de mai jos:
∞
P
o serie an , ı̂n care termenul general poate fi scris sub forma an = xn+1 − xn , unde
n=0
(xn )n∈N ⊂ N este un alt şir, se numeşte serie telescopică. Se observă uşor că termenul
general pentru şirul sumelor parţiale asociat unei serii telescopice este dat de
sn = (x1 − x0 ) + (x2 − x1 ) + ... + (xn+1 − xn ) = xn+1 − x0 , ∀n ∈ N,

∞
P
deci seria an este convergentă dacă şi numai dacă şirul (xn )n∈N este convergent.
n=0
∞
1
P
Un alt exemplu de acest tip este seria 4n2 −1
pentru care
n=1
1 1 1 (2n + 1) − (2n − 1)
an = = = ·
4n2
−1 (2n − 1)(2n + 1) 2 (2n − 1)(2n + 1)

1 1 1
= − , n ∈ N∗ .
2 2n − 1 2n + 1
Atunci termenul general al şirului sumelor parţiale

1 1 1 1 1 1 1 1 1
sn = − + − + ··· + −
2 1 3 2 3 5 2 2n − 1 2n + 1

1 1 1 1 1 1 1 1 1
= − + − + ··· + − + −
2 1 3 3 5 2n − 3 2n − 1 2n − 1 2n + 1

1 1
= 1− , ∀n ≥ 1.
2 2n + 1
∞
1 1
= 12 .
P
Deoarece lim sn = 2
∈ R, rezultă că seria este convergentă, cu suma 4n2 −1
n→∞ n=1
∞
P
Observaţia 2.2.4 Fie seria an (n0 ∈ N). Dacă din şirul (an ) se elimină sau la şirul
n=n0
(an ) se adaugă un număr finit de termeni, atunci natura seriei nu se schimbă (dar, ı̂n caz
de convergenţă,
P suma seriei se modifică). Astfel, vom face convenţia de a nota o serie
prin an atunci când ne va interesa doar natura seriei (nu şi suma seriei).
∞
P
Teorema 2.2.5 (Condiţia necesară de convergenţă) Dacă seria an este conver-
n=0
gentă, atunci lim an = 0.
Demonstraţie. Seria fiind convergentă, există lim sn = s ∈ R. Cum an = sn − sn−1 pentru
orice n ≥ 1, prin trecere la limită avem lim an = 0. □
Obţinem următoarea consecinţă.

∞
P
Corolarul 2.2.6 Dacă (an ) nu converge la 0, atunci seria an este divergentă.
n=n0
∞
(−1)n este divergentă pentru că şirul (an ) are două subşiruri
P
Exemplul 2.2.7 (i) Seria
n=0
tinzând la limite diferite.
∞
1
P
(ii) Seria armonică n
este divergentă ı̂ntrucât şirul sumelor parţiale nu este funda-
n=1
mental, deci nu este convergent.
∞
1
P
(iii) Seria armonică n2
este convergentă ı̂ntrucât şirul sumelor parţiale este funda-
n=1
mental. ∞
n+1
P
(iv) Seria n
este divergentă pentru că termenul general nu are limita 0.
n=1
∞
P n 1q
(v) Seria 2
este divergentă, deoarece
n=1
r n1 0
n 1 1 1
lim = lim = = 1 ̸= 0.
n→∞ 2 n→∞ 2 2
∞
q n , q ∈ R \ {0}. Dacă
P
Exemplul 2.2.8 Considerăm seria geometrică de raţie q:
n=0
q ∈ (−∞, −1], atunci seria este divergentă pentru că termenul general nu tinde la 0.
∞
1
q n = 1−q
P
Dacă q ∈ (−1, 1)\{0}, atunci seria este convergentă şi are suma , iar dacă
n=0
∞
q n = +∞ (a se vedea observaţia de la
P
q ≥ 1, atunci seria este divergentă şi are suma
n=0
ı̂nceputul secţiunii).
∞
P ∞
P
Definiţia 2.2.9 Spunem că două serii an şi bn au aceeaşi natură dacă sunt ı̂n
n=0 n=0
∞
P ∞
P
acelaşi timp convergente sau divergente; vom nota această situaţie prin an ∼ bn .
n=0 n=0
P∞
Propoziţia 2.2.10 (Produs cu un scalar) Fie seria an şi λ ∈ R. Dacă λ ̸= 0,
P P n=0
P P
atunci (λan ) ∼ an şi, ı̂n caz de convergenţă, avem (λan ) = λ an .
n≥0 n≥0
Demonstraţie. Concluziile rezultă imediat din manipularea şirurilor sumelor parţiale. □
P P
Propoziţia 2.2.11 (Suma a două serii) Fie seriile an şi bn .
n≥0 n≥0
P
P (i) Dacă ambele
P seriiP sunt convergente, atunci şi seria (an + bn ) este convergentă şi
(an + bn ) = an + bn .
n≥0 n≥0 n≥0
P P
P (ii) Dacă una dintre seriile a n sau bn converge şi cealaltă diverge, atunci seria
(an + bn ) diverge.
Demonstraţie. Evidentă. □
Observaţia 2.2.12 Dacă sumăm două serii divergente, atunci rezultatul poate fi o serie
∞
P ∞
P
divergentă sau o serie convergentă. Exemple: 1 şi 1 (suma este o serie divergentă),
n=0 n=0
∞ ∞
n+1 n
P P
respectiv (−1) şi (−1) (suma este o serie convergentă).
n=0 n=0
∞
P
Teorema 2.2.13 (Teorema lui Cauchy de caracterizare) O serie an este con-
n=0
vergentă dacă şi numai dacă
∀ε > 0, ∃nε ∈ N, astfel ı̂ncât ∀n ≥ nε , ∀p ∈ N∗ , |an+1 + an+2 + ... + an+p | < ε.
Demonstraţie. Seria este convergentă dacă şi numai dacă şirul sumelor parţiale este fun-
damental. Aplicăm caracterizarea de tip Cauchy din cazul şirurilor şi obţinem concluzia.□
2.2.1 Serii cu termeni pozitivi

∞
P
Dacă seria an (n0 ∈ N) are proprietatea că an ≥ 0 pentru orice n ≥ n0 , atunci se
n=n0
spune că seria este cu termeni pozitivi.
Observaţia 2.2.14 Proprietatea fundamentală a seriilor cu termeni pozitivi este aceea

că şirul sumelor parţiale este monoton crescător, deci convergenţa seriei depinde, conform
Teoremei lui Weierstrass, doar de mărginirea acestui şir.
P
Teorema 2.2.15 Fie P an o serie cu termeni pozitivi şi fie (sn ) şirul sumelor sale
parţiale. Atunci seria an este convergentă dacă şi numai dacă (sn ) este majorat.
Demonstraţie. Dacă seria este convergentă, atunci (sn ) este convergent, deci mărginit.
Dacă (sn ) este majorat, atunci este monoton şi mărginit, deci convergent. □
∞
P
Observaţia 2.2.16 O serie cu termeni pozitivi an (n0 ∈ N) este divergentă dacă şi
n=n0
numai dacă (sn ) este nemajorat, ceea ce este echivalent cu faptul că lim sn = +∞, deci o
serie cu termeni pozitivi are ı̂ntotdeauna sumă ı̂n [0, +∞].
∞
P ∞
P
Teorema 2.2.17 (Criteriul de comparaţie I) Fie an şi bn două serii cu ter-
n=0 n=0
∈ N astfel ı̂ncât an ≤ bn , pentru
meni pozitivi şi n0 P P orice n ≥ n0 .
(i) Dacă seria Pbn converge, atunci seria P an converge.
(ii) Dacă seria an diverge, atunci seria bn diverge.
Demonstraţie. Fără a restrânge generalitatea, putem presupune că an ≤ bn pentru orice
n ∈ N (ı̂n caz contrar, ı̂ndepărtăm din ambele serii un număr finit de termeni, deci natura
seriilor nu se schimbă). Concluziile rezultă prin compararea şirurilor sumelor parţiale. □
∞
P ∞
P
Teorema 2.2.18 (Criteriul de comparaţie II) Fie seriile an şi bn şi n0 ∈ N
n=0 n=0
bn > 0 şi an+1
astfel ı̂ncât an > 0,P an
≤ bn+1
bn
≥ n0 .
pentru orice nP
(i) Dacă seria Pbn este convergentă, atunci seria P an este convergentă.
(ii) Dacă seria an este divergentă, atunci seria bn este divergentă.
Demonstraţie. Din nou putem presupune că inegalităţile au loc pentru orice n. Avem
a1 b 1 a2 b2 an bn
≤ , ≤ , ..., ≤ .
a0 b 0 a1 b1 an−1 bn−1
Prin ı̂nmulţirea acestor relaţii obţinem

a0
an ≤ bn , ∀n ∈ N.
b0
În continuare aplicăm criteriul precedent. □

P P
Teorema 2.2.19 (Criteriul de comparaţie cu limită) Fie an şi bn serii cu ter-
meni pozitivi astfel ı̂ncât bn > 0 pentru orice n ∈ N şi există limita
an
= λ ∈ [0, +∞].
lim
bn
P P
(i) Dacă λ ∈ (0, +∞), atunci Pan ∼ bn . P
(ii)PPentru λ = 0, dacă seriaP bn converge, atunci seria an converge, iar dacă
seria an diverge, atunci seria bnPdiverge. P
(iii)
PPentru λ = +∞, dacă seria P an converge, atunci seria bn converge, iar dacă
seria bn diverge, atunci seria an diverge.
Demonstraţie. Fie lim abnn = λ ∈ [0, ∞). Atunci pentru orice ε > 0 există nε ∈ N astfel
ı̂ncât pentru n ≥ nε
an
λ−ε< < λ + ε.
bn
λ
Dacă λ > 0, luând ε = 2
obţinem că pentru n ≥ nε avem
λ an 3λ
< < .
2 bn 2
În continuare aplicăm criteriul precedent.

Dacă λ = 0 pentru ε = 1 şi n ≥ nε avem
an < bn .
Din nou se aplică criteriile precedente. Cazul λ = +∞ se poate reduce la cazul precedent
schimbând rolurile şirurilor (an ) şi (bn ). □
∞
sin n1 este divergentă pentru că este comparabilă cu seria
P
Exemplul 2.2.20 (i) Seria
n=1
∞
1
P
divergentă n
, ı̂ntrucât
n=1
sin n1
lim 1 = 1 ∈ (0, +∞).
n
(a se vedea Anexa 6.5).

∞
sin n12 este convergentă, fiind comparabilă cu seria
P
(ii) Pe acelaşi argument, seria
n=1
∞
1
P
convergentă n2
.
n=1
∞ ∞
1 1
P P
(iii) De asemenea, seria 2n2 +7n+1
este comparabilă cu seria convergentă n2
pen-
n=1 n=1
tru că
1
2n2 +7n+1 1
lim 1 = ∈ (0, +∞).
n2
2
Deci seria dată este convergentă.
P
Teorema 2.2.21 (Criteriul lui Cauchy, de condensare) P Fie aP
n o serie cu ter-
meni pozitivi astfel ı̂ncât şirul (an ) este descrescător. Atunci an ∼ 2n a2n .
∞
2n a2n . Fiecare număr
P
Demonstraţie. Notăm cu (Tn ) şirul sumelor parţiale pentru seria
n=0
natural nenul se află ı̂ntre două puteri consecutive ale lui 2:
∀n ∈ N∗ , ∃k ∈ N : 2k ≤ n ≤ 2k+1 − 1.
Atunci,
Sn = a1 + (a2 + a3 ) + (a4 + a5 + a6 + a7 ) + ... + (a2k + ... + an )

≤ a1 + (a2 + a3 ) + (a4 + a5 + a6 + a7 ) + ... + (a2k + ... + a2k+1 −1 )
≤ a1 + 2a2 + 22 a4 + ... + 2k a2k = Tk .
Similar, avem
Sn = a1 + a2 + ... + an ≥ a1 + a2 + ... + a2k

= a1 + a2 + (a3 + a4 ) + (a5 + a6 + a7 + a8 ) + ... + (a2k−1 +1 + ... + a2k )
1
≥ a1 + a2 + 2a22 + 22 a23 + ... + 2k−1 a2k ≥ Tk .
2
Împreună cu relaţia obţinută anterior, avem:
1
Tk ≤ Sn ≤ Tk ,
2
de unde rezultă imediat afirmaţia teoremei. □
Exemplul 2.2.22 Cu acest criteriu putem stabili natura seriei armonice generalizate:
∞
X 1
, α ∈ R.
n=1
nα
În primul rând,dacăα ≤ 0, seria este divergentă deoarece termenul general nu tinde la 0.
1
Pentru α > 0, este un şir descrescător şi din criteriul condensării rezultă că seria
nα
∞ 1 ∞
2n · nα = 2n(1−α) . Dar ultima serie este una
P P
iniţială are aceeaşi natură cu seria
n=0 2 n=0
geometrică de raţie q = 21−α . Am văzut că o serie geometrică este convergentă dacă şi
numai dacă |q| < 1. În cazul nostru,
21−α < 1 dacă şi numai dacă 1 − α < 0,
adică α > 1.
P∞ 1
Observaţia 2.2.23 În concluzie, seria armonică generalizată α
este convergentă
n=1 n
dacă α > 1 şi este divergentă dacă α ≤ 1.
∞
n2 +1
P
Exemplul 2.2.24 (i) Seria n4 +2
este convergentă, deoarece o putem compara cu seria
n=0
∞ ∞
n2 1
P P
n4
= n2
, care este seria armonică generalizată cu α = 2 > 1 şi e convergentă. Avem
n=1 n=1
n2 +1
n4 +2 n4 + n2
lim 1 = lim = 1 ∈ (0, +∞).
n→∞ n→∞ n4 + 2
n2
∞ √ ∞ √ ∞
n+3 n
√1 ,
P P P
(ii) Seria 3n+2
este divergentă, deoarece o putem compara cu seria n
= n
n=0 n=1 n=1
1
care este seria armonică generalizată cu α = < 1 şi e divergentă. Observăm că
2
√
n+3 √
3n+2 n+3 n 1
lim = lim = ∈ (0, +∞).
n→∞ √1 n→∞ 3n + 2 3
n
P
Teorema 2.2.25 (Criteriul rădăcinii cu limită) Fie seria an cu termeni pozitivi
astfel ı̂ncât există limita
√
lim n an = a.
P
(i) Dacă a < 1, atunci seria Pan converge.
(ii) Dacă a > 1, atunci seria an diverge.
Demonstraţie. (i) Fie ε > 0 astfel ı̂ncât a + ε < 1. Atunci există nε ∈ N astfel ı̂ncât pentru
√
orice n ≥ nε , n an < a + ε, i.e.,
an < (a + ε)n .
Concluzia rezultă din Criteriul de comparaţie I, ı̂ntrucât seria de termen general (a+ε)n
P
este convergentă (serie geometrică cu raţie pozitivă subunitară).
(ii) Considerăm ε > 0 astfel ı̂ncât a − ε > 1. Ca mai sus, există nε ∈ N astfel ı̂ncât
√
pentru orice n ≥ nε , a − ε < n an , i.e.,
(a − ε)n < an .
Din nou, din Criteriu de comparaţie de specia I, ı̂ntrucât seria de termen general (a−ε)n
P
este divergentă (serie geometrică cu raţie supraunitară). □
P√ √
Exemplul 2.2.26 (i) Seria ( n + 1 − n − 1)n este convergentă deoarece
√ √ √ √
r n (n + 1) − (n − 1)
lim n n + 1 − n − 1 = lim n + 1 − n − 1 = lim √ √
n→∞ n→∞ n→∞ n+1+ n−1
2
= lim √ √ = 0 < 1.
n→∞ n+1+ n−1
∞ √ √
n · 4n este divergentă deoarece lim n n · 4n = lim 4 n n = 4 > 1.
P
(ii) Seria
n=0 n→∞ n→∞
∞
n+1 n
P
(iii) Seria n2 +1
este convergentă deoarece
n=0
s n
n n+1 n+1
lim = lim = 0 < 1.
n→∞ n2 + 1 n→∞ n2 + 1
Exemplul 2.2.27 Dacă a = 1, atunci nu putem preciza prin acest criteriu natura seriei
∞ ∞
1 1
P P P
an (caz de dubiu). De exemplu, seria armonică n
este divergentă şi seria n2
(seria
n=1 q n=1
armonică generalizată cu α = 2 > 1) este convergentă. Totuşi, lim n n1 = lim √ 1

nn = 1
q n→∞ n→∞
şi lim n n12 = lim √ 1

2 = 1. Deci criteriul rădăcinii nu poate fi folosit pentru studiul
n→∞ n→∞ ( n n)
√
convergenţei seriilor cu lim n an = 1.
n→∞
P
Teorema 2.2.28 (Criteriul raportului cu limită) Fie an , o serie cu an > 0 pen-
n≥0
tru orice n ≥ n0 (n0 ∈ N), astfel ı̂ncât există limita
an+1
lim = a.
an
P
(i) Dacă a < 1, atunci seria a este convergentă.
Pn
(ii) Dacă a > 1, atunci seria an este divergentă.
Demonstraţie. Demonstraţia este similară celei de la Criteriul rădăcinii.

(i) Fie ε > 0 astfel ı̂ncât a−ε < 1. Atunci, din ipoteză, există nε ∈ N astfel ı̂ncât pentru
orice n ≥ nε , an+1
an
< a + ε. Înmulţind aceste relaţii scrise pentru rangurile nε , ..., n − 1,
avem
an
< (a + ε)n−nε ,
anε
deci
an < anε (a + ε)−nε (a + ε)n .
Din
P nou, nconcluzia rezultă din Criteriul de comparaţie I, ı̂ntrucât seria de termen general
(a + ε) este convergentă.
(ii) Se consideră ε > 0 astfel ı̂ncât a − ε > 1 şi se raţionează ca mai sus. □
Observaţia 2.2.29 Se poate uşor observa că ı̂n Criteriul raportului şi ı̂n Criteriul rădă-
cinii, ı̂n cazul a > 1, de fapt, an → +∞.
∞
P 1·6·11·...·(5n+1)
Exemplul 2.2.30 (i) Seria 1·3·5·...·(2n+1)
este divergentă deoarece
n=1
1·6·11·...·(5n+1)·[5(n+1)+1]
an+1 1·3·5·...·(2n+1)·[2(n+1)+1]
lim = lim 1·6·11·...·(5n+1)
n→∞ an n→∞
1·3·5·...·(2n+1)
1 · 6 · 11 · . . . · (5n + 1) · (5n + 6) 1 · 3 · 5 · . . . · (2n + 1)
= lim ·
n→∞ 1 · 3 · 5 · . . . · (2n + 1) · (2n + 3) 1 · 6 · 11 · . . . · (5n + 1)
5n + 6 5
= lim = > 1.
n→∞ 2n + 3 2
∞
X 3·5·...(2n+1)
(ii) Seria 2·5·...·(3n−1)
converge pentru că
n=1
an+1 2
lim = < 1.
n→∞ an 3
∞
n3
P
(iii) Seria n!
este convergentă deoarece
n=0
an+1 (n + 1)3 n! (n + 1)2

lim = lim · 3 = lim = 0 < 1.
n→∞ an n→∞ (n + 1)! n n→∞ n3
Observaţia 2.2.31 Dacă a = 1, atunci nu putem preciza prin acest criteriu natura seriei
∞ ∞
1 1
P P P
an (caz de dubiu). Pentru a exemplifica luăm acelaşi două serii, n
şi n2
, prima
n=1 n=1
divergentă şi a doua convergentă. Totuşi,
1
n+1 n
lim = lim =1
n→∞ 1 n→∞ n + 1
n
şi
1
n2 (n+1)2
lim = 1.
1 = lim
n→∞ n2 + 2n + 1
n→∞
n2
P
Teorema 2.2.32 (Criteriul lui Raabe - Duhamel) Fie an (n0 ∈ N) o serie cu
n≥n0
an > 0 pentru orice n ≥ n0 astfel ı̂ncât există limita

an
lim n − 1 = b.
an+1
P
(i) Dacă b > 1, atunci seria Pan converge;
(ii) Dacă b < 1, atunci seria an diverge.
Demonstraţie. (i)Dacă b >
1, atunci există M > 1 astfel ı̂ncât de la un rang ı̂ncolo toţi
xn
termenii şirului n − 1 sunt mai mari decât M . Putem presupune, fără a restrânge
xn+1
generalitatea, că
xn
n − 1 > M > 1 pentru orice n ∈ N.
xn+1
Aceasta revine la
M xn+1 < nxn − nxn+1 pentru orice n ∈ N.
Adunând relaţiile de acest tip de la 1 la n − 1, obţinem
M (x2 + x3 + ... + xn )
< x1 − x2 + 2x2 − 2x3 + 3x3 − 3x4 + ... + (n − 1) xn−1 − (n − 1) xn ,
adică
M (x2 + x3 + ... + xn ) < x1 + x2 + x3 + ... + xn−1 − (n − 1) xn .
∞
P
Dar x1 + x2 + x3 + ... + xn = sn , şirul sumelor parţiale al seriei xn . Atunci,
n=1
M Sn − M x1 < sn − nxn < sn pentru orice n ∈ N.
Rezultă de aici că

M x1
sn < ,
M −1
adică şirul sumelor parţiale este mărginit. Astfel, seria este convergentă.
(ii) Facem un raţionament similar: dacă b < 1, atunci există
m < 1 astfel ı̂ncât (fără
xn
a restrânge generalitatea) toţi termenii şirului n − 1 sunt cel mult egali cu m:
xn+1

xn
n − 1 ≤ m.
xn+1
Mai departe, pentru că m < 1, avem
nxn − nxn+1 ≤ mxn+1 ≤ xn+1 .
Echivalent,
nxn ≤ (n + 1) xn+1 ,
de unde
1
xn+1 n+1
≥ 1 .
xn n
P∞ 1 P∞
Deoarece este divergentă, conform Criteriului de comparaţie II rezultă că xn este
n=1 n n=1
divergentă. □
∞
P (2n)!
Exemplul 2.2.33 (i) Pentru seria (n!)2 4n
nu funcţionează criteriul raportului, fiindcă
n=1
[2(n+1)]!
an+1 [(n+1)!]2 4n+1 (2n + 2)! (n!)2 4n
lim = lim (2n)!
= lim ·
n→∞ an n→∞ n→∞ [(n + 1)!]2 4n+1 (2n)!
(n!)2 4n
(2n + 1)(2n + 2) (2n + 1)
= lim 2
= lim = 1.
n→∞ 4(n + 1) n→∞ 2(n + 1)
Aplicăm atunci Criteriul Raabe-Duhamel şi constatăm că

an 2n + 2 n 1
lim n − 1 = lim n − 1 = lim = < 1,
n→∞ an+1 n→∞ 2n + 1 n→∞ 2n + 1 2
adică seria studiată este divergentă.

∞
P 2·7·12·...·(5n−3)
(ii) Pentru seria 9·14·19·...·(5n+4)
nu funcţionează criteriul raportului, deoarece
n=1
2·7·12·...·(5n−3)·[5(n+1)−3]
an+1 9·14·19·...·(5n+4)·[5(n+1)+4]
lim = lim 2·7·12·...·(5n−3)
n→∞ an n→∞
9·14·19·...·(5n+4)
2 · 7 · 12 · . . . · (5n − 3) · (5n + 2) 9 · 14 · 19 · . . . · (5n + 4)
= lim ·
n→∞ 9 · 14 · 19 · . . . · (5n + 4) · (5n + 9) 2 · 7 · 12 · . . . · (5n − 3)
5n + 2
= lim = 1.
n→∞ 5n + 9
Aplicăm Criteriul Raabe-Duhamel şi constatăm că

an 5n + 9 7n 7
lim n − 1 = lim n − 1 = lim = > 1,
n→∞ an+1 n→∞ 5n + 2 n→∞ 5n + 2 5
adică seria studiată este convergentă.
2.2.2 Serii cu termeni oarecare

Pentru serii care nu au termeni pozitivi nu mai putem aplica criteriile din secţiunea
precedentă. Începem studiul cu un rezultat util ı̂n cele ce urmează.
n
P
Teorema 2.2.34 Fie (an ) şi (bn ) două şiruri de numere reale, n ≥ 1 şi sn = ak .
k=1
Atunci pentru orice număr natural n are loc
n
X n
X
ak bk = sn bn+1 − sk (bk+1 − bk ) .
k=1 k=1
Demonstraţie. Notăm s0 = 0. Cum sk − sk−1 = ak , pentru orice k ≥ 1, avem pentru orice

n ≥ 1:
n
X n
X
ak b k = (sk − sk−1 ) bk
k=1 k=1
= b1 (s1 − s0 ) + b2 (s2 − s1 ) + ... + bn (sn − sn−1 )
= s1 (b1 − b2 ) + ... + sn−1 (bn−1 − bn ) + sn (bn − bn+1 ) + sn bn+1
X n
= − sk (bk+1 − bk ) + sn bn+1 ,
k=1
adică relaţia de demonstrat. □
Lema 2.2.35 (Abel) Dacă (an ) este un şir de numere reale cu şirul sumelor parţiale
mărginit de numerele reale m şi M (adică m ≤ sn ≤ M pentru orice n ∈ N), iar (bn ) este
un şir descrescător de numere pozitive, atunci
n
X
mb1 ≤ ak bk ≤ M b1 , pentru orice n ∈ N.
k=1
Demonstraţie. Din teorema anterioară avem:

n
X n
X
ak bk = sn bn+1 − sk (bk+1 − bk ) .
k=1 k=1
Deoarece (bn ) este un şir descrescător, rezultă că bk − bk+1 ≥ 0, pentru orice k ∈ N.
Atunci,
Xn Xn
ak bk ≤ −M (bk+1 − bk ) + M bn+1 = M b1 .
k=1 k=1
În acelaşi mod se obţine şi prima inegalitate. □

∞
P
Teorema 2.2.36 (Criteriul lui Dirichlet) Fie seria xn având şirul (sn ) al sumelor
n=1
parţiale mărginit. Dacă (yn ) este un şir descrescător şi convergent la 0, atunci seria
P∞
xn yn este convergentă.
n=1
Demonstraţie. Fie M > 0 astfel ı̂ncât |sn | ≤ M pentru orice n ∈ N şi fie n0 ∈ N fixat.
Pentru orice n ≥ n0 şi pentru orice p ∈ N∗ aplicăm Lema 2.2.35 pentru (xk ) şi (yk ),
k = n + 1, ..., n + p şi obţinem:
|xn+1 yn+1 + ... + xn+k yn+k | ≤ 2M yn+1 ≤ 2M yn0
Dar yn → 0 şi atunci pentru orice ε > 0 există n0 ∈ N suficient de mare astfel ı̂ncât
ε
|yn0 | < .
2M
Astfel,
ε
|xn+1 yn+1 + ... + xn+k yn+k | < · 2M = ε,
2M
P∞
deci este verificată condiţia Cauchy şi prin urmare seria xn yn este convergentă. □
n=1
P∞ sin nx
Exemplul 2.2.37 Fie seria , unde x ∈ R. Este cunoscut că pentru x ̸= 2kπ
n=1 n
(k ∈ Z) putem deduce prin amplificare şi simplificare cu 2 sin x2 că:
2 sin x sin x2 + 2 sin 2x sin x2 + · · · + 2 sin nx sin x2

sn = sin x + sin 2x + · · · + sin nx =
2 sin x2
cos x2 − cos 3x
2
+ cos 3x
2
− cos 5x
2
+ · · · + cos (2n−1)x
2
− cos (2n+1)x
2
= x
2 sin 2
cos x2 − cos (2n+1)x
2
= , ∀n ≥ 1.
2 sin x2
Deci,
2 1
|sin x + sin 2x + ... + sin nx| ≤ x
= , ∀n ≥ 1, ∀x ̸= 2kπ (k ∈ Z).
2 sin 2 sin x2
∞
P
Pentru x = 2kπ (k ∈ Z) suma este, evident, nulă. Astfel, seria sin nx are şirul sumelor
n=1
parţiale mărginit.
1
Pe de altă parte, şirul (yn ) = este descrescător la 0. Astfel, sunt ı̂ndeplinite
n
condiţiile criteriului lui Dirichlet şi deci seria
∞
X sin nx
n=1
n
este convergentă.
P∞ cos nx
Exemplul 2.2.38 Fie seria , unde x ∈ R. Acum, pentru x ̸= 2kπ (k ∈ Z),
n=1 n
similar, avem
2 sin x2 cos x + 2 sin x2 cos 2x + · · · + 2 sin x2 cos nx

Sn = cos x + cos 2x + · · · + cos nx =
2 sin x2
sin 3x
2
− sin x2 + sin 5x
2
− sin 3x
2
+ · · · + sin (2n+1)x
2
− sin (2n−1)x
2
= x
2 sin 2
sin (2n+1)x
2
− sin x2
= , ∀n ≥ 1,
2 sin x2
deci
sin (2n+1)x
2
− sin x2 1
|cos x + cos 2x + ... + cos nx| ≤ x
≤ , ∀n ≥ 1, ∀x ̸= 2kπ (k ∈ Z).
2 sin 2
sin x2
Deci seria
∞
X cos nx
n=1
n
este convergentă pentru x ̸= 2kπ (k ∈ Z). Pentru x = 2kπ (k ∈ Z) suma precedentă este
egală cu n, ı̂n timp ce seria devine
∞
X 1
,
n=1
n
deci este divergentă.

∞
X
Definiţia 2.2.39 O serie numerică an se numeşte serie alternată dacă
n=0
an · an+1 < 0, ∀n ≥ 0.
În acest caz, an se mai scrie ı̂n forma an = (−1)n bn pentru orice n ≥ 0 sau an = (−1)n+1 bn
pentru orice n ≥ 0, unde bn > 0 pentru orice n ≥ 0 (se observă că bn = |an | pentru orice
n ≥ n0 ).
∞
X
Teorema 2.2.40 (Criteriul lui Leibniz) Fie (−1)n bn o serie alternată (bn > 0,
n=0
pentru orice n ≥ 0) astfel ı̂ncât şirul (bn ) este descrescător şi convergent la 0. Atunci
∞
X ∞
X
n
seriile (−1) bn şi (−1)n+1 bn sunt convergente.
n=0 n=0
Demonstraţie. Caz particular al criteriului lui Dirichlet. □

∞
P
Teorema 2.2.41 (Criteriul lui Abel) Dacă seria xn este convergentă iar (yn ) este
n=1
∞
P
un şir monoton şi mărginit, atunci xn yn este o serie convergentă.
n=1
Demonstraţie. Fără a restrânge generalitatea, putem presupune că şirul (yn ) este des-
crescător, ı̂ntrucât ı̂n caz contrar putem ı̂nlocui şirul (yn ) cu şirul (−yn ). Fiind monoton
şi mărginit, (yn ) este convergent. Fie y = lim yn . Rezultă că lim (yn − y) = 0. Cum
n→∞ n→∞
P∞
xn este convergentă, rezultă că are şirul sumelor parţiale mărginit. Aplicând criteriul
n=1
lui Dirichlet, rezultă că seria
∞
X
xn (yn − y)
n=1
∞
P ∞
P ∞
P
este convergentă. Dar seriile xn şi yxn au aceeaşi natură, deci yxn este conver-
n=1 n=1 n=1
gentă şi urmează că seria
∞
X ∞
X ∞
X
xn y n = xn (yn − y) + yxn
n=1 n=1 n=1
este convergentă, fiind suma a două serii convergente. □
P∞ (−1)n
Exemplul 2.2.42 Conform Criteriului lui Leibniz, seria este o serie conver-
n=1 n
∞ 1
(−1)n are şirul sumelor parţiale mărginit, iar
P
gentă, ı̂ntrucât este un şir des-
n=1 n
crescător la 0. Atunci, conform Criteriului lui Abel, pentru orice şir monoton şi mărginit
P∞ (−1)n
(yn ), seria yn este o serie convergentă. În particular,
n=1 n
∞ n ∞ ∞
(−1)n (−1)n ln n (−1)n

X 1 X X
1+ , , 1
n=1
n n n=1
n2 n=1 n1+ n
sunt convergente.
P P
Definiţia 2.2.43 O serie an se numeşte absolut convergentă dacă seria |an | este
convergentă.
P P
Teorema 2.2.44 Dacă o serie an este absolut convergentă, atunci seria an este
convergentă.
Demonstraţie. Rezultă din criteriul de convergenţă al lui Cauchy şi din inegalitatea evi-
dentă
|an+1 + ... + an+p | ≤ |an+1 | + ... + |an+p | , ∀p ∈ N∗ , ∀n.
Observaţia 2.2.45 Reciproca teoremei precedente nu este adevărată. Contraexemplu:

∞
(−1)n
X
seria n
.
n=1
Observaţia 2.2.46 Cum seria modulelor are termeni pozitivi, uneori este mai uşor de
arătat absoluta convergenţă a unei serii. Din absoluta convergenţă, pe baza teoremei
anterioare, rezultă convergenţa seriei.
Observaţia
P 2.2.47 Dacă se aplică criteriul raportului
P sau cel al rădăcinii pentru seria
|an | şi aceasta este divergentă, atunci şi seria an este divergentă (pentru că ı̂n acest
caz (an ) nu are limita 0 : a se vedea demonstraţiile acestor criterii şi Observaţia 2.2.29).
Definiţia 2.2.48 O serie care este convergentă, dar nu este absolut convergentă se numeşte
semiconvergentă.
∞
2n2 +1 n
P
Exemplul 2.2.49 Seria 3n3 +1
x este absolut convergentă pentru x ∈ (−1, 1), semi-
n=0
2n2 +1 n
convergentă pentru x = −1 şi divergentă ı̂n rest. Într-adevăr, notăm an = 3n3 +1
x , pentru
n ≥ 0 şi considerăm seria modulelor,
∞ ∞ ∞
X X 2n2 + 1 n X 2n2 + 1 n
|an | = 3+1
x = 3+1
|x| .
n=0 n=0
3n n=0
3n
Aplicăm acestei serii criteriul raportului:

|an+1 | [2(n + 1)2 + 1] |x|n+1 3n3 + 1 [2(n + 1)2 + 1] (3n3 + 1) n→∞
= 3
· 2 n
= 3 2
· |x| −→ |x|.
|an | 3(n + 1) + 1 (2n + 1)|x| [3(n + 1) + 1] (2n + 1)
şi desprindem următoarele concluzii:
P P
(i) dacă |x| < 1, atunci seria |an | este convergentă, aşadar seria an este absolut
convergentă, deci convergentă; P
(ii) dacă P|x| > 1, atunci seria |an | este divergentă, aşadar, conform Observaţiei
2.2.47, seria an este divergentă;
(iii) dacă |x| = 1, atunci suntem ı̂n cazul de dubiu pentru criteriul raportului. Dis-
tingem subcazurile:
∞
2n2 +1
P
(a) dacă x = 1, atunci seria din enunţ este seria cu termeni pozitivi 3n3 +1
. Îi
n=0
aplicăm criteriul de comparaţie cu limită. Deoarece
2n2 +1
3n3 +1 (2n2 + 1)n n→∞ 2
1 = −→ ∈ (0, ∞),
n
3n3 + 1 3
∞
1
P
rezultă că seria ı̂n discuţie are aceeaşi natură cu seria armonică n
, care e divergentă;
n=1
∞ 2
2n +1
(−1)n 3n
P
(b) dacă x = −1, atunci seria din enunţ este seria alternată 3 +1 . Aceasta nu
n=0
este absolut convergentă, ı̂ntrucât seria modulelor este seria studiată ı̂n subcazul x = 1.
2 +1
Pentru a-i studia convergenţa aplicăm Criteriul lui Leibniz. Şirul bn = 2n 3n3 +1
, n ≥ 0 este
(strict) descrescător, deoarece
2(n + 1)2 + 1 2n2 + 1
bn+1 − bn = −
3(n + 1)3 + 1 3n3 + 1
(2n2 + 4n + 3)(3n3 + 1) − (3n3 + 9n2 + 9n + 4)(2n2 + 1)
=
[3(n + 1)3 + 1] (3n3 + 1)
6n4 + 12n3 + 15n2 + 5n + 1
=− < 0, ∀n ≥ 0.
[3(n + 1)3 + 1] (3n3 + 1)
2n +1 2
În plus, lim bn = lim 3n 3 +1 = 0. Aşadar, din Criteriul lui Leibniz, seria dată este con-
n→∞ n→∞
vergentă pentru x = −1, dar nu este absolut convergentă, adică este semiconvergentă.
În concluzie, seria considerată este absolut convergentă pentru x ∈ (−1, 1), semicon-
vergentă pentru x = −1 (deci convergentă pentru x ∈ [−1, 1)) şi divergentă pentru
x ∈ (−∞, −1) ∪ [1, ∞).
2.2.3 Produsul a două serii

∞
P ∞
P
Definiţia 2.2.50 (Produsul Cauchy al două serii) Fie seriile xn , yn şi fie şi-
n=1 n=1
rul (zn ) definit prin:
z1 = x1 y1 ,
z2 = x1 y2 + x2 y1 ,
z3 = x1 y3 + x2 y2 + x3 y1 ,
........................................,
n
X
zn = x1 yn + x1 yn−1 + ... + xn y1 = xk yn−k+1 , ∀n ∈ N.
k=1
∞
P ∞
P ∞
P
Atunci seria zn se numeşte produs (ı̂n sens Cauchy) al seriilor xn şi yn .
n=1 n=1 n=1
În general, produsul a două serii convergente nu este o serie convergentă.
(−1)n
Exemplul 2.2.51 Fie xn = yn = √ , n ∈ N∗ . Cele două serii sunt convergente,
n
conform criteriului lui Leibniz. Avem atunci:
n n
X X (−1)n+1
zn = xk yn−k+1 = √ √ ,
k=1 k=1
k n−k+1
de unde
n n
X 1 X1
|zn | = √ √ ≥ = 1.
k=1
k n − k + 1 k=1
n
Deci, termenul general nu tinde la 0 şi astfel seria nu este convergentă.
Vom vedea ı̂n continuare că dacă cel puţin una din cele două serii este absolut conver-
gentă, atunci produsul după Cauchy este o serie convergentă.
∞
P ∞
P
Teorema 2.2.52 (Mertens) Fie xn şi yn serii convergente. Dacă cel puţin una
n=1 n=1
P∞
dintre serii este absolut convergentă, atunci seria produs Cauchy, zn este convergentă şi
n=1
∞
∞
∞

P P P
zn = xn yn .
n=1 n=1 n=1
∞ ∞ n n
yk , pentru ∀n ∈ N∗ ,
P P P P
Demonstraţie. Fie S = xn şi T = yn , cu Sn := xk şi Tn :=
n=1 n=1 k=1 k=1
∞
P ∞
P
astfel ı̂ncât seria |xn | < ∞. Vom exclude cazul trivial ı̂n care toţi termenii seriei yn
n=1 n=1
∞
P
sunt 0 de la un rang ı̂ncolo. Din absoluta convergenţă a seriei xn rezultă că există
n=1
n
|xk | ≤ M pentru orice n ∈ N∗ . Fie ε > 0. Din convergenţa seriei
P
M > 0 astfel ı̂ncât
k=1
∞
P
yn rezultă că
n=1
ε
∃n1 ∈ N astfel ı̂ncât ∀n ≥ n1 să avem |Tn − T | < .
2M
Mai departe, deoarece ı̂n particular xn → 0, există un rang n2 astfel ı̂ncât pentru n ≥ n2
să aibă loc:
ε
|xn | < .
2 (|T1 − T | + |T2 − T | + ... + |Tn1 − T |)
2.3. Şiruri de funcţii 49
Să remarcăm ı̂n continuare că pentru şirul sumelor parţiale al seriei produs după Cauchy
avem:
Un = z1 + z2 + ... + zn = x1 y1 + (x1 y2 + x2 y1 ) + ... + (x1 yn + ... + xn y1 )

= x1 (y1 + ... + yn ) + x2 (y1 + ... + yn−1 ) + ... + xn y1
= x1 Tn + x2 Tn−1 + ... + xn T1
= x1 (Tn − T ) + x2 (Tn−1 − T ) + ... + xn (T1 − T ) + T (x1 + ... + xn )
= x1 (Tn − T ) + x2 (Tn−1 − T ) + ... + xn (T1 − T ) + T Sn , ∀n ≥ 1.
Dar atunci, pentru n ≥ n1 + n2 + 1, avem
|Un − T Sn | = |x1 (Tn − T ) + x2 (Tn−1 − T ) + ... + xn (T1 − T )| ≤

≤ |x1 (Tn − T ) + x2 (Tn−1 − T ) + ... + xn−n1 (Tn1 +1 − T )| +
+ |xn−n1 +1 (Tn1 − T ) + ... + xn (T1 − T )|
ε ε (|T1 − T | + |T2 − T | + ... + |Tn1 − T |)
≤ (|x1 | + ... + |xn−n1 |) +
2M 2 (|T1 − T | + |T2 − T | + ... + |Tn1 − T |)
ε ε
< + = ε.
2 2
Deci, lim Un = ST. □
n→∞
Teorema 2.2.53 (Cauchy) Produsul după Cauchy al două serii absolut convergente este
o serie absolut convergentă, cu suma egală cu produsul sumelor celor două serii.
∞
P ∞
P
Demonstraţie. Fie S = xn şi T = yn două serii absolut convergente. Conform Teo-
n=1 n=1
remei lui Mertens, seria produs după Cauchy este convergentă şi are suma ST . Aplicând
P∞ ∞
P
Teorema lui Mertens pentru seriile (cu termeni pozitivi) |xn | şi |yn | , rezultă că
n=1 n=1
∞
P
seria produs după Cauchy z̃n , unde
n=1
z̃n = |x1 | |yn | + ... + |xn | |y1 | , ∀n ≥ 1
este convergentă. Dar,
|zn | = |x1 yn + ... + xn y1 | ≤ |x1 | |yn | + ... + |xn | |y1 | = z̃n , ∀n ≥ 1,

∞
P
ceea ce antrenează că seria zn este absolut convergentă. □
n=1
2.3 Şiruri de funcţii

Definiţia 2.3.1 Fie D ⊂ R şi fn : D → R, n ∈ N∗ , un şir de funcţii. Spunem că punctul
x ∈ D este punct de convergenţă pentru şirul de funcţii (fn )n∈N∗ dacă şirul numeric
(fn (x))n∈N∗ , este convergent. Mulţimea punctelor de convergenţă ale şirului (fn )n∈N∗ se
va numi mulţime de convergenţă şi va fi notată cu C. Fiecărui x ∈ C ⊂ D putem să-i
asociem numărul real notat f (x) = lim fn (x). Această asociere este o funcţie f : C → R,
n→∞
pe care o vom numi limita punctuală a şirului de funcţii (fn ).
Aşadar, vom spune că şirul de funcţii (fn ) converge punctual la funcţia f pe mulţimea
C, dacă pentru orice x ∈ C, şirul numeric (fn (x))n∈N∗ este convergent la f (x), sau, ı̂ntr-o
scriere explicită, dacă pentru orice x ∈ C şi pentru orice ε > 0, există un rang nε,x ∈ N,
astfel ı̂ncât pentru orice n ≥ nε,x , să avem |fn (x) − f (x)| < ε. În acest caz, vom scrie
p
fn → f .
C
Exemplul 2.3.2 Şirul fn : [0, 1] → R, fn (x) = xn converge punctual pe [0, 1] la

0, pentru x ∈ [0, 1)
f (x) =
1, pentru x = 1.
În particular, dacă x ∈ (0, 1) observăm că rangul nε,x ∈ lnN, astfel ı̂ncât pentru orice
ε
n ≥ nε,x , să avem |fn (x) − f (x)| < ε poate fi luat ca fiind ln x + 1, valoare care pentru
x apropiat de 1, devine ”oricât de mare”.
Aşadar, nu putem indica un astfel de rang nε comun pentru toate valorile x ∈ [0, 1].
Acest lucru face ca, din punct de vedere tehnic, ı̂n general, convergenţa punctuală să fie o
noţiune prea slabă ı̂n raport cu nevoia de a transmite anumite caracteristici ale funcţiilor
şirului la funcţia sumă.
Acest neajuns este compensat de definiţia următoare.
Definiţia 2.3.3 Fie D ⊂ R, f : D → R şi fn : D → R, n ∈ N∗ , un şir de funcţii.

