Curs Geom Dif Gherghe

Cursul 1.Curbe parametrizate. Exemple.
Parametrizări
canonice
Ce este geometria diferenţială?
figura geometrică
(curbă din plan sau
spaţiu sau suprafaţă din
spaţiu)
punct
Folosim analiza ı̂n loc de ecuaţie
coordonate matematică (calcu- descriem figuri-
ecuaţie (Descartes) lul diferenţial) ile cu ajutorul
metoda analitică funcţiilor
(algebrică)
geometrie analitică geometrie diferenţială

Sunt proprietăţi(ale figurilor) pentru studiul cărora mijloacele algebrice sunt
ineficiente.
Studiul(local sau global) proprietăţiilor curbelor şi suprafeţelor (sau al altor
”entităţi” geometrice) folosind analiza matematică (ı̂n special calculul diferenţial)
= geometrie diferenţială.
1
Planul cursului
1. Curbe parametrizate ı̂n plan şi spaţiu. Exemple. Parametrizări canonice.

2. Curbura. Torsiunea. Reperul Frenet. Formulele lui Frenet. Aplicaţii.
3. Curbe plane.
4. Teorema fundamentală a geometriei (locale) a curbelor.

5. Proprietăţi globale ale curbelor. Inegalitatea izoperimetrică. Teorema
celor 4 vârfuri.
6. Suprafeţe regulate din spaţiu. Exemple.
7. Forma I fundamentală. Izometrii.

8. Forma a II-a fundamentală. Curburi principale. Curbura normală. (Meusnier,
Euler). Operatorul Weingarten (operatorul formă).
9. Curbura Gauss. Puncte eliptice, hiperbolice, parabolice. Teorema Egregium.
10. Geodezice. Exemple

11. Curbura medie. Suprafeţe minimale. Exemple.
12. Ecuaţiile Gauss, Codazzi-Mainardi.
13. Reperul Darboux. Formulele lui Darboux. Linii asimptotice. Linii de

curbură.
14. Teorema Gauss-Bonnet.
2
Bibliografie
1. L.Ornea; O introducere ı̂n geometria diferenţială, Theta, 2015.

2. Manfredo do Carmo, Differential Geometry of Curves and Surfaces, Dover
Publications, 1976 (2016)
3. John Oprea, Differential Geometry and its Applications, The Math. As-
soc. of America, 2007
4. Andrew Pressley, Elementary Differential Geometry, Springer 2001
5. Liviu Nicolescu şi Gabriel Pripoae, Culegere de probleme de geometrie
diferenţială, Editura Universităţii Bucuresţi, 1982.
3
Curbe parametrizate ı̂n plan (R2 ) şi ı̂n spaţiu (R3 )
Ne gândim la o curbă nu ca la un obiect ce stă simplu ı̂n R3 (dat prin ecuaţii

carteziene) ci mai degrabă ca la traiectoria unui punct (obiect) ı̂n mişcare. Orice
punct al curbei corespunde locaţiei obiectului ı̂n mişcare la un anumit timp (deci
dată printr-o funcţie).
c c(t0 )
a t0 b
parametru → t → c(t) = (x(t), y(t), z(t))

∈
I=(a,b)
c(I) = imaginea parametrizării (obiectul geometric)

c(t0 )= locaţia, poziţia punctului(obiectului) la un anumit timp.
Definiţia 1. Se numeşte curbă parametrizată diferenţiabilă o aplicaţie(funcţie)
c : (a, b) → R3 (sau R2 )
=
diferenţiabilă, unde (a,b) = I este un interval deschis, posibil infinit, adică putem
avea şi a = −∞ şi/sau b = ∞.
Observaţia 1. Ce ı̂nseamnă diferenţiabilă (ştim de la analiză)?
Cele trei(sau două) coordonate definesc trei(două) funcţii reale
x(t)
t → y(t)
z(t)
Diferenţiabil = există derivate de orice ordin ale acestor funcţii (automat

sunt şi continue).
Notaţii
dc
c0 (t) = (x0 (t), y 0 (t), z 0 (t))(= ċ(t) = ···)
dt
c00 (t) = c̈(t)etc.
Definiţia 2.
c0 (t)
se numeşte vectorul tangent (ı̂n c(t)) (sau vectorul viteză).
4
Exemplul 1. Elicea circulară dreaptă
α : R → R3 α(t) = (a cos t, a sin t, b · t)
Unde stă curba? Pe cilindrul de ecuaţie x2 + y 2 = a2 (de rază a)

Parametrul (t) este unghiul făcut cu axa Ox de proiecţia lui α(t) pe planul
xOy
z
Exemplul 2. Cuspida cubică
α : R → R2 α(t) = (t3 , t2 )
(ecuaţii parametrice)
√
3
x2 = y 3 , y = x2 (ecuaţie carteziană)
y
x
0
Care este parametrul? Considerăm dreptele prin origine de ecuaţii x = ty

şi le intersectăm cu curba, adică:
y 3 − t2 · y 2 = 0 =⇒ (0, 0) şi y = t2 =⇒ x = t3
Punctul de coordonate (0, 0) este un cusp (vârf, punct de intoarcere)

Observăm că
α0 (0) = (0, 0) viteza e zero in t0 = 0.
Nu putem duce tangentă ı̂n fiecare punct: nu ne “place”!
5
Exemplul 3. Foliul lui Descartes (folium ı̂n latină ı̂nseamnă frunză)
x3 + y 3 − 3xy = 0
y
−1 < t < 0
x
0
t < −1
Este o curbă propusă de Descartes ı̂n 1638 cu care ı̂l provoacă pe Fermat
să găsească dreapta tangentă ı̂ntr-un punct la o curbă → a condus la dez-
voltarea analizei matematice. Acum panta tangentei se poate găsi uşor folosind
diferenţierea implicită.
O parametrizare se găseşte ca mai sus, adică intersectăm curba cu drepte de
ecuaţie y = tx.
x3 + t3 x3 − 3tx2 = 0 =⇒ x2 (x + t3 x − 3t) = 0
3t 3t2
=