Spunem că şirul de funcţii (fn ) este uniform convergent pe mulţimea A ⊂ D la funcţia f
dacă pentru orice ε > 0, există nε ∈ N∗ , astfel ı̂ncât pentru orice n ≥ nε şi pentru orice
x ∈ A, să avem
|fn (x) − f (x)| < ε.
u
În acest caz vom scrie fn → f .
A
Deci şirul (fn ) converge uniform la f pe A dacă şi numai dacă, pentru orice ε > 0,
există nε ∈ N∗ , astfel ı̂ncât pentru orice n ≥ nε , graficul funcţiilor fn este situat ı̂n banda
determinată de graficele funcţiilor f − ε şi f + ε.
Exemplul 2.3.4 Şirul fn : [0, 1/2] → R, fn (x) = xn converge punctual h pe i[0, 1/2] la
ln ε
f : [0, 1/2] → R, f (x) = 0. Putem verifica că ı̂n acest caz, rangul ln(1/2) + 1 este
convenabil pentru toate valorile lui x ∈ [0, 1/2]. Deci, ı̂n acest caz, convergenţa este
uniformă. În schimb, conform comentariului de la Exemplul 2.3.2, acelaşi şir de funcţii
definit pe [0, 1] nu converge uniform pe acest interval.
p p
Observaţia 2.3.5 1. Dacă fn → f şi C1 ⊂ C, atunci, ı̂n mod evident, rezultă că fn → f .
C C1
u u
2. Dacă fn → f şi A1 ⊂ A, atunci, fn → f .
A A1
2.3. Şiruri de funcţii 51
Propoziţia 2.3.6 Fie A ⊂ D ⊂ R , f : D → R şi fn : D → R, n ∈ N∗ , un şir de funcţii

convergent uniform la f pe A. Atunci (fn ) converge punctual la f pe A.
Demonstraţie. Evident, din scrierile de mai sus. □
Observaţia 2.3.7 Folosind din nou Exemplul 2.3.2, deducem că reciproca acestei propo-
ziţii este falsă.
Definiţia 2.3.8 Fie A ⊂ D ⊂ R şi fn : D → R, n ∈ N∗ , un şir de funcţii. Spunem

că şirul de funcţii (fn ) este şir uniform Cauchy pe mulţimea A, dacă pentru orice ε > 0,
există un rang nε ∈ N∗ , astfel ı̂ncât pentru orice m, n ≥ nε şi pentru orice x ∈ A, avem
|fm (x) − fn (x)| < ε.
Teorema 2.3.9 (Criteriul lui Cauchy de convergenţă uniformă) Fie D ⊂ R şi

fn : D → R, n ∈ N∗ un şir de funcţii. Şirul de funcţii (fn ) este uniform convergent
pe mulţimea A ⊂ D dacă şi numai dacă (fn ) este şir uniform Cauchy pe mulţimea A.
u
Demonstraţie. Presupunem că fn → f, unde f : A → R. Atunci pentru orice ε > 0, există
A
nε ∈ N astfel ı̂ncât pentru n ≥ nε şi x ∈ A,
|fn (x) − f (x)| < ε/2.
Deci, pentru n, m ≥ nε şi x ∈ A putem scrie
|fm (x) − fn (x)| ≤ |fm (x) − f (x)| + |fn (x) − f (x)| < ε/2 + ε/2 = ε,
ceea ce dovedeşte că şirul este uniform Cauchy.

Reciproc, presupunem condiţia uniformă Cauchy. Aceasta asigură că pentru fiecare
x ∈ A şirul numeric (fn (x)) este fundamental, deci convergent. Notăm cu f (x) limita sa.
u
Făcând m → ∞ ı̂n condiţia Cauchy obţinem că fn → f. □
A
Teorema 2.3.10 (de caracterizare a uniformei convergenţe) Fie A ⊂ D ⊂ R,

f : D → R şi fn : D → R, n ∈ N∗ , un şir de funcţii. Atunci şirul (fn ) converge
uniform la f pe A dacă şi numai dacă
lim (sup|fn (x) − f (x)|) = 0.

n→∞ x∈A
u
Demonstraţie. Dacă fn → f, atunci pentru orice ε > 0, există nε ∈ N∗ , astfel ı̂ncât pentru
A
orice n ≥ nε şi pentru orice x ∈ A să avem |fn (x) − f (x)| < ε/2. Aceasta implică faptul
că pentru orice n ≥ nε ,
sup |fn (x) − f (x)| ≤ ε/2 < ε,
x∈A
deci
lim (sup|fn (x) − f (x)|) = 0.
n→∞ x∈A
Folosind definiţia limitei şi caracterizarea marginii superioare, implicaţia inversă este ev-
identă. □
Pentru a putea aplica teorema anterioară, trebuie, ı̂n primul rând, determinată funcţia
f, limita punctuală a şirului de funcţii (fn ), f (x) = lim fn (x), x ∈ C (C mulţimea de
n→∞
convergenţă punctuală a şirului (fn )).
Teorema 2.3.11 (Criteriul majorării) Fie A ⊂ D ⊂ R, f : D → R şi fn : D → R,

n ∈ N∗ , un şir de funcţii. Dacă există un şir (αn ) ⊂ R, convergent la 0, astfel ı̂ncât,
pentru orice n ∈ N∗ şi pentru orice x ∈ A, avem |fn (x) − f (x)| ≤ αn , atunci şirul (fn )
converge uniform la f , pe A.
Demonstraţie. Rezultatul este evident, pe baza teoremei precedente şi a Criteriului ma-
jorării de la şiruri (Propoziţia 2.1.24 (ii)). □.
x
Exemplul 2.3.12 Fie fn : R → R, fn (x) = 1+n2 x2
. Acest şir este convergent uniform pe
R la 0 pentru că pentru orice x şi n ∈ N∗ ,
x 1
2 2
≤ → 0.
1+n x 2n
Teorema 2.3.13 (Transfer de mărginire) Fie D ⊂ R, f : D → R şi fn : D → R,

n ∈ N∗ , un şir de funcţii mărginite. Dacă (fn ) converge uniform la f pe D, atunci f este
mărginită.
Demonstraţie. Din convergenţa uniformă, deducem că
lim (sup|fn (x) − f (x)|) = 0.

n→∞ x∈D
Pentru ε := 1, există n1 ∈ N astfel ı̂ncât pentru orice n ≥ n1 şi orice x ∈ D,
sup|fn (x) − f (x)| ≤ 1,

x∈D
deci
|f (x)| ≤ |fn1 (x) − f (x)| + |fn1 (x)| ≤ 1 + M1 , ∀x ∈ D,
unde M1 este constanta de mărginire a lui fn1 . □
Exemplul 2.3.14 Convergenţa punctuală nu trasnferă proprietatea de mărginire. Fie,

pentru fiecare număr natural nenul n, funcţia fn : (0, 1] → R,
0, pentru x ∈ (0, n−1 ]

fn (x) =
x−1 , pentru x ∈ (n−1 , 1].
Se verifică uşor că aceste funcţii sunt mărginite dar funcţia limită punctuală f (x) = x−1
pentru orice x ∈ (0, 1] nu este mărginită. De asemenea, se verifică faptul că nu are loc
convergenţa uniformă, lucru care se poate deduce şi direct din teorema anterioară.
2.4. Serii de funcţii 53
2.4 Serii de funcţii

Definiţia 2.4.1 Fie D ⊂ R şi fn : D → R, n ∈ N∗ un şir de funcţii. Spunem că
∞
X
seria fn este convergentă simplu sau convergentă punctual pe mulţimea D dacă şirul
n=1
n
X
sumelor parţiale Sn = fk este convergent punctual pe mulţimea D. Dacă f este limita
n=1
∞
X
şirului (Sn ) , atunci f se va numi suma seriei de funcţii fn şi vom nota aceasta prin
n=1
∞
X
fn = f.
n=1
Definiţia 2.4.2 Fie D ⊂ R, fn : D → R, n ∈ N∗ un şir de funcţii şi A ⊂ D. Spunem că

∞
X
seria de funcţii fn este uniform convergentă pe mulţimea A dacă şirul sumelor parţiale
n=1
(Sn ) este uniform convergent pe A.
Teorema 2.4.3 (Criteriul lui Cauchy de convergenţă uniformă a seriilor de

∞
X
∗
funcţii) Fie D ⊂ R şi fn : D → R, n ∈ N . Seria fn este uniform convergentă pe
n=1
mulţimea A ⊂ D dacă şi numai dacă pentru orice ε > 0 există nε ∈ N∗ astfel ı̂ncât pentru
orice n ≥ nε , orice p ∈ N∗ şi orice x ∈ A are loc
|fn+1 (x) + fn+2 (x) + ... + fn+p (x)| < ε.
Demonstraţie. Rezultă pe baza criteriului corespunzător privitor la şiruri de funcţii. □
Teorema 2.4.4 (Criteriul lui Weierstrass) Fie fn : A ⊂ R → R , n ∈ N∗ un şir de

∞
X
funcţii. Dacă există o serie numerică convergentă cu termeni pozitivi an astfel ı̂ncât
n=1
pentru orice n ∈ N∗ şi orice x ∈ A are loc
|fn (x)| ≤ an ,
∞
X
atunci seria de funcţii fn este uniform convergentă pe A. De asemenea, pentru orice
n=1
X∞
x ∈ A, seria numerică fn (x) este absolut convergentă.
n=1
Demonstraţie. Au loc următoarele inegalităţi:

|fn+1 (x) + ... + fn+p (x)| ≤ |fn+1 (x)| + ... + |fn+p (x)|
≤ an+1 + ... + an+p , ∀n, p ∈ N∗ , ∀x ∈ A.
Concluziile rezultă prin aplicarea Criteriilor de tip Cauchy. □
∞
X
sin nx
Exemplul 2.4.5 Seria n2 +x2
este uniform şi absolut convergentă pe R pentru că
n=1
sin nx 1
2 2
≤ 2 , ∀n ∈ N∗ , ∀x ∈ R,
n +x n
1
P
iar seria n2
este convergentă şi deci se poate aplica Criteriul lui Weierstrass.
Teorema 2.4.6 (Criteriul lui Abel) Fie A ⊂ R, fn , gn : A → R, n ∈ N∗ şiruri de

∞
X
funcţii. Dacă seria fn este uniform convergentă pe A, iar şirul (gn ) este uniform
n=1
∞
X
mărginit şi monoton pentru fiecare x ∈ A, atunci seria fn gn este uniform convergentă
n=1
pe A.
Demonstraţie. Fără a restrânge generalitatea, presupunem că (gn ) este descrescător. Din
ipoteza de mărginire, există M > 0 astfel ı̂ncât pentru orice n ∈ N∗ şi orice x ∈ A,
X∞
|gn (x)| ≤ M . Convergenţa uniformă a seriei fn asigură validitatea concluziei, din
n=1
Criteriul Cauchy: pentru orice ε > 0 există nε ∈ N∗ astfel ı̂ncât pentru orice n ≥ nε , orice
p ∈ N∗ şi orice x ∈ A are loc
ε
|fn+1 (x) + fn+2 (x) + ... + fn+p (x)| < .
3M
Din Lema lui Abel 2.2.35 deducem că pentru orice n ≥ nε , orice p ∈ N∗ şi orice x ∈ A are
loc p
X ε
fn+k (x)gn+k (x) ≤ |gn+1 (x)| < ε.
k=1
3M
Obţinem concluzia. □
Teorema 2.4.7 (Criteriul lui Dirichlet) Fie A ⊂ R, fn , gn : A → R, n ∈ N∗ şiruri de

∞
X
funcţii. Dacă seria fn are şirul sumelor partiale uniform mărginit pe A, iar şirul (gn )
n=1
∞
X
este descrescător (punctual pe A) şi convergent uniform la 0 pe A, atunci seria fn gn
n=1
este uniform convergentă pe A.
Demonstraţie. Demonstraţia este similară celei de la Criteriul lui Abel, folosind noile
ipoteze. □
∞
X
sin nx
Exemplul 2.4.8 Seria n
definită pentru x ∈ [ε, 2π − ε], unde ε ∈ (0, π) este
n=1
uniform convergentă pe mulţimea de definiţie ı̂ntrucât se poate aplica criteriul de mai sus
cu fn (x) = sin nx şi gn (x) = n1 .
2.5. Serii de puteri 55
Teorema 2.4.9 (Criteriul lui Leibniz) Dacă şirul de funcţii fn : A ⊂ R → R, n ∈ N∗

∞
X
este descrescător (punctual pe A) şi uniform convergent la 0 pe A, atunci seria (−1)n fn
n=1
este uniform convergentă pe A.
Demonstraţie. În mod evident, ipotezele reprezintă un caz particular al celor de la Cri-
teriul lui Dirichlet, deci concluzia rezultă pe baza acestuia. □
Propoziţia 2.4.10 (Transfer de mărginire) Fie fn : A ⊂ R → R, n ∈ N∗ un şir de

∞
X
funcţii. Dacă seria fn este uniform convergentă pe A la f şi fn sunt funcţii mărginite
n=1
pe A, atunci f este mărginită pe A.
Demonstraţie. Concluzia se obţine aplicând Teorema de transfer de mărginire de la şiruri
de funcţii şirului sumelor parţiale. □
2.5 Serii de puteri

Definiţia 2.5.1 Fie (an ) un şir de numere reale şi x0 ∈ R. O serie de funcţii de forma
∞
X
an (x − x0 )n = a0 + a1 (x − x0 ) + a2 (x − x0 )2 + ... + an (x − x0 )n + . . .
n=0
se numeşte serie Taylor. În cazul ı̂n care x0 = 0, seria devine

∞
X
an xn = a0 + a1 x + a2 x2 + ... + an xn + ...
n=0
şi se numeşte serie de puteri. Numărul an se numeşte coeficientul termenului de rang n.

∞
an xn o serie de puteri. Atunci are
P
Teorema 2.5.2 (a razei de convergenţă) Fie
n=0
loc una dintre următoarele situaţii: (i) seria este convergentă doar pentru x = 0;
(ii) există şi este unic determinat un număr real R ∈ (0, +∞) astfel ı̂ncât seria este
absolut convergentă pe intervalul (−R, R) şi divergentă pe (−∞, −R)∪(R, +∞); mai mult,
ı̂n această situaţie, seria este uniform convergentă pe orice interval ı̂nchis şi mărginit
[α, β] ⊂ (−R, R), α, β ∈ R;
(iii) seria este absolut convergentă pentru orice x ∈ R şi uniform convergentă pe orice
interval ı̂nchis şi mărginit [α, β] ⊂ R, α, β ∈ R.
Demonstraţie. Notăm cu A mulţimea punctelor de convergenţă pentru seria dată. Datorită
faptului că 0 ∈ A, deducem că A ̸= ∅. Dacă A = {0}, atunci este clar că seria converge
doar pentru x = 0 şi suntem ı̂n situaţia de la (i). Presupunem deci că
R = sup{|x| | x ∈ A} ∈ (0, ∞].

Dacă R < +∞ arătăm că are loc situaţia de la (ii). Considerăm un interval ı̂nchis şi
mărginit [α, β] ⊂ (−R, R), (unde α, β ∈ R). Atunci există r ∈ (max{|α| , |β|}, R) ∩ A şi
pentru orice x ∈ [α, β],
n
n n
n nx n |x| n max{|α| , |β|}
|an x | = an r n = |an r | ≤ |an r | .
r r r
an rn este convergentă, şirul (an rn ) este mărginit (de fapt, convergent la 0).
P
Cum seria
P max{|α|,|β|} n
Fiindcă seria r
este o serie geometrică de raţie subunitară, deducem, pe
baza Criteriului P lui Weierstrass, convergenţele de la (ii). Dacă x ∈ R \ [−R, R], evident
x∈/ A deci seria an xn este divergentă.
Analog se arată că situaţia R = +∞ corespunde cazului (iii). □
În cazul de la (ii) din teorema precedentă, numărul R se numeşte raza de convergenţă
a seriei, iar (−R, R), intervalul de convergenţă al seriei. Teorema precedentă nu precizează
nimic ı̂n ce priveşte convergenţa ı̂n extremităţile intervalului de convergenţă; studiul ı̂n
această situaţie se face de la caz la caz. Pentru cazul (i) vom considera R = 0, iar pentru
cazul (iii), R = +∞.
Pentru determinarea razei de convergenţă avem următoarele rezultate.
∞
an xn o serie de puteri. Presupunem că
P
Teorema 2.5.3 (Cauchy-Hadamard) Fie
p n=0
există l := lim n |an |. Atunci raza de convergenţă a seriei este R = 0, dacă l = ∞,
n→∞
R = 1l , dacă l ∈ (0, ∞) şi R = ∞, dacă l = 0.
Demonstraţie. Aplicăm criteriul rădăcinii pentru seria modulelor şi deducem că
p p
lim n |an xn | = lim n |an | |x| .
n→∞
Dacă l = 0, seria este absolut convergentă pentru orice x, deci R = +∞. Dacă l = ∞
atunci seria este convergentă doar pentru x = 0, deci R = 0. În sfârşit, dacă l ∈ (0, ∞),
seria este absolut convergentă pentru |x| < l−1 şi divergentă pentru |x| > l−1 . Deci
R = l−1 . □
∞
an xn o serie de puteri. Presupunem că există un indice n0 ∈ N
P
Teorema 2.5.4 Fie
n=0
|an+1 |
astfel ı̂ncât an ̸= 0, pentru orice n ≥ n0 . Dacă există lim ∈ R, atunci raza de
n→∞ |an |
1
convergenţă a seriei este R = |an+1 | , cu convenţia 1/∞ = 0 şi 1/0 = ∞.
lim
n→∞ |an |
Demonstraţie. Se aplică criteriul raportului pentru seria modulelor şi se raţionează că mai
sus. □
Exemplul 2.5.5 Seria de puteri ∞ 2n2 +1 n

P
n=1 3n3 +1 x are raza de convergenţă R = 1 şi este
convergentă pentru x ∈ [−1, 1) şi divergentă ı̂n rest.
2.5. Serii de puteri 57
Exemplul 2.5.6 Un exemplu remarcabil de serie de puteri este dat de seria binomială
descrisă mai jos. Fie α ∈ R. Considerăm seria de puteri:
α α(α − 1) 2 α(α − 1) · · · (α − n + 1) n
1+ x+ x +···+ x + · · ·, (2.2)
1! 2! n!
numită seria binomială. Remarcăm că pentru α = 0, 1, 2... se obţine un polinom de grad
α, deci seria este absolut convergentă pentru orice x ∈ R.
Presupunem că α ∈ / N. Determinăm, pentru ı̂nceput, raza de convergenţă a seriei
(2.2). Se observă că:
α(α−1)...(α−n+1)(α−n)
an+1 (n+1)! α−n
lim = lim α(α−1)...(α−n+1)
= lim = 1.
n→∞ an n→∞ n→∞ n+1
n!
Prin urmare, raza de convergenţă a seriei binomiale este R = 1. Deci seria este abso-
lut convergentă pe (−1, 1) şi divergentă pe R \ [−1, 1]. Să examinăm acum problema
convergenţei seriei binomiale ı̂n x = 1 şi x = −1. Să luăm |x| = 1. Atunci
an+1 α−n
= ,
an n+1
iar cum α este constant, pentru n suficient de mare,
an+1 n−α
= .
an n+1
Încercăm să folosim criteriul Raabe-Duhamel, de unde obţinem:

|an | n+1 n(α + 1)
n −1 =n −1 = → α + 1.
|an+1 | n−α n−α
Deci, dacă α > 0, seria este absolut convergentă. Cazul α = 0, a fost discutat la ı̂nceput.
Rămâne cazul α < 0 ı̂n care seria modulelor este divergentă. În această situaţie notăm
β = −α > 0 şi seria devine
∞
X β(β + 1) · · · (n + β − 1) n
1+ (−1)n x .
n=1
n!
Dacă x = −1, atunci avem seria

∞
X β(β + 1) · · · (n + β − 1)
1+ ,
n=1
n!
care este cu termeni pozitivi. Aplicându-i, ca mai sus, Criteriul lui Raabe-Duhamel,
obţinem divergenţa acestei serii. Deci, ı̂n cazul α < 0, x = −1, seria este divergentă.
Să luăm acum cazul x = 1 şi seria devine
∞
X β(β + 1) · · · (n + β − 1)
1+ (−1)n .
n=1
n!
Fiind o serie alternată ı̂ncercăm să aplicăm Criteriul lui Leibniz. Fie
β(β + 1) · · · (n + β − 1)
cn = .
n!
Studiem monotonia lui (cn ):
cn+1 n+β
= .
cn n+1
Deci, dacă β ≥ 1, şirul (cn ) este crescător, şi cum este un şir de numere pozitive, nu poate
avea limita 0. În consecinţă nici ((−1)n cn ) nu are limita 0, deci seria este divergentă.
Aşadar, dacă x = 1 şi α ≤ −1, seria este divergentă. Mai rămâne cazul β ∈ (0, 1). În
acest caz (cn ) este descrescător. Rămâne de stabilit limita acestui şir (care există conform
teoremei de convergenţă a şirurilor monotone). Pentru aceasta, logaritmăm şirul şi folosim
inegalitatea ln x ≤ x − 1 pentru orice x > 0:

β−1 β−1 1 1
ln cn ≤ (β − 1) + +···+ = (β − 1) 1 + + · · · + .
2 n 2 n
Cum 1 + 12 + · · · + n1 → ∞ şi β − 1 < 0, limita membrului drept este −∞. Deducem că
ln cn → −∞, deci lim cn = lim eln cn = 0. Putem aplica Criteriul lui Leibniz şi obţinem că
seria este convergentă dacă x = −1 şi α ∈ (−1, 0). Astfel, toate cazurile sunt rezolvate şi
putem rezuma discuţia de mai sus astfel: seria binomială are mulţimea de convergenţă


 R, dacă α ∈ N,
[−1, 1] , dacă α ∈ (0, ∞) \ N,

A=

 (−1, 1], dacă α ∈ (−1, 0),
(−1, 1), dacă α ∈ (−∞, −1].

Vom reveni asupra acestei serii ı̂n Capitolul 5.

Capitolul 3
Limite de funcţii şi continuitate
3.1 Noţiuni de topologie pe dreapta reală

Reamintim că se numeşte vecinătate a numărului real a o submulţime a lui R care conţine
un interval deschis centrat ı̂n a, i.e., un interval de forma (a−ε, a+ε) unde ε > 0. Evident,
orice vecinătate a lui a conţine pe a.
De asemenea, reamintim că se numeşte vecinătate a lui +∞ o submulţime a lui R care
conţine un interval de forma (x, +∞], unde x ∈ R, iar vecinătăţile pentru −∞ se definesc
analog.
Prezentăm acum o serie de concepte care aparţin sferei mai largi a unei ramuri mate-
matice numite Topologie.
• O submulţime a lui R se numeşte deschisă dacă este mulţimea vidă sau dacă este
vecinătate pentru orice punct al său.
• O submulţime a lui R se numeşte ı̂nchisă dacă mulţimea sa complementară este

deschisă.
• Un punct a ∈ R se numeşte punct interior mulţimii A ⊂ R dacă A este vecinătate

◦
a lui a. Notăm cu A sau int A interiorul lui A (i.e., mulţimea tuturor punctelor
interioare lui A).
• Un punct a ∈ R se numeşte punct de acumulare pentru mulţimea A ⊂ R dacă

orice vecinătate a lui a are ı̂n comun cu mulţimea A cel puţin un punct diferit de
a. Notăm mulţimea tuturor punctelor de acumulare ale lui A cu A′ şi o numim
mulţimea derivată a lui A. Un punct a ∈ A \ A′ se numeşte punct izolat al lui A.
• Un punct a ∈ R se numeşte punct aderent pentru mulţimea A ⊂ R dacă orice

vecinătate a lui a are ı̂n comun cu mulţimea A cel puţin un punct. Notăm mulţimea
tuturor punctelor aderente lui A cu A şi o numim aderenţa a lui A.
• O submulţime a lui R se numeşte compactă dacă este mărginită şi ı̂nchisă.
59
60 Capitolul 3. Limite de funcţii şi continuitate
Exemple: (1, 2) este deschisă şi nu este ı̂nchisă; [1, 2] este ı̂nchisă şi nu este deschisă;
(1, 2] nu este nici ı̂nchisă, nici deschisă; [1, 2] este compactă; [1, ∞) nu este compactă ı̂n
R.
Propoziţia 3.1.1 (i) O submulţime a lui R este deschisă dacă şi numai dacă este egală
cu interiorul său;
(ii) O submulţime a lui R este ı̂nchisă dacă şi numai dacă este egală cu aderenţa sa.
◦
Demonstraţie. (i) Fie A ⊂ R. Evident A ⊂ A. Presupunem că A este deschisă. Conside-
◦
răm x ∈ A. Conform definiţiei mulţimii deschise, A este vecinătate pentru x, deci x ∈ A.
◦ ◦
Invers, dacă presupunem A = A şi luăm x ∈ A, deducem că x ∈ A, i.e., A este vecinătate
pentru x.
(ii) Evident, pentru orice A ⊂ R are loc incluziunea A ⊂ A. Fie A ı̂nchisă şi x ∈ A.
Conform definiţiei, cA = R \ A este deschisă. Dacă x ∈ / A, atunci R \ A ∈ V(x), dar
(R \ A) ∩ A = ∅, ceea ce reprezintă 0 contradicţie. Invers, presupunem că A = A. Fie
y ∈ cA, i.e. y ∈ cA. Obţinem existenţa unei vecinătăţi V a lui y astfel ı̂ncât V ∩ A = ∅,
ceea ce este echivalent cu V ⊂ cA. Deci cA este vecinătate pentru y, i.e., cA este deschisă.
□
Propoziţia 3.1.2 (caracterizarea punctelor aderente cu ajutorul şirurilor) Fie

A o submulţime a lui R. Un punct x ∈ R este aderent mulţimii A dacă şi numai dacă
există un şir (xn ) de puncte din A astfel ı̂ncât xn → x.
Demonstraţie. Fie x ∈ A. Atunci pentru orice n ∈ N∗ , intervalul (x − n1 , x + n1 ) are puncte
comune cu A. Alegem xn ∈ A ∩ (x − n1 , x + n1 ) şi obtinem un şir de puncte din A astfel
ı̂ncât |xn − x| < n1 . Prin urmare, xn → x. Invers, fie un şir de puncte din A, xn → x şi fie
V ∈ V(x). Conform definiţiei convergenţei, de la un loc ı̂ncolo, toţi termenii şirului (xn )
sunt ı̂n V, de unde deducem că x ∈ A. □
Observaţia 3.1.3 Conform acestui rezultat, limita oricărui şir convergent de puncte din
A aparţine lui A.
Propoziţia 3.1.4 Mulţimea A ⊂ R este ı̂nchisă dacă şi numai dacă limita oricărui şir
convergent de puncte din A aparţine lui A.
Demonstraţie. Presupunem că A este ı̂nchisă şi fie (xn ) un şir convergent de puncte din
A. Dacă limita lui (xn ) este x, atunci, conform propoziţiei precedente, x ∈ A. Dar A = A,
deci x ∈ A. Invers, presupunem că are loc proprietatea din enunţ şi luăm un element
x ∈ A. Folosind propoziţia precedentă şi ipoteza, obţinem că x ∈ A. Prin urmare, A = A,
deci A este ı̂nchisă. □
Un rezultat ce va fi folosit des este următorul.
Propoziţia 3.1.5 Fie A ⊂ R o mulţime nevidă şi mărginită. Atunci inf A şi sup A sunt
puncte aderente ale lui A.
3.1. Noţiuni de topologie pe dreapta reală 61
Demonstraţie. Din teorema de caracterizare a marginii inferioare, deducem că pentru orice
n ∈ N∗ există an ∈ A astfel ı̂ncât
an − n−1 < inf A ≤ an < an + n−1 .
Deci şirul (an ) ⊂ A astfel obţinut este convergent la inf A. Conform propoziţiei de carac-
terizare cu şiruri a punctelor aderente, inf A ∈ A. Analog, sup A ∈ A. □
Propoziţia 3.1.6 (caracterizarea punctelor de acumulare cu ajutorul şirurilor)

Fie A ⊂ R. Un punct x ∈ R este punct de acumulare pentru mulţimea A dacă şi numai
dacă există un şir (xn ) de puncte din A \ {x} astfel ı̂ncât xn → x.
Demonstraţie. Demonstraţia se face ca ı̂n cazul punctelor aderente, cu modificările evi-
dente. □
Propoziţia 3.1.7 Mulţimea A ⊂ R este compactă dacă şi numai dacă din orice şir de
elemente din A se poate extrage un subşir convergent la un punct din A.
Demonstraţie. Presupunem că A este compactă şi fie (xn ) un şir de puncte din A. Cum
A este mărginită, deducem că (xn ) este un şir mărginit, deci (conform lemei lui Cesàro)
admite un subşir (xnk ) convergent la un punct x ∈ R. Dar, cum A este ı̂nchisă, avem că
x ∈ A.
Invers, presupunem că A are proprietatea din enunţ. Presupunem, prin reducere la
absurd, că A nu este mărginită superior. Atunci pentru orice n ∈ N există an ∈ A
astfel ı̂ncât an > n. Cum şirul (an ) este din A, el va avea un subşir (ank ) convergent
k→∞
la un punct din A. Cum ı̂nsă ank > nk pentru orice k ∈ N şi nk → ∞ (ca şir strict
crescător de numere naturale) obţinem că şirul (ank ) este divergent, ceea ce reprezintă o
contradicţie. Aşadar, mulţimea A este mărginită superior. Similar, se arată că A este
mărginită inferior şi concluzionăm că A este mărginită. Fie acum x ∈ A. Există un şir de
elemente din A cu limita x. Conform ipotezei, x ∈ A, deci A = A, adică A este ı̂nchisă.□
◦
Exemplul 3.1.8 Fie A := [−1, 5) ∩ Q. Atunci A = [−1, 5], A = ∅.
Încheiem această secţiune cu un alt concept foarte important, şi anume acela de den-
sitate.
Definiţia 3.1.9 Fie A, B ⊂ R astfel ı̂ncât A ⊂ B şi B este ı̂nchisă. Spunem că A este
densă ı̂n B dacă pentru orice element din b ∈ B există un şir de elemene (an ) din A astfel
ı̂ncât an → b (sau, cu notaţiile ulterioare, cl A = B).
Exemplul 3.1.10 Q şi R \ Q sunt dense ı̂n R.
Propoziţia 3.1.11 Fie A, B ⊂ R astfel ı̂ncât A ⊂ B şi B este interval ı̂nchis. Atunci A
este densă ı̂n B dacă şi numai dacă pentru orice b1 , b2 ∈ B, cu b1 < b2 , există a ∈ A cu
b1 < a < b 2 .
Demonstraţie. Presupunem că cl A = B şi luăm b1 , b2 ∈ B cu b1 < b2 . Fie b ∈ (b1 , b2 ).

Cum B este interval, b ∈ B = cl A. Există un şir (an ) ⊂ A cu an → b. De la un loc ı̂ncolo,
toţi termenii şirului (an ) sunt ı̂n (b1 , b2 ).
Invers, presupunem că pentru orice b1 , b2 ∈ B cu b1 < b2 , există a ∈ A cu b1 < a < b2 .
Fie b ∈ B. Atunci există b′ ∈ B cu b < b′ sau b′ < b. Presupunem, fără a restrânge
generalitatea, că b′ > b. Notăm x = b′ − b. Pentru orice n ∈ N∗ , ı̂ntre b şi b + n−1 x ∈ B,
există an ∈ A. Deci pentru orice n ∈ N, |an − b| ≤ n−1 x, deci an → b. Prin urmare,
b ∈ cl A. □
Următorul rezultat se bazează pe axioma Cantor-Dedekind de completitudine.
Teorema 3.1.12 Dacă (G, +) este subgrup al lui (R, +), atunci fie există un cel mai mic
element strict pozitiv al lui G, caz ı̂n care G este grupul generat de acel element, fie, ı̂n
caz contrar, G este mulţime densă ı̂n R.
Demonstraţie. Dacă G = {0}, atunci suntem ı̂n prima situaţie. Presupunem că G ̸= {0}.
Mulţimea (0, ∞) ∩ G este nevidă şi mărginită inferior, deci există a := inf [(0, ∞) ∩ G] .
Distingem două situaţii: a > 0 şi a = 0.
Presupunem prima dată că a > 0 şi arătăm că G = {na | n ∈ Z} (adică G este
generat de a). Pentru ı̂nceput să observăm că a ∈ G pentru că, ı̂n caz contrar, din
teorema de caracterizare a marginii inferioare, există x, y ∈ G cu a < x < y < 3a 2
.
Dar y − x ∈ G ∩ (0, ∞) şi y − x < a, ceea ce este imposibil. Deci a ∈ G. Fie acum
x ∈ G ∩ (0, ∞). Din Proprietatea lui Arhimede, există n ∈ N astfel ı̂ncât x < (n + 1)a.
Fie cel mai mic n cu această proprietate. Atunci na ≤ x < (n + 1)a. Dacă x ̸= na, atunci
x − na ∈ G ∩ (0, ∞) şi x − na < a, ceea ce este imposibil. Deci x se scrie sub forma na,
cu n ∈ N. Dacă x ∈ G ∩ (−∞, 0), atunci −x ∈ G şi există n ∈ N astfel ı̂ncât −x = na,
deci x = −na. Cazul acesta este complet demonstrat.
Presupunem acum că a = 0. Arătăm că ı̂ntre orice două numere reale se găseşte un
element al lui G. Fie 0 < x < y. Alegem δ ∈ (0, y − x). Cum inf [(0, ∞) ∩ G] = 0, există
z ∈ G cu 0 < z < δ. Folosind din nou Proprietatea lui Arhimede, alegem cel mai mic
număr natural n care satisface relaţia nz ≥ y. Atunci b := (n − 1)z ∈ G şi y > b. Dar
b = (n − 1)z = nz − z > y − δ ≥ y − y + x = x,
deci b ∈ G ∩ (x, y). Aşadar, G este densă ı̂n R. □
Teorema 3.1.13 (i) Q este densă ı̂n R.

(ii) (Kronecker) Fie α ∈ R \ Q. Mulţimea M := {m + nα | m, n ∈ Z} este densă ı̂n
R.
Demonstraţie. (i) (Q, +) este grup care nu este generat de un singur element. Într-adevăr,
dacă ar exista a = pq ∈ Q, (p, q) = 1 care generează pe Q, atunci pentru orice număr prim
t, există n ∈ N astfel ı̂ncât n · pq = 1t , ceea ce implică t | q, ceea ce este imposibil. Prin
urmare, conform Teoremei 3.1.12, Q este densă ı̂n R.
(ii) Este uşor de arătat că (M, +) este un grup. Pe de altă parte, M este generat de
două elemente: 1 ∈ Q şi α ∈ R \ Q. Deci, din nou, suntem ı̂n a doua situaţie din Teorema
3.1.12, aşadar M este densă ı̂n R. □
3.2. Limite de funcţii 63
3.2 Limite de funcţii

Definiţia 3.2.1 Fie A ⊂ R, f : A → R şi a ∈ R punct de acumulare pentru A. Spunem
că elementul l ∈ R este limita funcţiei f ı̂n punctul a, dacă pentru orice V ∈ V(l), există
U ∈ V(a) astfel ı̂ncât dacă x ∈ U ∩ A, x ̸= a, are loc f (x) ∈ V. În acest caz vom scrie
lim f (x) = l.
x→a
Teorema 3.2.2 Fie A ⊂ R, f : A → R, l ∈ R şi a ∈ R punct de acumulare pentru A.

Următoarele afirmaţii sunt echivalente:
(i) lim f (x) = l;
x→a
(ii) pentru orice ε > 0, există δε > 0 astfel ı̂ncât dacă |x − a| < δε , x ∈ A, x ̸= a are
loc |f (x) − l| < ε (caracterizarea ε − δ);
(iii) pentru orice (xn ) ⊂ A \ {a}, xn → a implică f (xn ) → l (caracterizarea cu şiruri).
Demonstraţie. (i) ⇒ (ii) Fie ε > 0 şi V := (l − ε, l + ε) ∈ V(l). Conform (i), există
U ∈ V(a) astfel ı̂ncât pentru x ∈ U ∩ A, x ̸= a, f (x) ∈ (l − ε, l + ε). Cum U ∈ V(a)
există δ > 0 (depinzând de ε) astfel ı̂ncât (a − δ, a + δ) ⊂ U. Atunci, pentru orice
x ∈ (a − δ, a + δ) ∩ A \ {a}, f (x) ∈ (l − ε, l + ε), i.e., |f (x) − l| < ε.
(ii) ⇒ (iii) Fie (xn ) ⊂ A \ {a}, xn → a şi fie ε > 0. Conform (ii), există δε > 0,
astfel ı̂ncât dacă |x − a| < δε , x ∈ A, x ̸= a are loc |f (x) − l| < ε. Cum xn → a, există
nδε ∈ N astfel ı̂ncât pentru n ≥ nδε , |xn − a| < δε . Concluzionăm că pentru n ≥ nδε avem
|f (xn ) − l| < ε. Deci f (xn ) → l.
(iii) ⇒ (i) Raţionăm prin reducere la absurd. Presupunem că există o vecinătate V
a lui l astfel ı̂ncât pentru orice U ∈ V(a) există xU ∈ U ∩ A \ {a} astfel ı̂ncât f (xU ) ∈ / V.
Fie n ∈ N∗ şi U := (a − 1/n, a + 1/n). Obţinem un şir (xn ) ⊂ A \ {a} astfel ı̂ncât pentru
orice n, |xn − a| < 1/n şi f (xn ) ∈ / V. Deducem că xn → a şi, conform (iii), f (xn ) → l.
Prin urmare, toţi termenii şirului (f (xn )) se află, de la un loc ı̂ncolo, ı̂n V, ceea ce este ı̂n
contradicţie cu etapa precedentă a raţionamentului. □
Teorema 3.2.3 Fie A ⊂ R, f : A → R, l ∈ R şi a punct de acumulare pentru A. Dacă

funcţia f are limita l ı̂n punctul a, atunci această limită este unică.
Demonstraţie. Rezultă din teorema precedentă şi din unicitatea limitei unui şir de numere
reale. □
Observaţia 3.2.4 Dacă a ∈ A′ şi există două şiruri (x′n ), (x′′n ) ⊂ A\{a}, x′n → a, x′′n → a
astfel ı̂ncât f (x′n ) → l′ , f (x′′n ) → l′′ şi l′ ̸= l′′ , atunci funcţia f nu are limită ı̂n a.
Exemplul 3.2.5 Funcţia f : R \ {0} → R, f (x) = sin x1 nu are limită ı̂n 0 deoarece există
şirurile
1 n→∞
(x′n )n∈N∗ ⊂ R, x′n = −→ 0,
2nπ
şi
1 n→∞
(x′′n )n∈N∗ ⊂ R, x′′n = −→ 0,
2nπ + π2
astfel ı̂ncât
n→∞
f (x′n ) = sin 2nπ = sin 0 = 0 −→ 0,
π π n→∞
f (x′′n ) = sin 2nπ + = sin = 1 −→ 1 ̸= 0.
2 2
Definiţia 3.2.6 Pentru a ∈ R şi A ⊂ R notăm As = A ∩ (−∞, a] şi Ad = A ∩ [a, ∞).
Punctul a se numeşte punct de acumulare la stânga (respectiv, la dreapta) pentru A,
dacă este punct de acumulare pentru mulţimea As (respectiv, Ad ). Vom nota mulţimea
punctelor de acumulare la stânga (respectiv, la dreapta) ale lui A cu A′s (respectiv, A′d ).
Definiţia 3.2.7 Fie A ⊂ R, f : A → R şi a punct de acumulare la stânga (respectiv, la

dreapta) pentru A. Spunem că elementul l ∈ R este limita la stânga (respectiv, la dreapta)
a funcţiei f ı̂n punctul a dacă pentru orice vecinătate V ∈ V(l) există U ∈ V(a), astfel
ı̂ncât dacă x ∈ U ∩ As (respectiv x ∈ U ∩ Ad ), x ̸= a, are loc f (x) ∈ V. În acest caz vom
scrie x→a lim f (x) = l).
lim f (x) = l (respectiv x→a
x<a x>a
Vom mai nota uneori x→a lim f (x) = ld . De asemenea, vom folosi şi
lim f (x) = ls şi x→a
x<a x>a
notaţiile
lim f (x) (pentru limita la stânga) şi lim f (x) (pentru limita la dreapta).
x↗a x↘a
Teorema 3.2.8 Fie A ⊂ R, f : A → R, a punct de acumulare la stânga şi la dreapta

pentru A şi l ∈ R. Atunci există lim f (x) = l dacă şi numai dacă există limitele laterale
x→a
(la stânga şi la dreapta) ale lui f ı̂n a şi sunt egale. În acest caz toate cele trei limite sunt
egale: x→a
lim f (x) = x→a
lim f (x) = l.
x<a x>a
Demonstraţie. Dacă există lim f (x) = l, atunci luând pe rând punctele x pentru care
x→a
lim f (x) şi l = x→a
x < a şi apoi pentru care x > a ı̂n definiţia lui l obţinem că l = x→a lim f (x).
x<a x>a
Invers, ţinem seama de caracterizarea ε − δ a limitelor laterale (care se formulează cu
totul analog cu aceea din cazul limitelor) şi deducem că există limita funcţiei ı̂n punctul
a şi este egală cu valoarea comună a limitelor laterale. □
Observaţia 3.2.9 Un caz important ı̂n care a este punct de acumulare la stânga şi la
dreapta pentru A este acela ı̂n care A este interval şi a este punct interior acestuia.
Teorema 3.2.10 (Criteriul majorării) Fie A ⊂ R, f : A → R, g : A → R şi a ∈ A′ .

Dacă există l ∈ R şi U ∈ V(a) astfel ı̂ncât |f (x) − l| ≤ g(x) pentru orice x ∈ U ∩ A,
x ̸= a şi lim g(x) = 0, atunci există lim f (x) = l.
x→a x→a
Demonstraţie. Concluzia rezultă uşor prin utilizarea caracterizării limitei cu ajutorul

şirurilor, precum şi a Criteriului majorării de la şiruri (Propoziţia 2.1.24 (ii)). □
Propoziţia 3.2.11 (proprietatea de inerţie a semnului) Fie A ⊂ R, f : A → R şi

a ∈ A′ . Dacă există lim f (x) = l, l > 0 (respectiv, l < 0), atunci există U ∈ V(a) astfel
x→a
ı̂ncât pentru orice x ∈ U ∩ A, x ̸= a, are loc f (x) > 0 (respectiv, f (x) < 0).
Demonstraţie. Fie l > 0 şi ε := l/2. Pentru V := (l − ε, l + ε) ∈ V(l) există U ∈ V(a)
astfel ı̂ncât x ∈ U ∩ A, x =
̸ a are loc
l − ε < f (x) < l + ε.
Cum l − ε = l/2, obţinem concluzia. Cazul l < 0 se demonstrează analog. □
Propoziţia 3.2.12 (trecerea la limită ı̂n inegalităţi) (i) Fie A ⊂ R, f, g : A → R,

a ∈ A′ astfel ı̂ncât există lim f (x) = l1 şi lim g(x) = l2 , unde l1 , l2 ∈ R. Dacă există
x→a x→a
U ∈ V(a) astfel ı̂ncât oricare ar fi x ∈ U ∩ A, x ̸= a, f (x) ≤ g(x) (sau f (x) < g(x))
atunci l1 ≤ l2 .
(ii) Fie A ⊂ R, f : A → R, a ∈ A′ astfel ı̂ncât există lim f (x) = l ∈ R. Dacă există
x→a
U ∈ V(a) astfel ı̂ncât oricare ar fi x ∈ U ∩ A, x ̸= a, α ≤ f (x) ≤ β (sau α < f (x) < β),
atunci α ≤ l ≤ β.
(iii) (criteriul cleştelui)Fie A ⊂ R, f, g, h : A → R, a ∈ A′ astfel ı̂ncât există
lim f (x) = lim h(x) = l, unde l ∈ R. Dacă există U ∈ V(a) astfel ı̂ncât oricare ar fi
x→a x→a
x ∈ U ∩ A, x ̸= a, f (x) ≤ g(x) ≤ h(x), atunci g are limită ı̂n a şi lim g(x) = l.
x→a
Demonstraţie. Din nou se foloseşte caracterizarea limitei cu ajutorul şirurilor şi Propoziţia
2.1.24 (i). □
Propoziţia 3.2.13 (Operaţii cu limite de funcţii) Fie A ⊂ R. Considerăm funcţiile

f, g : A → R cu limită finită ı̂n punctul a ∈ A′ şi α ∈ R. Atunci funcţiile f + g, αf, f g au
limită ı̂n a şi au loc relaţiile:
(i) lim (f (x) + g(x)) = lim f (x) + lim g(x),
x→a x→a x→a
(ii) lim (αf (x)) = αlim f (x),
x→a x→a
(iii) lim (f (x)g(x)) = lim f (x)lim g(x).
x→a x→a x→a
(iv) dacă, ı̂n plus, lim g(x) ̸= 0, atunci există U ∈ V(a) astfel ı̂ncât oricare ar fi
x→a
f
x ∈ U ∩ A, x ̸= a, avem g(x) ̸= 0, iar funcţia g
are limita ı̂n a şi
f (x) lim f (x)

lim = x→a .
x→a g(x) lim g(x)
x→a
Demonstraţie. Se foloseşte caracterizarea limitei cu ajutorul şirurilor. □
Propoziţia 3.2.14 Fie A ⊂ R, f : A → R şi a ∈ A′ . Dacă există lim f (x) = l ∈ R,

x→a
atunci există U ∈ V(a) astfel ı̂ncât f este mărginită pe U ∩ A (adică există M > 0 astfel
ı̂ncât pentru orice x ∈ U ∩ A, are loc |f (x)| ≤ M ).
Demonstraţie. Pentru V := (l − 1, l + 1) ∈ V(l) există U ∈ V(a) astfel ı̂ncât x ∈ U ∩ A,

x ̸= a are loc
|f (x) − l| < 1.
Atunci
|f (x)| ≤ |f (x) − l| + |l| < 1 + |l| , ∀x ∈ U ∩ A \ {a}.
Funcţia f este mărginită pe U ∩ A \ {a} de |l| + 1. Dacă a ∈
/ A, aceasta este constanta
de mărginire, iar ı̂n caz contrar considerăm constanta max{|l| + 1, f (a)} care mărgineşte
funcţia pe U ∩ A. □
Teorema 3.2.15 Fie A ⊂ R, f, g : A → R şi a ∈ A′ . Dacă lim f (x) = 0 şi există

x→a
U ∈ V(a) astfel ı̂ncât g este mărginită pe U ∩ A, atunci există lim f (x)g(x) = 0.
x→a
Demonstraţie. Se foloseşte caracterizarea limitei cu ajutorul şirurilor. □
Exemplul 3.2.16 Pe baza teoremei precedente deducem că lim x sin x1 = 0.

x→0
Definiţia 3.2.17 Fie f : A → R, A ⊂ R şi a ∈ A′ . Spunem că funcţia f are limita +∞

(respectiv, −∞) ı̂n punctul a, dacă pentru orice V ∈ V(+∞) (respectiv, V ∈ V(−∞)),
există U ∈ V(a) astfel ı̂ncât pentru orice x ∈ U ∩ A, x ̸= a, are loc f (x) ∈ V. În acest caz
vom scrie lim f (x) = +∞ (respectiv, lim f (x) = −∞).
x→a x→a
Teorema 3.2.18 Fie f : A → R, A ⊂ R şi a ∈ A′ . Atunci există lim f (x) = +∞

x→a
(respectiv, lim f (x) = −∞), dacă şi numai dacă oricare ar fi ε > 0, există δε > 0, astfel
x→a
ı̂ncât dacă |x − a| < δε , x ∈ A, x ̸= a are loc f (x) > ε (respectiv, f (x) < −ε).
Definiţia 3.2.19 Spunem că +∞ este punct de acumulare pentru A ⊂ R dacă există
un şir de elemente din A cu limita +∞, ceea ce este echivalent cu a spune că A este
nemărginită superior. Analog, spunem că −∞ este punct de acumulare pentru A ⊂ R
dacă există un şir de elemente din A cu limita −∞, ceea ce este echivalent cu a spune că
A este nemărginită inferior.
Definiţia 3.2.20 Fie f : A → R, A ⊂ R, astfel ı̂ncât +∞ (respectiv, − ∞) este punct de

acumulare pentru A. Spunem că elementul l ∈ R este limita funcţiei f la +∞ (respectiv,
−∞), dacă pentru orice V ∈ V(l), există U ∈ V(∞) (respectiv, U ∈ V(−∞)) astfel ı̂ncât
pentru orice x ∈ U ∩ A, are loc f (x) ∈ V. În acest caz vom scrie lim f (x) = l (respectiv,
x→∞
lim f (x) = l).
x→−∞
Teorema 3.2.21 Fie l ∈ R, f : A → R, A ⊂ R, astfel ı̂ncât +∞ (respectiv, −∞) este

punct de acumulare pentru A. Atunci există lim f (x) = l (respectiv, lim f (x) = l)
x→+∞ x→−∞
dacă şi numai dacă oricare ar fi ε > 0, există δε > 0, astfel ı̂ncât dacă x > δε (respectiv,
x < −δε ), x ∈ A are loc
|f (x) − l| < ε.
Definiţia 3.2.22 Fie f : A → R, A ⊂ R, astfel ı̂ncât +∞ (respectiv, − ∞) este punct

de acumulare pentru A. Spunem că limita funcţiei f la +∞ (respectiv, −∞) este +∞,
dacă pentru orice V ∈ V (+∞) , există U ∈ V (+∞) (respectiv, U ∈ V (−∞)) astfel ı̂ncât
pentru orice x ∈ U ∩ A, are loc f (x) ∈ V. În acest caz vom scrie lim f (x) = +∞
x→+∞
(respectiv, lim f (x) = +∞).
x→−∞
Pe baza caracterizărilor cu şiruri şi a rezultatelor corespunzătoare de la şiruri se obţin

cu uşurinţă rezultatele de mai jos.
Teorema 3.2.23 Fie f : A → R, A ⊂ R, astfel ı̂ncât +∞ (respectiv, −∞) este punct

de acumulare pentru A. Atunci există lim f (x) = +∞ (respectiv lim f (x) = +∞)
x→+∞ x→−∞
dacă şi numai dacă oricare ar fi ε > 0, există δε > 0, astfel ı̂ncât dacă x > δε (respectiv,
x < −δε ), x ∈ A are loc f (x) > ε.
Definiţii şi rezultate similare, uşor de reprodus, au loc pentru situaţiile
lim f (x) = −∞ şi lim f (x) = −∞.

x→+∞ x→−∞
Propoziţia 3.2.24 Fie f, g : A → R, A ⊂ R, a ∈ A′ şi există lim f (x) = +∞ (respectiv,

x→a
lim g(x) = −∞). Dacă există U ∈ V(a) astfel ı̂ncât oricare ar fi x ∈ U ∩ A, x ̸= a,
x→a
f (x) ≤ g(x), atunci există lim g(x) = +∞ (respectiv, lim f (x) = −∞).
x→a x→a
Definiţia 3.2.25 Fie f : A → R, A ⊂ R astfel ı̂ncât +∞ (respectiv, −∞) este punct de

acumulare pentru A. Fie l ∈ R. Spunem că dreapta y = l este asimptotă orizontală la +∞
(respectiv, −∞) pentru funcţia f dacă există lim f (x) = l (respectiv, lim f (x) = l).
x→+∞ x→−∞
Definiţia 3.2.26 Fie f : A → R, A ⊂ R astfel ı̂ncât +∞ (respectiv, −∞) este punct de

acumulare pentru A. Fie m, n ∈ R, m ̸= 0. Spunem că dreapta y = mx + n este asimptotă
oblică la +∞ (respectiv, −∞) pentru funcţia f , dacă există lim |f (x) − mx − n| = 0
x→+∞
(respectiv, lim |f (x) − mx − n| = 0).
x→−∞
Teorema 3.2.27 Fie f : A → R, A ⊂ R astfel ı̂ncât +∞ (respectiv, −∞) este punct de

acumulare pentru A. Fie m, n ∈ R, m ̸= 0. Dreapta y = mx + n este asimptota oblică
la +∞ (respectiv, −∞) pentru funcţia f dacă şi numai dacă există lim f (x)
x
= m şi
x→+∞
lim (f (x) − mx) = n (respectiv, lim f (x) = m şi lim (f (x) − mx) = n).
x→+∞ x→−∞ x x→−∞
Demonstraţie. Manipulări simple ale expresiilor din enunţ conduc la concluzie. □
Definiţia 3.2.28 Fie f : A → R, A ⊂ R.

(i) Dacă a ∈ A′s (respectiv, a ∈ A′d ), spunem că dreapta x = a este asimptotă verticală
lim f (x) = +∞ sau −∞
la stânga (respectiv, la dreapta) pentru funcţia f dacă există x→a
x<a
lim f (x) = +∞ sau −∞).
(respectiv, x→a
x>a
(ii) Dacă a ∈ A′ , spunem că dreapta x = a este asimptotă verticală pentru funcţia f
dacă este asimptotă verticala la stânga sau asimptotă verticală la dreapta pentru f.
Observaţia 3.2.29 Ca şi ı̂n cazul limitelor de şiruri, următoarele cazuri sunt nedeter-
minări:
0 ±∞ 0
∞ − ∞, ±∞ · 0, , , 0 , ±∞0 , 1±∞ .
0 ±∞
Eliminarea nedeterminărilor se face, de obicei, astfel:
(i) Cazurile 00 , ±∞
±∞
se elimină fie folosind limitele fundamentale, fie cu regula lui
L’Hôpital (a se vedea capitolul dedicat calculului diferenţial).
±∞
(ii) Cazurile 0 · ∞, 0 · (−∞) se reduc la cazurile 00 , ±∞ astfel: fie f, g : A → R, a ∈ A′ ,
astfel ı̂ncât există lim f (x) = 0, lim g(x) = ∞(−∞) şi există U ∈ V(a) astfel ı̂ncât,
x→a x→a
f (x)
f (x) ̸= 0, g(x) ̸= 0, ∀x ∈ U \ {a}; putem scrie f (x)g(x) = 1 şi astfel nedeterminarea
g(x)
0 g(x)
dată se reduce la o nedeterminare 0
sau f (x)g(x) = 1 şi vom obţine o nedeterminare
f (x)
∞
∞
.
(iii) Cazul ∞ − ∞ se reduce, de obicei, la cazul 0 · ∞ astfel: fie f, g : A → R,
a ∈ A′ , astfel ı̂ncât există lim f (x) = ∞, lim g(x) = ∞ şi există U ∈ V(a) astfel ı̂ncât
x→a x→a
f (x) ̸= 0, ∀x ∈ U \ {a}; putem scrie (f (x) − g(x)) = f (x) 1 − f (x) . Dacă lim fg(x)
g(x)
(x)
= 1,
x→a
atunci nedeterminarea dată se reduce la o nedeterminare 0 · ∞; dacă lim fg(x)
(x)
> 1 (< 1),
x→a
atunci lim (f (x) − g(x)) = −∞(+∞).
x→a
(iv) Cazurile 00 , ∞0 se reduc la cazul 0 · ∞ astfel: fie f, g : A → R, a ∈ A′ , astfel
ı̂ncât există lim f (x) = 0 (+∞), lim g(x) = 0 şi există U ∈ V(a) astfel ı̂ncât f (x) > 0,
x→a x→a
∀x ∈ U ∩ A \ {a}. Putem scrie f (x)g(x) = eg(x) ln f (x) şi limita de la exponent este o
nedeterminare 0 · (−∞) (respectiv, 0 · ∞).
(v) Cazul 1∞ se reduce tot la cazul 0 · ∞ fie prin metoda de la punctul iv), fie astfel:
dacă f, g : A → R, a ∈ A′ , astfel ı̂ncât există lim f (x) = 1, lim g(x) = ∞ şi există
x→a x→a
U ∈ V (a) astfel ı̂ncât , f (x) ̸= 1, ∀x ∈ U \ {a}, atunci vom scrie
1
f (x)g(x) = {[1 + (f (x) − 1)] f (x)−1 }g(x)(f (x)−1) .
Avem 1
lim [1 + (f (x) − 1)] f (x)−1 = e,
x→a
iar lim g(x)(f (x) − 1) este o nedeterminare 0 · ∞.
x→a
Observaţia 3.2.30 Pentru o trecere ı̂n revistă a limitelor fundamentale, a se vedea Anexa
6.5.
3.3 Funcţii continue

Definiţia 3.3.1 Fie f : A → R, A ⊂ R şi a ∈ A. Spunem că funcţia f este continuă
ı̂n punctul a dacă oricare ar fi V ∈ V(f (a)), există U ∈ V(a) astfel ı̂ncât pentru orice
3.3. Funcţii continue 69
x ∈ U ∩ A, are loc f (x) ∈ V.

Dacă f nu este continuă ı̂n a, vom spune că f este discontinuă ı̂n a sau că a este punct
de discontinuitate al funcţiei f .
Comparând această definiţie cu cea a limitei unei funcţii ı̂ntr-un punct se obţine ime-
diat rezultatul următor.
Teorema 3.3.2 Fie f : A → R, A ⊂ R şi a ∈ A. Dacă a ∈ A′ , atunci f este continuă ı̂n

a dacă şi numai dacă există lim f (x) = f (a).
x→a
Observaţia 3.3.3 Dacă a este un punct izolat al lui A, atunci Definiţia 3.3.1 este au-
tomat satisfăcută, deci f este continuă ı̂n a.
Transferăm acum unele rezultate de la limite de funcţii la cazul funcţiilor continue.
Teorema 3.3.4 (de caracterizare a continuităţii ı̂ntr-un punct) Fie f : A → R,

A ⊂ R şi a ∈ A. Următoarele afirmaţii sunt echivalente:
(i) f este continuă ı̂n a;
(ii) pentru orice ε > 0, există δ > 0, astfel ı̂ncât dacă |x − a| < δ, x ∈ A, are loc
|f (x) − f (a)| < ε (caracterizarea ε − δ);
(iii) pentru orice (xn ) ⊂ A, xn → a implică f (xn ) → f (a) (caracterizarea cu şiruri).
Demonstraţie. Rezultă din definiţia continuităţii şi din teorema corespunzătoare din cazul
limitelor de funcţii. □
Definiţia 3.3.5 Fie f : A → R, A ⊂ R şi a ∈ A. Spunem că funcţia f este continuă la

stânga (respectiv, la dreapta) ı̂n punctul a, dacă oricare ar fi V ∈ V(f (a)), există U ∈ V(a)
astfel ı̂ncât dacă x ∈ U ∩ As (respectiv, x ∈ U ∩ Ad ) are loc f (x) ∈ V.
Propoziţia 3.3.6 Fie A ⊂ R şi a ∈ A, punct de acumulare la stânga (respectiv, la

dreapta) pentru A. Funcţia f : A → R, este continuă la stânga (respectiv, la dreapta) ı̂n
a, dacă şi numai dacă există x→a
lim f (x) = f (a) (respectiv, x→a
lim f (x) = f (a)).
x<a x>a
Teorema 3.3.7 Fie f : I → R, I ⊂ R, I interval deschis şi a ∈ I. Atunci f este continuă

ı̂n a dacă şi numai dacă f este continuă la stânga şi la dreapta ı̂n a.
Propoziţia 3.3.8 Fie f : A → R şi a ∈ A. Dacă f este continuă ı̂n a şi f (a) ̸= 0, atunci
există o vecinătate U a lui a astfel ı̂ncât pentru orice x ∈ U ∩ A, f (x) are acelaşi semn
cu f (a).
Demonstraţie. Rezultă din definiţia continuităţii şi din rezultatul corespunzător din cazul
limitelor de funcţii (Propoziţia 3.2.11). □
Definiţia 3.3.9 Spunem că funcţia f : A → R, A ⊂ R este continuă (pe A), dacă f este
continuă ı̂n orice punct a ∈ A.
Exemplul 3.3.10 Funcţiile logaritmice, exponenţiale, polinomiale, sin, cos, arcsin, arccos
sunt continue pe ı̂ntreg domeniul de definiţie (a se vedea şi Anexa 6.3).
Definiţia 3.3.11 Fie I ⊂ R un interval şi fie f : I → R. Un punct de discontinuitate

a ∈ I se numeşte punct de discontinuitate de specia I pentru f dacă există limitele laterale
ale lui f ı̂n a şi sunt finite. În caz contrar, vom spune că a este punct de discontinuitate
de specia a II-a pentru f .
Exemplul 3.3.12 Studiem continuitatea funcţiei f : R → R,


 x − 1, dacă x ≤ −1,
 sin x1 ,

dacă x ∈ (−1, 0),


1
f (x) = x−1
, dacă x ∈ [0, 1),
x, dacă x ∈ [1, 2),




 2
x − x, dacă x ≥ 2.
Pentru x ∈ (−∞, −1), f (x) = x − 1 şi este continuă (fiind funcţie polinomială). Pentru
a studia continuitatea funcţiei f ı̂n punctul x = −1 trebuie să calculăm limitele laterale:
fs (−1) = lim f (x) = lim (x − 1) = −2;

x↗−1 x↗−1
1
fd (−1) = lim f (x) = lim sin = sin(−1) ∈ (−1, 1).
x↘−1 x↘−1 x
În plus, f (−1) = (x−1)|x=−1 = −2. Deoarece cele două limite laterale iau valori distincte,
reale, f nu este continuă ı̂n punctul x = −1, iar x = −1 este punct de discontinuitate de
specia I pentru f ; totuşi, fs (−1) = f (−1), deci f este continuă la stânga ı̂n x = −1.
Pentru x ∈ (−1, 0), f (x) = sin x1 şi este continuă (prin compunere de funcţii ele-
mentare).
Pentru a studia continuitatea funcţiei f ı̂n punctul x = 0 analizăm limitele laterale:
limita la stânga nu există, prin urmare x = 0 este punct de discontinuitate de specia a
II-a pentru f ; ı̂n schimb,
1
fd (0) = lim f (x) = lim = −1
x↘0 x↘0 x − 1
1
şi f (0) = x−1 |x=0 = −1 = fd (0), deci f este continuă la dreapta ı̂n punctul x = 0.
1
Pentru x ∈ (0, 1), f (x) = x−1 şi este continuă (fiind funcţie raţională).
Pentru a studia continuitatea funcţiei f ı̂n punctul x = 1 trebuie să-i calculăm limitele
laterale:
1
fs (1) = lim f (x) = lim = −∞;
x↗1 x↗1 x − 1
fd (1) = lim f (x) = lim x = 1.

x↘1 x↘1
În plus, f (1) = x|x=1 = 1. Deoarece limita la stânga este infinită, f nu este continuă ı̂n
punctul x = 1, iar x = 1 este punct de discontinuitate de specia a II-a pentru f ; totuşi,
fd (1) = f (1), deci f este continuă la dreapta ı̂n x = 1.
Pentru x ∈ (1, 2), f (x) = x şi este continuă (ca funcţie polinomială).
Pentru a studia continuitatea funcţiei f ı̂n punctul x = 2 ı̂i calculăm limitele laterale:
fs (2) = lim f (x) = lim x = 2;
x↗2 x↗2
fd (2) = lim f (x) = lim (x2 − x) = 2.

x↘2 x↘2
În plus, f (2) = (x2 − x)|x=2 = 2. Cum fs (2) = fd (2) = f (2), funcţia f este continuă ı̂n
x = 2.
Pentru x ∈ (2, ∞), f (x) = x2 − x şi este continuă (fiind funcţie polinomială). În
concluzie, f este continuă pe mulţimea R \ {−1, 0, 1}.
Teorema 3.3.13 (de caracterizare a continuităţii globale) Fie f : R → R. Următoarele

afirmaţii sunt echivalente:
(i) f este continuă pe R;
(ii) pentru orice mulţime deschisă D ⊂ R, f −1 (D) este mulţime deschisă;
(iii) pentru orice mulţime ı̂nchisă F ⊂ R, f −1 (F ) este mulţime ı̂nchisă.
Demonstraţie. (i) ⇒ (ii) Fie D ⊂ R deschisă şi x ∈ f −1 (D). Avem f (x) ∈ D şi deci
D ∈ V(f (x)). Cum f este continuă ı̂n x, există o vecinătate U a lui x astfel ı̂ncât f (y) ∈ D
pentru orice y ∈ U. Obţinem că y ∈ f −1 (D), deci U ⊂ f −1 (D). Deducem că
f −1 (D) ∈ V(x),
deci f −1 (D) este deschisă.
(ii) ⇒ (i) Fie a ∈ R şi V o vecinătate a lui f (a). Există ε > 0 astfel ı̂ncât
(f (a) − ε, f (a) + ε) ⊂ V.
Cum (f (a) − ε, f (a) + ε) este deschisă, U := f −1 ((f (a) − ε, f (a) + ε)) este, de asemenea,
deschisă şi, evident, conţine pe a, deci este vecinătate pentru a. Fie x ∈ U. Atunci f (x) ∈
(f (a) − ε, f (a) + ε) ⊂ V, deci f este continuă ı̂n a.
(ii) ⇔ (iii) Fie A ⊂ R. Cum R \ f −1 (A) = f −1 (R \ A), obţinem concluzia şi
demonstraţia este ı̂ncheiată. □
Observaţia 3.3.14 Fie f : R → R continuă şi fie α, β ∈ R. Considerăm mulţimile:

A = {x ∈ R | f (x) < α},
B = {x ∈ R | f (x) > α},
C = {x ∈ R | f (x) ≤ α},
D = {x ∈ R | f (x) ≥ α},
E = {x ∈ R | α < f (x) < β},
F = {x ∈ R | α ≤ f (x) ≤ β},
G = {x ∈ R | f (x) = α}.
În virtutea teoemei anterioare, mulţimile A, B, E sunt deschise (fiind contraimaginea unor
mulţimi deschise din R), iar mulţimile C, D, F, G sunt ı̂nchise (fiind contraimaginea unor
mulţimi ı̂nchise din R). Într-adevăr,
A = f −1 ((−∞, α)) ,
B = f −1 ((α, +∞)) ,
C = f −1 ((−∞, α]) ,
D = f −1 ([α, +∞)) ,
E = f −1 ((α, β)) ,
F = f −1 ([α, β]) ,
G = f −1 ({α}) .
Observaţia 3.3.15 Imaginea unei mulţimi deschise printr-o funcţie continuă nu este ı̂n
mod necesar o mulţime deschisă. De exemplu, imaginea unui interval deschis printr-o
funcţie constantă este o mulţime formată dintr-un singur punct.
De asemenea, imaginea unei mulţimi ı̂nchise printr-o funcţie continuă nu este ı̂n mod
necesar o mulţime ı̂nchisă. De exemplu, funcţia f (x) = ex duce mulţimea R ı̂n (0, ∞).
Propoziţia 3.3.16 (operaţii algebrice cu funcţii continue) Dacă f, g : A → R sunt

funcţii continue pe mulţimea A ⊂ R şi λ ∈ R, atunci:
(i) f ± g, λf sunt funcţii continue pe A;
(ii) f · g este continuă pe A;
(iii) fg este continuă pe mulţimea A \ {x ∈ A | g(x) = 0};
(iv) |f |, min(f, g), max(f, g) sunt funcţii continue pe A.
Demonstraţie. Rezultă din definiţia continuităţii, din rezultatul corespunzător din cazul
limitelor de funcţii şi caracterizările cu şiruri. □
Propoziţia 3.3.17 (compunerea funcţiilor continue) Fie A, B ⊂ R şi f : A → B,

g : B → R.
(i) Dacă f este continuă ı̂n a ∈ A, iar g este continuă ı̂n f (a), atunci g ◦ f este
continuă ı̂n a.
(ii) Dacă f este continuă pe A, iar g este continuă pe B, atunci g ◦ f este continuă
pe A.
Demonstraţie. Se foloseşte punctul (iii) al Teoremei de caracterizare a continuităţii ı̂n
punct. □
Teorema 3.3.18 Fie A ⊂ R, a ∈ A′ şi f : A \ {a} → R. Dacă există lim f (x) = l ∈ R,

x→a
atunci funcţia fe : A → R,
(
f (x), x ∈ A \ {a}
fe(x) =
l, x=a
este continuă ı̂n a (fe se numeşte prelungirea prin continuitate a funcţiei f ).

Demonstraţie. Evident. □
Exemplul 3.3.19 Funcţia f : R \ {0} → R, f (x) = sinx x se poate prelungi prin continui-
tate ı̂n 0 astfel: fe : R → R,
(
sin x
x
, x ∈ R \ {0},
fe(x) =
1, x = 0.
Teorema 3.3.20 (discontinuităţile funcţiilor monotone) Fie I ⊂ R un interval des-

chis. Dacă f : I → R, este o funcţie monotonă pe I, atunci punctele sale de discontinuitate
sunt de specia I.
Demonstraţie. Presupunem, fără a restrânge generalitatea că f este crescătoare şi fie
a ∈ I. Atunci, arătăm că există limitele laterale ale lui f ı̂n a şi că acestea sunt finite.
De fapt, vom demonstra că
lim f (x) = sup{f (u) | u ∈ I, u < a} ≤ f (a)

x→a
x<a
şi
lim f (x) = inf{f (u) | u ∈ I, a < u} ≥ f (a),
x→a
x>a
ceea ce conduce la concluzie. Spre exemplu, pentru a demonstra prima egalitate de mai
sus, considerăm ε > 0. Atunci există x ∈ I, x < a astfel ı̂ncât
sup{f (u) | u ∈ I, u < a} − f (x) < ε.
Fie δ := a − x. Pentru orice x ∈ (a − δ, a) = (x, a), din monotonie,
0 ≤ sup{f (u) | u ∈ I, u < a} − f (x) ≤ sup{f (u) | u ∈ I, u < a} − f (x) < ε,
lim f (x) = sup{f (u) | u ∈ I, u < a}.

ceea ce probează că x→a □
x<a
Propoziţia 3.3.21 Dacă A ⊂ R este o mulţime compactă şi f : A → R este continuă,

atunci f (A) este compactă.
Demonstraţie. Pentru a dovedi că f (A) este compactă, arătăm că orice şir (yn ) din f (A)
conţine un subşir convergent la un element din f (A). Deoarece (yn ) ⊂ f (A), există
(xn ) ⊂ A astfel ı̂ncât yn = f (xn ) pentru orice n ∈ N. Cum (xn ) ⊂ A şi A este compactă,
există (xnk )k ⊂ A, xnk → a ∈ A. Este clar că (f (xnk ))k este un subşir al şirului (f (xn )).
În plus, deoarece f este continuă pe A, f (xnk ) → f (a) ∈ f (A). Aşadar, (ynk ) este un
subşir al şirului (yn ) şi este convergent la un element din f (A). Deci f (A) este compactă.
□
Reamintim că dacă avem o mulţime mărginită A ⊂ R, atunci există marginile sale
superioară şi inferioară ı̂n R şi, ı̂n plus, există un şir (xn ) ⊂ A astfel ı̂ncât xn → sup A şi
un şir (yn ) ⊂ A astfel ı̂ncât yn → inf A.
Teorema 3.3.22 (Weierstrass) Dacă f : K ⊂ R → R este continuă şi K este o

mulţime compactă, atunci f este mărginită pe K (i.e., f (K) este o mulţime mărginită) şi
ı̂şi atinge marginile, adică există a, b ∈ K, astfel ı̂ncât
sup f (x) = f (a) şi inf f (x) = f (b).
x∈K x∈K
Demonstraţie. Conform propoziţiei precedente, f (K) este compactă, deci mărginită. Prin
urmare, funcţia f este mărginită pe K. Fie α = sup f (K). Din teorema de caracterizare
a marginii superioare, există un şir (yn ) ⊂ f (K) astfel ı̂ncât yn → α. Cum f (K) este
ı̂nchisă, α ∈ f (K), deci există a ∈ K astfel ı̂ncât f (a) = α. Pentru marginea inferioară se
procedează analog. □
Definiţia 3.3.23 Fie A ⊂ R. O funcţie f : A → R se numeşte uniform continuă pe

mulţimea B ⊂ A dacă pentru orice ε > 0, există δ > 0 astfel ı̂ncât
∀x, y ∈ B cu |x − y| < δ, are loc |f (x) − f (y)| < ε.
Observaţia 3.3.24 Să vedem mai ı̂ntâi ce ar ı̂nsemna faptul că o funcţie nu este uniform
continuă pe mulţimea A. Negând definiţia de mai sus, avem că f nu este uniform continuă
pe A dacă şi numai dacă există ε > 0 şi (xn ), (yn ) ⊂ A astfel ı̂ncât xn − yn → 0 şi
|f (xn ) − f (yn )| ≥ ε pentru orice n.
Exemplul 3.3.25 Funcţia f (x) = x−1 este continuă pe (0, 1), dar nu este uniform con-
tinuă pe această mulţime. Prima afirmaţie este evidentă, iar pentru a o dovedi pe a doua,
luăm şirurile xn = 1/(n + 1) şi yn = 1/(n + 2) cu n ∈ N şi ε = 1 şi verificăm cu uşurinţă
condiţia de negare a uniformei continuităţi din observaţia anterioară.
Observaţia 3.3.26 Fie A ⊂ R şi f : A → R o funcţie uniform continuă pe A. Fie

B ⊂ A. Atunci:
(i) f este continuă pe A;
(ii) f este uniform continuă şi pe mulţimea B.
Teorema 3.3.27 (Cantor) Dacă f : A ⊂ R → R este continuă, iar A este compactă,

atunci f este uniform continuă pe A.
Demonstraţie. Raţionăm prin reducere la absurd. Presupunem că f nu este uniform
continuă pe A. Prin urmare, există ε0 > 0 şi (xn ) ⊂ A, (yn ) ⊂ A astfel ı̂ncât xn − yn → 0
şi pentru orice n, |f (xn ) − f (yn )| ≥ ε0 . Deoarece A este compactă, şirul (xn ) conţine
un subşir (xnk )k convergent la x ∈ A. Atunci xnk − ynk → 0, deci (ynk )k → x. Cum
f este continuă ı̂n x, f (xnk ) → f (x) şi f (ynk ) → f (x), deci f (xnk ) − f (ynk ) → 0. Cum
|f (xnk ) − f (ynk )| ≥ ε0 pentru orice k ∈ N, trecând la limită, ajungem la contradicţia
0 ≥ ε0 . □
Definiţia 3.3.28 O funcţie f : A ⊂ R → R se numeşte Lipschitz (sau lipschitziană) pe

A dacă există L > 0 astfel ı̂ncât:
|f (x) − f (y)| ≤ L|x − y|,
pentru orice x, y ∈ A (L se numeşte constanta Lipschitz a funcţiei f ).
Propoziţia 3.3.29 Dacă f : A ⊂ R → R este lipschitziană, atunci f este uniform

continuă pe A, deci, ı̂n particular, continuă pe A.
Demonstraţie. Pentru orice ε > 0 există δ := ε/L astfel ı̂ncât dacă |x − y| < δ avem
|f (x) − f (y)| < Lδ = ε. □
Exemplul 3.3.30 Observăm că reciproca acestei √ propoziţii nu este adevărată. Conside-
răm funcţia f : [0, 1] → R dată prin f (x) = x. Această funcţie nu e Lipschitz pe [0, 1].
Într-adevăr, dacă ar exista L > 0 astfel ı̂ncât pentru orice x, y ∈ [0, 1]
√ √
x − y ≤ L |x − y| ,
atunci aceasta ar fi adevărată şi pentru xn = n−2 şi yn = (n + 1)−2 (n ∈ N∗ ). Atunci,

pentru orice n nenul,
1 2n + 1
≤L 2 ,
n(n + 1) n (n + 1)2
adică
n(n + 1)
≤ L,
2n + 1
ceea ce este imposibil din cauza faptului că lim n(n+1)
2n+1
= +∞.
Totuşi funcţia este uniform continuă pe [0, 1], lucru pe care ı̂l probăm folosind definiţia.
Fie ε > 0. Alegem δ = ε2 . Fie x, y ∈ [0, 1] cu |x − y| < δ. Atunci
√ √ 2 √ √ √ √
|f (x) − f (y)|2 = x− y ≤ x− y x + y = |x − y| < ε2 ,
deci
|f (x) − f (y)| < ε.
Teorema 3.3.31 Fie A ⊂ R mărginită şi f : A → R continuă pe A. Funcţia f este

uniform continuă pe A dacă şi numai dacă f se poate prelungi prin continuitate la A.
Demonstraţie. Dacă f se poate prelungi prin continuitate la mulţimea compactă A, atunci
prelungirea sa este uniform continuă pe A, deci f este uniform continuă pe A. Invers,
presupunem că funcţia f este uniform continuă pe A. Fie x ∈ A şi (xn ) ⊂ A, xn → x.
Cum (xn ) este un şir fundamental, rezultă, aplicând proprietatea de uniformă continuitate,
că (f (xn ))n este şir Cauchy, deci are ca limită un număr real. Prin urmare, pentru orice
şir din A convergent la x există limita ı̂n R a şirului imaginilor. Presupunem că pentru
două astfel de şiruri (xn ) şi (yn ) limitele şirurilor (f (xn ))n şi (f (yn ))n sunt diferite. Atunci
considerăm şirul x1 , y1 , x2 , y2 ... care tinde ı̂n A la x. Pe de o parte, şirul imaginilor trebuie
să fie convergent, iar pe de altă parte, are două subşiruri cu limite diferite. Deci nu se
poate ca limitele pentru (f (xn ))n şi (f (yn ))n să fie diferite. Aceasta ı̂nseamnă că există
limx→x f (x) ∈ R, deci f se poate prelungi prin continuitate la A. □
Propoziţia 3.3.32 Fie I ⊂ R, I interval. Dacă funcţia f : I → R este continuă şi

a, b ∈ I, a < b, astfel ı̂ncât f (a)f (b) < 0, atunci există c ∈ (a, b) astfel ı̂ncât f (c) = 0.
Demonstraţie. Să presupunem, fără a restrânge generalitatea, că f (a) < 0 şi f (b) > 0 şi
fie A = {x ∈ [a, b] | f (x) < 0}. Mulţimea A este nevidă (conţine pe a), este mărginită
(este inclusă ı̂n [a, b]) şi deci există sup A ∈ R. Arătăm că sup A este numărul c căutat.
Există un şir (an ) ⊂ A astfel ı̂ncât an → sup A. Deci f (an ) < 0 pentru orice n şi ţinând
cont de continuitatea lui f, deducem f (sup A) ≤ 0. Presupunem, prin reducere la absurd,
că f (sup A) < 0. Cum f este continuă, există o vecinătate U a lui sup A astfel ı̂ncât
pentru orice u ∈ U, f (u) < 0. Cum sup A ̸= b, ı̂n U găsim numere strict mai mari decât
sup A şi mai mici decât b, deci ajungem la o contradicţie. Aşadar, f (sup A) = 0, adică
concluzia. □
Exemplul 3.3.33 Ecuaţia x3 − 4x + 1 = 0 are cel puţin o soluţie ı̂n intervalul (0, 1).
Într-adevăr, funcţia f : [0, 1] → R, f (x) = x3 − 4x + 1 este continuă pe intervalul [0, 1]
(este funcţie polinomială) şi f (0) = 1 > 0, iar f (1) = 1 − 4 + 1 = −2 < 0, de unde
f (0)f (1) < 0. Din propoziţia anterioară rezultă atunci că există măcar un c ∈ (0, 1) astfel
ı̂ncât f (c) = 0. Acest număr c este soluţia căutată a ecuaţiei.
Definiţia 3.3.34 Fie I ⊂ R, un interval. Spunem că o funcţie f : I → R, are propri-

etatea lui Darboux dacă pentru orice a, b ∈ I, a < b şi orice λ ı̂ntre f (a) şi f (b), există
cλ ∈ (a, b) astfel ı̂ncât f (cλ ) = λ.
Teorema 3.3.35 Fie I ⊂ R, un interval. Funcţia f : I → R are proprietatea lui Darboux

dacă şi numai dacă pentru orice interval J ⊂ I, f (J) este interval.
Demonstraţie. Concluzia rezultă din definiţia proprietăţii lui Darboux şi din caracterizarea
intervalelor: o mulţime A ⊂ R este interval dacă şi numai dacă pentru orice a, b ∈ A,
a < b, orice c ∈ (a, b) este ı̂n A. □
Teorema 3.3.36 Fie I ⊂ R, I interval. Dacă f : I → R este continuă, atunci f are

proprietatea lui Darboux.
Demonstraţie. Fie x1 , x2 ∈ I, x1 < x2 şi fie λ ı̂ntre f (x1 ) şi f (x2 ). Fie funcţia g : I → R
dată prin g(x) = f (x) − λ. Evident, g este continuă şi g(x1 )g(x2 ) < 0. Din Propoziţia
3.3.32 deducem că există c ∈ (x1 , x2 ) astfel ı̂ncât g(c) = 0, adică f (c) = λ, ceea ce conduce
la concluzie. □
Propoziţia 3.3.37 Fie I ⊂ R, I interval. dacă f : I → R este continuă, atunci f (I)

este interval.
Demonstraţie. Afirmaţia din concluzie este o consecinţă a rezultatelor anterioare. □
Observaţia 3.3.38 (i) Din cele de mai sus, următoarea aserţiune este evidentă. Fie un
interval I ⊂ R. Dacă funcţia f : I → R este continuă şi a, b ∈ I, a < b, astfel ı̂ncât
f (a)f (b) ≤ 0, atunci există c ∈ [a, b] astfel ı̂ncât f (c) = 0.
(ii) Fie a, b ∈ R, a < b. Dacă f : [a, b] → [a, b] este continuă, atunci există x ∈
[a, b] astfel ı̂ncât f (x) = x (adică f admite punct fix). Într-adevăr, considerând funcţia
continuă g : [a, b] → R, g(x) = f (x) − x, observăm că g(a) · g(b) ≤ 0, deci g se anulează
[a, b], adică exact concluzia.
Exemplul 3.3.39 Proprietatea lui Darboux nu implică proprietatea de continuitate. De

exemplu, funcţia f : R → R,
sin x1 , dacă x ̸= 0

f (x) =
0, dacă x = 0
nu este continuă ı̂n x = 0, dar are proprietatea lui Darboux pentru că transformă orice
interval ı̂ntr-un interval: dacă I ⊂ R este un interval cu 0 ∈ / I atunci f este continuă pe
I, deci f (I) este interval, iar dacă 0 ∈ I atunci f (I) = [−1, 1].
Mai mult, funcţia f : R → R,
sin x1 , dacă x ̸= 0

f (x) =
α, dacă x = 0
(unde α ∈ R) nu este continuă pe R, deoarece nu este continuă ı̂n 0 (0 este punct de

acumulare pentru R şi am demonstrat că sin x1 nu are limită ı̂n 0).
Totuşi, pentru α ∈ [−1, 1], f are proprietatea lui Darboux. De fapt, vom demonstra
că f are proprietatea lui Darboux dacă şi numai dacă α ∈ [−1, 1]. Într-adevăr, să pre-
supunem că f are proprietatea lui Darboux. Atunci, f transformă intervale ı̂n intervale; ı̂n
particular, f (R) este un interval. Dar f (R) = f (R∗ ) ∪ {α}, iar f (R∗ ) = [−1, 1], deoarece
1


 , dacă y ∈ [−1, 1] \ {0}
∀y ∈ [−1, 1], ∃ x ∈ R∗ , x = arcsin y
 1,

dacă x = 0,
π
astfel ı̂ncât
1
f (x) = sin = y.
x
Prin urmare, f (R) = [−1, 1] ∪ {α} şi este interval dacă şi numai dacă α ∈ [−1, 1].
Reciproc, presupunem că α ∈ [−1, 1] şi demonstrăm că f are proprietatea lui Darboux.
Conform Teoremei de caracterizare 3.3.35, este suficient să demonstrăm că f transformă
orice interval J ⊂ R ı̂ntr-un interval. Fie, aşadar, un interval oarecare J ⊂ R. Dacă
0 ̸∈ J, atunci f (x) = sin x1 pentru orice x ∈ J şi, deoarece f este continuă pe J (prin
compuneri de funcţii elementare), rezultă că f (J) este un Dacă 0 ∈ J, vom arăta
interval.
π π
că f (J) = [−1, 1]. În acest scop, să observăm că sin − ,
2 2
= [−1, 1] şi că, sin fiind
π π

periodică de perioadă 2π, sin 2kπ − 2 , 2kπ + 2 = [−1, 1], pentru orice k ∈ Z.
Dacă 0 nu este capătul din dreapta al intervalului J, atunci există un b > 0 astfel ı̂ncât
(0, b) ⊂ J. Demonstrăm că (0, b) conţine un interval a cărui imagine prin f este [−1, 1].
Într-adevăr, fie n ∈ N∗ . Este clar că f (x) = sin x1 , pentru orice x ∈ (0, b). Atunci
π 1 π 1 1
0 < 2nπ − ≤ ≤ 2nπ + ⇔ π ≤x≤ .
2 x 2 2nπ + 2
2nπ − π2
∗
Dar şirurile an = 2nπ+ 1
π , cu n ∈ N şi bn =
1
2nπ− π2
, cu n ∈ N∗ sunt convergente la 0, deci,
2
din definiţia şirului convergent,
∃ n1 ∈ N∗ astfel ı̂ncât ∀n ≥ n1 , are loc an ∈ (0, b),

∃ n2 ∈ N∗ astfel ı̂ncât ∀n ≥ n2 , are loc bn ∈ (0, b)

(am luat ı̂n definiţie V = (−b, b) ∈ V(0), dar, deoarece an , bn > 0, pentru orice n ∈ N∗ ,
elementele şirurilor se acumulează, de fapt, ı̂n zona pozitivă a vecinătăţii). Prin urmare,
fixând un n0 ∈ N∗ , n0 ≥ max{n1 , n2 }, avem
1 1
an0 = π , bn0 = π ∈ (0, b),
2n0 π + 2 2n0 π − 2
de unde rezultă că

1 1
π, π ⊂ (0, b).
2n0 π + 2 2n0 π − 2
În consecinţă,

1 1
[−1, 1] = f π, π ⊂ f ((0, b)) ⊂ f (J).
2n0 π + 2 2n0 π − 2
Dar f (J) ⊂ [−1, 1] pentru că funcţia sin ia valori doar ı̂n [−1, 1], iar α ∈ [−1, 1]. Am
obţinut astfel, prin dublă incluziune, că f (J) = [−1, 1].
Dacă 0 este capătul din dreapta al intervalului J, atunci există un a > 0 astfel ı̂ncât
(−a, 0) ∈ J. Raţionând ca mai sus, obţinem că, pentru un n′0 ∈ N∗ suficient de mare,

1 1
, ⊂ (−a, 0),
−2n′0 π + π2 −2n′0 π − π2
de unde rezultă analog că f (J) = [−1, 1]. Cu aceasta, demonstraţia este ı̂ncheiată.
Următorul rezultat pune ı̂n evidenţă o condiţie care face diferenţa dintre continuitate
şi proprietatea lui Darboux.
Teorema 3.3.40 (Rowe) Fie f : R → R. Funcţia f este continuă dacă şi numai dacă
are proprietatea lui Darboux şi pentru orice y ∈ R, f −1 (y) este mulţime ı̂nchisă.
Demonstraţie. Evident, din rezultatele anterioare, continuitatea implică atât proprietatea
lui Darboux, cât şi ı̂nchiderea contraimaginilor de mulţimi ı̂nchise. Demonstrăm recip-
roca. Fie a ∈ R şi ε > 0. Dacă f nu ar fi continuă ı̂n a, pentru orice δ > 0 ar exista
xδ ∈ (a − δ, a + δ) astfel ı̂ncât f (xδ ) ∈
/ (f (a) − ε, f (a) + ε). Deci există un şir xn → a astfel
ı̂ncât f (xn ) ∈
/ (f (a) − ε, f (a) + ε) pentru orice n. Pentru o infinitate de termeni vom avea
fie f (xn ) ≥ f (a) + ε, fie f (xn ) ≤ f (a) − ε. Fără a restrânge generalitatea presupunem
prima situaţie. Cum f (a) + ε ∈ (f (a), f (xn )], din proprietatea lui Darboux, pentru orice
n, există yn ı̂ntre a şi xn astfel ı̂ncât f (a) + ε = f (yn ). Deci (yn ) ⊂ f −1 (f (a) + ε) şi
cum xn → a, deducem că yn → a. Din ipoteza de ı̂nchidere a contraimaginilor punctelor,
deducem că a ∈ f −1 (f (a) + ε), ceea ce reprezintă o contradicţie. □
Propoziţia 3.3.41 (discontinuităţile unei funcţii cu proprietatea lui Darboux)

Fie un interval I ⊂ R. Dacă f : I → R are proprietatea lui Darboux, atunci f poate avea
doar discontinuităţi de specia a II-a.
Demonstraţie. Presupunem că f are o discontinuitate de specia I ı̂ntr-un punct x al

intervalului. Sunt mai multe situaţii care trebuie analizate, după cum diferă cele trei
valori numere reale f (x − 0), f (x + 0), f (x). Vom trata unul dintre cazuri, pentru toate
celelalte raţionamentul fiind asemănător. Presupunem că f (x − 0) < f (x + 0). Fie µ > 0
astfel ı̂ncât f (x + 0) − f (x − 0) − µ > 0. Luăm ε := f (x + 0) − f (x − 0) − µ. Atunci
exisă δ > 0 astfel ı̂ncât pentru orice x ∈ (x − δ, x), |f (x) − f (x − 0)| < ε/2 şi pentru orice
x ∈ (x, x + δ), |f (x) − f (x + 0)| < ε/2. Deci pentru orice x ∈ (x − δ, x + δ)\{x}, avem fie
f (x − 0) + f (x + 0) µ
f (x) < f (x − 0) + ε/2 = − ,
2 2
fie
f (x − 0) + f (x + 0) µ
+ = f (x + 0) − ε/2 < f (x).
2 2
Aşadar, ı̂n imaginea prin f a intervalului (x − δ, x + δ) există valori mai mici şi mai mari
decât f (x−0)+f
2
(x+0)
, dar niciuna dintre valorile din mulţimea

f (x − 0) + f (x + 0) µ f (x − 0) + f (x + 0) µ
− , + \{f (x)}
2 2 2 2
nu este atinsă. Deci există o vecinătate a lui x care nu este transformată prin f ı̂ntr-un
interval, ceea ce contrazice caracterizarea proprietăţii lui Darboux dată ı̂n Teorema 3.3.35.
□
Teorema 3.3.42 Fie I ⊂ R un interval. Dacă f : I → R are proprietatea lui Darboux şi
f este monotonă, atunci f este continuă.
Demonstraţie. Conform rezultatelor de mai sus, o funcţie monotonă nu poate avea dis-
continuităţi de specia a II−a, ı̂n timp ce o funcţie cu proprietatea lui Darboux nu poate
avea discontinuităţi de specia I. Rezultă concluzia. □
Propoziţia 3.3.43 Fie I ⊂ R un interval. Dacă f : I → R este injectivă şi are propri-
etatea lui Darboux, atunci f este strict monotonă pe I şi continuă.
Demonstraţie. Fie a, b ∈ I, a < b. Cum f este injectivă, f (a) ̸= f (b). Presupunem că
f (a) < f (b) şi arătăm că ı̂n acest caz f este strict crescătoare. Vom considera mai multe
situaţii.
• Fie x ∈ (a, b). Dacă f (x) < f (a) atunci valoarea 2−1 (f (a) + f (x)) se află atât
ı̂n intervalul (f (x), f (a)) cât şi ı̂n intervalul (f (x), f (b)). Din faptul că f are pro-
prietatea lui Darboux, această valoare se atinge atât ı̂ntr-un punct al intervalului
(a, x), cât şi ı̂ntr-un punct al intervalului (x, b), ceea ce contrazice injectivitatea lui f.
Dacă f (b) < f (x) atunci se obţine o contradicţie raţionând similar pentru valoarea
2−1 (f (b) + f (x)). Deci singura posibilitate este f (x) ∈ (f (a), f (b)). Aceasta demon-
strează că f este strict crescătoare pe [a, b], pentru că pentru orice două puncte
x1 , x2 ∈ [a, b], x1 < x2 avem f (x2 ) ∈ (f (a), f (b)] şi aplicând raţionamentul anterior
pentru x1 ∈ (a, x2 ), f (x1 ) ∈ (f (a), f (x2 )), deci, ı̂n particular, f (x1 ) < f (x2 ).
• Fie x ∈ I, x > b. Dacă f (x) < f (a) se obţine o contradicţie ca mai sus pentru
valoarea 2−1 (f (a) + f (b)) iar dacă f (x) ∈ (f (a), f (b)) se raţionează la fel pentru
2−1 (f (b) + f (x)). Deci f (b) < f (x). Împreună cu cazul precedent, aceasta ne asigură
faptul că f este strict crescătoare pe {x ∈ I | a ≤ x}.
• Fie x ∈ I, x < a. Ca mai sus, se constată că singura posibilitate este f (x) < f (a).
Deducem că f este strict crescătoare pe I.
Dacă f (b) < f (a), atunci se arată analog că f este strict descrescătoare pe I.
Prin urmare, f este strict monotonă. Din rezultatul anterior deducem că f este o
funcţie continuă. □
Corolarul 3.3.44 Fie I ⊂ R, I interval. Dacă f : I → R este injectivă şi continuă,

atunci f este strict monotonă pe I.
Teorema 3.3.45 (de continuitate a funcţiei inverse) Fie un interval I ⊂ R şi

f : I → J continuă, unde J := f (I). Atunci f este bijectivă dacă şi numai dacă este
strict monotonă. În acest caz f −1 : J → I este continuă.
Demonstraţie. Dacă f este bijectivă, rezultă că este injectivă deci, conform propoziţiei
precedente, strict monotonă. Invers, dacă f este strict monotonă, rezultă că f este in-
jectivă şi, cum f este surjectivă (pentru că f (I) = J), deducem că f este bijectivă.
Să arătăm că f −1 este continuă. Presupunem, fără a restrânge generalitatea, că f este
strict crescătoare. Fie y0 ∈ J şi x0 = f −1 (y0 ) ∈ I. Demonstrăm continuitatea laterală.
Presupunem că y0 nu este extremitatea stângă a lui J (caz ı̂n care, din monotonie, x0
nu este extremitatea stângă a lui I) şi demonstrăm că f −1 este continuă la stânga ı̂n
y0 . Fie ε > 0 astfel ı̂ncât x0 − ε ∈ I şi δ := y0 − f (x0 − ε) > 0. Fie y ∈ J astfel
ı̂ncât y ∈ (y0 − δ, y0 ) = (f (x0 − ε), f (x0 )). Cum f are proprietatea lui Darboux, există
x ∈ (x0 − ε, x0 ) astfel ı̂ncât f (x) = y. Deducem că
f −1 (y) = x ∈ (x0 − ε, x0 ) = (f −1 (y0 ) − ε, f −1 (y0 )).
Obţinem continuitatea la stânga a lui f −1 ı̂n y0 . Analog se obţine continuitatea la dreapta.

Aşadar, are loc concluzia. □
3.4 Transfer de continuitate

Fie A ⊂ R o mulţime nevidă şi fie (fn )n∈N : A → R un şir de funcţii. Fie a un punct de
acumulare pentru A. Ne interesează ı̂n ce măsură proprietatea funcţiilor fn de a avea limită
finită ı̂n a se transferă la funcţia limită f : A → R definită prin f (x) = limn→∞ fn (x),
ı̂n ipoteza că f există. Vom vedea că proprietatea de convergenţă uniformă a şirului de
funcţii (fn ) asigură transferul dorit.
3.4. Transfer de continuitate 81
u
Teorema 3.4.1 Fie fn → f şi a ∈ A′ . Presupunem că pentru orice n ∈ N există şi este
A
finită limita limx→a fn (x) = ln . Atunci există şi sunt finite limn→∞ ln şi limx→a f (x) şi
acestea sunt egale, adică,
lim lim fn (x) = lim lim fn (x).

x→a n→∞ n→∞ x→a
Demonstraţie. Fie (xk ) ⊂ A\{a}, xk → a. Dorim să arătăm că există limk→∞ f (xk ). Fie
ε > 0. Din condiţia de convergenţă uniformă, există nε ∈ N astfel ı̂ncât pentru orice
n ≥ nε şi orice x ∈ A,
|fn (x) − f (x)| < ε/3.
Ştim că, pentru fiecare n, există limk→∞ fn (xk ) = ln . Vom arăta că şirul (f (xk ))k este
fundamental. Ştim că pentru orice n şirul (fn (xk ))k este Cauchy, deci, ı̂n particular, şirul
(fnε (xk ))k este Cauchy. Există, aşadar, kε ∈ N astfel ı̂ncât pentru orice k, p > kε are loc
relatia |fnε (xk ) − fnε (xp )| < ε/3. Avem pentru k, p > kε
|f (xk ) − f (xp )| ≤ |f (xk ) − fnε (xk )| + |fnε (xk ) − fnε (xp )| + |fnε (xp ) − f (xp )|
< ε/3 + ε/3 + ε/3 = ε,
de unde deducem că (f (xk ))k este fundamental. Prin urmare, există şi este finită limita
limk→∞ f (xk ). Luând un alt şir (yk ) ⊂ A, yk → a, yk ̸= a, analog va exista limk→∞ f (yk ).
Dacă limk→∞ f (xk ) şi limk→∞ f (yk ) nu ar fi egale, atunci considerând şirul
x1 , y1 , x2 , y2 , ..., xn , yn , ...
ajungem la o contradicţie. Prin urmare, pentru orice şir (xk ) ⊂ A, xk → a, xk ̸= a şirul

(f (xk ))k are aceeaşi limită. Deci există şi este finită limx→a f (x). Trecând la limită pentru
x → a ı̂n relaţia de convergenţă uniformă avem
lim fn (x) − lim f (x) ≤ ε/3 < ε

x→a x→a
pentru orice n ≥ nε . Deducem că
lim ln = lim f (x),

n→∞ x→a
ceea ce ı̂ncheie demonstraţia. □
Teorema 3.4.2 (Transfer de continuitate la şiruri de funcţii) Fie A ⊂ R şi un şir

u
fn : A → R (n ∈ N∗ ) de funcţii continue ı̂n a ∈ A. Dacă fn → f atunci f este continuă
A
ı̂n a.
Demonstraţie. Avem limx→a fn (x) = fn (a) pentru orice n ∈ N. Aplicând teorema prece-
dentă,
lim f (x) = lim lim fn (x) = lim lim fn (x) = lim fn (a) = f (a). □
x→a x→a n→∞ n→∞ x→a n→∞
Exemplul 3.4.3 Pe baza rezultatului anterior, se poate constata, ı̂ncă o dată, faptul că
şirul de funcţii fn : [0, 1] → R, fn (x) = xn (n ∈ N∗ ) nu converge uniform pe [0, 1].
Teoremele precedente pentru şiruri de funcţii se extind uşor la serii de funcţii.
Teorema 3.4.4 (Transfer de limită la serii de funcţii) Fie fn : A → R (n ∈ N∗ )

∞
X
′
şi a ∈ A . Presupunem că seria de funcţii fn este uniform convergentă pe A şi pen-
n=1
∞
X
∗
tru orice n ∈ N există şi este finită lim fn (x). Atunci seria numerică lim fn (x) este
x→a x→a
n=1
∞
X
convergentă şi există şi este finită lim fn (x). În plus,
x→a
n=1
∞
X ∞
X
lim fn (x) = lim fn (x).
x→a x→a
n=1 n=1
Demonstraţie. Se aplică rezultatul corespunzător de la şiruri de funcţii şirului sumelor

parţiale. □
Teorema 3.4.5 (Transfer de continuitate la serii de funcţii) Fie fn : A → R cu

∞
X
∗
n ∈ N şi a ∈ A. Presupunem că seria de funcţii fn este uniform convergentă pe A şi
n=1
pentru orice n ∈ N∗ funcţia fn este continuă ı̂n a. Atunci funcţia f : A → R definită prin
∞
X
f (x) = fn (x) este continuă ı̂n a.
n=1
Demonstraţie. Se aplică rezultatul corespunzător de la şiruri de funcţii şirului sumelor

parţiale. □
Exemplul 3.4.6 Funcţia f : R → R dată prin

∞
X x2
f (x) =
n=1
1 + n4 x4
este bine definită şi continuă. Într-adevăr, inegalitatea
x2 1
4 4
≤ 2
, ∀n ∈ N∗ , ∀x ∈ R
1+n x 2n
P 1
şi faptul că seria numerică 2n2
este convergentă ne permit să aplicăm Criteriul lui
Weierstrass pentru a concluziona că pentru Pfiecare x ∈ R suma dată este finită (deci
∞ x2
f este bine definită) şi că seria de funcţii n=1 1+n4 x4 este uniform convergentă pe R.
Cum toate funcţiile termen sunt continue, pe baza teoremei anterioare, deducem că f
este continuă.
Capitolul 4
Calcul diferenţial
4.1 Derivabilitate
Definiţia 4.1.1 Fie A ⊂ R, f : A → R şi a ∈ A′ ∩ A. Spunem că f are derivată ı̂n
punctul a dacă există limita
f (x) − f (a)
lim ∈ R.
x→a x−a
Vom nota această limită cu f ′ (a). Dacă limita de mai sus este finită, atunci spunem că
f este derivabilă ı̂n a.
Definiţia 4.1.2 Fie A ⊂ R. Spunem că funcţia f : A → R este derivabilă pe mulţimea

D ⊂ A, dacă f este derivabilă ı̂n fiecare punct din D.
Funcţia notată prin f ′ , f ′ : D → R, care asociază fiecărui punct x ∈ D valoarea f ′ (x)
se numeşte derivata funcţiei f pe mulţimea D.
Observaţia 4.1.3 (interpretarea geometrică a derivatei) Pentru o funcţie deriva-

bilă ı̂ntr-un punct a, valoarea f ′ (a) reprezintă panta tangentei la graficul lui f ı̂n punctul
(a, f (a)). Astfel, tangenta respectivă are următoarea ecuaţie (a se vedea Figura 4.1):
y − f (a) = f ′ (a)(x − a).
Exemplul 4.1.4 Fie n ∈ N∗ . Funcţia f : R → R, f (x) = xn este derivabilă ı̂n orice punct
a ∈ R pentru că
f (x) − f (a) x n − an
lim = lim
x→a x−a x→a x − a
(x − a)(xn−1 + xn−2 a + ... + xan−2 + an−1 )
= lim
x→a x−a
n−1
= na .
Deci (xn )′ = nxn−1 pentru orice x ∈ R.
83
84 Capitolul 4. Calcul diferenţial
Figura 4.1: Tangenta ı̂ntr-un punct la grafic
Exemplul 4.1.5 Funcţia f : (0, ∞)→ R, f (x) = ln x este derivabilă ı̂n orice punct
a ∈ (0, ∞) pentru că
f (x) − f (a) ln x − ln a
lim = lim
x→a x−a x→a x−a
ln 1 + xa − 1

= lim
a xa − 1

x→a
1
= .
a
Deci (ln)′ (x) = 1
x
pentru orice x ∈ (0, ∞).
Exemplul 4.1.6 Funcţia f : R →[−1, 1], f (x) = sin x este derivabilă ı̂n orice punct
a ∈ R pentru că
f (x) − f (a) sin x − sin a
lim = lim
2 sin x−a
2
cos x+a
2
= lim
x→a 2 x−a
2
= cos a.
Deci (sin)′ (x) = cos x pentru orice x ∈ R.
Observaţia 4.1.7 Funcţiile elementare sunt, ı̂n majoritatea cazurilor, derivabile

√ pe do-
meniile lor de definiţie, dar există şi excepţii. De exemplu, funcţia f (x) = x nu este
derivabilă ı̂n a = 0 pentru că
√
x 1
lim = lim √ = +∞.
x↘0 x x↘0 x
A se vedea tabelul cu derivatele principalelor funcţii din Anexa 6.6.
Definiţia 4.1.8 Fie A ⊂ R. Spunem că funcţia f : A → R are derivată la stânga ı̂n
lim f (x)−f
punctul a ∈ A′s ∩ A dacă există ı̂n R limita x→a x−a
(a)
. Vom nota această limită cu
x<a
4.1. Derivabilitate 85
fs′ (a). Dacă fs′ (a) ∈ R, vom spune că f este derivabilă la stânga ı̂n a. Analog se definesc
noţiunile de derivată la dreapta ı̂n a şi funcţie derivabilă la dreapta ı̂n a.
Teorema 4.1.9 Fie A ⊂ R. Funcţia f : A → R este derivabilă ı̂n punctul a ∈ A′s ∩A′d ∩A
dacă şi numai dacă f este derivabilă la stânga şi la dreapta ı̂n a şi fs′ (a) = fd′ (a). În acest
caz derivatele laterale sunt egale şi cu f ′ (a).
Demonstraţie. Se aplică rezultatul corespunzător privitor la limite de funcţii. □
Propoziţia 4.1.10 Fie A ⊂ R. Dacă funcţia f : A → R este derivabilă ı̂n punctul

a ∈ A′ ∩ A, atunci f este continuă ı̂n a.
Demonstraţie. Pentru x ∈ A, x ̸= a are loc egalitatea
f (x) − f (a)
f (x) = f (a) + (x − a).
x−a
Trecând la limită cu x → a şi ţinând cont de operaţiile cu limite de funcţii obţinem
existenţa limitei lim f (x) şi, ı̂n plus,
x→a
lim f (x) = f (a) + f ′ (a) · 0 = f (a).

x→a
Deducem deci că f este continuă ı̂n a. □
Observaţia 4.1.11 Reciproca propoziţiei anterioare nu este adevărată. Astfel, funcţia

f : R → R, f (x) = |x| este continuă ı̂n punctul x = 0, dar nu este derivabilă ı̂n acest
punct pentru că fs′ (0) = −1 şi fd′ (0) = 1.
Propoziţia 4.1.12 Fie f, g : A → R, α ∈ R şi a ∈ A ∩ A′ . Dacă f şi g sunt derivabile ı̂n

a, atunci funcţiile f + g, αf, f · g sunt derivabile ı̂n a şi
(f + g)′ (a) = f ′ (a) + g ′ (a);

(αf )′ (a) = αf ′ (a);
(f · g)′ (a) = f ′ (a)g(a) + f (a)g ′ (a).
Dacă, ı̂n plus, g(a) ̸= 0, atunci funcţia fg este derivabilă ı̂n a şi
′
f f ′ (a)g(a) − f (a)g ′ (a)
(a) = .
g g 2 (a)
Demonstraţie. Se aplică definiţia derivatei şi se utilizează operaţiile cu limite de funcţii.
(i) Avem:
(f + g) (x) − (f + g) (a) f (x) − f (a) + g(x) − g(a)
lim = lim
f (x) − f (a) g(x) − g(a)
= lim + lim
′ ′
= f (a) + g (a).
(ii) Se procedează ca la (i) şi calculul este imediat.

(iii) Putem scrie:
(f · g) (x) − (f · g) (a) f (x)g(x) − f (a)g(a)
lim = lim
f (x)g(x) − f (x)g(a) + f (x)g(a) − f (a)g(a)
= lim
x→a
x−a
g(x) − g(a) f (x) − f (a)
= lim f (x) + g(a) .
x→a x−a x−a
Cum f este derivabilă ı̂n a, este continuă ı̂n a aşa ı̂ncât există şi sunt finite limitele ı̂n a
ale ambelor expresii care sunt sumate mai sus. Aşadar,
(f · g) (x) − (f · g) (a) g(x) − g(a) f (x) − f (a)
lim = lim f (x) + lim g(a)
x→a x−a x→a x−a x→a x−a
′ ′
= f (a)g (a) + g(a)f (a).
(iv) Procedăm asemănător, observând mai ı̂ntâi că, datorită faptului că g(a) ̸= 0, a
continuităţii lui g ı̂n a şi a proprietăţii de inerţie a semnului, există o ı̂ntreagă vecinătate
a lui a pentru care g nu se anulează. Avem:

f f
g
(x) − g
(a) f (x)g(a) − f (a)g(x)
lim = lim
x→a x−a x→a (x − a)g(x)g(a)
1 f (x)g(a) − f (a)g(a) + f (a)g(a) − f (a)g(x)
= 2 lim
g (a) x→a x−a

1 f (x) − f (a) g(a) − g(x)
= 2 lim g(a) + f (a)
g (a) x→a x−a x−a
′ ′
f (a)g(a) − f (a)g (a)
= ,
g 2 (a)
deci formula anunţată are loc. □
Propoziţia 4.1.13 (Derivabilitatea funcţiilor compuse) Fie I, J ⊂ R intervale.

Dacă funcţia f : I → J este derivabilă ı̂n a ∈ I, iar funcţia g : J → R este deri-
vabilă ı̂n punctul b := f (a) ∈ J, atunci compunerea lor, g ◦ f, este derivabilă ı̂n a şi
(g ◦ f )′ (a) = g ′ (f (a))f ′ (a).
Demonstraţie. Fie funcţia h : J → R, definită prin
g(y)−g(b)
y−b
, y ∈ J \ {b}
h(y) = ′
g (b), y = b.
Cum g este derivabilă ı̂n b, există limh(y) = g ′ (b) = h(b). Prin urmare, h este continuă ı̂n
y→b
b. Este clar că pentru orice y ∈ J,
g(y) − g(b) = h(y) · (y − b),

4.1. Derivabilitate 87
de unde,
g(f (x)) − g(f (a)) = h(f (x)) · (f (x) − f (a)),
pentru orice x ∈ I. Pentru x ∈ I \ {a} putem scrie
g(f (x)) − g(f (a)) (f (x) − f (a))

= h(f (x)) .
x−a x−a
Deoarece compunerea h ◦ f este continuă ı̂n a (din teorema de continuitate a compunerii),

prin trecere la limită cu x → a obţinem că există
(g ◦ f )′ (a) = h(f (a))f ′ (a) = g ′ (f (a))f ′ (a),
adică concluzia. □
Exemplul 4.1.14 Folosind Exemplele 4.1.4 şi 4.1.6 precum şi rezultatul de mai sus,
deducem că derivata funcţiei sin (xn ) este nxn−1 cos (xn ) .
Teorema 4.1.15 (Derivabilitatea funcţiei inverse) Fie I, J ⊂ R, I, J intervale şi

funcţia f : I → J, continuă şi bijectivă. Dacă f este derivabilă ı̂n a ∈ I şi f ′ (a) ̸= 0,
atunci funcţia inversă, f −1 , este derivabilă ı̂n b = f (a) ∈ J şi (f −1 )′ (b) = f ′1(a) .
Demonstraţie. Deoarece f este continuă şi bijectivă, rezultă că este strict monotonă, iar
g = f −1 este strict monotonă şi continuă. Pentru y ∈ J \ {b} luăm x ∈ I \ {a} astfel ı̂ncât
f (x) = y. Avem
f −1 (y) − f −1 (b) f −1 (f (x)) − f −1 (f (a)) x−a 1

= = = f (x)−f (a)
.
y−b f (x) − f (a) f (x) − f (a)
x−a
Pentru y → b, din continuitatea lui f −1 , avem f −1 (y) → f −1 (b), deci x → a. Prin

′
trecere la limită ı̂n egalitatea de mai sus obţinem (f −1 ) (b) = f ′1(a) . □
Exemplul 4.1.16 Fie f : [− π2 , π2 ] → [−1, 1], f (x) = sin x. Această funcţie (sin restricţi-
onată la intervalul [− π2 , π2 ]) este continuă şi bijectivă, iar inversa sa este
h π πi
g : [−1, 1] → − , , g(x) = arcsin x.
2 2
Conform rezultatului de mai sus, g este derivabilă peste tot, mai puţin punctele y = sin x
′ π π

ı̂n care (sin) (x) = 0, adică punctele y = sin 2 = 1 şi y = sin − 2 = −1. Aşadar, g este
derivabilă ı̂n punctele y = sin x ∈ (−1, 1) şi
1 1 1 1
g ′ (y) = ′
= =p =p .
(sin) (x) cos x 1 − sin2 x 1 − y2
4.2 Rezultate fundamentale

Definiţia 4.2.1 Fie A ⊂ R şi f : A → R. Spunem că a ∈ A este punct de minim
(respectiv, maxim) local pentru f dacă există o vecinătate V a punctului a astfel ı̂ncât
f (a) ≤ f (x) (respectiv, f (a) ≥ f (x)), pentru orice x ∈ A ∩ V. Punctele de maxim sau de
minim local pentru f se numesc puncte de extrem local ale lui f .
Dacă f (a) ≤ f (x) (respectiv, f (a) ≥ f (x)) pentru orice x ∈ A, se mai spune că a este
punct de minim (respectiv, maxim) absolut (sau global) pemtru f pe A.
Teorema 4.2.2 (Fermat) Fie I ⊂ R un interval şi a ∈ int I. Dacă f : I → R este

derivabilă ı̂n a, iar a este punct de extrem local pentru f, atunci f ′ (a) = 0.
Demonstraţie. Să presupunem că a este punct de minim local. Există o vecinătate V
a lui a astfel ı̂ncât pentru orice x ∈ V ∩ A are loc f (a) ≤ f (x). Cum a ∈ int I, putem
presupune că V ⊂ A. Deci dacă x ∈ V, x < a, fracţia f (x)−f x−a
(a)
este negativă, iar dacă
x ∈ V, x > a, fracţia este pozitivă. Prin trecere la limită ı̂n fiecare caz ı̂n parte obţinem
fs′ (a) ≤ 0 şi fd′ (a) ≥ 0. Cum f este derivabilă ı̂n a, cele două derivate laterale sunt egale,
deci egale cu 0. □
Observaţia 4.2.3 (i) Reciproca teoremei lui Fermat nu este adevărată: de exemplu de-
rivata funcţiei f : R → R, f (x) = x3 se anulează ı̂n 0 fără ca acest punct să fie punct de
extrem.
(ii) Condiţia ca a să fie interior intervalului I este esenţială, adică ı̂n lipsa acestei
ipoteze concluzia nu se mai păstrează: de exemplu f : [0, 1] → [0, 1], f (x) = x are ı̂n a = 0
un punct de minim ı̂n care derivata nu se anulează.
(iii) Teorema lui Fermat precizează condiţii necesare pentru că un punct să fie de
extrem local. Aşa cum am văzut mai sus, aceste condiţii nu sunt şi suficiente. Deci,
ı̂n aplicaţii, rezolvând ecuaţia f ′ (x) = 0 obţinem aşa-numitele puncte critice, care sunt
candidaţii pentru punctele de extrem. Pentru a decide dacă un punct critic este şi punct de
extrem trebuie studiată variaţia funcţiei ı̂n jurul respectivului punct (a se vedea consecinţele
Teoremei lui Lagrange de mai jos).
Observaţia 4.2.4 În baza Observaţiei 4.1.3, Teorema lui Fermat afirmă că ı̂n punctele de
extrem local interioare intervalului de definiţie al unei funcţii derivabile, graficul funcţiei
are tangentă paralelă (sau coincidentă) cu axa absciselor (a se vedea Figura 4.2).
Teorema 4.2.5 (Rolle) Fie a, b ∈ R, a < b şi f : [a, b] → R o funcţie continuă pe [a, b],
derivabilă pe (a, b), astfel ı̂ncât f (a) = f (b). Atunci există c ∈ (a, b) astfel ı̂ncât f ′ (c) = 0.
Demonstraţie. Dacă f este constantă pe [a, b], atunci f ′ (c) = 0 pentru orice c ∈ (a, b), deci
are loc concluzia. Presupunem că f nu este constantă. Cum f este continuă pe mulţimea
compactă [a, b], deducem că este mărginită şi ı̂şi atinge marginile. Fie α, β ∈ [a, b] astfel
ı̂ncât
f (α) = inf{f (x) | x ∈ [a, b]}
4.2. Rezultate fundamentale 89
Figura 4.2: x = −1 este punct de maxim, iar x = 1 este punct de minim
şi
f (β) = sup{f (x) | x ∈ [a, b]}.
Este clar că f (α) < f (β) şi deci că nu putem avea {α, β} = {a, b} pentru că, prin
ipoteză, f (a) = f (b). Există aşadar un punct de extrem local (chiar global) ı̂n interiorul
intervalului [a, b] şi f este derivabilă ı̂n acel punct. Utilizând teorema lui Fermat, rezultă
concluzia. □
Observaţia 4.2.6 Interpretarea geometrică a Teoremei lui Rolle este următoarea: dacă
graficul unei funcţii continue pe un interval admite tangentă ı̂n fiecare punct interior
intervalului şi dacă dreapta care uneşte capetele graficului este paralelă cu axa absciselor,
atunci există cel puţin un punct al graficului, diferit de extremităţi, ı̂n care tangenta este
paralelă (sau coincide) cu axa absciselor.
Teorema 4.2.7 (Lagrange) Fie a, b ∈ R, a < b şi f : [a, b] → R o funcţie continuă pe

[a, b] şi derivabilă pe (a, b). Atunci există c ∈ (a, b) astfel ı̂ncât f (b) − f (a) = f ′ (c)(b − a).
Demonstraţie. Considerăm funcţia auxiliară g : [a, b] → R de forma
f (a) − f (b)
g(x) = f (x) + x.
b−a
Funcţia g satisface ipotezele teoremei lui Rolle şi deci există c ∈ (a, b) astfel ı̂ncât g ′ (c) = 0.
Obţinem
f (a) − f (b)
f ′ (c) + = 0,
b−a
de unde concluzia. □
Observaţia 4.2.8 Teorema lui Lagrange afirmă că dacă graficul unei funcţii continue pe
un interval [a, b] admite tangentă ı̂n fiecare punct interior intervalului, atunci există cel
puţin un punct al graficului, diferit de capete, ı̂n care tangenta este paralelă (sau coincide)
Figura 4.3: Teorema lui Lagrange
cu dreapta care uneşte extremităţile (a, f (a)) şi (b, f (b)) ale graficului (a se vedea Figura
4.3).
Teorema 4.2.9 (Cauchy, de medie) Fie a, b ∈ R, a < b şi f, g : [a, b] → R două

funcţii continue pe [a, b], derivabile pe (a, b) astfel ı̂ncât g ′ (x) ̸= 0, pentru orice x ∈ (a, b).
Atunci g(b) − g(a) ̸= 0 şi există c ∈ (a, b) astfel ı̂ncât
f (b) − f (a) f ′ (c)
= ′ .
g(b) − g(a) g (c)
Demonstraţie. Dacă g(b) = g(a), din Teorema lui Rolle obţinem că g ′ se anulează ı̂ntr-un
punct din (a, b), ı̂n contradicţie cu ipoteza, deci g(a) ̸= g(b). În continuare procedăm că
ı̂n cazul teoremei lui Lagrange, considerând funcţia auxiliară h : [a, b] → R de forma
f (a) − f (b)
h(x) = f (x) + · g(x).
g(b) − g(a)
Funcţia h satisface ipotezele teoremei lui Rolle şi deci există c ∈ (a, b) astfel ı̂ncât h′ (c) = 0.
Obţinem
f (a) − f (b) ′
f ′ (c) + · g (c) = 0,
g(b) − g(a)
Observaţia 4.2.10 Teorema lui Lagrange se poate obţine din Teorema lui Cauchy pentru
g(x) = x.
Propoziţia 4.2.11 (consecinţe ale Teoremei lui Lagrange privind monotonia)

Fie I ⊂ R un interval şi f : I → R derivabilă pe I.
(i) Dacă f ′ (x) = 0 pentru orice x ∈ I, atunci f este constantă pe I.
(ii) Dacă f ′ (x) > 0 (respectiv, f ′ (x) ≥ 0) pentru orice x ∈ I, atunci f este strict
crescătoare (respectiv, crescătoare) pe I.
(iii) Dacă f ′ (x) < 0 (respectiv, f ′ (x) ≤ 0), pentru orice x ∈ I, atunci f este strict
descrescătoare (respectiv, descrescătoare) pe I.
Demonstraţie. (i) Fixăm a ∈ I şi luăm x ∈ I arbitrar. Din Teorema lui Lagrange pe
intervalul de capete a şi x, există c astfel ı̂ncât
f (x) − f (a) = f ′ (c)(x − a).
Cum f ′ (c) = 0, deducem că f (x) = f (a) şi deci f este constantă pe I.
(ii) Fie x1 , x2 ∈ I, cu x1 < x2 . Conform Teoremei lui Lagrange, există c ∈ (x1 , x2 )
astfel ı̂ncât
f (x2 ) − f (x1 ) = f ′ (c)(x2 − x1 ).
Cum f ′ (c) > 0 şi x2 > x1 , deducem f (x2 ) > f (x1 ).
Celelalte cazuri se demonstrează similar. □
Observaţia 4.2.12 Evident, reciproca afirmaţiei de la (i) este adevărată. În celelalte
cazuri sunt adevărate reciprocele doar pentru monotonie nestrictă (şi inegalităţi nestricte).
Stricta monotonie nu implică, ı̂n general, stricta pozitivitate a derivatei din cauza faptului
că prin trecere la limită inegalităţile stricte nu se păstrează ı̂ntre limite. De exemplu,
funcţia f : R → R, f (x) = x3 este strict crescătoare pe R, dar derivata sa se anulează ı̂n
0.
Exemplul 4.2.13 Are loc egalitatea
− 3π

1−x 4
, x ∈ (−∞, −1)
arctg x + arctg = π
1+x 4
, x ∈ (−1, ∞).
Într-adevăr, considerând funcţia f : (−∞, −1) ∪ (−1, ∞) → R,
1−x
f (x) = arctg x + arctg ,
1+x
aceasta este derivabilă pe reuniunea de intervale (−∞, −1) ∪ (−1, ∞) şi

′
′ 1 1 1−x
f (x) = 2 + ·
x +1 1−x 2 1+x

1+x
+1
1 (1 + x)2 −(1 + x) − (1 − x)
= 2 + ·
x + 1 (1 − x)2 + (1 + x)2 (1 + x)2
1 2
= 2 − 2
x + 1 (x − 2x + 1) + (x2 + 2x + 1)
1 1
= 2 − 2 = 0, ∀ x ∈ (−∞, −1) ∪ (−1, ∞).
x +1 x +1
Cum f ′ (x) = 0, pentru orice x ∈ (−1, ∞) rezultă, conform subpunctului (i) al teoremei
precedente, că există o constantă C1 ∈ R astfel ı̂ncât f (x) = C1 , pentru orice x ∈ (−1, ∞).
Pentru a afla C1 , dăm lui x o valoare particulară convenabilă: x = 0 ∈ (−1, ∞). Obţinem
π π
C1 = f (0) = arctg 0 + arctg 1 = 0 + = ,
4 4
adică
π
f (x) = , ∀ x ∈ (−1, ∞).
4
Pentru că f ′ (x) = 0, pentru orice x ∈ (−∞, −1) rezultă, pe baza aceluiaşi rezultat, că
există o constantă C2 ∈ R astfel ı̂ncât f (x) = C2 , pentru orice x ∈ (−∞, −1). Pentru a
afla C2 este mai dificil să identificăm o valoare x ∈ (−∞, −1) pentru care să determinăm
f (x). Totuşi, funcţia fiind constantă, satisface
lim f (x) = C2 .
x→−∞
Dar, pe de altă parte,

π π 3π
lim f (x) = − − =− ,
x→−∞ 2 4 4
deci
3π
f (x) = − , ∀ x ∈ (−∞, −1).
4
Exemplul 4.2.14 Fie funcţia f : [−4, 2] → R, f (x) = 2x3 +3x2 −12x+4. Punctele −4 şi
1 sunt de minim, iar −2 şi 2 sunt de maxim, ceea ce se poate demonstra folosind Teorema
lui Fermat şi studiind monotonia funcţiei. Minimul absolut (global) este atins ı̂n −4, iar
maximul absolut este atins ı̂n −2. Aceste afirmaţii pot fi dovedite studiind variaţia lui f.
Astfel, funcţia f este derivabilă pe [−4, 2] (e funcţie polinomială) şi
f ′ (x) = 6x2 + 6x − 12 = 6(x2 + x − 2) = 6(x − 1)(x + 2), ∀x ∈ [−4, 2].
Se observă că f ′ (−2) = f ′ (1) = 0. Mai mult, f ′ (x) < 0 pentru x ∈ (−2, 1) şi f ′ (x) > 0
pentru x ∈ [−4, −2) ∪ (1, 2]. Obţinem tabelul de variaţie:
x −4 −2 1 2
f ′ (x) ++ 0 −− 0 ++
f (x) −28 ↗ 24 ↘ −3 ↗ 8
min max min max
Aşadar, f este strict crescătoare pe [−4, −2), strict descrescătoare pe (−2, 1) şi strict
crescătoare pe (1, 2]. Prin urmare, punctul x = −4 este punct de minim global (ı̂n el f
atinge cea mai mică valoare pe intervalul [−4, 2]), punctul x = −2 este punct de maxim
global (ı̂n el f atinge cea mai mare valoare pe intervalul [−4, 2]), punctul x = 1 este punct
de minim local (deoarece f (−4) < f (1)) şi punctul x = 2 este punct de maxim local
(deoarece f (−2) > f (2)). Observăm şi că imaginea funcţiei f este intervalul [−28, 24].
Exemplul 4.2.15 (refracţia luminii) În unele cazuri este mai utilă informaţia ce poate
fi dedusă pe baza ecuaţiei f ′ (x) = 0 decât rezolvarea sa efectivă. Ilustrăm aceasta prin
deducerea legii fizice a refracţiei luminii, ce se obţine din Teorema lui Fermat, aplicată
ı̂n virtutea principiului lui Fermat: ı̂ntr-un mediu neomogen, lumina parcurge distanţa
dintre două puncte astfel ı̂ncât timpul de parcurs este minim.
Astfel se obţine faptul că atunci când trece dintr-un mediu ı̂n altul, direcţia luminii sa-
tisface relaţia sinv1α1 = sinv2α2 , unde α1 , α2 sunt unghiurile dintre direcţiile luminii şi normala
la suprafaţa care separă cele două medii, iar v1 , v2 sunt vitezele luminii ı̂n cele două medii.
Să demonstrăm această lege. Presupunem, pentru uşurinţa calculelor, că suprafaţa
care separă cele două medii este axa Ox şi că raza de lumină străbate drumul dintre
punctul (0, a) (a > 0) aflat ı̂n primul mediu şi punctul (b, c), (b > 0, c < 0) din cel de-al
doilea.
Notăm cu (x, 0) punctul ı̂n care raza trece dintr-un mediu ı̂n altul, unde x trebuie
determinat conform Principiului lui Fermat. Timpii de parcurs ı̂n cele două medii sunt,
respectiv,
√
a2 + x 2
t1 =
v
p 1
(b − x)2 + c2
t2 = ,
v2
√ √
a2 +x2 (b−x)2 +c2
deci timpul total care trebuie minimizat este v1 + v2
. Considerăm funcţia
f : R → R, √ p
a2 + x 2 (b − x)2 + c2
f (x) = + ,
v1 v2
pe care trebuie să o minimizăm pe R. Derivata lui f este
x x−b
f ′ (x) = √ + p .
v1 a2 + x2 v2 (x − b)2 + c2
Cum f ′ (0) = √−b < 0, f ′ (b) = √b > 0 şi

v2 b2 +c2 v1 a2 +b2
′ 1 a2 1 c2
(f ′ ) (x) = · + · > 0, ∀x ∈ R,
v1 (a2 + x2 ) 32 v2 ((x − b)2 + c2 ) 23
f ′ este strict crescătoare pe R, deci există un singur punct critic pentru f, situat ı̂n
intervalul [0, b]. Notăm acest punct cu x. Variaţia lui f arată că x este punct de minim.
Atunci
x b−x
√ 2
= p .
2
v1 a + x v2 (x − b)2 + c2
Dar,
x
√ = sin α1
a2 + x2
şi
b−x
p = sin α2 ,
(x − b)2 + c2
deci
sin α1 sin α2
= ,
v1 v2
adică legea refracţiei luminii.
Exemplul 4.2.16 Arătăm că
ln(1 + x2 ) ≤ x, ∀x ≥ 0.
Pentru aceasta, considerăm funcţia f : [0, ∞) → R,
f (x) = ln(1 + x2 ) − x.
Constatăm că a demonstra inegalitatea cerută este echivalent cu a demonstra că
f (x) ≤ 0, ∀x ≥ 0.
Funcţia f este derivabilă pe [0, ∞) (prin compuneri şi operaţii cu funcţii elementare) şi
2x (x − 1)2
f ′ (x) = − 1 = − , ∀x ∈ [0, ∞).
1 + x2 1 + x2
Se observă că f ′ (1) = 0 şi f ′ (x) < 0, ∀x ∈ [0, ∞) \ {1} (pătratul unui număr real nenul
este strict pozitiv). Obţinem tabelul de variaţie:
x 0 1 +∞
′
f (x) −− 0 −−
f (x) 0 ↘ ln 2 − 1 ↘
Aşadar, f este strict descrescătoare pe [0, 1) şi pe (1, +∞). Cum cea mai mare valoare
a funcţiei corespunde celui mai mic x, adică este f (0) = 0, rezultă că funcţia este negativă
pe [0, +∞), ceea ce ı̂ncheie demonstraţia.
Propoziţia 4.2.17 (consecinţa Teoremei lui Lagrange privitoare la existenţa

derivatei ı̂ntr-un punct) Fie I ⊂ R un interval, a ∈ I şi f : I → R o funcţie continuă.
Dacă f este derivabilă pe I \ {a} şi există lim f ′ (x) (finită sau infinită), atunci există
x→a
derivata funcţiei f ı̂n a şi f ′ (a) = lim f ′ (x).
x→a
Demonstraţie. Fie x ∈ I, x > a. Aplicăm Teorema lui Lagrange pe intervalul [a, x]. Există
cx ∈ (a, x) astfel ı̂ncât
f (x) − f (a)
= f ′ (cx ).
x−a
Făcând x ↘ a, avem cx ↘ a şi din ipoteză deducem existenţa derivatei lui f la dreapta
ı̂n a care este egală cu lim f ′ (x) (de fapt, un raţionament folosind caracterizarea cu şiruri
x→a
a limitelor de funcţii este subı̂nţeles). Analog, derivata la stânga există şi este egală cu
lim f ′ (x). Propoziţia este demonstrată. □
x→a
Observaţia 4.2.18 Se poate cu uşurinţă observa că un rezultat asemănător are loc şi
pentru situaţia derivatelor laterale.
Acest rezultat ne permite ı̂n unele cazuri să calculăm mai uşor derivatele laterale ale
unei funcţii ı̂ntr-un punct şi să aflăm dacă funcţia are derivată ı̂n acel punct.
Exemplul 4.2.19 Studiem derivabilitatea funcţiei f : R → R,

2
x ,x < 0
f (x) =
x3 , x ≥ 0.
Verificăm dacă suntem ı̂n ipotezele propoziţiei.
Studiem continuitatea lui f : pentru x ∈ (−∞, 0), f (x) = x2 şi este continuă (ca funcţie
polinomială); pentru x ∈ (0, ∞), f (x) = x3 şi este continuă (ca funcţie polinomială);
pentru x = 0 avem
fs (0) = lim f (x) = lim x2 = 0;
x↗0 x↗0
fd (0) = lim f (x) = lim x3 = 0;

x↘0 x↘0
f (0) = x3 |x=0 = 0,
adică fs (0) = fd (0) = f (0), ceea ce demonstrează continuitatea lui f ı̂n 0. Aşadar, f este
continuă pe R.
Studiem derivabilitatea lui f . Funcţia este derivabilă pe R∗ şi

′ 2x, dacă x < 0
f (x) =
3x2 , dacă x > 0.
În plus,
lim f ′ (x) = lim 2x = 0;
x↗0 x↗0
lim f (x) = lim 3x2 = 0

x↘0 x↘0
şi atunci există lim f ′ (x) = 0 ∈ R. Rezultă că f este derivabilă ı̂n 0 şi f ′ (0) = 0. În
x→0
concluzie, f este derivabilă pe R şi

 2x, dacă x < 0
′
f (x) = 0, dacă x = 0
 2
3x , dacă x > 0.
Observaţia 4.2.20 Conform rezultatului precedent, dacă există şi este finită lim f ′ (x),
x→a
atunci f este derivabilă ı̂n a şi funcţia derivată este continuă ı̂n a.
Observaţia 4.2.21 Propoziţia de mai sus precizează condiţii suficiente, dar nu şi nece-
sare pentru existenţa derivatei ı̂n a. De exemplu, funcţia f : R → R,
x sin x1 , x ̸= 0,
2
f (x) =
0, x = 0
este derivabilă, conform definiţiei, ı̂n x = 0 dar nu i se poate aplica rezultatul de mai sus
pentru a deduce acest fapt. Într-adevăr, din definiţia derivabilităţii
f (x) − f (0) x2 sin x1 1

lim = lim = lim x sin = 0,
x→0 x−0 x→0 x x→0 x
deci f este derivabilă ı̂n 0 cu f ′ (0) = 0.
Pentru aplicarea rezultatului anterior, observăm că ipotezele de derivabilitate şi conti-
nuitate sunt ı̂ndeplinite. Pentru x ̸= 0,
1 1
f ′ (x) = 2x sin − cos ,
x x
funcţie care nu are limită ı̂n 0. Neexistând această limită, rezultatul nu este aplicabil.
Propoziţia 4.2.22 (consecinţa Teoremei lui Lagrange privitoare la proprietatea

Lipschitz) Fie I ⊂ R un interval şi f : I → R o funcţie derivabilă. Funcţia f este lips-
chitziană pe I dacă şi numai dacă f ′ este mărginită pe I (caz ı̂n care constanta Lipschitz
coincide cu constanta de mărginire a lui |f ′ |).
Demonstraţie. Presupunem mai ı̂ntâi că f ′ este mărginită: există M > 0 astfel ı̂ncât
|f ′ (x)| ≤ M pentru orice x ∈ I. Fie x1 , x2 ∈ I, x1 ̸= x2 . Aplicăm Teorema lui Lagrange
funcţiei f pe intervalul de capete x1 , x2 şi deducem că există c astfel ı̂ncât
|f (x1 ) − f (x2 )| = |f ′ (c)| · |x1 − x2 | ,
deci
|f (x1 ) − f (x2 )| ≤ M · |x1 − x2 | .
Deducem că f este o funcţie Lipschitz pe I, iar constanta Lipschitz este constanta de
mărginire a lui |f ′ | .
Invers, presupunem că f este Lipschitz; atunci există L > 0 astfel ı̂ncât pentru orice
x1 , x2 ∈ I,
|f (x1 ) − f (x2 )| ≤ L · |x1 − x2 | .
Fie a ∈ I. Atunci pentru orice x ∈ I\{a},
f (x) − f (a)
≤ L.
x−a
Trecem la limită cu x → a şi avem
|f ′ (a)| ≤ L,
de unde deducem concluzia. □
Exemplul 4.2.23 Funcţia f : R → R, f (x) = sin x este Lipschitz de constantă L = 1

pentru că modulul derivatei sale este mărginit de valoarea 1. Pe de altă parte, funcţia
g : R → R, g(x) √ = sin x2 nu√este Lipschitz pentru că g ′ (x) = 2x cos x2 nu este mărginită
(de exemplu, g ′ ( 2πn) = 2 2πn → ∞).
Teorema 4.2.24 (Darboux) Fie I ⊂ R un interval. Dacă f : I → R este o funcţie

derivabilă pe I, atunci derivata sa are proprietatea lui Darboux.
Demonstraţie. Fie a, b ∈ I, cu a < b. Presupunem că f ′ (a) < f ′ (b) şi alegem λ din
intervalul (f ′ (a), f ′ (b)). Arătăm că există c ∈ (a, b) astfel ı̂ncât f ′ (c) = λ. Fie funcţia
g : I → R, g(x) = f (x) − λx. Funcţia g este continuă pe [a, b], deci este mărginită şi
ı̂şi atinge marginile. Fie c ∈ [a, b] punctul de minim al lui g pe [a, b]. Arătăm că c ̸= a.
Evident, g ′ (a) < 0, deci există ε > 0 astfel ı̂ncât pentru orice x ∈ (a, a + ε),
g(x) − g(a)
< 0,
x−a
de unde obţinem g(x) < g(a) pentru orice x ∈ (a, a + ε). Prin urmare, a nu este punct
de minim pentru g, deci c ̸= a. Analog se arată că c ̸= b. Prin urmare, c ∈ (a, b) şi din
Teorema lui Fermat aplicată funcţiei g obţinem g ′ (c) = 0, adică f ′ (c) = λ. □
Observaţia 4.2.25 În general, derivata unei funcţii derivabile nu este continuă. De
exemplu, funcţia f : R → R,
x sin x1 , x ̸= 0,
2
f (x) =
0, x = 0
este derivabilă pe R, dar
2x sin x1 − cos x1 , x ̸= 0,

′
f (x) =
0, x = 0
nu este continuă ı̂n 0.
Propoziţia 4.2.26 (şirul lui Rolle) Fie I ⊂ R un interval şi f : I → R o funcţie

derivabilă. Dacă x1 , x2 ∈ I, x1 < x2 sunt rădăcini consecutive ale derivatei f ′ (adică
f ′ (x1 ) = 0, f ′ (x2 ) = 0 şi, pentru orice x ∈ (x1 , x2 ), f ′ (x) ̸= 0), atunci:
(i) dacă f (x1 )f (x2 ) < 0, atunci ecuaţia f (x) = 0 are exact o rădăcină ı̂n inter-
valul (x1 , x2 );
(ii) dacă f (x1 )f (x2 ) > 0, atunci ecuaţia f (x) = 0 nu are nicio rădăcină ı̂n inter-
valul (x1 , x2 ).
Demonstraţie. (i) Cum f este continuă, inegalitatea f (x1 )f (x2 ) < 0 asigură existenţa
măcar a unei rădăcini ı̂n intervalul (x1 , x2 ). Dacă ar mai există una, din Teorema lui Rolle
derivata ar avea o rădăcină ı̂n intervalul (x1 , x2 ), ceea ce reprezintă o contradicţie.
(ii) Presupunem că f (x1 ) > 0 şi f (x2 ) > 0. Dacă ar exista x ∈ (x1 , x2 ) cu f (x) = 0,
atunci, cum f (x1 ) şi f (x2 ) au acelaşi semn, valoarea min{f (x1 ), f (x2 )}/2 se atinge de
cel puţin două ori (o dată pe (x1 , x) şi o dată pe (x, x2 )). Aplicând Teorema lui Rolle,
ajungem la o contradicţie. □
Teorema 4.2.27 (Cauchy, de eliminare a unor nedeterminări) Fie I ⊂ R un in-

terval şi f, g : I → R, a ∈ I, care verifică condiţiile:
(i) f (a) = g(a) = 0;

(ii) f, g sunt derivabile ı̂n a;
(iii) g ′ (a) ̸= 0.
Atunci există V ∈ V(a) astfel ı̂ncât g(x) ̸= 0, pentru orice x ∈ (V ∩ I) \ {a} şi
f (x) f ′ (a)
lim = ′ .
x→a g(x) g (a)
Demonstraţie. Cum g ′ (a) ̸= 0, există o vecinătate V a lui a astfel ı̂ncât pentru orice
x ∈ (V ∩ I) \ {a},
g(x) − g(a)
̸= 0,
x−a
de unde g(x) ̸= g(a) = 0 pentru orice x ∈ (V ∩ I) \ {a}. Fie x ∈ (V ∩ I) \ {a}. Atunci
−1
f (x) f (x) − f (a) f (x) − f (a) g(x) − g(a)
= = .
g(x) g(x) − g(a) x−a x−a
În ipotezele noastre deducem că există

f (x) f ′ (a)
lim = ′ ,
x→a g(x) g (a)
Teorema 4.2.28 (Regula lui L’Hôpital) Fie f, g : (a, b) → R, cu −∞ ≤ a < b ≤ ∞.

Dacă:
(i) f, g sunt derivabile pe (a, b), cu g ′ ̸= 0 pe (a, b);
′ (x)
(ii) există lim fg′ (x) = L ∈ R;
x→a
x>a
(iii) lim f (x) = lim g(x) = 0 sau
x→a x→a
x>a x>a
(iii)’ lim g(x) = ∞,
x→a
x>a
atunci există lim fg(x)
(x)
= L.
x→a
x>a
Demonstraţie. Este clar că următoarele două afirmaţii sunt suficiente pentru a obţine
concluzia:
• dacă L ∈ [−∞, ∞) şi L1 > L, atunci există a1 > a astfel ı̂ncât

f (x)
< L1 , ∀x ∈ (a, a1 );
g(x)
• dacă L ∈ (−∞, ∞] şi L > L2 , atunci există a2 > a astfel ı̂ncât

f (x)
> L2 , ∀x ∈ (a, a2 ).
g(x)
Vom demontra prima dintre aceste afirmaţii, cealaltă fiind similară. Considerăm deci
că L ∈ [−∞, ∞) şi alegem o valoare L1 > L. Fie şi ℓ ∈ (L, L1 ). Din a doua ipoteză, există
b > a astfel ı̂ncât pentru orice x ∈ (a, b),
f ′ (x)
< ℓ.
g ′ (x)
Fie x ∈ (a, b) şi y ∈ (x, b). Aplicăm, pe intervalul [x, y] Teorema de medie a lui Cauchy
pentru a deduce existenţa unui punct cx,y ∈ (x, y) astfel ı̂ncât
f (y) − f (x) f ′ (cx,y )
= ′ < ℓ. (4.1)
g(y) − g(x) g (cx,y )
Dacă are loc ipoteza (iii), pentru x → a ı̂n relaţia anterioară obţinem
f (y) − f (x) f (y)
lim = ≤ ℓ < L1 ,
x→a g(y) − g(x) g(y)
x>a
deci are loc inegalitatea dorită.

Dacă are loc ipoteza (iii)′ , există c ∈ (a, b) astfel ı̂ncât pentru orice x ∈ (a, c) şi orice
y ∈ (c, b) ⊂ (x, b), g(x) > 0 şi g(x) > g(y). Dar, din relaţia (4.1), obţinem
f (x) − f (y) g(x) − g(y) g(x) − g(y)
· <ℓ· ,
g(x) − g(y) g(x) g(x)
adică
f (x) f (y) g(y)
− <ℓ−ℓ· ,
g(x) g(x) g(x)
ceaa ce ı̂nseamnă
f (x) f (y) − ℓg(y)
<ℓ+ .
g(x) g(x)
Pentru x → a, ı̂n ipoteza (iii)′ ,
f (y) − ℓg(y)
lim = 0,
x→a g(x)
x>a
deci pentru x suficient de apropiat de a,

f (x)
< L1 ,
g(x)
şi deci inegalitatea anunţată are loc şi ı̂n acest caz. □
Observaţia 4.2.29 Este esenţial să se verifice că ne aflăm ı̂n una dintre ipotezele (iii)
sau (iii′ ) ı̂nainte de a aplica regula lui Hôpital; ı̂n absenţa acestei condiţii utilizarea teo-
remei poate conduce la rezultate eronate. De exemplu,
2x3 − 2 2·1−2
lim = = 0,
x→1 x + 1 1+1
ı̂n vreme ce
(2x3 − 2)′ 6x2
lim = lim = 6 ̸= 0.
x→1 (x + 1)′ x→1 1
Definiţia 4.2.30 Fie I ⊂ R un interval deschis. Spunem că funcţia f : I → R este

derivabilă de două ori ı̂n punctul a ∈ I, dacă f este derivabilă ı̂ntr-o vecinătate a punctului
a şi funcţia derivată f ′ este derivabilă ı̂n a. În acest caz, derivata lui f ′ ı̂n a se numeşte
derivata a doua a lui f ı̂n a şi se notează f ′′ (a). În general, spunem că f este de n ori
derivabilă ı̂n a ∈ I (n ∈ N, n ≥ 2) dacă f este derivabilă de (n − 1) ori ı̂ntr-o vecinătate
(n−1)
a punctului a şi funcţia f (n−1) este derivabilă ı̂n a. În acest caz, derivata lui f ı̂n a
se numeşte derivata de ordin n a lui f ı̂n a şi se notează f (n) (a).
Exemplul 4.2.31 Funcţia f : R → R,

sin x

x
x ̸= 0,
,
f (x) =
1, x = 0
este de două ori derivabilă pe R. Demonstrăm această afirmaţie. Evident, f este derivabilă
pe R \ {0} şi pentru orice x ̸= 0,
x cos x − sin x
f ′ (x) = .
x2
Folosim definiţia pentru studiul derivabilităţii ı̂n 0 şi Regula lui L’Hôpital:
sin x
f (x) − f (0) −1x
lim = lim
x→0 x−0 x→0 x
sin x − x cos x − 1
= lim 2
= lim
x→0 x x→0 2x
− sin x
= lim = 0.
x→0 2
Deci f este derivabilă ı̂n 0 şi f ′ (0) = 0. Avem

x cos x−sin x

′ x2
, x ̸= 0,
f (x) =
0, x = 0.
Din nou, această funcţie este derivabilă pe R \ {0}. Pentru x = 0 procedăm ca mai sus:
x cos x−sin x
f ′ (x) − f ′ (0) x2 x cos x − sin x
lim = lim = lim
x→0 x−0 x→0 x x→0 x3
cos x − x sin x − cos x sin x 1
= lim 2
= lim − =− .
x→0 3x x→0 3x 3
Aşadar, f este de două ori derivabilă şi ı̂n 0, iar f ′′ (0) = − 13 .
Observaţia 4.2.32 Toate faptele descrise până acum ı̂n acest capitol permit grafică a
funcţiilor cu proprietăţi bune de derivabilitate. Pentru o descriere amănunţită a etapelor
ce trebuie parcurse pentru reprezentarea grafică a funcţiilor, a se vedea Anexa 6.7.
Definiţia 4.2.33 Fie I ⊂ R un interval deschis şi f : I → R. Spunem că f este de clasă
C n pe I (n ∈ N∗ ) dacă f este de n ori derivabilă pe I, iar derivata de ordin n, f (n) , este
continuă pe I. Notăm, pentru n ∈ N∗ ,
C n (I) = {f : I → R | f este de clasă C n pe I},
şi, prin convenţie,

C 0 (I) = {f : I → R | f continuă pe I}.
Definiţia 4.2.34 Fie I ⊂ R un interval deschis şi f : I → R. Spunem că f este de clasă
C ∞ pe I dacă f este derivabilă de orice ordin pe I. Vom nota
C ∞ (I) = {f : I → R | f este de clasă C ∞ pe I}.
Observaţia 4.2.35 Observăm că

\
C ∞ (I) = C n (I).
n∈N
Are loc următoarea formă generalizată a teoremei lui Cauchy de mai sus.
Teorema 4.2.36 (Cauchy, generalizare) Fie n ∈ N, n ≥ 2, I ⊂ R un interval des-

chis, a ∈ I şi f, g : I → R care verifică condiţiile:
(i) f (a) = g(a) = 0;
(ii) f, g sunt derivabile de n ori ı̂n a;
(iii) f (k) (a) = g (k) (a) = 0 pentru orice k = 1, 2, ..., n − 1.
(iv) g (n) (a) ̸= 0.
Atunci există V ∈ V(a) astfel ı̂ncât g(x) ̸= 0, pentru orice x ∈ (V ∩ I) \ {a} şi
f (x) f (n) (a)

lim = (n) .
x→a g(x) g (a)
Demonstraţie. Cum f şi g sunt de n ori derivabile, există U ∈ V(a) astfel ı̂ncât f şi g
sunt de (n − 1) ori derivabile pe U. Aplicând funcţiei g (n−1) prima concluzie a Teoremei
4.2.27, deducem existenţa unei vecinătăţi W a lui a pe care g (n−1) nu se anulează decât
ı̂n a. Presupunem acum că prima parte a concluziei teoremei de faţă nu este adevărată.
Atunci există un şir de elemente din I, (xp ) → a astfel ı̂ncât xp ̸= a şi g(xp ) = 0 pentru
orice p. Aplicând Teorema lui Rolle găsim un şir (x1p ) astfel ı̂ncât pentru orice p, x1p se
află ı̂ntre xp şi a (deci, conform criteriului cleştelui x1p → a) şi g ′ x1p = 0. Aplicăm ı̂n

mod repetat acelaşi raţionament şi determinăm un şir (xn−1 ) astfel ı̂ncât, pentru orice p,
n−1 n−1 (n−1) n−1
p
xp se află ı̂ntre xp şi a (deci xp → a) şi g xp = 0, ceea ce contrazice faptul
(n−1)
că g nu se anulează pe W decât ı̂n a. Prin urmare, presupunerea făcută este falsă
şi deci există V ∈ V(a) astfel ı̂ncât g(x) ̸= 0, pentru orice x ∈ (V ∩ I) \ {a}. Mai mult,
se observă că, de fapt, argumentele de mai sus permit să presupunem, fără a restrânge
generalitatea, că fiecare derivată g (k) , k = 1, 2, ..., n − 1 este nenulă pe (V ∩ I) \ {a}.
Abordăm acum a doua parte a concluziei şi demonstrăm existenţa şi determinăm
valoarea limitei folosind caracterizarea cu şiruri. Fie deci xp → a un şir de elemente din
(V ∩ I) \ {a} astfel ı̂ncât xp ̸= a pentru orice p. Folosind Teorema de medie a lui Cauchy,
pentru fiecare p există x1p ı̂ntre xp şi a astfel ı̂ncât
f (xp ) f (xp ) − f (a) f ′ (x1p )

= = ′ 1 .
g(xp ) g(xp ) − g(a) g (xp )

În particular, şirul x1p este ı̂n (V ∩ I) \ {a} şi converge la a. Repetăm acelaşi argument
şi determinăm un şir xn−1
p → a din (V ∩ I) \ {a} astfel ı̂ncât

f (xp ) f (n−1) xn−1
p f (n−1)
x n−1
p − f (n−1) (a) p→∞ f (n) (a)
= (n−1) n−1 = (n−1) n−1 → (n) .
g(xp ) g xp g xp − g (n−1) (a) g (a)
Deducem aşadar şi a doua concluzie. □
Definiţia 4.2.37 (i) Fie I ⊂ R interval deschis şi f : I → R. Spunem că f este
diferenţiabilă ı̂n a ∈ I dacă există c ∈ R şi α : I → R continuă ı̂n a, cu lim α(x) = 0,
x→a
astfel ı̂ncât
f (x) = f (a) + c(x − a) + α(x)(x − a),
pentru orice x ∈ I.
(ii) Spunem că f este diferenţiabilă pe I dacă f este diferenţiabilă ı̂n orice punct a ∈ I.
Teorema 4.2.38 Dacă I ⊂ R este interval deschis, atunci f : I → R este diferenţiabilă

ı̂n a ∈ I dacă şi numai dacă f este derivabilă ı̂n a. În acest caz, c = f ′ (a) (c ∈ R fiind
constanta din definiţia de mai sus).
Demonstraţie. Presupunem că f este diferenţiabilă ı̂n punctul a ∈ I. Atunci există c ∈ R şi
α : I → R cu lim α(x) = 0, astfel ı̂ncât
x→a
f (x) = f (a) + c(x − a) + α(x)(x − a),
pentru orice x ∈ I. Luând x ∈ I \ {a} şi ı̂mpărţind prin x − a avem
f (x) − f (a)
= c + α(x).
x−a
Obţinem existenţa limitei
f (x) − f (a)
lim = c,
x→a x−a
adică f este derivabilă ı̂n a şi f ′ (a) = c.
Invers, să presupunem că f este derivabilă ı̂n a, deci există lim f (x)−f x−a
(a)
= f ′ (a) ∈ R.
x→a
Fie funcţia f (x)−f (a)
− f ′ (a), x ∈ I \ {a}
α(x) = x−a
0, x = a.
4.3. Formula lui Taylor 103
Observăm că lim α(x) = 0 = α(a), deci α este continuă ı̂n a şi din definiţia lui α avem
x→a
pentru x ∈ I \ {a},
f (x) = f (a) + f ′ (a)(x − a) + α(x)(x − a).
Evident, egalitatea de mai sus are loc şi pentru x = a, ceea ce ı̂nseamnă că f este
diferenţiabilă ı̂n a şi c = f ′ (a). □
Definiţia 4.2.39 Fie I ⊂ R un interval deschis, f : I → R derivabilă ı̂n a ∈ I. Funcţia

notată df (a), df (a) : R → R, df (a)(h) = f ′ (a)h se numeşte diferenţiala funcţiei f ı̂n
punctul a.
4.3 Formula lui Taylor

Fie P (x) = a0 + a1 x + ... + an xn un polinom de grad n cu coeficienţi reali (ai ∈ R, unde
i = 0, 1, 2, .., n şi an ̸= 0). Dorim pentru ı̂nceput să arătăm că putem scrie polinomul de
mai sus ı̂n mod unic ı̂n forma
P (x) = A0 + A1 (x − a) + ... + An (x − a)n ,
pentru un a ∈ R fixat. Un mod de a arăta acest lucru este descris ı̂n continuare. Este
clar că termenul liber, A0 , este egal cu P (a). Mai departe, prin derivare, obţinem
P ′ (x) = A1 + 2A2 (x − a) + ... + nAn (x − a)n−1 ,
de unde A1 = P ′ (a). În mod analog, derivând ı̂n continuare, obţinem Ak = 1 (k)
k!
P (a),
pentru k = 1, 2, ..., n. Aşadar,
1 ′ 1
P (x) = P (a) + P (a)(x − a) + ... + P (n) (a)(x − a)n , ∀x ∈ R.
1! n!
Dorim acum să extindem formula precedentă la situaţia mai generală când ı̂n loc de
polinomul P avem o funcţie f : I → R, unde I ⊂ R, este un interval deschis. Presupunem
că f este de n ori derivabilă ı̂ntr-un punct a ∈ I. Vom numi polinomul
n f ′ (a) f ′′ (a) f (n) (a)

Tf,a (x) = f (a) + (x − a) + (x − a)2 + . . . + (x − a)n
1! 2! n!
polinomul Taylor de ordin n asociat funcţiei f ı̂n punctul a. Problema care se pune este
ı̂n ce măsură acest polinom aproximează funcţia f. Am văzut că ı̂n cazul ı̂n care f este
n
un polinom T = f. Să notăm cu Rn (x) = f (x) − Tf,a (x)) pentru orice x ∈ I. Tocmai
comportarea lui Rn măsoară gradul de aproximare al funcţiei f prin polinomul Taylor ı̂n
jurul lui a.
Teorema 4.3.1 (Formula lui Taylor cu restul lui Peano) Fie I ⊂ R un interval
deschis şi n ∈ N∗ . Dacă f : I → R este o funcţie de n ori derivabilă ı̂n a ∈ I, atunci
există o funcţie α : I → R cu proprietatea lim α(x) = α(a) = 0, astfel ı̂ncât pentru orice
x→a
x ∈ I,
f ′ (a) f ′′ (a)
f (x) = f (a) + (x − a) + (x − a)2 + ...
1! 2!
f (n) (a) (x − a)n
+ (x − a)n + α(x) .
n! n!
n
Demonstraţie. Fie Tf,a (x) polinomul Taylor de ordin n asociat funcţiei f ı̂n punctul a.
Definim funcţia α : I → R,
f (x)−T n (x)
(
n! (x−a)f,an , pentru x ∈ I \ {a}
α (x) =
0, pentru x = a.
n
Evident, pentru orice x ∈ I, f (x) = Tf,a n
(x) + α(x) (x−a)
n!
. Este suficient să arătăm conti-
n
nuitatea lui α ı̂n 0. Fie funcţiile definite pe I, F (x) = f (x) − Tf,a (x) şi G(x) = (x − a)n .
Este clar că F şi G sunt de n ori derivabile ı̂n a şi pentru k = 1, 2, ..., n, avem F (k) (a) = 0
iar pentru k = 1, 2, ..., n − 1, G(k) (a) = 0. ı̂n plus, G(n) (a) = n! Aplicând Teorema lui
Cauchy (forma generalizată) obţinem că există lim α(x) = n! n!0 = 0. Rezultă concluzia. □
x→a
O aplicaţie a acestui rezultat este dată ı̂n teorema următoare.
Teorema 4.3.2 (puncte de extrem) Fie I ⊂ R un interval deschis, f : I → R o

funcţie de n ori derivabilă ı̂n a ∈ I (n ∈ N, n ≥ 2), astfel ı̂ncât
f ′ (a) = 0, f ′′ (a) = 0, ..., f (n−1) (a) = 0, f (n) (a) ̸= 0.
Au loc următoarele implicaţii:

(i) dacă n este par, atunci a este punct de extrem, mai exact: punct de maxim local
dacă f (n) (a) < 0 şi punct de minim local dacă f (n) (a) > 0.
(ii) dacă n este impar, atunci a nu este punct de extrem.
Demonstraţie. Cum f este de n ori derivabilă ı̂n a, putem scrie formula lui Taylor cu
restul lui Peano, adică, pentru orice x ∈ I,
f ′ (a) f ′′ (a)
f (x) = f (a) + (x − a) + (x − a)2 + ...
1! 2!
f (n) (a) (x − a)n
+ (x − a)n + α(x) ,
n! n!
unde α : I → R, lim α(x) = α(a) = 0. Din ipoteză obţinem
x→a
(x − a)n (n)
f (x) − f (a) = [f (a) + α(x)] ∀x ∈ I.
n!
Dar
lim [f (n) (a) + α(x)] = f (n) (a).
x→a
4.3. Formula lui Taylor 105
Dacă f (n) (a) > 0, există o vecinătate V a lui a astfel ı̂ncât f (n) (a) + α(x) > 0 pentru orice
x ∈ V, iar dacă f (n) (a) < 0, există o vecinătate V a lui a astfel ı̂ncât f (n) (a) + α(x) < 0
pentru orice x ∈ V. Concluzia urmează din analizarea celor două situaţii: n par sau impar.
□
Exemplul 4.3.3 Punctul x = 0 este punct de maxim, iar x = π este punct de minim
pentru f : R → R,
1
f (x) = 2 cos x − cos 2x.
2
Aceste afirmaţii rezultă din teorema anterioară şi calculele de mai jos:
f ′ (x) = −2 sin x + sin 2x; f ′ (0) = 0; f ′ (π) = 0;

f ′′ (x) = −2 cos x + 2 cos 2x; f ′′ (0) = 0; f ′′ (π) = 4 > 0
f ′′′ (x) = 2 sin x − 4 sin 2x; f ′′′ (0) = 0;
f (iv) (x) = 2 cos x − 8 cos 2x; f (iv) (0) = −6 < 0.
Teorema 4.3.4 (Formula lui Taylor cu restul lui Lagrange) Fie I ⊂ R un inter-
val deschis, a ∈ I şi n ∈ N. Dacă f : I → R este o funcţie de (n + 1) ori derivabilă pe I,
atunci pentru orice x ∈ I, x ̸= a există c ∈ (x, a) sau c ∈ (a, x) astfel ı̂ncât
f ′ (a) f ′′ (a)
f (x) = f (a) + (x − a) + (x − a)2 + ...
1! 2!
f (n) (a) f (n+1)
(c)
+ (x − a)n + · (x − a)n+1 .
n! (n + 1)!
Demonstraţie. Fie x ∈ I\{a}. Să căutam restul de forma Rn (x) = A(x−a)n+1 . Fie funcţia
φ : I → R dată prin
f ′ (t) f ′′ (t) f (n) (t)

φ(t) = f (t) + (x − t) + (x − t)2 + ... + (x − t)n + A · (x − t)n+1 .
1! 2! n!
Funcţia φ este derivabilă pe I şi φ(x) = f (x), iar φ(a) = f (x). Suntem ı̂n condiţiile
Teoremei lui Rolle pe [a, x] sau [x, a] şi deci există c ∈ (a, x) sau c ∈ (x, a) astfel ı̂ncât
φ′ (c) = 0. Dar
f (n+1) (t)
φ′ (t) = · (x − t)n − A(n + 1)(x − t)n ,
n!
pentru orice t ∈ I. Cum c ̸= x, obţinem
f (n+1) (c)
A=
(n + 1)!
de unde rezultă concluzia. □
Particularizând a = 0 se obţine formula lui MacLaurin.

Propoziţia 4.3.5 (Formula lui MacLaurin) Fie I ⊂ R un interval deschis, 0 ∈ I şi

n ∈ N. Dacă f : I → R este o funcţie de (n + 1) ori derivabilă pe I, atunci pentru orice
x ∈ I, x ̸= 0 există c ∈ (x, 0) sau c ∈ (0, x) astfel ı̂ncât
f ′ (0) f ′′ (0) 2
f (x) = f (0) + x+ x + ...
1! 2!
f (n) (0) n f (n+1) (c) n+1
+ x + ·x .
n! (n + 1)!
În formula lui MacLaurin, cum c ∈ (x, 0) sau c ∈ (0, x) putem să luăm c de forma
c = θx, unde θ ∈ (0, 1). Astfel, se obţin dezvoltările de mai jos.
Exemplul 4.3.6 1. Fie f : R → R, f (x) = ex . Această funcţie este de clasă C ∞ şi

scriind formula lui MacLaurin cu restul de ordin n obţinem că pentru orice x ∈ R există
θ ∈ (0, 1) astfel ı̂ncât
x x2 xn xn+1 θx
ex = 1 + + + ... + + e .
1! 2! n! (n + 1)!
2. Fie f : R → R, f (x) = sin x. Această funcţie este de clasă C ∞ şi pentru orice n ∈ N
are loc nπ
f (n) (x) = sin x + .
2
Scriind formula MacLaurin de ordin 2n − 1 găsim pentru orice x ∈ R un θ ∈ (0, 1) astfel
ı̂ncât
x x3 (−1)n−1 x2n−1 n x
2n
sin x = − + ... + + (−1) sin θx.
1! 3! (2n − 1)! (2n)!
3. Analog, pentru f (x) = cos x obţinem pentru orice x ∈ R un θ ∈ (0, 1) astfel ı̂ncât
x2 x4 (−1)n x2n x2n+1

cos x = 1 − + + ... + + (−1)n+1 sin θx.
2! 4! (2n)! (2n + 1)!
4. Fie f : (−1, ∞) → R, f (x) = ln(x + 1). Are loc dezvoltarea
x x2 x3 x4 xn xn+1 1
ln(x + 1) = − + − + ... + (−1)n−1 + (−1)n
1 2 3 4 n n + 1 (1 + θx)n+1
pentru orice x ∈ (−1, ∞) unde θ ∈ (0, 1).
În prima dezvoltare de mai sus, pentru orice x ∈ R fixat, folosind Criteriul raportului
de la şiruri (sau o limită fundamentală)
xn+1 θx n→∞
e → 0,
(n + 1)!
4.4. Transfer de derivabilitate 107
∞
X
xn
deci ex este suma seriei n!
, adică putem scrie
n=0
x x x2 xn
e =1+ + + ... + + ...
1! 2! n!
Analog, pentru orice x ∈ R
x x3 (−1)n−1 x2n−1
sin x = − + ... + + ...
1! 3! (2n − 1)!
x 2 x4 (−1)n x2n
cos x = 1 − + + ... + + ...
2! 4! (2n)!
şi pentru orice x ∈ (−1, 1)
x x2 x3 x4 xn
ln(x + 1) = − + − + ... + (−1)n−1 + ...
1 2 3 4 n
Exemplul 4.3.7 În calculul aproximativ
1 1
e≈1+ + ... +
1! 7!
eroarea (ı̂n modul) este
1 θ 3 1
e < < .
8! 8! 10000
Exemplul 4.3.8 Formulele de mai sus pot fi folosite pentru determinarea unor limite.
Exemplificăm cu următorul exerciţiu: pentru ce valori ale lui n ∈ N există, este finită şi
nenulă limita
6 sin x3 + x3 (x6 − 6)
lim ?
x→0 xn
Conform teoriei de mai sus pentru orice x ∈ R există θx ∈ (0, 1) astfel ı̂ncât
x9 x15 x18
sin x3 = x3 − sin θx3 .

+ −
6 120 720
1
Înlocuind ı̂n limita de mai sus obţinem n = 15 şi valoarea limitei 20
.
4.4 Transfer de derivabilitate

Teorema 4.4.1 (transfer de derivabilitate pentru şiruri de funcţii) Fie I ⊂ R
un interval mărginit şi fn : I → R un şir de funcţii derivabile pe I. Dacă există un
punct a ∈ I astfel ı̂ncât şirul (fn (a))n să fie convergent şi există o funcţie g : I → R astfel
u
ı̂ncât fn′ → g atunci:
I
u
(i) există o funcţie f : I → R astfel ı̂ncât fn → f şi
I
(ii) f este derivabilă pe I, iar derivata sa este g, adică
′
lim fn = lim fn′ .
n→∞ n→∞
Demonstraţie. Considerăm şirul de funcţii φn : I \ {a} → R,
fn (x) − fn (a)
φn (x) = .
x−a
Prima dată arătăm că acest şir este uniform Cauchy pe I \ {a} (deci este uniform con-
vergent). Aceasta rezultă prin aplicarea Teoremei lui Lagrange funcţiei h := fm − fn pe
orice interval de capete a şi x, cu x ∈ I \ {a}, şi a condiţiei de uniformă convergenţă a
şirului derivatelor. Deci există c ı̂ntre a şi x astfel ı̂ncât
|φm (x) − φn (x)| = |h′ (c)| = |fm

′
(c) − fn′ (c)| < ε,
iar inegalitatea are loc de la un rang ı̂ncolo pentru orice x ∈ I \ {a}.

Apoi, observăm că şirul (fn ) este uniform convergent pe I folosind scrierea evidentă
fn (x) − fn (a) = (x − a)φn (x) şi observaţia anterioară.
Faptul că f este derivabilă decurge fixând y ∈ I şi utilizând proprietatea de transfer
al limitei pentru şirul de funcţii uniform convergent pe I \ {y},
fn (x) − fn (y)
ψn (x) = .
x−y
Cum
fn (x) − fn (y)
lim = fn′ (y),
x→y x−y
din rezultatul menţionat deducem că există
f (x) − f (y)
lim = lim fn′ (y).
x→y x−y n
Deci, pentru orice y ∈ I, (limn fn )′ = limn fn′ . □
Din rezultatul de mai sus se obţine următoarea teoremă.
Teorema 4.4.2 (derivarea termen cu termen a seriilor de funcţii) Fie I ⊂ R un

interval mărginit şi fn : I → R (n ∈ N∗ )un şir de funcţii derivabile pe I. Presupunem că
∞
X
seria de funcţii fn′ este uniform convergentă pe I la o funcţie g şi există a ∈ I astfel
n=1
∞
X ∞
X
ı̂ncât seria fn (a) este convergentă. Atunci seria fn este uniform convergentă la o
n=1 n=1
funcţie f derivabilă pe I şi f ′ = g, adică
∞
!′ ∞
X X
fn = fn′ .
n=1 n=1
Ilustrăm prin câteva exemple natura ipotezelor ı̂n teoremele de mai sus.
4.4. Transfer de derivabilitate 109
Exemplul 4.4.3 Şirul fn : R → R definit prin

1
fn (x) = arctg xn , n ∈ N∗
n
este uniform convergent pe R, la funcţia constantă 0, lucru ce se poate constata din
inegalitatea
1 π
arctg xn − 0 ≤ , ∀n ∈ N∗ ,
n 2n
pe baza Teoremei 2.3.11. Dar
1n−1 1
lim fn′ (1) = lim = ̸= 0 = (lim fn )′ (1).
1 + 12n 2
Acest lucru se ı̂ntâmplă din cauza faptului că şirul derivatelor nu este uniform conver-
gent (nu este satisfăcută o ipoteză din Teorema 4.4.1). Pentru a dovedi această ultimă
afirmaţie, observăm că şirul derivatelor este
xn−1
fn′ (x) = , ∀n ∈ N∗ ,
1 + x2n
care are ca limită punctuală funcţia g : R \ {−1} → R,

 0, x > 1
1
g(x) = ,x = 1
 2
0, x ∈ (−∞, 1) \ {−1}.
Cum funcţiile fn′ sunt continue, dacă convergenţa ar fi uniformă, limita ar fi continuă,
ceea ce nu este cazul.
Exemplul 4.4.4 Funcţia

∞
X sin nx
f (x) =
n=1
n3
este definită pe R şi este de clasă C 1 pe R. Faptul că f este bine definită şi continuă
rezultă ca ı̂n Exemplul 3.4.6. Pentru a dovedi că f este derivabilă şi f ′ este continuă
studiem asemănător convergenţa uniformă a seriei derivatelor
∞
X cos nx
.
n=1
n2
Capitolul 5
Calcul integral
5.1 Integrala Riemann

Fie a, b ∈ R, a < b.
Definiţia 5.1.1 (i) Se numeşte diviziune a intervalului [a, b] o mulţime finită de numere
reale {x0 , x1 , ..., xn } (n ∈ N \ {0}), notată ∆, cu proprietatea că
a = x0 < x1 < ... < xn−1 < xn = b.
Mulţimea diviziunilor lui [a, b] se notează cu D([a, b]).

(ii) Se numeşte norma diviziunii ∆ valoarea ∥∆∥ := max{xi − xi−1 | i ∈ 1, n}.
(iii) Se numeşte sistem de puncte intermediare asociat diviziunii ∆ o mulţime de
puncte Ξ := {ξi | i ∈ 1, n} cu proprietatea ξi ∈ [xi−1 , xi ] pentru orice i ∈ 1, n.
(iv) Fie o funcţie f : [a, b] → R. Cu notaţiile anterioare, se numeşte sumă Riemann
corespunzătoare unei diviziuni ∆ a intervalului [a, b] şi unui sistem asociat de puncte
intermediare Ξ valoarea
n
X
S(f, ∆, Ξ) := f (ξi )(xi − xi−1 ).
i=1
Definiţia 5.1.2 Fie o funcţie f : [a, b] → R. Spunem că f este integrabilă Riemann
pe intervalul [a, b] dacă există I ∈ R astfel ı̂ncât pentru orice ε > 0 există δ > 0 cu
proprietatea că pentru orice diviziune ∆ a intervalului [a, b] cu ∥∆∥ < δ şi pentru orice
sistem de puncte intermediare Ξ asociat diviziunii ∆ are loc inegalitatea
|S(f, ∆, Ξ) − I| < ε.
Uneori vom mai scrie

lim S(f, ∆, Ξ) = I,
∥∆∥→0
ı̂nţelegând că limita este ”uniformă” ı̂n Ξ (aceeaşi pentru orice Ξ).
110
5.1. Integrala Riemann 111
Numărul real I din definiţia precedentă este unic (fapt care se constată din observaţia
similară legată de limita unui şir), se numeşte integrala lui f pe [a, b] şi se notează cu
Z b
f (x)dx.
a
Convenim ca Z a Z b Z a
f (x)dx = − f (x)dx iar f (x)dx = 0.
b a a
Notăm clasa funcţiilor integrabile Riemann pe [a, b] prin R([a, b]).
O primă proprietate a funcţiilor integrabile Riemann este dată ı̂n rezultatul următor.
Teorema 5.1.3 Orice funcţie integrabilă Riemann pe [a, b] este mărginită pe [a, b].
Demonstraţie. Condiţia de integrabilitate se scrie astfel: există I ∈ R astfel ı̂ncât pentru
orice ε > 0 există δ > 0 cu proprietatea că pentru orice diviziune ∆ cu ∥∆∥ < δ şi orice
|S(f, ∆, Ξ) − I| < ε.
În particular
n
X
I −ε< f (ξi )(xi − xi−1 ) < I + ε.
i=1
Fixăm diviziunea şi observăm că putem varia arbitrar punctele intermediare. Prin ur-
mare, putem să fixăm toate punctele intermediare cu excepţia unuia care va acoperi tot
intervalul corespunzător şi deducem că f este mărginită pe fiecare interval al diviziunii.
Cum numărul de intervale este finit, concluzionăm că f este mărginită pe [a, b]. □
Corolarul 5.1.4 Dacă f : [a, b] → R este nemărginită, atunci nu este integrabilă pe [a, b].
Înainte de a studia mai aprofundat integrabilitatea Riemann, vom vorbi, pe scurt,
despre noţiunea de primitivă.
Definiţia 5.1.5 Fie o funcţie f : I → R, unde I este un interval. Spunem că o funcţie
F : I → R este primitivă a funcţiei f pe I dacă F este derivabilă pe I şi F ′ (x) = f (x)
pentru orice x ∈ I.
Evident, dacă o funcţie admite o primitivă, atunci admite o infinitate de primitive, iar
diferenţa dintre orice două primitive este o funcţie constantă (consecinţă a Teoremei lui
Lagrange). Vom reveni asupra primitivelor mai târziu, când vom arăta că orice funcţie
continuă admite primitive. Vom nota o primitivă a lui f şi prin
Z
f (x)dx.
112 Capitolul 5. Calcul integral
Observăm că o funcţie care are primitive are ı̂n mod necesar proprietatea lui Darboux
(conform Teoremei lui Darboux). Deci, o funcţie care nu are proprietatea lui Darboux nu
are primitive.
Revenind la integrala Riemann, are loc teorema fundamentală a calculului integral.
Teorema 5.1.6 (Leibniz-Newton) Dacă f : [a, b] → R este integrabilă Riemann pe

intervalul [a, b] şi admite o primitivă F pe [a, b], atunci
Z b
f (x)dx = F (b) − F (a).
a
Demonstraţie. Pentru orice diviziune ∆ = {x0 , x1 , ..., xn } a intervalului [a, b] putem scrie
F (b) − F (a) = F (x1 ) − F (a) + F (x2 ) − F (x1 ) + ... + F (b) − F (xn−1 ).
Pe fiecare interval de tipul [xi−1 , xi ] funcţia F satisface condiţiile Teoremei lui Lagrange,
deci există, pentru fiecare astfel de interval, un element ξi ∈ (xi−1 , xi ) cu
F (xi ) − F (xi−1 ) = f (ξi )(xi − xi−1 ).
Prin urmare,
n
X
F (b) − F (a) = f (ξi )(xi − xi−1 ). (5.1)
i=1
Dar f ∈ R([a, b]), deci pentru orice ε > 0 există δ > 0 cu proprietatea că pentru orice
diviziune ∆ a intervalului [a, b] cu ∥∆∥ < δ şi pentru orice sistem de puncte intermediare
Ξ asociat diviziunii ∆ are loc inegalitatea
Z b
S(f, ∆, Ξ) − f (x)dx < ε.
a
Cum ı̂n al doilea membru din relaţia (5.1) avem o sumă Riemann, rezultă că
Z b
F (b) − F (a) − f (x)dx < ε.
a
Făcând ε → 0, deducem că

Z b
F (b) − F (a) = f (x)dx,
a
Observaţia 5.1.7 Cele două ipoteze din Teorema Leibniz-Newton sunt independente. De
exemplu o funcţie monotonă discontinuă ı̂ntr-un punct este integrabilă (vom arăta ulte-
rior) dar nu are proprietatea lui Darboux, deci nu poate avea primitive. Invers, funcţia
f : [0, 1]→ R,
2x cos x12 + x2 sin x12 , dacă x ̸= 0

f (x) =
0, dacă x = 0
5.1. Integrala Riemann 113
nu este integrabilă pentru că este nemărginită. Dar funcţia F : [0, 1] → R,
x cos x12 , dacă x ̸= 0

2
F (x) =
0, dacă x = 0
este o primitivă pentru f.

Vom arăta mai târziu că o funcţie continuă ı̂ndeplineşte ambele condiţii ale Teoremei
Leibniz-Newton. Avem aşadar următoarea consecinţă.
Corolarul 5.1.8 Dacă f : [a, b] → R este continuă pe intervalul [a, b] atunci este inte-
grabilă şi admite primitive şi
Z b
f (x)dx = F (b) − F (a),
a
unde F este o primitivă a sa.
Exemplul 5.1.9 Avem

Z π
2
π
sin xdx = − cos + cos 0 = 1.
0 2
Mărginirea funcţiilor integrabile permite definirea unor noi sume care vor fi aproximări
ale integralei: sumele Darboux. Fie deci f : [a, b] → R o funcţie mărginită şi fie ∆ o
diviziune a intervalului [a, b]. Suma Darboux inferioară corespunzătoare se defineşte prin
n
X
s(f, ∆) := mi (xi − xi−1 ),
i=1
unde mi := inf x∈[xi−1 ,xi ] f (x), iar suma Darboux superioară este
n
X
S(f, ∆) := Mi (xi − xi−1 ),
i=1
unde Mi := supx∈[xi−1 ,xi ] f (x). Este uşor de observat că pentru orice sistem de puncte
intermediare Ξ asociat lui ∆ avem
s(f, ∆) ≤ S(f, ∆, Ξ) ≤ S(f, ∆).
Fie ∆1 şi ∆2 două diviziuni ale intervalului [a, b]. Spunem că ∆2 este mai fină decât ∆1
dacă ∆1 ⊂ ∆2 (ca mulţimi de numere reale), adică ∆2 conţine ca puncte de diviziune toate
punctele lui ∆1 (şi eventual puncte suplimentare). O constatare relativ imediată bazată
pe comportarea marginilor inferioare şi superioare pentru submulţimi (i.e., A ⊂ B implică
inf A ≥ inf B şi sup A ≤ sup B) conduce la observaţia următoare: dacă ∆1 ⊂ ∆2 , atunci
s(f, ∆1 ) ≤ s(f, ∆2 ) şi S(f, ∆1 ) ≥ S(f, ∆2 ). În particular, pentru orice două diviziuni ∆1
şi ∆2 , are loc s(f, ∆1 ) ≤ S(f, ∆2 ), ceea ce se poate constata considerând rafinarea comună
∆1 ∪ ∆2 şi aplicând faptele de mai sus. Prin urmare, dacă notăm cu D([a, b]) mulţimea
diviziunilor lui [a, b], atunci mulţimea {s(f, ∆) | ∆ ∈ D([a, b])} este majorată, ı̂n timp ce
mulţimea {S(f, ∆) | ∆ ∈ D([a, b])} este minorată. Notăm cu
Iinf = sup{s(f, ∆) | ∆ ∈ D([a, b])}
şi cu
Isup = inf{S(f, ∆) | ∆ ∈ D([a, b])}.
Evident, ı̂n general Iinf ≤ Isup .
Are loc următorul criteriu de integrabilitate datorat lui Riemann.
Teorema 5.1.10 (Riemann) O funcţie f este integrabilă Riemann pe [a, b] dacă şi nu-
mai dacă este mărginită şi
lim (S(f, ∆) − s(f, ∆)) = 0.

∥∆∥→0
Demonstraţie. Presupunem mai ı̂ntâi că f este integrabilă. Conform unui rezultat anterior,
f este mărginită. Din condiţia de integrabilitate ştim că există I ∈ R astfel ı̂ncât pentru
orice ε > 0 există δ > 0 cu proprietatea că pentru orice diviziune ∆ cu ∥∆∥ < δ şi orice
I − ε ≤ S(f, ∆, Ξ) < I + ε.
Pentru fiecare interval al lui ∆ de forma [xi−1 , xi ] putem alege un şir de puncte interme-
diare (ξik )k cu proprietatea că limk→∞ f (ξik ) = mi . Atunci
lim S(f, ∆, (ξik )) = s(f, ∆),

k
deci prin trecere la limită ı̂n condiţia de integrabilitate obţinem
I − ε ≤ s(f, ∆).
Procedând analog pentru sumele Darboux superioare, deducem că
S(f, ∆) ≤ I + ε,
ambele inegalităţi având loc pentru orice diviziune ∆ cu ∥∆∥ < δ. Deci
S(f, ∆) − s(f, ∆) ≤ 2ε
pentru orice astfel de diviziune, de unde rezultă concluzia.

Demonstrăm acum suficienţa. Condiţia lim∥∆∥→0 (S(f, ∆) − s(f, ∆)) = 0 asigură fap-
tul că Iinf = Isup . Într-adevăr, ı̂n caz contrar am avea Iinf < Isup , deci ε = Isup − Iinf > 0.
Din condiţia din ipoteză, există δ > 0 astfel ı̂ncât pentru orice ∆ ∈ D([a, b]), cu ∥∆∥ < δ,
S(f, ∆) − s(f, ∆) < ε/2,

5.2. Clase de funcţii integrabile şi proprietăţi ale integralei 115
deci, pe baza proprietăţilor sumelor Darboux,
ε = Isup − Iinf ≤ S(f, ∆) − s(f, ∆) < ε/2,
ceea ce reprezintă o contradicţie. Deci, Iinf = Isup , valoare pe care o notăm cu I. Din nou,
condiţia din ipoteză şi inegalitatea
s(f, ∆) ≤ S(f, ∆, Ξ) ≤ S(f, ∆),
valabilă pentru orice ∆ ∈ D([a, b]) şi orice sistem de puncte intermediare Ξ, asigură faptul
că
lim S(f, ∆, Ξ) = I,
∥∆∥→0
uniform pentru toate sistemele de puncte intemediare, adică integrabilitatea Riemann. □
Exemplul 5.1.11 Funcţia lui Dirichlet f : [0, 1] → R, dată prin

0, dacă x ∈ [0, 1] ∩ Q
f (x) =
1, dacă x ∈ [0, 1] \ Q
nu este integrabilă: este suficient să observăm că, pe baza densităţii lui Q şi a lui R \ Q
ı̂n R, pentru orice diviziune ∆ ∈ D([0, 1]), S(f, ∆) = 1 şi s(f, ∆) = 0, deci nu se verifică
criteriul lui Riemann.
Cum, ı̂n fond, condiţia de integrabilitate conţine o trecere la limită, este de aşteptat
că şi această condiţie să poată fi exprimată printr-o condiţie de tip Cauchy.
Teorema 5.1.12 (Cauchy) O funcţie f este integrabilă pe [a, b] dacă şi numai dacă
satisface următoarea condiţie Cauchy: pentru orice ε > 0 există δ > 0 astfel ı̂ncât pentru
orice ∆ ∈ D([a, b]) cu ∥∆∥ ≤ δ şi orice sisteme de puncte intermediare Ξ′ , Ξ′′ , are loc
|S(f, ∆, Ξ′ ) − S(f, ∆, Ξ′′ )| < ε.
Demonstraţie. Demonstraţia faptului că integrabilitatea implică condiţia Cauchy este ime-
diată. Pentru a demonstra suficienţa, demonstrăm că f este mărginită şi apoi că satisface
condiţia suficientă de integrabilitate din teorema precedentă. Mărginirea este, din nou,
uşor de dedus (fixăm sistemul Ξ′′ şi lăsăm variabil sistemul Ξ′ ). Pentru a doua parte, ı̂n
condiţia Cauchy, trecem la limită, cu o diviziune fixată, cu şiruri de puncte intermediare
(ξik )′k şi (ξik )′′k cu proprietatea că limk→∞ f (ξik )′ = mi şi limk→∞ f (ξik )′′ = Mi . □
5.2 Clase de funcţii integrabile şi proprietăţi ale in-

tegralei
Prima clasă de funcţii integrabile Riemann ce trebuie menţionată este clasa funcţiilor
continue.
Teorema 5.2.1 Dacă f : [a, b] → R este continuă pe [a, b], atunci f este integrabilă
Riemann pe [a, b].
Demonstraţie. Ingredientul principal al demonstraţiei nu este simpla continuitate, ci conti-
nuitatea uniformă, proprietate pe care funcţia o are ı̂n virtutea Teoremei lui Cantor. Ast-
fel, pentru orice ε > 0, există δ > 0 astfel ı̂ncât pentru orice x′ , x′′ ∈ [a, b] cu |x′ − x′′ | ≤ δ,
|f (x′ ) − f (x′′ )| ≤ ε/(b − a).
Folosind Teorema lui Weierstrass, se constată că sumele Darboux nu sunt decât cazuri
particulare ale sumelor Riemann pentru că marginile funcţiei sunt atinse pe fiecare interval
al diviziunii. Astfel, dacă luăm ∆ ∈ D([a, b]) cu ∥∆∥ ≤ δ, atunci
n
X
S(f, ∆) − s(f, ∆) = (f (x′′i ) − f (x′i ))(xi − xi−1 ),
i=1
unde x′′i şi x′i sunt puncte de maxim, respectiv de minim pentru f pe [xi−1 , xi ]. Deci
ε
S(f, ∆) − s(f, ∆) ≤ (b − a) = ε,
b−a
adică este ı̂ndeplinită condiţia de integrabilitate din Teorema lui Riemann. □
O altă clasă cu totul remarcabilă este clasa funcţiilor monotone.
Teorema 5.2.2 Dacă f : [a, b] → R este monotonă pe [a, b], atunci f este integrabilă
Riemann pe [a, b].
Demonstraţie. Fără a restrânge generalitatea, presupunem că f este crescătoare. Atunci,
cu notaţiile standard,
n
X
S(f, ∆) − s(f, ∆) = (f (xi ) − f (xi−1 ))(xi − xi−1 ) ≤ (f (b) − f (a)) ∥∆∥
i=1
şi este din nou ı̂ndeplinită condiţia de integrabilitate din Teorema lui Riemann. □
Studiem acum unele proprietăţi ale funcţiilor integrabile şi ale integralei Riemann.
Teorema 5.2.3 (i) Dacă f, g : [a, b] → R sunt integrabile Riemann pe [a, b] şi α, β ∈ R,
atunci αf + βg este integrabilă Riemann pe [a, b] şi
Z b Z b Z b
(αf (x) + βg(x))dx = α f (x)dx + β g(x)dx.
a a a
(ii) Dacă f : [a, b] → R este integrabilă Riemann pe [a, b] şi m ≤ f (x) ≤ M pentru
orice x ∈ [a, b] (m, M ∈ R) atunci
Z b
m(b − a) ≤ f (x)dx ≤ M (b − a).
a
În particular, dacă f (x) ≥ 0 pentru orice x ∈ [a, b], atunci

Z b
f (x)dx ≥ 0,
a
iar dacă f, g : [a, b] → R sunt integrabile şi f (x) ≤ g(x) pentru orice x ∈ [a, b], atunci
Z b Z b
f (x)dx ≤ g(x)dx.
a a
(iii) Dacă f : [a, b] → R este integrabilă Riemann pe [a, b] atunci |f | este integrabilă
Riemann pe [a, b] şi
Z b Z b
f (x)dx ≤ |f (x)| dx.
a a
(iv) Dacă f, g : [a, b] → R sunt integrabile pe [a, b], atunci f · g este integrabilă pe [a, b].
(v) Dacă f este integrabilă Riemann pe [a, b] şi există c > 0 astfel ı̂ncât f (x) ≥ c
pentru orice x ∈ [a, b], atunci f1 este integrabilă Riemann pe [a, b].
Demonstraţie. (i) Nu este dificil de observat că pentru orice divizare ∆ ∈ D([a, b]) şi α ≥ 0
avem
s(f, ∆) + s(g, ∆) ≤ s(f + g, ∆) ≤ S(f + g, ∆) ≤ S(f, ∆) + S(g, ∆),

s(αf, ∆) = αs(f, ∆); S(αf, ∆) = αS(f, ∆); s(−f, ∆) = −S(f, ∆),
relaţii care ı̂mpreună cu criteriul lui Riemann demonstrează afirmaţiile privind integra-
bilitatea. Comportarea sumelor Riemann asigură egalitatea anunţată.
(ii) Prima afirmaţie rezultă imediat din definiţie, a doua este o consecinţă a primeia,
iar pentru ultima folosim inclusiv punctul precedent.
(iii) Cu notaţiile de mai sus, considerăm ∆ ∈ D([a, b]) şi reamintim că
Mi = sup f (x).
x∈[xi−1 ,xi ]
Folosim şi notaţia

Mi′ = sup |f (x)|
x∈[xi−1 ,xi ]
şi corespunzător pentru inf . Cum Mi′ = max{Mi , −mi } şi m′i ≥ 0, avem
Mi′ − m′i ≤ Mi − mi ,
ceea ce implică, din nou pe baza criteriului lui Riemann, că |f | este integrabilă. În plus,
− |f | ≤ f ≤ |f | , deci
Z b Z b Z b
− |f (x)| dx ≤ f (x)dx ≤ |f (x)| dx,
a a a
de unde se deduce relaţia dorită.

(iv) Cum
1
(f + g)2 − (f − g)2 ,

f ·g =
4
este suficient să demonstrăm că dacă f ∈ R([a, b]) atunci f 2 ∈ R([a, b]). Având ı̂n vedere
punctul precedent, este suficient să considerăm cazul ı̂n care f este o funcţie pozitivă.
Atunci Mi′ = supx∈[xi−1 ,xi ] f 2 (x) = Mi2 şi m′i = inf x∈[xi−1 ,xi ] f 2 (x) = m2i , deci
Mi′ − m′i = Mi2 − m2i = (Mi + mi )(Mi − mi ) ≤ 2M (Mi − mi ),
unde M este constanta de mărginire pentru f (care, fiind integrabilă, este mărginită).
Din nou, pe baza acestei inegalităţi, rezultă concluzia.
(v) Ca mai sus, notăm Mi′ = supx∈[xi−1 ,xi ] f (x)
1
= m1i şi m′i = inf x∈[xi−1 ,xi ] f (x)
1
= M1 i , deci
1 1 Mi − mi 1
Mi′ − m′i = − = ≤ 2 (Mi − mi ),
mi Mi Mi mi c
iar concluzia este acum clară. □
Observaţia 5.2.4 Reciproca punctului (iii) este falsă. De exemplu funcţia f : [0, 1] → R,
dată prin
−1, dacă x ∈ [0, 1] ∩ Q
f (x) =
1, dacă x ∈ [0, 1] \ Q,
nu este integrabilă Riemann, dar |f | este funcţia constantă 1, deci este integrabilă.
Corolarul 5.2.5 (Teorema de medie) Dacă f : [a, b] → R este continuă, atunci există
c ∈ [a, b] astfel ı̂ncât
Z b
f (x)dx = f (c)(b − a).
a
Demonstraţie. Din punctul (ii) al rezultatului precedent, valoarea

Z b
−1
(b − a) f (x)dx
a
se află ı̂ntre valorile minimă şi maximă ale lui f pe [a, b]. Cum f are proprietatea lui
Darboux, deducem concluzia. □
Un rezultat de acelaşi tip este următorul.
Propoziţia 5.2.6 (Teorema de medie cu pondere) Fie f, g : [a, b] → R continue.

Presupunem că g(x) > 0 pentru orice x ∈ [a, b]. Atunci există c ∈ [a, b] astfel ı̂ncât
Z b Z b
f (x)g(x)dx = f (c) g(x)dx.
a a
Demonstraţie. Remarcăm mai ı̂ntâi faptul că g(x) > 0 pentru orice x ∈ [a, b] şi faptul că
g este continuă ı̂nseamnă că există α > 0 astfel ı̂ncât g(x) ≥ α pentru orice x ∈ [a, b]
(Teorema lui Weierstrass). Deci,
Z b
g(x)dx ≥ α(b − a) > 0.
a
Fie acum m şi M valorile minimă şi maximă ale lui f pe [a, b]. Atunci
Z b Z b Z b
m g(x)dx ≤ f (x)g(x)dx ≤ M g(x)dx
a a a
şi concluzia rezultă din faptul că f are proprietatea lui Darboux. □
Teorema 5.2.7 (aditivitate ı̂n raport cu intervalul) (i) Dacă f : [a, b] → R este
integrabilă Riemann pe [a, b], atunci f este integrabilă Riemann pe orice subinterval al lui
[a, b].
(ii) Dacă c ∈ (a, b) şi f este integrabilă pe [a, c] şi [c, b], atunci f este integrabilă pe
[a, b] şi
Z b Z c Z b
f (x)dx = f (x)dx + f (x)dx.
a a c
Demonstraţie. (i) Fie [c, d] ⊂ [a, b]. Utilizăm, o dată ı̂n plus, Teorema lui Riemann. Fie
∆ ∈ D([c, d]). Extindem această diviziune la o diviziune ∆ ¯ ∈ D([a, b]), păstrând norma
¯
diviziunii, adică ∥∆∥ = ∆ . Atunci
¯ − s(f, ∆),
S(f, ∆) − s(f, ∆) ≤ S(f, ∆) ¯
de unde rezultă concluzia.

(ii) Utilizăm direct definiţia integralei. Fie ∆ ∈ D([a, b]) şi Ξ un sistem de puncte
intermediare asociat. Dacă punctul c este punct al diviziunii ∆, atunci ∆ se compune
din două diviziuni, ∆1 ∈ D([a, c]) şi ∆2 ∈ D([c, b]), şi similar pentru sistemul de puncte
intermediare, deci
S(f, ∆, Ξ) = S(f, ∆1 , Ξ1 ) + S(f, ∆2 , Ξ2 ).
Cum ∥∆∥ = max{∥∆1 ∥ , ∥∆2 ∥}, ∥∆∥ → 0 dacă şi numai dacă ∥∆1 ∥ → 0 şi ∥∆2 ∥ → 0.
Deducem ambele concluzii.
Considerăm acum cazul ı̂n care c nu este punct al diviziunii ∆, i.e., există i ∈ 1, n
¯ = ∆ ∪ {c} şi modificăm sistemul de puncte intermediare Ξ
cu c ∈ (xi−1 , xi ). Notăm ∆
eliminând punctul ξi şi adăugând punctul c ı̂n ambele subintervale create (c ∈ (xi−1 , c],
c ∈ [c, xi )). Notăm noul sistem, corespunzător lui ∆, ¯ cu Ξ̄. Atât ∆¯ cât şi Ξ̄ pot fi
descompuse ca ı̂n cazul precedent. Cum
f (ξi )(xi − xi−1 ) = f (c)(xi − xi−1 ) + (f (ξi ) − f (c))(xi − xi−1 )

= f (c)(c − xi−1 ) + f (c)(xi − c) + (f (ξi ) − f (c))(xi − xi−1 ),
deducem
¯ Ξ̄) + (f (ξi ) − f (c))(xi − xi−1 )
S(f, ∆, Ξ) = S(f, ∆,
= S(f, ∆1 , Ξ1 ) + S(f, ∆2 , Ξ2 ) + (f (ξi ) − f (c))(xi − xi−1 ).
Termenul suplimentar care apare, (f (ξi ) − f (c))(xi − xi−1 ), poate fi făcut oricât de mic
pe baza normei diviziunii, pentru că f este majorată. Acum un raţionament simplu ne
conduce la validarea ambelor concluzii. □
Teorema 5.2.8 (a funcţiei modificate) Fie f : [a, b] → R şi f ∗ : [a, b] → R o funcţie

care coincide cu f pe [a, b] cu excepţia unui număr finit de puncte. Dacă f ∗ este integrabilă
Riemann pe [a, b], atunci f este integrabilă Riemann pe [a, b] şi
Z b Z b
f (x)dx = f ∗ (x)dx.
a a
Demonstraţie. Facem din nou apel la definiţie şi arătăm că, pentru diviziuni de normă
oricât de mică, diferenţa dintre S(f, ∆, Ξ) şi S(f ∗ , ∆, Ξ) poate fi făcută de asemenea oricât
de mică. Avem
n
X
∗
|S(f, ∆, Ξ) − S(f , ∆, Ξ)| = (f (ξi ) − f ∗ (ξi )) (xi − xi−1 ) .
i=1
Fie (cj )j∈1,p punctele ı̂n care f a fost modificată. Din suma de mai sus rămân doar
termenii care corespund acelor ξi care coincid cu puncte (cj )j∈1,p . Vom nota suma aceasta
!
şi presupunem că are q ≤ p termeni. Cum f ∗ este mărginită, deducem că şi f este
P
cu
mărginită. Notăm cu M > 0 un majorant comun pentru |f | şi |f ∗ | . Atunci
!
X
∗
|S(f, ∆, Ξ) − S(f , ∆, Ξ)| = (f (ξi ) − f ∗ (ξi )) (xi − xi−1 )
!
X
≤ |f (ξi ) − f ∗ (ξi )| (xi − xi−1 )
!
X
≤ (|f (ξi )| + |f ∗ (ξi )|)(xi − xi−1 ) ≤ 2M q ∥∆∥ .
Rb
Cum lim∥∆∥→0 S(f ∗ , ∆, Ξ) = a
f ∗ (x)dx, rezultă că există
Z b
∗
lim S(f, ∆, Ξ) = lim S(f , ∆, Ξ) = f ∗ (x)dx
∥∆∥→0 ∥∆∥→0 a
şi din unicitatea integralei, găsim

Z b Z b
f (x)dx = f ∗ (x)dx,
a a
adică concluzia finală. □

Exemplul 5.2.9 Fie f : [0, 2] → R,


 x, dacă x ∈ [0, 1]
f (x) = 2x, dacă x ∈ (1, 2)
−3, dacă x = 2.

Aplicând, pe rând, teorema de aditivitate ı̂n raport cu intervalul, teorema funcţiei

modificate şi teorema Leibniz-Newton, deducem că f ∈ R([0, 2]) şi
2 1 2 1
x2
Z Z Z
2 1 7
f (x)dx = xdx + 2xdx = + x2 1
= +4−1= .
0 0 1 2 0 2 2
Observaţia 5.2.10 Teorema funcţiei modificate nu rămâne adevărată dacă modificarea

se face ı̂ntr-un număr infinit de puncte: a se vedea funcţia lui Dirichlet care diferă de
funcţia constantă 1 pe [0, 1] ∩ Q.
Unele rezultate fundamentale legate de integrala Riemann se referă la dependenţa de

limitele de integrare.
Fie f ∈ R([a, b]). Cum pentru orice x ∈ [a, b], f este integrabilă pe [a, x], putem defini
F : [a, b] → R, Z x
F (x) = f (t)dt.
a
Teorema 5.2.11 Fie f ∈ R([a, b]). Atunci F : [a, b] → R,

Z x
F (x) = f (t)dt,
a
este o funcţie Lipschitz pe [a, b], deci, ı̂n particular, uniform continuă pe [a, b].
Demonstraţie. Cum f ∈ R([a, b]), există M > 0 astfel ı̂ncât |f (x)| ≤ M pentru orice
x ∈ [a, b]. Fie x, y ∈ [a, b]. Atunci
Z x Z y Z x
|F (x) − F (y)| = f (t)dt − f (t)dt = f (t)dt ≤ M |x − y| ,
a a y
Teorema 5.2.12 (existenţa primitivelor funcţiilor continue) Fie f o funcţie con-

tinuă. Atunci F : [a, b] → R, Z x
F (x) = f (t)dt,
a
′
este o funcţie derivabilă pe [a, b], iar F = f. Deci, ı̂n particular, orice funcţie continuă
admite primitive.
Demonstraţie. Verificăm definiţia derivabilităţii pentru F. Avem, pentru orice x ∈ [a, b] şi
h ̸= 0 cu x + h ∈ [a, b],
F (x + h) − F (x) 1 x+h
Z
− f (x) = f (t)dt − f (x).
h h x
Din Teorema de medie, există ch ı̂ntre x şi x + h (inclusiv) astfel ı̂ncât
1 x+h
Z
f (t)dt = f (ch ).
h x
Din continuitatea lui f, deducem că
Z x+h
1
lim f (t)dt = f (x),
h→0 h x
deci există
F (x + h) − F (x)
lim = f (x).
h→0 h
Concluzia este validată. □
Teorema 5.2.13 (dependenţa de capetele de integrare) Fie a, b, c, d ∈ R cu a < b,

c < d. Fie f ∈ R([a, b]) şi α, β : [c, d] → [a, b] funcţii continue. Atunci G : [c, d] → R,
Z β(x)
G(x) = f (t)dt
α(x)
este continuă pe [c, d].

Dacă, ı̂n plus, f este continuă şi α, β sunt derivabile, atunci G este derivabilă şi
G′ (x) = f (β(x))β ′ (x) − f (α(x))α′ (x).
Demonstraţie. Evident, considerând din nou funcţia F : [a, b] → R,

Z x
F (x) = f (t)dt,
a
putem scrie G(x) = F (β(x)) − F (α(x)) şi aplicăm teorema de continuitate a compunerii.
Pe acelaşi considerent, din teorema de derivare a compunerii, rezultă a doua concluzie.□
Exemplul 5.2.14 Fie u : R → R,

Z x3
2
u(x) = et dt.
x2
Conform rezultatului anterior, u este o funcţie derivabilă şi

6 4
u′ (x) = 3x2 ex − 2xex ∀x ∈ R.
Teorema 5.2.15 (Formula lui Taylor cu rest integral) Fie I ⊂ R un interval des-
chis, a ∈ I şi f : I → R o funcţie de clasă C n+1 (n ∈ N) pe I. Atunci, pentru orice x ∈ I
are loc formula
f ′ (a) f (n) (a) 1 x (n+1)

Z
n
f (x) = f (a) + (x − a) + ... + (x − a) + f (t)(x − t)n dt.
1! n! n! a
Demonstraţie. Fie x ∈ I şi g : I → R,

n
X f (k) (t)
g(t) = f (x) − f (t) − (x − t)k .
k=1
k!
Avem g(x) = 0 şi

f (n+1) (t)(x − t)n
g ′ (t) = − ,
n!
deci
x x
f (n+1) (t)(x − t)n
Z Z
′
g(x) − g(a) = g (t)dt = − dt,
a a n!
Teorema 5.2.16 (transfer de integrabilitate) Fie (fn ) un şir de funcţii integrabile

pe intervalul [a, b]. Dacă există funcţia f, limita uniformă a şirului (fn ) pe [a, b], atunci f
este integrabilă şi Z b Z b
lim fn (x)dx = f (x)dx.
n a a
u
Demonstraţie. Faptul că fn → f se scrie astfel: pentru orice ε > 0 există nε ∈ N astfel
ı̂ncât pentru orice n ≥ nε şi orice x ∈ [a, b],
ε
|fn (x) − f (x)| < .
4(b − a)
În particular,
ε ε
fnε (x) − < f (x) < fnε (x) + , ∀x ∈ [a, b].
4(b − a) 4(b − a)
Integrabilitatea lui fnε ne permite să afirmăm că există δ > 0 astfel ı̂ncât pentru orice
∆ ∈ D([a, b]) cu ∥∆∥ ≤ δ,
S(fnε , ∆) − s(fnε , ∆) < ε/2.
Cum toate funcţiile (fn ) sunt mărginite, deducem, ı̂n baza convergenţei uniforme, că f
este la rândul său mărginită. Notăm Mi , mi marginile sale pe intervalele diviziunii (ca
mai sus) şi similar pentru fnε . Trecând la inf, respectiv sup, ı̂n dubla inegalitate de mai
sus,
ε ε
Minε − ≤ Mi ≤ Minε +
4(b − a) 4(b − a)
şi
ε ε
mni ε − ≤ mi ≤ mni ε + ,
4(b − a) 4(b − a)
deci
ε
(Mi − mi )(xi − xi−1 ) ≤ (Minε − mni ε )(xi − xi−1 ) + (xi − xi−1 ),
2(b − a)
deci, prin sumare,
n
ε X
S(f, ∆) − s(f, ∆) ≤ S(fnε , ∆) − s(fnε , ∆) + (xi − xi−1 )
2(b − a) i=1
ε
= S(fnε , ∆) − s(fnε , ∆) + < ε.
2
Cum relaţiile de mai sus se scriu pentru orice divizare cu norma mai mică decât δ, deducem
că f este integrabilă. De asemenea, pentru orice n ≥ nε ,
Z b Z b Z b
fn (x)dx − f (x)dx = (fn (x) − f (x))dx
a a a
Z b
ε
≤ |fn (x) − f (x)| < (b − a) < ε,
a 4(b − a)
deci concluzia finală. □
Teorema 5.2.17 (integrare termen cu termen) Fie (fn )n≥1 un şir de funcţii inte-
∞
P
grabile pe intervalul [a, b]. Dacă seria fn este convergentă uniform pe [a, b] la o funcţie
n=1
f, atunci f este integrabilă şi
∞ Z
X b Z b
fn (x)dx = f (x)dx.
n=1 a a
Discutăm transferul de derivabilitate şi integrabilitate ı̂n cazul special al seriilor de

puteri.
∞
an xn are raza de convergenţă R > 0 şi suma
P
Teorema 5.2.18 Dacă seria de puteri
n=0
f pe intervalul (−R, R) atunci:
(i) f este derivabilă şi pentru orice x ∈ (−R, R)
f ′ (x) = a1 + 2a2 x + ... + nan xn−1 + ...;
(ii) f este C ∞ pe (−R, R) şi pentru orice x ∈ (−R, R) şi orice k ∈ N∗ :
∞
X
(k)
f (x) = n(n − 1)...(n − k + 1)an xn−k ;
n=k
(iii) f este integrabilă pe orice subinterval [a, b] ⊂ (−R, R) şi pentru orice x ∈ (−R, R)
Z x ∞
X an n+1
f (t)dt = x .
0 n=0
n+1
Demonstraţie. Fie x ∈ (−R, R). Cum seria este uniform convergentă pe [x, 0] sau [0, x]
iar seria derivatelor are aceeaşi rază de convergenţă, rezultatele de obţin din teoremele de
transfer. □
Exemplul 5.2.19 Fie seria de puteri

∞
X
xn = 1 + x + x2 + x3 + ... + xn + ...
n=0
Ştim că această serie are raza de convergenţă R = 1 şi pentru orice x ∈ (−1, 1), suma sa
este
1
f (x) = .
1−x
Aplicăm rezultatul precedent şi deducem că funcţia f este derivabilă pe (−1, 1) şi in-
tegrabilă pe orice subinterval [a, b] ⊂ (−1, 1). Derivând şi integrând termen cu termen,
deducem că pentru orice x ∈ (−1, 1)
∞
1 2 n−1
X
= 1 + 2x + 3x + ... + nx + ... = nxn−1
(1 − x)2 n=1
∞
x 2 x3 xn+1 X xn+1
ln(1 − x) = −x − − − ... − − ... = − .
2 3 n+1 n=0
n+1
În particular obţinem, de exemplu,

∞
X n
n−1
= 4,
n=1
2
adică ∞
X n
= 2.
n=1
2n
Similar,
∞ ∞
X 1 1 X1 1
= = ln 2.
n=0
n + 1 2n+1 n=1
n 2n
Exemplul 5.2.20 Revenim acum la seria binomială, discutată ı̂n Exemplul 2.5.6, pentru
a-i calcula suma şi pentru a deduce unele dezvoltări ı̂n serie. Reamintim că pentru α ∈ R
seria de puteri:
α α(α − 1) 2 α(α − 1) · · · (α − n + 1) n
1+ x+ x +···+ x +···
1! 2! n!
este numită seria binomială. Am văzut că raza de convergenţă a acestei serii este R = 1.
Fie f suma seriei pe (−1, 1). Conform teoremei de transfer al derivabilităţii pentru
serii de puteri, f este derivabilă pe (−1, 1) şi are loc formula
α α(α − 1) α(α − 1) · · · (α − n + 1) n−1
f ′ (x) = + x+···+ x +··· (5.2)
1! 1! (n − 1)!
care ı̂nmulţită cu x ne conduce la:
α α(α − 1) 2 α(α − 1) · · · (α − n + 1) n
xf ′ (x) = x+ x +···+ x +··· (5.3)
1! 1! (n − 1)!
Prin urmare, din (5.2) şi (5.3) obţinem

′ α(α − 1) α(α − 1)(α − 2) α(α − 1) 2
(1 + x)f (x) = α + +α x+ + x
1! 2! 1!

α(α − 1) · · · (α − n) α(α − 1) · · · (α − n + 1) n
+···+ + x + · · ·, ∀x ∈ (−1, 1).
n! (n − 1)!
Ţinând seama că
α(α − 1) · · · (α − n) α(α − 1) · · · (α − n + 1)
+
n! (n − 1)!

α(α − 1) · · · (α − n + 1) α − n
= +1
(n − 1)! n
α(α − 1) · · · (α − n + 1)α
= , ∀n ∈ N∗ ,
n!
obţinem

′ α α(α − 1) 2 α(α − 1) · · · (α − n + 1) n
(1 + x)f (x) = α 1 + x + x +···+ x +···
1! 2! n!
= αf (x), ∀x ∈ (−1, 1).
Aşadar,
(1 + x)f ′ (x) = αf (x),
pentru orice x ∈ (−1, 1). De aici obţinem
f ′ (x) α
= (5.4)
f (x) 1+x
pentru orice x ∈ (−1, 1). Se observă că f (x) ̸= 0 pe (−1, 1), ı̂ntrucât dacă ar exista un
punct x0 ∈ (−1, 1) cu f (x0 ) = 0, atunci ar rezulta că şi f (k) (x0 ) = 0 pentru orice k ∈ N∗ ,
ceea ce ar conduce la f (x) = 0, pentru orice x ∈ (−1, 1), evident imposibil pentru că
f (0) = 1. Din (5.4), prin integrare, obţinem
ln |f (x)| = α ln(1 + x) + ln c,
unde c ∈ R∗+ . Prin urmare avem
f (x) = d(1 + x)α ,

pentru orice x ∈ (−1, 1), unde d = ±c. Cum f (0) = 1, obţinem d = 1. Deci
f (x) = (1 + x)α ,
pentru orice x ∈ (−1, 1). Deci pentru x ∈ (−1, 1),

α α(α − 1) 2 α(α − 1) · · · (α − n + 1) n
(1 + x)α = 1 + x+ x +···+ x + · · ·, (5.5)
1! 2! n!
formulă care generalizează, evident, binecunoscuta formulă a binomului lui Newton, fapt
ce justifică şi denumirea acestei serii, de serie binomială.
Să parcurgem acum câteva cazuri particulare ce se pot obţine pe baza relaţiei (5.5).
Să observăm mai ı̂ntâi că dacă x ∈ (−1, 1), atunci −x ∈ (−1, 1) şi x2 ∈ [0, 1).
Astfel, dacă α = −1, obţinem suma
1
= 1 − x + x2 − · · · + (−1)n xn + · · ·, ∀x ∈ (−1, 1),
1+x
de unde, schimbând x ı̂n −x, avem suma progresiei geometrice
1
= 1 + x + x2 + · · · + xn + · · ·, ∀x ∈ (−1, 1). (5.6)
1−x
1
Pentru α = 2
avem
√ 1 1 1 · 3 · 5 · ... · (2n − 3) n
x + 1 = 1+ x− 2 x2 + · · · + (−1)n−1 x + · · ·, ∀x ∈ (−1, 1).
2 · 1! 2 · 2! 2n · n!
Pentru α = − 21 avem:
1 1 1·3 2 1 · 3 · 5 · ... · (2n − 1) n

√ = 1− x+ 2 x + · · · + (−1)n x + · · ·, ∀x ∈ (−1, 1).
x+1 2 · 1! 2 · 2! 2n · n!
(5.7)
2
În continuare, ı̂n (5.6) trecând x ı̂n x obţinem
1
= 1 − x2 + x4 − · · · + (−1)n x2n + · · ·, ∀x ∈ (−1, 1),
1 + x2
de unde, prin integrare termen cu termen, deducem:
x3 x5 x7 x2n+1
arctg x = x − + − + · · · + (−1)n + · · ·, ∀x ∈ (−1, 1).
3 5 7 2n + 1
De asemenea, făcând x → x2 şi integrând ı̂n (5.7) deducem:
√ x3 (2n − 1)!!
ln(x + x2 + 1) = x − + · · · + (−1)n x2n+1 + · · ·, ∀x ∈ (−1, 1).
3 · 2 · 1! (2n + 1)(2n)!!
Alte manipulări asemănătoare ne conduc la:
1 1 1·3 2 (2n − 1)!! n
√ =1+ x+ 2 x +···+ x + · · ·, ∀x ∈ (−1, 1).
1−x 2 · 1! 2 · 2! (2n)!!
şi
1 1 2 1·3 4 (2n − 1)!! 2n
√ =1+ x + 2 x +···+ x + · · ·, ∀x ∈ (−1, 1).
1 − x2 2 · 1! 2 · 2! (2n)!!
Prin integrare, avem
1 1·3 5 (2n − 1)!!
arcsin x = x + x3 + 2
x +···+ x2n+1 + · · ·, ∀x ∈ (−1, 1).
3·2·1 5·2 ·2 (2n + 1)(2n)!!
5.3 Metode de calcul al integralelor Riemann

Pentru a calcula efectiv ı̂n diverse situaţii integralele Riemann se foloseşte ı̂n special
Teorema Leibniz-Newton, care reduce calculul integralelor la calculul primitivelor. Lista
primitivelor unor funcţii importante se găseşte ı̂n Anexa 6.7.
Pentru a reduce anumite primitive mai complicate la primitivele de tipul celor funda-
mentale avem următoarele rezultate.
Teorema 5.3.1 (integrare prin părţi) Dacă f, g : [a, b] → R sunt funcţii de clasă C 1
pe [a, b], atunci
Z b Z b
′ b
f (x)g (x)dx = f (x)g(x) a − f ′ (x)g(x)dx.
a a
Demonstraţie. Observăm că f · g este o primitivă pentru f g ′ + f ′ g şi aplicăm Teorema

Leibniz-Newton. Deci
Z b
(f (x)g ′ (x) + f ′ (x)g(x)) dx = f (x)g(x) ba ,
a
ceea ce este echivalent cu concluzia. □
Teorema 5.3.2 (schimbare de variabilă) Fie f : [a, b] → R continuă. Fie J ⊂ R un

interval şi φ : J → [a, b] o funcţie de clasă C 1 . Dacă a = φ(c) şi b = φ(d), cu c, d ∈ J,
atunci Z b Z d
f (x)dx = f (φ(t))φ′ (t)dt.
a c
Demonstraţie. Cum f este continuă, există F o primitivă a sa pe [a, b]. Din Teorema de
derivare a funcţiei compuse,
F (φ(t))′ = f (φ(t))φ′ (t),
deci F (φ(·)) este o primitivă pentru f (φ(·))φ′ (·) pe [c, d]. Prin urmare,
Z b
f (x)dx = F (b) − F (a)
a
şi Z d
f (φ(t))φ′ (t)dt = F (φ(d)) − F (φ(c)) = F (b) − F (a),
c
aşadar are loc egalitatea. □
5.3. Metode de calcul al integralelor Riemann 129
Observaţia 5.3.3 Formula din teorema precedentă ne permite identificarea formală
dx = φ′ (t)dt
cu care vom opera ı̂n continuare.

Prezentăm mai jos modalitatea de calcul a primitivelor (deci şi a integralelor definite
corespunzătoare) pentru unele funcţii importante.
1. Calculul primitivelor funcţiilor raţionale

Fie
P (x)
R(x) =
Q(x)
o funcţie raţională (cu ipotezele standard: P, Q sunt polinoame prime ı̂ntre ele, iar discuţia
se face pe intervale ı̂n care Q nu se anulează). Pentru calculul primitivelor mai ı̂ntâi
observăm că dacă gradul lui P este mai mare decât cel al lui Q, atunci, prin ı̂mpărţire,
putem scrie
P2 (x)
R(x) = P1 (x) + ,
Q(x)
unde P1 , P2 sunt polinoame, iar grad P2 < grad Q. P1 admite o primitivă tot polinom.
Cum polinomul Q are o descompunere ı̂n factori ireductibili de gradul unu sau doi (even-
P2 (x) P (x)
tual ridicaţi la putere), fracţia (respectiv, fracţia , dacă grad P < grad Q) se
Q(x) Q(x)
scrie ca o sumă de termeni de forma
A Bx + C
m
, A, a ∈ R, m ∈ N∗ şi 2 n
, B, C, b, c ∈ R, b2 − 4c < 0, n ∈ N∗ .
(x − a) (x + bx + c)
În continuare,
Z
A
dx = A ln |x − a| + C1 ,
x−a
Z Z
A −m A
dx = A (x − a) dx = − + C2 , dacă m ≥ 2.
(x − a)m (m − 1)(x − a)m−1
Integralele de forma
B bB
(2x + b) + C −
Z
Bx + C 2 2
2
dx = 2
dx
x + bx + c x + bx + c
conduc la primitive de tipurile:
Z
2x + b
2
dx = ln(x2 + bx + c) + C3
x + bx + c
şi Z Z
dx dx 1 x+p
2
= 2 2
= arctg + C4 ,
x + bx + c (x + p) + q q q
unde r
b b2
p = ∈ R, q = c − > 0.
2 4
Z
Bx + C
Integralele de forma dx, n ≥ 2 se reduc la primitive de forma
(x + bx + c)n
2
Z
dx
, n ≥ 2,
(x2 + 1)n
care se calculează prin formula de integrare prin părţi, deducându-se o relaţie de recurenţă.
Observaţia 5.3.4 Multe primitive se reduc, prin schimbări de variabilă, la primitive de

funcţii raţionale.
2. Calculul primitivelor pentru funcţii de forma R(sin x, cos x), unde R este
o funcţie raţională
x
Pentru astfel de funcţii se poate utiliza ı̂ntotdeauna schimbarea de variabilă t = tg ,
2
pentru x ∈ (−π, π). Întrucât x = 2 arctg t, se obţine
2 2t 1 − t2
dx = dt, sin x = , cos x =
1 + t2 1 + t2 1 + t2
şi primitiva se reduce la una raţională. Totuşi, prin această substituţie cresc (până la
dublare) puterile funcţiilor raţionale. De aceea ı̂n practică se apelează, când este posibil,
şi la următoarele schimbări de variabilă (care nu cresc gradul polinoamelor):
• dacă R(− sin x, cos x) = −R(sin x, cos x) (R este impară ı̂n sin x, sin contribuie ı̂n
funcţia raţională cu puteri impare): cos x = u (de unde − sin x dx = du),
• dacă R(sin x, − cos x) = −R(sin x, cos x) (R este impară ı̂n cos x, cos contribuie ı̂n
funcţia raţională cu puteri impare): sin x = u (de unde cos x dx = du)
(ı̂n aceste două cazuri putem scoate factor comun sin (respectiv, cos) (care, ı̂mpreună
cu dx, formează pe du), rămânând o funcţie cu puteri pare ale lui sin (respectiv,
cos), după care folosim formula sin2 x + cos2 x = 1);
• dacă R(− sin x, − cos x) = R(sin x, cos x) (R este pară ı̂n ansamblul sin x, cos x):
tg x = u (sau, echivalent, x = arctg u); ı̂n acest caz R(·, ·) conţine ı̂n ansamblul celor
două variabile numai puteri pare, adică e dată printr-un cât de două polinoame ı̂n
sin2 x, cos2 x, sin x cos x, iar
2 u2 1 u 1
sin x = 2
, cos2 x = 2
, sin x cos x = 2
, dx = du.
1+u 1+u 1+u 1 + u2
√
3. Calculul primitivelor pentru funcţii de forma R(x, ax2 + bx + c)
În acest caz se folosesc schimbările de variabilă:
5.4. Integrala Riemann-Stieltjes: introducere 131
√ √
• dacă a > 0, putem face ax2 + bx + c = t − x a;
√ √
• dacă c > 0, putem face ax2 + bx + c = tx + c;
√
• dacă trinomul ax2 + bx + c are rădăcini distincte x1 , x2 , facem ax2 + bx + c =
t(x − x1 ).
4. Calculul integralelor binome

Se numesc integrale binome integralele de forma
Z
xm (axn + b)p dx,
unde m, n, p ∈ Q. Aceste funcţii au primitive elementare doar ı̂n cazurile următoare:
m+1 r
• dacă p ∈ Z, atunci = , r ∈ Z, s ∈ N, (r, s) = 1 şi facem xn = y s ;
n s
m+1
• dacă ∈ Z, atunci reducerea la o funcţie raţională se realizează prin schimbarea
n
r
de variabilă axn + b = y s , unde p = , r ∈ Z, s ∈ N∗ , (r, s) = 1;
s
m+1
• dacă + p ∈ Z, atunci reducerea la o funcţie raţională se realizează prin
n
r
schimbarea de variabilă a + bx−n = y s , unde p = , r ∈ Z, s ∈ N∗ , (r, s) = 1.
s
5.4 Integrala Riemann-Stieltjes: introducere

Integrala Riemann-Stieltjes reprezintă o generalizare a integralei Riemann, ı̂n sensul că
diferenţele de tip xi − xi−1 care apar ı̂n sumele Riemann se ı̂nlocuiesc cu diferenţe de tip
g(xi ) − g(xi−1 ), unde g este, la rândul său, o funcţie, numită funcţia de măsurare. Astfel,
dacă avem f, g : [a, b] → R două funcţii, ∆ ∈ D([a, b]) o divizare şi Ξ un sistem de puncte
intermediare asociat, construim suma Riemann-Stieltjes ca fiind
n
X
Sg (f, ∆, Ξ) = f (ξi ) (g(xi ) − g(xi−1 )) .
i=1
Ca şi ı̂n cazul integrabilităţii Riemann, dacă sumele de mai sus converg, pentru ∥∆∥ → 0
(uniform ı̂n Ξ) la un număr real I spunem că f este integrabilă Riemann-Stieltjes ı̂n raport
cu g. În acest caz, vom scrie f ∈ RS g ([a, b]) iar numărul I se notează cu
Z b
f (x)dg(x).
a
Evident, integrala Riemann corespunde cazului particular ı̂n care g este identitatea.
În unele cazuri integrala Riemann-Stieltjes se reduce la integrala Riemann.
Teorema 5.4.1 (de reducere) Dacă funcţia de măsurare g este derivabilă pe [a, b] şi
g ′ ∈ R([a, b]), atunci orice funcţie f ∈ R([a, b]) este integrabilă Riemann-Stieltjes ı̂n
raport cu g şi
Z b Z b
f (x)dg(x) = f (x)g ′ (x)dx.
a a
Demonstraţie. Demonstrăm că sumele Sg (f, ∆, Ξ) converg, pentru ∥∆∥ → 0 (uniform ı̂n
Rb
Ξ), la a f (x)g ′ (x)dx. Aplicăm Teorema lui Lagrange pentru g pe fiecare din intervalele
[xi−1 , xi ] şi determinăm un sistem de puncte intermediare, notat Ξ′ , astfel ı̂ncât
n
X
Sg (f, ∆, Ξ) = f (ξi )g ′ (ξi′ ) (xi − xi−1 ) .
i=1
Comparăm aceste sume cu sumele Riemann pentru f · g ′ , adică

n
X
′
S(f · g , ∆, Ξ) = f (ξi )g ′ (ξi ) (xi − xi−1 ) ,
i=1
Rb
despe care ştim că converg la a f (x)g ′ (x)dx pentru ∥∆∥ → 0. Astfel, dacă notăm cu M
constanta de mărginire a lui f,
n
X
′
|Sg (f, ∆, Ξ) − S(f · g , ∆, Ξ)| = f (ξi )(g ′ (ξi′ ) − g ′ (ξi )) (xi − xi−1 )
i=1
X
≤M (g ′ (ξi′ ) − g ′ (ξi )) (xi − xi−1 ) .
Ultimul termen poate fi făcut oricât de mic ı̂n baza Criteriului lui Cauchy pentru funcţia
integrabilă Riemann g ′ . Acest argument ı̂ncheie demonstraţia. □
Exemplul 5.4.2 Conform rezultatului precedent,

Z π Z π
2 2
xd sin x =
x cos xdx;
0 0
Z 2 Z 2
2 x2
x d ln(x + 1) = dx.
0 0 1+x
Observaţia 5.4.3 Este uşor de constatat că dacă f ∈ RS g ([a, b]) atunci are loc următoarea
condiţie Cauchy: pentru orice ε > 0 există δ > 0 astfel ı̂ncât pentru orice ∆ ∈ D([a, b])
cu ∥∆∥ ≤ δ şi orice sisteme de puncte intermediare Ξ′ , Ξ′′ , are loc
|Sg (f, ∆, Ξ′ ) − Sg (f, ∆, Ξ′′ )| < ε.
Teorema 5.4.4 (de continuitate a funcţiilor integrabile Riemann-Stieltjes) Da-

că f ∈ RS g ([a, b]) atunci f este continuă ı̂n toate punctele de discontinuitate ale lui g.
Demonstraţie. În baza observaţiei de mai sus, este suficient să arătăm că dacă f şi g au
un punct comun de discontinuitate, atunci nu are loc condiţia Cauchy. Fie deci x punct
de discontinuitate atât pentru f, cât şi pentru g. Atunci există ε > 0 astfel ı̂ncât pentru
puncte x oricât de apropriate de x şi pentru puncte y oricât de apropriate de x,
|f (x) − f (x)| ≥ ε şi |g(y) − g(x)| ≥ ε.
Presupunem că f şi g sunt ambele discontinue la dreapta ı̂n x. Atunci alegem o diviziune
cu normă oricât de mică ı̂n care x şi x cu |g(x) − g(x)| ≥ ε să fie puncte ale diviziunii şi
alegem Ξ′ , Ξ′′ care să difere doar prin punctele intermediare din [x, x]: pentru Ξ′ luăm un
ξ ∈ (x, x) cu |f (ξ) − f (x)| ≥ ε iar pentru Ξ′′ luăm chiar punctul x. Atunci
|Sg (f, ∆, Ξ′ ) − Sg (f, ∆, Ξ′′ )| = |f (ξ) − f (x)| |g(x) − g(x)| ≥ ε2 ,
deci condiţia Cauchy nu are loc. Procedăm similar dacă ambele funcţii sunt discontinue
la stânga ı̂n x.
În final, luăm cazul ı̂n care f e discontinuă doar la stânga ı̂n x, iar g discontinuă doar
la dreapta ı̂n x. Alegem o diviziune cu normă oricât de mică cu două puncte consecutive
x′ , x′′ astfel ı̂ncât x′ < x < x′′ şi |f (x′ ) − f (x)| ≥ ε şi |g(x′′ ) − g(x)| ≥ ε. Din continuitatea
lui g la dreapta lui x, putem selecta x′ cu |g(x′ ) − g(x)| ≤ ε/2, deci |g(x′′ ) − g(x′ )| ≥ ε/2.
Acum cu alegere evidentă sistemelor de puncte intermediare avem
|Sg (f, ∆, Ξ′ ) − Sg (f, ∆, Ξ′′ )| = |f (x′ ) − f (x)| |g(x′′ ) − g(x′ )| ≥ ε2 /2
şi este din nou contrazisă condiţia Cauchy. □
Dacă g este monotonă, atunci se poate demonstra un criteriu de tip Riemann. Sumele
Darboux au, ı̂n cazul integralei Riemann-Stieltjes, forma celor din cazul integralei Rie-
mann cu ı̂nlocuirea ce se operează şi ı̂n cazul sumelor Riemann-Stieltjes.
Teorema 5.4.5 (criteriul de integrabilitate de tip Riemann) Presupunem că g e

monotonă, iar f este mărginită. Atunci f ∈ RS g ([a, b]) dacă şi numai dacă
lim (Sg (f, ∆) − sg (f, ∆)) = 0.

∥∆∥→0
Demonstraţie. Similar cu cazul integralei Riemann. □
Teorema 5.4.6 Dacă f este continuă şi g este monotonă, atunci f ∈ RS g ([a, b]).
Demonstraţie. Ca şi ı̂n cazul demonstraţiei integrabilităţii Riemann a funcţiilor continue
se aplică Teoremele lui Weierstrass şi Cantor. □
Teorema 5.4.7 (de reversibilitate) Dacă f ∈ RS g ([a, b]) atunci g ∈ RS f ([a, b]) şi
Z b Z b
b
f (x)dg(x) = f (x)g(x) a − g(x)df (x).
a a
Demonstraţie. Se arată prin calcul direct că dacă ∆ ∈ D([a, b]) şi Ξ este un sistem de
puncte intermediare asociat, atunci
Sf (g, ∆, Ξ) = f (b)g(b) − f (a)g(a) − f (b) (g(b) − g(ξn )) − f (a) (g(ξ1 ) − g(a))

n−1
X
− f (xi ) (g(ξi+1 ) − g(ξi ))
i=1
= f (b)g(b) − f (a)g(a) − Sg (f, ∆′ , Ξ′ ),
unde ∆′ este diviziunea formată de {a}∪Ξ∪{b} cu punctele intermediare date de punctele

diviziunii ∆. Atunci ∥∆′ ∥ → 0 pentru ∥∆∥ → 0 şi deci există şi este finită
Z b
lim Sf (g, ∆, Ξ) = f (b)g(b) − f (a)g(a) − f (x)dg(x),
∥∆∥→0 a
ceea ce reprezintă exact concluzia. □
Exemplul 5.4.8 Fie f, g : 0, π2 → R, f (x) = x2 şi

sin x π

x
, dacă x ∈ 0, 2
g(x) =
1, dacă x = 0.
Dorim să justificăm existenţa integralei

Z π
2
f (x)dg(x)
0
şi să o calculăm ı̂n două moduri. Rπ

Funcţia f este de clasă C 1 , iar g este continuă, deci există 02 g(x)df (x) şi, ı̂n acord
cu teorema anterioră, există şi integrala de mai sus şi
Z π π
Z π
2 2
f (x)dg(x) = f (x)g(x) 0 −
2
g(x)df (x)
0 0
Z π Z π
π 2 π 2
= −2 xg(x)dx = − 2 sin xdx
2 0 2 0
π
= − 2.
2
Integrala se mai poate calcula şi direct cu Teorema de reducere dacă se verifică ipotezele
asupra lui g. Se arată că g este derivabilă cu derivata continuă, deci
Z π Z π Z π
2 x cos x − sin x π
2 2 2
f (x)dg(x) = x 2
dx = (x cos x − sin x)dx = − 2.
0 0 x 0 2
Teorema 5.4.9 (proprietăţi ale integralei Riemann-Stieltjes) (i) Dacă funcţiile
f1 , f2 ∈ RS g ([a, b]), atunci pentru orice α, β ∈ R,
αf1 + βf2 ∈ RS g ([a, b])

şi Z b Z b Z b
(αf1 (x) + βf2 (x))dg(x) = α f1 (x)dg(x) + β f2 (x)dg(x);
a a a
(ii) dacă f ∈ RS g1 ([a, b]) şi f ∈ RS g2 ([a, b]), atunci pentru orice α, β ∈ R, f ∈
RS αg1 +βg2 ([a, b]) şi
Z b Z b Z b
f (x)d (αg1 (x) + βg2 (x)) = α f (x)dg1 (x) + β f (x)dg2 (x);
a a a
(iii) fie c ∈ (a, b). Dacă f ∈ RS g ([a, b]), atunci f ∈ RS g ([a, c]) şi f ∈ RS g ([c, b]) şi
Z b Z c Z b
f (x)dg(x) = f (x)dg(x) + f (x)dg(x).
a a c
Demonstraţie. Implicaţiile sunt relativ simple şi necesită aplicarea directă a definiţiilor
sau a criteriilor de integrabilitate, ca ı̂n cazul integralei Riemann. □
În cazul integralei Riemann-Stieltjes nu este valabilă proprietatea integrabilităţii pe

porţiuni. De exemplu, funcţia f : [0, 2] → R,

0, dacă x ∈ [0, 1)
f (x) =
1, dacă x ∈ [1, 2],
nu este Riemann-Stieltjes integrabilă pe [0, 2] ı̂n raport cu g : [0, 2] → R,

0, dacă x ∈ [0, 1]
g(x) =
1, dacă x ∈ (1, 2],
pentru că x = 1 este punct comun de discontinuitate. În schimb, f ∈ RS g ([0, 1]) (pentru
că f este integrabilă Riemann şi g este constantă) şi f ∈ RS g ([1, 2]) (pentru că f este
continuă şi g este monotonă).
Are loc rezultatul următor.
Teorema 5.4.10 Dacă c ∈ (a, b), f ∈ RS g ([a, c]) şi f ∈ RS g ([c, b]) iar c este punct
de continuitate pentru una dintre funcţii şi cealaltă este mărginită pe o vecinătate a sa
(ı̂n particular dacă c este punct comun de continuitate pentru cele două funcţii), atunci
f ∈ RS g ([a, b]) şi are loc formula de aditivitate a integralei ı̂n raport cu intevalul.
Demonstraţie. Folosim argumente similare celor din demonstraţia Teoremei 5.2.7 (ii).
Fie ∆ ∈ D([a, b]) şi Ξ un sistem de puncte intermediare. Dacă punctul c este punct al
diviziunii ∆, atunci ∆ se compune din două diviziuni ∆1 ∈ D([a, c]) şi ∆2 ∈ D([c, b]) şi
similar pentru sistemul de puncte intermediare, deci
Sg (f, ∆, Ξ) = Sg (f, ∆1 , Ξ1 ) + Sg (f, ∆2 , Ξ2 ).
Cum ∥∆∥ = max{∥∆1 ∥ , ∥∆2 ∥}, ∥∆∥ → 0 dacă şi numai dacă ∥∆1 ∥ → 0 şi ∥∆2 ∥ → 0.
Deducem ambele concluzii.
Considerăm acum cazul ı̂n care c nu este punct al diviziunii ∆, i.e., există i ∈ 1, n
cu c ∈ (xi−1 , xi ). Notăm ∆ ¯ = ∆ ∪ {c} şi modificăm sistemul de puncte intermediare
Ξ eliminând punctul ξi şi adăugând punctul c ı̂n ambele subintervale create ı̂n acest fel
¯ cu Ξ̄. Atât ∆
(c ∈ (xi−1 , c], c ∈ [c, xi )). Notăm noul sistem, corespunzător lui ∆ ¯ cât şi Ξ̄
pot fi descompuse ca ı̂n cazul precedent. Cum
f (ξi )(g(xi ) − g(xi−1 )) = f (c)(g(xi ) − g(xi−1 )) + (f (ξi ) − f (c))(g(xi ) − g(xi−1 ))

= f (c)(g(c) − g(xi−1 )) + f (c)(g(xi ) − g(c))
+ (f (ξi ) − f (c))(g(xi ) − g(xi−1 )),
deducem
¯ Ξ̄) + (f (ξi ) − f (c))(g(xi ) − g(xi−1 ))
Sg (f, ∆, Ξ) = Sg (f, ∆,
= Sg (f, ∆1 , Ξ1 ) + Sg (f, ∆2 , Ξ2 ) + (f (ξi ) − f (c))(g(xi ) − g(xi−1 )).
Termenul suplimentar care apare, (f (ξi ) − f (c))(g(xi ) − g(xi−1 )), poate fi făcut oricât de
mic pe baza normei diviziunii şi a ipotezelor ce asigură că una dintre funcţii este continuă
ı̂n c iar cealaltă este mărginită pe o vecinătate a acestui punct. Obţinem astfel concluziile.
□
Capitolul 6
Anexe
6.1 Elemente de logică matematică

În această secţiune reamintim unele elemente fundamentale de logică matematică. Pentru
ı̂nceput, recapitulăm Legile lui de Morgan: dacă p şi q sunt două propoziţii, ¬p notează
negaţia propoziţiei p, iar ”∧” şi ”∨” notează conjuncţia, respectiv disjuncţia propoziţiilor,
atunci:
¬(p ∧ q) ≡ (¬p) ∨ (¬q); ¬(p ∨ q) ≡ (¬p) ∧ (¬q)
(notaţia ≡ arată că două expresii propoziţionale sunt echivalente logic).
Dacă p şi q sunt două propoziţii, implicaţia p → q este propoziţia (¬p) ∨ q. Implicaţia
p → q este falsă dacă şi numai dacă p este adevărată şi q falsă. Propoziţia p se numeşte
ipoteză (premisă), iar propoziţia q se numeşte concluzie.
Negaţia implicaţiei p → q este propoziţia p ∧ (¬q).
Propoziţia p → q poate fi citită şi astfel:
• dacă p, atunci q;
• ı̂n ipoteza p are loc q;
• p este o condiţie suficientă pentru q;
• q este o condiţie necesară pentru p.
Date două propoziţii p şi q, echivalenţa p ↔ q este propoziţia (p → q) ∧ (q → p).

Propoziţia p ↔ q poate fi citită şi astfel:
• p dacă şi numai dacă q;
• p este o condiţie necesară şi suficientă pentru q;
• o condiţie necesară şi suficientă pentru p este q.
137
138 Capitolul 6. Anexe
Reamintim că ∃ notează cuantificatorul existenţial, iar ∀, cuantificatorul universal.

Dacă M este o mulţime, citim ∃x ∈ M astfel: ”există un/măcar pentru un/cel puţin
pentru un x ∈ M ”; citim ∀x ∈ M astfel: ”oricare ar fi/pentru orice/pentru toţi x ∈ M ”.
Cuantificatorul existenţial se neagă prin cel universal, iar cuantificatorul universal,
prin cel existenţial. Cu alte cuvinte, regula de negaţie pentru o propoziţie existenţială
este:
¬((∃x ∈ M )p(x)) ≡ (∀x ∈ M )(¬p(x)),
iar regula de negaţie pentru o propoziţie universală,
¬((∀x ∈ M )p(x)) ≡ (∃x ∈ M )(¬p(x)).
Cuantificatorii de acelaşi fel pot fi permutaţi, dar nu putem permuta ∃ şi ∀. De exemplu,
propoziţiile (∃x ∈ R)(∀y ∈ R)(x + y = 0) (există x ∈ R astfel ı̂ncât pentru orice y ∈ R
are loc x + y = 0) şi (∀y ∈ R)(∃x ∈ R)(x + y = 0) (pentru orice y ∈ R există x ∈ R astfel
ı̂ncât are loc x + y = 0) nu au aceeaşi valoare de adevăr: prima este falsă (luând, pe rând,
y = 0 şi y = 1, obţinem x = 0 şi x + 1 = 0, care nu pot avea loc simultan), iar a doua,
adevărată ((∀y ∈ R)(∃x = −y ∈ R)(x + y = 0)).
Putem distribui ∀ peste ∧, dar nu peste ∨; putem distribui ∃ peste ∨, dar nu peste ∧.
Fie p → q o teoremă, adică o propoziţie adevărată, care a fost dedusă din axiome
(propoziţii acceptate drept adevărate, fără demonstraţie) şi din alte teoreme. Să numim
p → q teoremă directă. Propoziţia q → p se numeşte reciprocă. Propoziţia ¬p → ¬q se
numeşte contrara directei. Propoziţia ¬q → ¬p se numeşte contrara reciprocei. Se arată
(folosind tabele de adevăr) că
p → q ≡ ¬q → ¬p (directa este logic echivalentă cu contrara reciprocei);
¬p → ¬q ≡ q → p (contrara directei este logic echivalentă cu reciproca).
În general, directa nu implică reciproca şi reciproca nu implică directa.
O teoremă poate fi demonstrată direct (pornind de la ipoteză, obţinem concluzia) sau
indirect. Demonstraţii indirecte sunt:
• demonstraţia prin contrapoziţie, bazată pe echivalenţa logică p → q ≡ ¬q → ¬p
(ı̂n loc să arătăm că ipoteza implică concluzia, demonstrăm că negaţia concluziei
implică negaţia ipotezei);
• demonstraţia prin reducere la absurd, bazată pe echivalenţa logică
¬(p → q) ≡ p ∧ ¬q.
În acest caz arătăm că din ipoteza teoremei şi negaţia concluziei rezultă o contradicţie
(adică o propoziţie de forma r ∧ (¬r)); prin urmare, p ∧ ¬q este falsă, echivalent,
¬(p → q) este falsă, deci p → q este adevărată.
Observaţia 6.1.1 Fie E şi F expresii. Dacă expresia E → F este adevărată, indiferent
de valorile de adevăr ale variabilelor propoziţionale (o astfel de expresie se numeşte tau-
tologie), atunci scriem E ⇒ F . Dacă expresia E ↔ F este o tautologie, atunci scriem
E ⇔ F . Evident, E ⇔ F ı̂nseamnă E ⇒ F şi F ⇒ E, motiv pentru care este bine să
fim atenţi când folosim ⇔ şi când folosim ⇒.
6.2. Formule de calcul prescurtat 139
6.2 Formule de calcul prescurtat

Au loc următoarele formule de calcul, foarte utile ı̂n practică:
• (a + b)2 = a2 + 2ab + b2 , ∀a, b ∈ R;
– ı̂n particular, (a + 1)2 = a2 + 2a + 1, ∀a ∈ R;
• (a − b)2 = a2 − 2ab + b2 , ∀a, b ∈ R;
– ı̂n particular, (a + 1)2 = a2 − 2a + 1, ∀a ∈ R;
• (a + b)3 = a3 + 3a2 b + 3ab2 + b3 , ∀a, b ∈ R;
– ı̂n particular, (a + 1)3 = a3 + 3a2 + 3a + 1, ∀a ∈ R;
• (a − b)3 = a3 − 3a2 b + 3ab2 − b3 , ∀a, b ∈ R;
– ı̂n particular, (a − 1)3 = a3 − 3a2 + 3a − 1, ∀a ∈ R;
• a2 − b2 = (a − b)(a + b), ∀a, b ∈ R;
• a3 − b3 = (a − b)(a2 + ab + b2 ), ∀a, b ∈ R;
– ı̂n particular, a3 − 1 = (a − 1)(a2 + a + 1), ∀a ∈ R;
• a3 + b3 = (a + b)(a2 − ab + b2 ), ∀a, b ∈ R;
– ı̂n particular, a3 + 1 = (a + 1)(a2 − a + 1), ∀a ∈ R;
• an −bn = (a−b)(an−1 +an−2 b+an−3 b2 +· · ·+abn−2 +bn−1 ), ∀n ∈ N, n ≥ 2, ∀a, b ∈ R;
• a2k+1 +b2k+1 = (a+b)(a2k −a2k−1 b+a2k−2 b2 −· · ·−ab2k−1 +b2k ), ∀k ∈ N∗ , ∀a, b ∈ R;

n(n + 1)
• 1 + 2 + ··· + n = , ∀n ∈ N∗ ;
2
n(n + 1)(2n + 1)
• 12 + 22 + · · · + n2 = , ∀n ∈ N∗ ;
6
2
n(n + 1)
• 13 + 23 + · · · + n3 = , ∀n ∈ N∗ .
2
6.3 Funcţii numerice – elemente de bază

Având introdusă noţiunea de funcţie, precum şi construcţia mulţimii numerelor reale,
putem vorbi despre funcţii definite pe o submulţime a lui R cu valori ı̂n R. Aceste funcţii
vor fi numite numerice. Trecem ı̂n revistă câteva clase de astfel de funcţii şi câteva exemple
importante.
Funcţii pare, funcţii impare

Fie D ⊂ R o mulţime simetrică ı̂n raport cu originea (i.e., x ∈ D ⇔ −x ∈ D) şi
f : D → R.
• f se numeşte pară dacă f (−x) = f (x) pentru orice x ∈ D. Cum pentru o funcţie
pară (a, b) ∈ gr f dacă şi numai dacă (−a, b) ∈ gr f deducem că graficul unei funcţii
pare este simetric faţă de axa Oy. Exemplificăm cu graficul funcţiei f : R → R,
f (x) = x2 (Figura 6.1; unitatea de măsură pe cele două axe este aceeaşi, o convenţie
care, din motive de vizualizare, va fi de mai multe ori ı̂ncălcată).
• f se numeşte impară dacă f (−x) = −f (x) pentru orice x ∈ D. Cum pentru o funcţie
impară (a, b) ∈ gr f dacă şi numai dacă (−a, −b) ∈ gr f, deducem ca graficul unei
funcţii impare este simetric faţă de originea O a sistemului de axe. Dacă 0 ∈ D,
atunci f (0) = 0. Exemplificăm cu graficul funcţiei f : R → R, f (x) = x3 (Figura
6.2).
Avem următoarele proprietăţi de stabilitate a noţiunilor de mai sus ı̂n raport cu ope-
raţiile uzuale pentru funcţii având acelaşi domeniu de definiţie (verificările sunt imediate):
• suma şi produsul a două funcţii pare sunt funcţii pare;
• suma a două funcţii impare este o funcţie impară;
• produsul a două funcţii impare este o funcţie pară;
• produsul dintre o funcţie pară şi una impară este o funcţie impară.
Figura 6.1: f (x) = x2

6.3. Funcţii numerice – elemente de bază 141
Figura 6.2: f (x) = x3
Dacă f, g : R → R, atunci compunerea f ◦ g este o funcţie pară dacă ambele funcţii

sunt pare sau ambele sunt impare şi impară dacă una dintre funcţii este pară şi cealaltă
impară.
Funcţii periodice
Fie f : ∅ ≠ D ⊂ R → R şi T ̸= 0. Funcţia f se numeşte periodică de perioadă T
dacă pentru orice x ∈ D avem x ± T ∈ D şi f (x + T ) = f (x). Se observă uşor că dacă
T este perioadă, atunci şi nT este perioadă pentru orice n ∈ Z∗ . Dacă există cea mai
mică perioadă pozitivă, atunci aceasta se numeşte perioada principală a funcţiei. Pentru
o funcţie periodică cu perioada principală T este suficient ca studiul să se facă pe un
interval de lungime T.
Funcţii monotone
Fie f : ∅ =
̸ D ⊂ R → R. Funcţia f se numeşte:
• monoton crescătoare pe mulţimea D dacă pentru orice x1 , x2 ∈ D, x1 ≤ x2 are loc

f (x1 ) ≤ f (x2 );
• strict crescătoare pe mulţimea D dacă pentru orice x1 , x2 ∈ D, x1 < x2 are loc
f (x1 ) < f (x2 );
• monoton descrescătoare pe mulţimea D dacă pentru orice x1 , x2 ∈ D, x1 ≤ x2 are
loc f (x1 ) ≥ f (x2 );
• strict descrescătoare pe mulţimea D dacă pentru orice x1 , x2 ∈ D, x1 ≤ x2 are loc
f (x1 ) > f (x2 );
• monotonă pe mulţimea D dacă este monoton crescătoare sau monoton descrescătoare;
• strict monotonă pe mulţimea D dacă este strict crescătoare sau strict descrescătoare.
Dacă f, g : R → R. atunci compunerea f ◦ g este o funcţie (strict) crescătoare dacă

cele două funcţii au aceeaşi monotonie (strictă) şi (strict) descrescătoare dacă cele două
funcţii au monotonii (stricte) diferite.
Functii mărginite
Fie f : ∅ =
̸ D ⊂ R → R. Funcţia f se numeşte:
• mărginită superior dacă mulţimea f (D) este majorată;
• mărginită inferior dacă mulţimea f (D) este minorată;
• mărginită dacă mulţimea f (D) este atât majorată, cât şi minorată.
Functii injective, surjective, bijective

Definiţiile sunt aceleaşi din cazul general. Pentru o funcţie f : R → R avem următoarele
interpretări geometrice ale celor trei noţiuni.
• f este injectivă dacă şi numai dacă orice paralelă la axa Ox intersectează graficul
lui f cel mult ı̂ntr-un punct;
• f este surjectivă dacă şi numai dacă orice paralelă la axa Ox intersectează graficul
lui f cel puţin ı̂ntr-un punct;
• f este bijectivă dacă şi numai dacă orice paralelă la axa Ox intersectează graficul
lui f exact ı̂ntr-un punct.
Dacă f : D ⊂ R →E ⊂ R este bijectivă, atunci graficul inversei f −1 : E → D este

simetricul graficului lui f faţă de prima bisectoare.
Funcţii uzuale (elementare)

Trecem ı̂n revistă câteva funcţii numerice uzuale (şi) prin prisma proprietăţilor de mai
sus.
• Funcţii constante. Se numeşte funcţie constantă o funcţie f : A ⊂ R → R de forma
f (x) = c,
unde c ∈ R. Este evident că o astfel de funcţie nu este injectivă dacă A are cel
puţin două elemente şi nici surjectivă. Graficul său este situat pe dreapta paralelă
cu Ox dusă prin punctul (0, c). În plus, această funcţie este atât crescătoare, cât şi
descrescătoare.
• Funcţii polinomiale. Se numeşte funcţie polinomială o funcţie f : R → R de forma
f (x) = an xn + an−1 xn−1 + ... + a1 x + a0 ,
unde n ∈ N∗ , a0 , a1 , ..., an ∈ R şi an ̸= 0. Cazuri particulare remarcabile:

Figura 6.3: f (x) = 2x + 1
1. funcţii de gradul I: f : R → R, f (x) = ax + b, unde a, b ∈ R, a ̸= 0. O astfel

de funcţie este bijectivă şi, ı̂n plus, dacă a > 0 este strict crescătoare, iar dacă
a < 0 este strict descrescătoare. Graficul său este o dreaptă, ca ı̂n exemplul
din Figura 6.3.
Avem, de asemenea:

 − sgn a, dacă x < − ab
sgn(ax + b) = 0, dacă x = − ab
sgn a, dacă x > − ab .

2. funcţii de gradul al II-lea: f : R → R, f (x) = ax2 + bx + c, unde a, b, c ∈

R, a ̸= 0. O astfel de funcţie nu este nici injectivă, nici surjectivă. Dacă
b

a > 0, atunci f este strict descrescătoare pe intervalul −∞, − 2a şi strict
b

crescătoare pe − 2a , ∞ . Dacă a < 0, atunci f beste strict crescătoare pe inter-
b
valul −∞, − 2a şistrict descrescătoare pe − 2a , ∞ . Graficul este o parabolă
b ∆
de vârf − 2a , − 4a cu ramurile orientate ı̂n sus dacă a > 0 (Figura 6.4) şi
ı̂n jos dacă a < 0 (Figura 6.5), unde, ca de obicei, ∆ := b2 − 4ac notează
discriminantul ecuaţiei algebrice asociate (i.e., ax2 + bx + c = 0).
Semnul funcţiei este:
Figura 6.4: f (x) = x2 − x − 2

Figura 6.5: f (x) = −x2 − x + 6
– dacă ∆ < 0, sgn(ax2 + bx + c) = sgn(a) pentru orice x ∈ R

– dacă ∆ = 0,
b

2 sgn(a), dacă x ∈ R \ { − 2a }
sgn(ax + bx + c) = b
0, dacă x = − 2a .
– dacă ∆ > 0,

 sgn(a), dacă x ∈ (−∞, x1 ) ∪ (x2 , +∞) ,
sgn(ax2 + bx + c) = 0, dacă x ∈ {x1 , x2 }
− sgn(a), dacă x ∈ (x1 , x2 ),

√
−b± ∆
unde x1 , x2 sunt cele două rădăcini reale distincte, 2a
, ordonate crescător,
ale ecuaţiei ax2 + bx + c = 0.
• Funcţii raţionale. Se numeşte funcţie raţională o funcţie f : D ⊂ R → R de forma

p(x)
f (x) = ,
q(x)
pentru orice x ∈ D, unde p, q sunt funcţii polinomiale, iar D = {x ∈ R | q(x) ̸= 0}.
• Funcţia exponenţială. Se numeşte funcţie exponenţială o funcţie f : R → (0, +∞)

de forma
f (x) = ax ,
unde a > 0, a ̸= 1.
Graficul unei asemenea funcţii este diferit (ca orientare) după cum a este subunitar
sau supraunitar. Pentru a > 1, graficul are dreapta y = 0 asimptotă orizontală la
−∞, iar pentru a ∈ (0, 1), graficul are dreapta y = 0 asimptotă orizontală la +∞.
Exemplificăm (Figurile 6.6 şi 6.7).
Orice funcţie exponenţială este bijectivă. Dacă a ∈ (0, 1), funcţia este strict des-
crescătoare, iar dacă a ∈ (1, ∞), funcţia este strict crescătoare.
Figura 6.6: f (x) = 3x
1 x

Figura 6.7: f (x) = 3
• Funcţia logaritm. Se numeşte funcţie logaritmică o funcţie care este inversa unei
funcţii exponenţiale, deci o funcţie f : (0, +∞) → R de forma
f (x) = loga x,
unde a > 0, a ̸= 1. Din nou, reprezentarea grafică depinde de poziţia lui a faţă de
1. Dreapta x = 0 este asimptotă verticală la dreapta. A se vedea Figurile 6.8 şi 6.9.
Orice funcţie logaritmică este bijectivă. Dacă a ∈ (0, 1), funcţia este strict descres-
cătoare, iar dacă a ∈ (1, ∞), funcţia este strict crescătoare.
• Funcţiile trigonometrice. Funcţiile trigonometrice cele mai importante sunt sinus,
Figura 6.8: f (x) = log3 x

Figura 6.9: f (x) = log 1 x

3
cosinus, tangentă, cotangentă, arcsinus, arccosinus, arctangentă, arccotangentă.

Funcţiile sin şi cos sunt definite pe R şi iau valori ı̂n intevalul [−1, 1]. Graficele
sunt mai jos (Figurile 6.10 şi 6.11).
Figura 6.10: f (x) = sin x
Figura 6.11: f (x) = cos x
Este clar că ambele funcţii sunt surjective (dacă considerăm codomeniul ca fiind
intervalul [−1, 1]), dar niciuna nu este injectivă. De altfel, ambele sunt funcţii
periodice de perioadă principală 2π.
Funcţia sin restrânsă la intervalul [−π/2, π/2] şi luând valori ı̂n intervalul [−1, 1]
este o bijecţie, iar inversa sa este funcţia arcsin : [−1, 1] → [−π/2, π/2], care este o
funcţie bijectivă, strict crescătoare, având graficul din Figura 6.12.
Figura 6.12: f (x) = arcsin x
Funcţia cos restrânsă la intervalul [0, π] şi luând valori ı̂n intervalul [−1, 1] este
o bijecţie, iar inversa sa este funcţia arccos : [−1, 1] → [0, π], care este o funcţie
bijectivă, strict descrescătoare, având graficul din Figura 6.13.
Figura 6.13: f (x) = arccos x
Funcţia tangentă tg : D → R unde D := R \ {(2k + 1) π2 | k ∈ Z} este definită prin

sin x
legea tg x = cos x
. Dreptele de forma x = (2k + 1) π2 , unde k ∈ Z, sunt asimptote
verticale. Graficul său este reprezentat in Figura 6.14.
Figura 6.14: f (x) = tg x
Funcţia tangentă este periodică şi perioada sa principală este π.

Funcţia cotangentă ctg : D1 → R unde D1 := R \ {kπ | k ∈ Z} este definită prin
cos x
legea ctg x = sin x
. De fapt, π
ctg x = tg −x
2
pentru orice x ∈ D1 , deci şi ctg este periodică de perioadă principală π. Dreptele
de forma x = kπ, unde k ∈ Z, sunt asimptote verticale. Graficul său este redat ı̂n
Figura 6.15.
Figura 6.15: f (x) = ctg x
Funcţia tg restrânsă la intervalul (−π/2, π/2) şi luând valori ı̂n R este o bijecţie, iar
inversa sa este funcţia arctg : R → (−π/2, π/2), care este o funcţie bijectivă, strict
crescătoare, având dreapta y = π2 asimptotă orizontală la +∞ şi dreapta y = − π2
asimptotă orizontală la −∞. Graficul este reprezentat ı̂n Figura 6.16.
Funcţia ctg restrânsă la intervalul (0, π) şi luând valori ı̂n R este o bijecţie, iar inversa
sa este funcţia arcctg : R → (0, π), care este o funcţie bijectivă, strict descrescătoare.
Dreapta y = 0 este asimptotă orizontală la +∞, iar y = π este asimptotă orizontală
la −∞. Graficul este redat ı̂n Figura 6.17.
Figura 6.16: f (x) = arctg x Figura 6.17: f (x) = arcctg x

6.4. Formule trigonometrice 149
6.4 Formule trigonometrice

• sin2 x + cos2 x = 1, ∀x ∈ R;

kπ
• tg x ctg x = 1, ∀x ∈ R \ , k∈Z ;
2
• sin(−x) = − sin x, cos(−x) = cos x, ∀x ∈ R;
π
• sin ± x = cos x, sin(π − x) = sin x, sin(π + x) = − sin x, ∀x ∈ R;
2
π π
• cos − x = sin x, cos + x = − sin x, cos(π ± x) = − cos x, ∀x ∈ R;
2 2
π π
• tg − x = ctg x, tg + x = − ctg x, ∀x ∈ R \ {kπ, k ∈ Z};
2 2
π π
(2k + 1)π
• ctg − x = tg x, ctg + x = − tg x, ∀x ∈ R \ , k∈Z ;
2 2 2
• sin(x + y) = sin x cos y + sin y cos x, ∀x, y ∈ R;
• sin(x − y) = sin x cos y − sin y cos x, ∀x, y ∈ R;
• cos(x + y) = cos x cos y − sin x sin y, ∀x, y ∈ R;
• cos(x − y) = cos x cos y + sin x sin y, ∀x, y ∈ R;

tg x + tg y (2k + 1)π
• tg(x + y) = , ∀x, y ∈ R \ , k∈Z ,
1 −tg x tg y 2
(2k + 1)π
cu x + y ∈ R \ , k∈Z ;
2

tg x − tg y (2k + 1)π
• tg(x − y) = , ∀x, y ∈ R \ , k∈Z ,
1 +tg x tg y 2
(2k + 1)π
cu x − y ∈ R \ , k∈Z ;
2
ctg x ctg y − 1
• ctg(x + y) = , ∀x, y ∈ R \ {kπ, k ∈ Z}, cu x + y ∈ R \ {kπ, k ∈ Z};
ctg x + ctg y
ctg x ctg y + 1
• ctg(x − y) = , ∀x, y ∈ R \ {kπ, k ∈ Z}, cu x − y ∈ R \ {kπ, k ∈ Z};
ctg y − ctg x
• sin 2x = 2 sin x cos x, ∀x ∈ R;
• cos 2x = cos2 x − sin2 x = 2 cos2 x − 1 = 1 − 2 sin2 x, ∀x ∈ R;

1 + cos 2x 1 − cos 2x
• cos2 x = , sin2 x = , ∀x ∈ R;
2 2

2 tg x (2k + 1)π (2k + 1)π
• tg 2x = , ∀x ∈ R \ , , k∈Z ;
1 − tg2 x 2 4
ctg2 x − 1

kπ
• ctg 2x = , ∀x ∈ R \ , k∈Z ;
2 ctg x 2

1 − cos 2x (2k + 1)π
• tg x =
2
, ∀x ∈ R \ , k∈Z ;
1 + cos 2x 2
1 + cos 2x
• ctg2 x = , ∀x ∈ R \ {kπ, k ∈ Z};
1 − cos 2x

sin 2x 1 − cos 2x kπ
• tg x = = , ∀x ∈ R \ , k∈Z ;
1 + cos 2x sin 2x 2

sin 2x 1 + cos 2x kπ
• ctg x = = , ∀x ∈ R \ , k∈Z ;
1 − cos 2x sin 2x 2
• sin 3x = 3 sin x − 4 sin3 x, ∀x ∈ R;
• cos 3x = 4 cos3 x − 3 cos x, ∀x ∈ R;

x+y x−y
• sin x + sin y = 2 sin cos , ∀x, y ∈ R;
2 2
x−y x+y
• sin x − sin y = 2 sin cos , ∀x, y ∈ R;
2 2
x+y x−y
• cos x + cos y = 2 cos cos , ∀x, y ∈ R;
2 2
x+y y−x
• cos x − cos y = 2 sin sin , ∀x, y ∈ R;
2 2

sin(x + y) (2k + 1)π
• tg x + tg y = , ∀x, y ∈ R \ , k∈Z ;
cos x cos y 2

sin(x − y) (2k + 1)π
• tg x − tg y = , ∀x, y ∈ R \ , k∈Z ;
cos x cos y 2
sin(x + y)
• ctg x + ctg y = , ∀x, y ∈ R \ {kπ, k ∈ Z};
sin x sin y
sin(y − x)
• ctg x − ctg y = , ∀x, y ∈ R \ {kπ, k ∈ Z};
sin x sin y
1
• sin x sin y = [cos(x − y) − cos(x + y)], ∀x, y ∈ R;
2
1
• cos x cos y = [cos(x − y) + cos(x + y)], ∀x, y ∈ R;
2
6.4. Formule trigonometrice 151
1
• sin x cos y = [sin(x + y) + sin(x − y)], ∀x, y ∈ R;
2
π
• arcsin x + arccos x = , ∀x ∈ [−1, 1];
2
π
• arctg x + arcctg x = , ∀x ∈ R;
2
• sin(arcsin x) = x, ∀x ∈ [−1, 1]; cos(arccos x) = x, ∀x ∈ [−1, 1];
h π πi
• arcsin(sin x) = x, ∀x ∈ − , ; arccos(cos x) = x, ∀x ∈ [0, π] ;
2 2
• tg(arctg x) = x, ∀x ∈ R; ctg(arcctg x) = x, ∀x ∈ R;
π π
• arctg(tg x) = x, ∀x ∈ − , ; arcctg(ctg x) = x, ∀x ∈ (0, π) ;
2 2
√
√ x 1 − x2
• arcsin x = arccos 1 − x = arctg √
2 = arcctg , ∀x ∈ (0, 1);
1 − x2 x
√
√ 1 − x2 x
• arccos x = arcsin 1 − x = arctg
2 = arcctg √ , ∀x ∈ (0, 1);
x 1 − x2
x 1 1
• arctg x = arcsin √ = arccos √ = arcctg , ∀x ∈ (0, ∞);
1+x 2 1+x 2 x
1 x 1
• arcctg x = arcsin √ = arccos √ = arctg , ∀x ∈ (0, ∞).
1 + x2 1 + x2 x
Ecuaţii trigonometrice elementare:
sin x = a, |a| ≤ 1 ⇔ x = (−1)k arcsin a + kπ, k ∈ Z;

cos x = a, |a| ≤ 1 ⇔ x = ± arccos a + 2kπ, k ∈ Z;
tg x = a, a ∈ R ⇔ x = arctg a + kπ, k ∈ Z;
ctg x = a, a ∈ R ⇔ x = arcctg a + kπ, k ∈ Z,
6.5 Limite fundamentale de şiruri şi de funcţii

Reamintim unele limite fundamentale pentru şiruri numerice a căror demonstraţie se
bazează tocmai pe rezultatele parcurse ı̂n Capitolul 2.
• Fie P (n) = ap np + ap−1 np−1 + ... + a1 n + a0 , Q(n) = bs ns + bs−1 ns−1 + ... + b1 n + b0 ,

unde p, s ∈ N, ai , bj ∈ R, ∀i = 1, p, ∀j = 1, s, ap ̸= 0, bs ̸= 0. Atunci

+∞ · sgn(ap ), dacă p ̸= 0;
lim P (n) =
a0 , dacă p = 0.
şi 
0, dacă s > p
P (n)  ap
lim = , dacă s = p
Q(n)  bs
+∞ · sgn( absp ), dacă s < p.
• Fie a ∈ R. Atunci 

 0, dacă a ∈ (−1, 1),
1, dacă a = 1,

lim an =

 +∞, dacă a > 1,
nu există, dacă a ≤ −1.

Este de remarcat că, totuşi, dacă a < −1, lim a1n = 0.

√
• lim n a = 1 pentru orice a > 0;
√
• lim n n = 1;
k
• lim nan = 0 pentru orice a cu |a| > 1 şi orice k ∈ R;
• lim lnnkn = 0, ∀k > 0;

n
• lim an! = 0, ∀a > 0.
În plus, pentru funcţii, au loc următoarele limite fundamentale ce se demonstrează pe

baza rezultatelor din Capitolul 3:
• lim ak xk + ak−1 xk−1 + · · · + a1 x + a0 = sgn (ak )· lim xk , unde k ∈ N∗ , ai ∈ R,

x→±∞ x→±∞
pentru 0 ≤ i ≤ k şi ak ̸= 0;

 0,

ak
dacă p > k
•
k
lim abkpxxp+a k−1 x
k−1 +···+a x+a
1 0
= bk
, dacă p = k
+b x p−1 +···+b x+b
x→±∞ p−1 1 0
ak
 sgn · lim xk−p , dacă p < k,

bp x→±∞
unde k, p ∈ N, ai , bj ∈ R, pentru 0 ≤ i ≤ k, 0 ≤ j ≤ p şi ak , bp ̸= 0;


 0, a ∈ (0, 1)
• lim a =
x
1, a=1 ;
x→∞
+∞, a > 1

6.5. Limite fundamentale de şiruri şi de funcţii 153
• lim (1 + x1 )x = e;
x→∞
1
• lim (1 + x) x = e;
x→0
• lim ln(1+x)
x
= 1;
x→0
x
• lim a x−1 = ln a, a > 0;
x→0
• lim sinx x = 1;
x→0
• lim tgxx = 1;
x→0
• lim arcsin
x
x
= 1;
x→0
• lim arctg
x
x
= 1;
x→0
• lim ln x = +∞; lim ln x = −∞;

x→∞ x↘0
• lim arctg x = π/2; lim arctg x = −π/2;

x→∞ x→−∞
• lim tg x = +∞; lim tg x = −∞;

x↗π/2 x↘π/2
• dacă a > 1, atunci lim loga x = +∞, lim loga x = −∞;

x→∞ x↘0
• dacă a ∈ (0, 1), atunci lim loga x = −∞, lim loga x = +∞;
x→∞ x↘0
• limln x
= 0, lim ln x
α = 0 (α > 0);
x→∞ x x→∞ x
• lim xα ln x = 0 (α > 0);

x↘0
xn
• lim x = 0 (n ∈ N, a > 1).
x→∞ a
6.6 Derivate
Table 6.1: Tabelul de derivare al funcţiilor elementare
f (x) f ′ (x) Domeniul de derivabilitate
1. c, c ∈ R constantă 0 R
2. xn , n ∈ N∗ nxn−1 R
3. xα , cu α ∈ R αxα−1 cel puţin (0, ∞)
4. ex ex R
5. ax , cu a ∈ (0, ∞) \ {1} ax ln a R
1
6. ln x (0, ∞)
x
1
7. loga x, cu a ∈ (0, ∞) \ {1} (0, ∞)
x ln a
8. sin x cos x R
9. cos x − sin x R
1 (2k + 1)π
10. tg x x ̸= ,k ∈ Z
cos2 x 2
1
11. ctg x − x ̸= kπ, k ∈ Z
sin2 x
6.6. Derivate 155
f (x) f ′ (x) Domeniul de derivabilitate
1
12. arcsin x √ (−1, 1)
1 − x2
1
13. arccos x −√ (−1, 1)
1 − x2
1
14. arctg x R
x2 +1
1
15. arcctg x − R
x2 + 1
Table 6.2: Tabelul de derivare al funcţiilor compuse

(u = u(x) este o funcţie)
Funcţia compusă Derivata Condiţii
1. un , n ∈ N∗ nun−1 u′
2. uα , cu α ∈ R αuα−1 u′ u>0
3. eu eu u′
4. ax , cu a ∈ (0, ∞) \ {1} au ln a · u′
u′
5. ln u u>0
u
Funcţia compusă Derivata Condiţii
u′
6. loga u, cu a ∈ (0, ∞) \ {1} u>0
u ln a
7. sin u u′ cos u
8. cos u −u′ sin u
u′
9. tg u cos u ̸= 0
cos2 u
u′
10. ctg u − sin u ̸= 0
sin2 u
u′
11. arcsin u √ u ∈ (−1, 1)
1 − u2
u′
12. arccos u −√ u ∈ (−1, 1)
1 − u2
u′
13. arctg u
u2 + 1
u′
14. arcctg u −
u2 + 1
Observaţia 6.6.1 Derivarea unei expresii de tipul f g se face astfel:

g ′ ′
(f g )′ = eln f = eg ln f = eg ln f · (g ln f )′
f′

′
g
= gf g−1 f ′ + (f g ln f ) g ′ .

= f · g ln f + g
f
Observaţia 6.6.2 Regula lui Leibniz de derivare multiplă a produsului a două funcţii (ce
se demonstrează prin inducţie) este următoarea: dacă m ∈ N∗ şi f, g sunt derivabile de
6.6. Derivate 157
m ori, atunci produsul f · g este o funcţie derivabilă de m ori şi

m m
(m)
X
k (k) (m−k)
X m!
(f · g) = Cm f g = f (k) g (m−k) .
k=0 k=0
k!(m − k)!
6.7 Reprezentarea grafică a funcţiilor

În această anexă descriem etapele realizării graficului unei funcţii definite pe o submulţime
a lui R cu valori ı̂n R.
I. Domeniul de studiu al funcţiei
I.1. Se află domeniul de studiu (sau domeniul maxim de definiţie) D al funcţiei, dacă
acesta nu este explicit precizat.
I.2. Se stabileşte dacă funcţia este pară/impară sau periodică.
Observaţia 6.7.1 (i) Pentru o funcţie pară sau impară studiem doar restricţia funcţiei
la D ∩ [0, ∞), deoarece dacă f este pară, atunci graficul ei este simetric faţă de axa
ordonatelor Oy, iar dacă f este impară, atunci graficul ei este simetric faţă de originea
O.
(ii) Dacă f este periodică, de perioadă principală T > 0, studiem doar restricţia lui
f la D ∩ [0, T ] (pentru că graficul funcţiei se repetă pe fiecare interval [kT, (k + 1)T ], cu
k ∈ Z). Dacă funcţia este, ı̂n plus, pară sau impară, studiem doar restricţia lui f la
D ∩ 0, T2 .
I.3. Se află intersecţiile graficului lui f cu axa Oy (punctul de coordonate (0, f (0))) şi cu
axa xx′ (rezolvând ecuaţia f (x) = 0);
I.4. Se determină asimptotele funcţiei (a se vedea Secţiunea ”Limite de funcţii”)
Observaţia 6.7.2 (i) Candidate pentru asimptote verticale sunt dreptele x = a, unde
a ∈ D′ sunt punctele ı̂n care f nu este definită (şi ı̂n vecinătatea cărora este nemărginită)
sau ı̂n care f are discontinuităţi de specia a doua.
(ii) Dacă f are asimptotă orizontală spre +∞ (respectiv, −∞), atunci nu are asimp-
totă oblică spre +∞ (respectiv, −∞).
(iii) În caz că f nu are asimptotă orizontală spre +∞ sau spre −∞, căutăm eventuale
asimptote oblice.
(iv) Pentru a pune problema existenţei unor eventuale asimptote orizontale/oblice spre
+∞ (respectiv, −∞) ale lui f , trebuie ca domeniul de studiu al funcţiei f să fie nemărginit
superior (respectiv, nemărginit inferior). De exemplu, o funcţie periodică nu are niciodată
asimptote orizontale sau oblice, pentru că domeniul său de studiu este mărginit.
II. Derivata ı̂ntâi

II.1. Se calculează f ′ şi se află domeniul ei maxim de definiţie D1 ⊂ D.
II.2. Se determină eventualele puncte de ı̂ntoarcere sau unghiulare definite mai jos.
Definiţia 6.7.3 (i) Punctul a ∈ D este punct de ı̂ntoarcere al graficului lui f dacă f este
continuă ı̂n a şi fd′ (a) = +∞, iar fs′ (a) = −∞ (sau invers).
(ii) Punctul a ∈ D este punct unghiular al graficului lui f dacă f este continuă ı̂n a şi
există ambele derivate laterale ale lui f ı̂n a, cel puţin una dintre ele fiind finită, dar f nu
este derivabilă ı̂n a (semitangentele la stânga şi la dreapta ı̂n a la graficul lui f formează
un unghi α ∈ (0, π)).
6.7. Reprezentarea grafică a funcţiilor 159
Observaţia 6.7.4 Evident, punctele de ı̂ntoarcere sau unghiulare ale graficului lui f se
caută ı̂n D \ D1 (mulţimea punctelor ı̂n care f este bine definită, dar nu derivabilă).
Aşadar, dacă f este derivabilă pe tot domeniul de studiu, vom sări această etapă.
p
Exemplul 6.7.5 (i) Pentru f : R → R, f (x) = 3 (x − 1)2 , punctul x = 1 este punct de
ı̂ntoarcere pentru că fs′ (1) = −∞, iar fd′ (1) = +∞ (Figura 6.18)
(ii) Pentru f : R → R,

1 − x2 , pentru x ∈ (−∞, 1]
f (x) =
ln x, pentru x ∈ (1, +∞),
punctul x = 1 este punct unghiular pentru că fs′ (1) = −2, iar fd′ (1) = 1 (Figura 6.19).
Figura 6.18: Punct de ı̂ntoarcere
Figura 6.19: Punct unghiular

II.3. Se rezolvă ecuaţia f ′ (x) = 0, obţinându-se astfel intervalele de monotonie şi punctele
critice ale funcţiei f (a se vedea consecinţele Teoremei lui Lagrange şi Teorema lui Fermat).
Toate informaţiile obţinute până ı̂n acest moment sunt trecute ı̂ntr-un tabel de variaţie
de forma următoare:
x
f (x)
f ′ (x)
Observaţia 6.7.6 (i) Pentru a determina punctele de extrem, se studiază punctele cri-
tice dar şi punctele de discontinuitate ale funcţiei din interiorul domeniului de definiţie,
capetele de interval ı̂nchis din domeniu.
(ii) Punctele ı̂n care funcţia nu este derivabilă, dar are derivate laterale diferite (ı̂n
particular, punctele de ı̂ntoarcere) sunt ı̂ntotdeauna puncte de extrem local.
III. Derivata a doua

Atunci când calculele o permit, pentru o reprezentare grafică mai fidelă se studiază şi
derivata a doua a funcţiei.
III.1. Se calculează funcţia f ′′ pe domeniul ei maxim de definiţie D2 ⊂ D1 ;
III.2. Se rezolvă ecuaţia f ′′ (x) = 0, ceea ce ne va furniza intervalele de convexitate a lui
f şi eventualele puncte de inflexiune, conform definiţiilor şi rezultatelor de mai jos.
Definiţia 6.7.7 Fie I ⊂ R un interval. O funcţie f : I → R se numeşte:

(i) convexă dacă
f (λx + (1 − λ)y) ≤ λf (x) + (1 − λ)f (y), ∀x, y ∈ I, ∀λ ∈ [0, 1];
(ii) strict convexă dacă
f (λx + (1 − λ)y) < λf (x) + (1 − λ)f (y), ∀x, y ∈ I, x ̸= y, ∀λ ∈ (0, 1);
(iii) concavă dacă funcţia −f este convexă;

(iv) strict concavă dacă funcţia −f este strict convexă.
Propoziţia 6.7.8 Dacă f ′′ > 0 pe un interval, atunci f este strict convexă pe acel inter-
val (graficul ,,ţine apa”, ca ı̂n cazul funcţiei din Figura 6.4). Dacă f ′′ < 0 pe un interval,
atunci f este strict concavă pe acel interval (graficul ,,nu ţine apa”, ca ı̂n cazul funcţiei
din Figura 6.5).
Definiţia 6.7.9 Fie I ⊂ R un interval şi f : I → R. Punctul a ∈ int I se numeşte punct

de inflexiune al funcţiei f dacă sunt ı̂ndeplinite următoarele condiţii
(a) f este continuă ı̂n a;
(b) f are derivată (finită sau infinită) ı̂n a;
(c) f ı̂şi schimbă convexitatea ı̂n a (adică există r > 0 astfel ı̂ncât [a − r, a + r] ⊂ I şi
f este convexă ı̂n unul din intervalele [a − r, a], [a, a + r] şi concavă ı̂n celălalt).
Observaţia 6.7.10 Într-un punct de inflexiune graficul funcţiei are tangentă (pentru că
există f ′ (a)) şi tangenta traversează graficul.
4
Exemplul 6.7.11 Funcţia f : R → R dată prin f (x) = x3 − 4x2 are ı̂n x = 3
un punct
de inflexiune (Figura 6.20).
6.7. Reprezentarea grafică a funcţiilor 161
Figura 6.20: Punct de inflexiune
III.3. Se completează tabelul de variaţie cu informaţiile obţinute mai sus:

x
′
f (x)
f (x)
f ′′ (x)
IV. Reprezentarea grafică a funcţiei
IV.1. Se desenează un sistem cartezian xOy.
IV.2. Se reprezintă punctele de intersecţie cu axele.
IV.3. Se reprezintă asimptotele şi comportarea funcţiei faţă de ele.
IV.4. Se reprezintă punctele remarcabile din tabelul de variaţie.
IV.5. Se trasează graficul unind aceste puncte şi ţinând cont de monotonia şi convexitatea
funcţiei.
6.8 Primitive
Peste tot ı̂n cele ce urmează J reprezintă un interval real, iar C ∈ R .
Table 6.3: Tabel de integrale nedefinite
Z
Funcţia f (x)dx
1. f :R→R
n xn+1
f (x) = x , n ∈ N +C
n+1
2. f : J ⊆ (0, ∞) → R
xα+1
f (x) = xα , cu α ∈ R \ {−1} +C
α+1
3. f : J ⊆ R∗ → R
1
f (x) = ln |x| + C
x
4. f :R→R
f (x) = ex ex + C
5. f :R→R
ax
f (x) = ax , cu a ∈ (0, ∞) \ {1} +C
ln a
6. f : J ⊆ R \ {−a, a} → R, unde a ∈ R∗
1 1 x−a
f (x) = 2 ln +C
x − a2 2a x+a
7. f :R→R
1 1 x
f (x) = , unde a ∈ R∗ arctg + C
x2 + a2 a a
6.8. Primitive 163
Z
Funcţia f (x)dx
8. f :R→R
f (x) = sin x − cos x + C
9. f :R→R
f (x) = cos x sin x + C

(2k + 1)π
10. f :J ⊆R\ ;k ∈ Z → R
2
1
f (x) = tg x + C
cos2 x
11. f : J ⊆ R \ {kπ; k ∈ Z} → R
1
f (x) = −ctg x + C
sin2 x

(2k + 1)π
12. f :J ⊆R\ ;k ∈ Z → R
2
f (x) = tg x − ln | cos x| + C
13. f : J ⊆ R \ {kπ; k ∈ Z} → R
f (x) = ctg x ln | sin x| + C
14. f :R→R
1 √
f (x) = √ , cu a ∈ R∗ ln(x + x 2 + a2 ) + C
2
x +a 2
15. f : J → R, cu J ⊆ (−∞, −a)

sau J ⊆ (a, ∞), unde a > 0
1 √
f (x) = √ ln x + x 2 − a2 + C
x − a2
2
Z
Funcţia f (x)dx
16. f : J ⊆ (−a, a) → R, cu a > 0

1 x
f (x) = √ arcsin +C
a2 − x 2 a
Fie un interval I ⊂ R şi o funcţie φ : I → R derivabilă, cu derivata continuă.
Table 6.4: Tabel de integrale nedefinite - schimbări de

variabilă
Primitiva Condiţii
φn+1 (x)
Z
1. φn (x)φ′ (x)dx = +C n∈N
n+1
φα+1 (x)
Z
2. φα (x)φ′ (x)dx = +C α ∈ R \ {−1}, φ(I) ⊂ (0, ∞)
α+1
φ′ (x)
Z
3. dx = ln |φ(x)| + C φ(x) ̸= 0, ∀x ∈ I
φ(x)
Z
4. eφ(x) φ′ (x)dx = eφ(x) + C
aφ(x)
Z
5. aφ(x) φ′ (x)dx = +C a ∈ (0, ∞) \ {1}
ln a
φ′ (x) φ(x) − a
Z
1
6. 2 2
dx = ln +C a ∈ R∗ , φ(x) ̸= ±a, ∀x ∈ I
φ (x) − a 2a φ(x) + a
6.8. Primitive 165
Primitiva Condiţii
φ′ (x)
Z
1 φ(x)
7. 2 2
dx = arctg +C a ∈ R∗
φ (x) + a a a
Z
8. φ′ (x) sin φ(x)dx = − cos φ(x) + C
Z
9. φ′ (x) cos φ(x)dx = sin φ(x) + C
φ′ (x)
Z n o
(2k+1)π
10. dx = tg φ(x) + C φ(x) ̸∈ 2
;k ∈ Z , ∀x ∈ I
cos2 φ(x)
φ′ (x)
Z
11. dx = −ctg φ(x) + C φ(x) ̸∈ {kπ; k ∈ Z}, ∀x ∈ I
sin2 φ(x)
Z n o
(2k+1)π
12. φ′ (x) tg φ(x)dx = − ln | cos φ(x)| + C φ(x) ̸∈ 2
;k ∈ Z , ∀x ∈ I
Z
13. φ′ (x) ctg φ(x)dx = ln | sin φ(x)| + C φ(x) ̸∈ {kπ; k ∈ Z}, ∀x ∈ I
φ′ (x)
Z p
14. p dx = ln(φ(x) + φ2 (x) + a2 ) + C a ∈ R∗
φ2 (x) + a2
φ′ (x)
Z p
15. p dx = ln φ(x) + φ2 (x) − a2 + C a > 0, φ(I) ⊂ (−∞, −a)
φ2 (x) − a2
sau φ(I) ⊂ (a, ∞)
φ′ (x)
Z
φ(x)
16. p dx = arcsin +C a > 0, φ(I) ⊂ (−a, a)
2 2
a − φ (x) a
Bibliografie
[1] T.M. Apostol, Calculus, volumul I, John Wiley & Sons, New York, 1967.
[2] A.D.R. Choudary, C. Niculescu, Real Analysis on Intervals, Springer, New Delhi,
2014.
[3] G.M. Fihtenholţ, Curs de calcul diferenţial şi integral, volumele I şi II, Editura
Tehnică, 1963, 1964.
[4] Şt. Frunză, Analiză Matematică, Partea a II-a, volumul I, curs litografiat, Universi-
tatea ,,Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, 1987.
[5] V. Montesinos, P. Zizler, V. Zizler, An Introduction to Modern Analysis, Springer,

Cham, 2015.
[6] M. Nicolescu, N. Dinculeanu, S. Marcus, Manual de Analiză Matematică, volumele I

şi II, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1964.
[7] A. Precupanu, Bazele Analizei Matematice, Editura Universităţii ,,Alexandru Ioan

Cuza” din Iaşi, 1993.
[8] W. Rudin, Principles of Mathematical Analysis, Third Edition, McGraw-Hill Inc.,

1976.
[9] G. Strang, Calculus, Wellesley-Cambridge Press, 1991.
[10] R.S. Strichartz, The Way of Analysis, Jones and Bartlett, Boston, 2000.
166
Lista rezultatelor principale
Capitolul I
Mulţimea numerelor reale
• Propoziţia privind calculul cu numere reale (Propoziţia 1.2.2, pag. 6)
• Propoziţia privind proprietăţile modulului (Propoziţia 1.2.4, pag. 7)
• Teorema de caracterizare a marginii superioare (Teorema 1.2.5, pag. 8)
• Teorema de caracterizare a marginii inferioare (Teorema 1.2.6, pag. 9)
• Teorema de existenţă a marginii inferioare (Teorema 1.2.8, pag. 9)
• Proprietatea lui Arhimede (Teorema 1.2.12, pag. 11)
• Propoziţia privind unele consecinţe ale proprietăţii lui Arhimede (Propoziţia 1.2.13,
pag. 11)
• Teorema de existenţă şi unicitate a părţii ı̂ntregi (Teorema 1.2.14, pag. 12)
• Teorema de densitate a lui Q ı̂n R (Teorema 1.2.15, pag. 12)
• Teorema de densitate a lui R \ Q ı̂n R (Teorema 1.2.16, pag. 12)
Capitolul al II-lea
Şiruri de numere reale
• Propoziţia de caracterizare cu ε a limitei unui şir numeric (Propoziţia 2.1.11, pag.

16)
• Propoziţia privind mărginirea şirurilor convergente (Propoziţia 2.1.14, pag. 16)
• Propoziţia de caracterizare a limitelor infinite pentru şiruri numerice (Propoziţia

2.1.18, pag. 17)
• Propoziţia privind unicitatea limitei unui şir numeric (Propoziţia 2.1.19, pag. 17)
• Propoziţia privind operaţii cu şiruri care au limită (Propoziţia 2.1.21, pag. 18)
167
• Propoziţia referitoare la treceri la limită (Propoziţia 2.1.24, pag. 19)
• Criteriul majorării (Propoziţia 2.1.24 (ii), pag. 19)
• Teorema cleştelui ((Propoziţia 2.1.24 (vi), pag. 19))
• Teorema de caracterizare a limitei cu subşiruri (Teorema 2.1.30, pag. 20)
• Corolarul teoremei de caracterizare a limitei cu subşiruri (Corolarul 2.1.31, pag.

2.1.31)
• Teorema privind convergenţa şirurilor monotone (Teorema 2.1.33, pag. 21)
• Teorema lui Weierstrass de convergenţă pentru şiruri (Teorema 2.1.35, pag. 21)
• Teorema lui Cantor, de intersecţie (Teorema 2.1.38, pag. 22)
• Teorema lui Cesàro (Teorema 2.1.39, pag. 22)
• Teorema lui Cauchy de caracterizare a convergenţei şirurilor (Teorema 2.1.41, pag.

23)
• Criteriul raportului pentru şiruri (Propoziţia 2.1.44, pag. 25)
• Criteriul privind limita rădăcinii de ordin n (Propoziţia 2.1.47, pag. 26)
• Criteriul lui Stolz-Cesàro (Propoziţia 2.1.50, pag. 28)
Serii de numere reale
• Condiţia necesară de convergenţă pentru serii numerice (Teorema 2.2.5, pag. 33)
• Corolarul privind divergenţa seriilor (Corolarul 2.2.6, pag. 33)
• Propoziţia referitoare la produsul unei serii numerice cu un scalar (Propoziţia 2.2.10,

pag. 34)
• Propoziţia referitoare la suma a două serii numerice (Propoziţia 2.2.11, pag. 34)
• Teorema lui Cauchy de caracterizare a convergenţei unei serii numerice (Teorema

2.2.13, pag. 34)
• Criteriul de comparaţie I (Teorema 2.2.17, pag. 35)
• Criteriul de comparaţie II (Teorema 2.2.18, pag. 35)
• Criteriul de comparaţie cu limită (Teorema 2.2.19, pag. 36)
• Criteriul lui Cauchy, de condensare (Teorema 2.2.21, pag. 37)
• Criteriul rădăcinii cu limită (Teorema 2.2.25, pag. 38)
168
• Criteriul raportului cu limită (Teorema 2.2.28, pag. 39)
• Observaţia privind divergenţa seriilor prin criteriile raportului şi al rădăcinii (Observaţia
2.2.29, pag. 39)
• Criteriul lui Raabe-Duhamel (Teorema 2.2.32, pag. 40)
• Criteriul lui Dirichlet pentru serii numerice (Teorema 2.2.36, pag. 43)
• Criteriul lui Leibniz pentru serii numerice (Teorema 2.2.40, pag. 45)
• Criteriul lui Abel pentru serii numerice (Teorema 2.2.41, pag. 45)
• Teorema referitoare la legătura dintre absoluta convergenţă şi convergenţă (Teorema

2.2.44, pag. 46)
• Teorema lui Mertens (Teorema 2.2.52, pag. 48)
• Teorema lui Cauchy privind produsul a două serii (Teorema 2.2.53, pag. 49)
Şiruri şi serii de funcţii. Serii de puteri
• Criteriul lui Cauchy, de convergenţă uniformă pentru şiruri de funcţii (Teorema

2.3.9, pag. 51)
• Teorema de caracterizare a uniformei convergenţe pentru şiruri de funcţii (Teorema

2.3.10, pag. 51)
• Criteriul majorării pentru şiruri de funcţii (Teorema 2.3.11, pag. 52)
• Teorema de transfer al mărginirii pentru şiruri de funcţii (Teorema 2.3.13, pag. 52)
• Criteriul lui Cauchy, de convergenţă uniformă a seriilor de funcţii (Teorema 2.4.3,

pag. 53)
• Criteriul lui Weierstrass (Teorema 2.4.4, pag. 53)
• Criteriul lui Abel pentru serii de funcţii (Teorema 2.4.6, pag. 54)
• Criteriul lui Dirichlet pentru serii de funcţii (Teorema 2.4.7, pag. 54)
• Criteriul lui Leibniz pentru serii de funcţii (Teorema 2.4.9, pag. 55)
• Propoziţia de transfer al mărginirii pentru serii de funcţii (Teorema 2.4.10, pag. 55)
• Teorema razei de convergenţă (Teorema 2.5.2, pag. 55)
• Teorema Cauchy-Hadamard (Teorema 2.5.3, pag. 56)
• Criteriul raportului pentru determinarea razei de convergenţă (Teorema 2.5.4, pag.

56)
169
Capitolul al III-lea
Noţiuni de topologie pe dreapta reală
• Propoziţia de caracterizare a mulţimilor deschise şi a mulţimilor ı̂nchise (Propoziţia

3.1.1, pag. 60)
• Propoziţia de caracterizare a punctelor aderente cu ajutorul şirurilor (Propoziţia

3.1.2, pag. 60)
• Propoziţia de caracterizare a mulţimilor ı̂nchise cu ajutorul şirurilor (Propoziţia

3.1.4, pag. 60)
• Propoziţia de caracterizare a punctelor de acumulare cu ajutorul şirurilor (Propoziţia

3.1.6, pag. 61)
• Propoziţia de caracterizare a mulţimilor compacte cu ajutorul şirurilor (Propoziţia

3.1.7, pag. 61)
• Propoziţia de caracterizare a mulţimilor dense (Propoziţia 3.1.11, pag. 61)
• Teorema de structură a subgrupurilor aditive ale lui R (Teorema 3.1.12, pag. 62)
• Teorema lui Kronecker (Teorema 3.1.13, pag. 62)
Limite de funcţii
• Teorema de caracterizare a limitei unei funcţii ı̂ntr-un punct (Teorema 3.2.2, pag.
63)
• Teorema de unicitate a limitei unei funcţii ı̂ntr-un punct (Teorema 3.2.3, pag. 63)
• Teorema de caracterizare a limitei unei funcţii ı̂ntr-un punct cu limite laterale (Teo-
rema 3.2.8, pag. 64)
• Criteriul majorării pentru limite de funcţii (Teorema 3.2.10, pag. 64)
• Proprietatea de inerţie a semnului unei funcţii cu limită nenulă ı̂ntr-un punct (Propoziţia
3.2.11, pag. 65)
• Propoziţia privind trecerea la limită ı̂n inegalităţi, pentru funcţii (Propoziţia 3.2.12,
pag. 65)
• Criteriul cleştelui pentru limite de funcţii (Propoziţia 3.2.12 (iii), pag. 65)
• Propoziţia privind operaţii cu limite de funcţii (Propoziţia 3.2.13, pag. 65)
• Teorema privind limita produsului dintre o funcţie mărginită şi una cu limita nulă
(Teorema 3.2.15, pag. 66)
170
• Criteriul majorării ı̂n cazul limitelor infinite (Propoziţia 3.2.24, pag. 67)
• Teorema de caracterizare a asimptotelor oblice (Teorema 3.2.27, pag. 67)
• Observaţia privind eliminarea nedeterminărilor ı̂n limite de funcţii (Observaţia 3.2.29,

pag. 68)
Continuitate
• Teorema de caracterizare a continuităţii cu ajutorul limitei (Teorema 3.3.2, pag. 69)
• Teorema de caracterizare a continuităţii ı̂ntr-un punct (Teorema 3.3.4, pag. 69)
• Teorema de caracterizare a continuităţii cu ajutorul continuităţii laterale (Teorema

3.3.7, pag. 69)
• Proprietatea de inerţie a semnului pentru funcţii continue (Propoziţia 3.3.8, pag.

69)
• Teorema de caracterizare a continuităţii globale (Teorema 3.3.13, pag. 71)
• Propoziţia privind operaţii cu funcţii continue (Propoziţia 3.3.16, pag. 72)
• Propoziţia privind compunerea funcţiilor continue (Propoziţia 3.3.17, pag. 72)
• Teorema referitoare la discontinuităţile funcţiilor monotone (Teorema 3.3.20, pag.

73)
• Propoziţia privind transportul mulţimilor compacte prin funcţii continue (Propoziţia

3.3.21, pag. 73)
• Teorema lui Weierstrass (Teorema 3.3.22, pag. 74)
• Teorema lui Cantor, de continuitate uniformă (Teorema 3.3.27, pag. 74)
• Propoziţia privind continuitatea uniformă a funcţiilor Lipschitz (Propoziţia 3.3.29,

pag. 75)
• Teorema de uniformă continuitate a funcţiilor prelungibile prin continuitate (Teo-

rema 3.3.31, pag. 75)
• Propoziţia referitoare la anularea unei funcţii continue ce ı̂şi schimbă semnul (Propoziţia
3.3.32, pag. 75)
• Teorema de caracterizare a proprietăţii lui Darboux (Teorema 3.3.35, pag. 76)
• Teorema referitoare la legătura dintre continuitate şi proprietatea lui Darboux (Teo-
rema 3.3.36, pag. 76)
• Teorema lui Rowe (Teorema 3.3.40, pag. 78)
171
• Propoziţia referitoare la discontinuităţile funcţiilor cu proprietatea lui Darboux
(Propoziţia 3.3.41, pag. 78)
• Propoziţia referitoare la continuitatea şi monotonia funcţiilor injective cu propri-

etatea lui Darboux (Propoziţia 3.3.43, pag. 79)
• Corolarul privind monotonia funcţiilor injective şi continue (Corolarul 3.3.44, pag.
80)
• Teorema de continuitate a funcţiei inverse (Teorema 3.3.45, pag. 80)
Transfer de limite şi de continuitate
• Teorema de transfer al limitei pentru şiruri de funcţii (Teorema 3.4.1, pag. 80)
• Teorema de transfer al continuităţii pentru şiruri de funcţii (Teorema 3.4.2, pag.

81)
• Teorema de transfer al limitei pentru serii de funcţii (Teorema 3.4.4, pag. 82)
• Teorema de transfer al continuităţii pentru serii de funcţii (Teorema 3.4.5, pag. 82)
Capitolul al IV-lea
Derivabilitate
• Teorema de caracterizare a derivabilităţii cu ajutorul derivabilităţii laterale (Teo-

rema 4.1.9, pag. 85)
• Propoziţia privind continuitatea funcţiilor derivabile (Propoziţia 4.1.10, pag. 85)
• Propoziţia privind operaţii cu funcţii derivabile ı̂ntr-un punct (Propoziţia 4.1.12,

pag. 85)
• Propoziţia privind compunerea funcţiilor derivabile (Propoziţia 4.1.13, pag. 86)
• Teorema de derivabilitate a funcţiei inverse (Teorema 4.1.15, pag. 87)
Rezultatele fundamentale ale calculului diferenţial
• Teorema lui Fermat (Teorema 4.2.2, pag. 88)
• Teorema lui Rolle (Teorema 4.2.5, pag. 88)
• Teorema lui Cauchy, de medie (Teorema 4.2.9, pag. 90)
• Consecinţe ale Teoremei lui Lagrange privind monotonia (Propoziţia 4.2.11, pag.
90)
172
• Consecinţa Teoremei lui Lagrange privitoare la existenţa derivatei ı̂ntr-un punct
(Propoziţia 4.2.17, pag. 94)
• Consecinţa Teoremei lui Lagrange privitoare la proprietatea Lipschitz (Propoziţia

4.2.22, pag. 96)
• Teorema lui Darboux (Teorema 4.2.24, pag. 97)
• Şirul lui Rolle (Propoziţia 4.2.26, pag. 97)
• Teorema lui Cauchy, de eliminare a unor nedeterminări (Teorema 4.2.27, pag. 97)
• Regula lui L’Hôpital (Teorema 4.2.28, pag. 98)
• Teorema lui Cauchy, de eliminare a unor nedeterminări, forma generalizată (Teo-

rema 4.2.36, pag. 101)
• Teorema de caracterizare a derivabilităţii cu ajutorul diferenţiabilităţii (Teorema

4.2.38, pag. 102)
Formula lui Taylor. Transfer de derivabilitate
• Formula lui Taylor cu rest Peano (Teorema 4.3.1, pag. 103)
• Consecinţa privitoare la stabilirea extremalităţii unui punct (Teorema 4.3.2, pag.

104)
• Formula lui Taylor cu rest Lagrange (Teorema 4.3.4, pag. 105)
• Formula lui MacLaurin (Propoziţia 4.3.5, pag. 106)
• Teorema de transfer al derivabilităţii pentru şiruri de funcţii (Teorema 4.4.1, pag.

107)
• Teorema de derivare termen cu termen a seriilor de funcţii (Teorema 4.4.2, pag.

108)
Capitolul al V-lea
Integrala Riemann
• Teorema de mărginire a funcţiilor integrabile Riemann (Teorema 5.1.3, pag. 111)
• Corolarul privind neintegrabilitatea Riemann a funcţiilor nemărginite (Corolarul

5.1.4, pag. 111)
• Teorema Leibniz-Newton (Teorema 5.1.6, pag. 112)
• Teorema lui Riemann (Teorema 5.1.10, pag. 114)
• Teorema de integrabilitate Riemann a funcţiilor continue (Teorema 5.2.1, pag. 116)
173
• Teorema de integrabilitate Riemann a funcţiilor monotone (Teorema 5.2.2, pag.
116)
• Teorema referitoare la operaţii cu funcţii integrabile (Teorema 5.2.3, pag. 116)
• Teorema de medie (Corolarul 5.2.5, pag. 118)
• Teorema de aditivitate a integralei Riemann ı̂n raport cu intervalul (Teorema 5.2.7,
pag. 119)
• Teorema funcţiei modificate (Teorema 5.2.8, pag. 120)
• Teorema de existenţă a primitivelor funcţiilor continue (Teorema 5.2.12, pag. 121)
• Teorema privitoare la dependenţa de capetele de integrare (Teorema 5.2.13, pag.
122)
• Teorema de integrare prin părţi (Teorema 5.3.1, pag. 128)
• Teorema schimbării de variabilă (Teorema 5.3.2, pag. 128)
Formula lui Taylor. Transfer de integrabilitate

• Formula lui Taylor cu rest integral (Teorema 5.2.15, pag. 123)
• Teorema de transfer al integrabilităţii pentru şiruri de funcţii (Teorema 5.2.16, pag.
123)
• Teorema de integrare termen cu termen a seriilor de funcţii (Teorema 5.2.17, pag.
124)
• Teorema de derivare şi de integrare termen cu termen a seriilor de puteri (Teorema
5.2.18, pag. 124)
Integrala Riemann-Stieltjes
• Teorema de reducere a integralei Riemann-Stieltjes la integrala Riemann (Teorema
5.4.1, pag. 132)
• Teorema de continuitate a funcţiilor integrabile Riemann-Stieltjes (Teorema 5.4.4,
pag. 132)
• Teorema de integrabilitate Riemann-Stieltjes a funcţiilor continue ı̂n raport cu funcţiile
monotone (Teorema 5.4.6, pag. 133)
• Teorema de reversibilitate (Teorema 5.4.7, pag. 133)
• Teorema privitoare la proprietăţile integralei Riemann-Stieltjes (Teorema 5.4.9, pag.
134)
• Teorema de aditivitate a integralei Riemann-Stieltjes ı̂n raport cu intervalul (Teo-
rema 5.4.10, pag. 135)
174

Calcul Diferenţial Şi Integral Pentru Funcţii de O. Marius DUREA, Adriana Ioana LEFTER

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Calcul Diferenţial Şi Integral Pentru Funcţii de O. Marius DUREA, Adriana Ioana LEFTER

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Calcul diferenţial şi integral pentru funcţii de o

Marius DUREA, Adriana–Ioana LEFTER

1 Mulţimea numerelor reale, R 1

2 Şiruri şi serii 14

3 Limite de funcţii şi continuitate 59

5 Calcul integral 110

Lista rezultatelor principale 167

Mulţimea numerelor reale, R

1.1 Preliminarii: mulţimi, funcţii

Fie X, Y mulţimi şi A, B ∈ P(X). Definim:

• intersecţia mulţimilor A şi B

• diferenţa mulţimilor A şi B

• diferenţa simetrică a mulţimilor A şi B

• complementara lui A faţă de X

• produsul cartezian al mulţimilor X şi Y este mulţimea perechilor ordonate (x, y) cu

• cX (A ∪ B) = cX A ∩ cX B; cX (A ∩ B) = cX A ∪ cX B (Legile lui de Morgan).

Numim intersecţia familiei (Ai )i∈I mulţimea

Fie X, Y mulţimi nevide.

Definiţia 1.1.1 Se numeşte funcţie definită pe X cu valori ı̂n Y un procedeu (notat,

Definiţia 1.1.2 Fie A ⊂ X şi B ⊂ Y. Imaginea lui A prin f este mulţimea

f (A) = {f (x) | x ∈ A},

iar contraimaginea lui B prin f este

f −1 (B) = {x ∈ X | f (x) ∈ B}.

Mulţimea f (X) se numeşte imaginea lui f şi se notează Im f.

∀x1 , x2 ∈ X, f (x1 ) = f (x2 ) ⇒ x1 = x2 .

Definiţia 1.1.6 Funcţia f se numeşte surjectivă dacă

∀y ∈ Y, ∃x ∈ X astfel ı̂ncât f (x) = y,

Definiţia 1.1.8 Graficul funcţiei f este submulţimea produsului cartezian X × Y definită

Definiţia 1.1.9 Fie X, Y, Z mulţimi nevide şi f : X → Y, g : Y → Z. Se numeşte

(g ◦ f )(x) = g(f (x)).

Definiţia 1.1.10 Fie A o submulţime nevidă a lui X.

(ii) Dacă f0 : A ⊂ X → Y este o funcţie dată, atunci orice funcţie f : X → Y cu

1.2 Mulţimea numerelor reale

I. (R, +, ·) este corp comutativ, adică:

Fie A ⊂ R. Spunem că x ∈ R este un majorant al mulţimii A dacă pentru orice

(III) (Axioma de completitudine sau axioma Cantor-Dedekind) Orice mulţime

Demonstraţia riguroasă a faptului că ı̂ntr-adevăr există o mulţime cu proprietăţile I,

Exemplul 1.2.1 Fie R := {a, b}, cu a ̸= b.

• Operaţia de adunare este definită astfel: a + a = a, a + b = b + a = b, b + b = a.

Propoziţia 1.2.2 Fie x, y, z ∈ R. Atunci:

0 = 0 · x = (1 + (−1)) · x = 1 · x + (−1) · x = x + (−1) · x,

ceea ce ı̂nseamnă că opusul lui x este (−1) · x, deci

(v) Din punctul anterior,

x ≤ y ⇒ x · (−z) ≤ y · (−z) ⇒ x · (−1) · z ≤ y · (−1) · z

(vi) Cum 0 ≤ x şi 0 ≤ y, conform axiomei II.6

şi din (i) avem concluzia.

adică din nou concluzia.

Propoziţia 1.2.4 (proprietăţile modulului) Au loc proprietăţile:

şi din nou are loc egalitatea.

|x + y| = x + y = |x| + y < |x| + |y| ,

|x + y| = −x − y = −x + |y| < |x| + |y| .

şi cele două relaţii asigură concluzia. □

Presupunem cunoscute funcţiile numerice fundamentale, precum şi formulele de calcul

Teorema 1.2.5 (de caracterizare a marginii superioare) Fie A o submulţime nevi-

În mod cu totul analog, avem următorul rezultat.

Teorema 1.2.6 (de caracterizare a marginii inferioare) Fie B o submulţime nevidă

O consecinţă imediată este următoarea teoremă.

inf B ≤ inf A ≤ sup A ≤ sup B.

Astfel, considerăm mulţimile:

• N = {0, 1, 2, 3, ...} - mulţimea numerelor naturale

• Z = {..., −2, −1, 0, 1, 2, ...} - mulţimea numerelor ı̂ntregi

• N∗ , Z∗ , Q∗ , R∗ - mulţimile corespunzătoare din care se elimină elementul 0.

R+ – mulţimea numerelor reale pozitive;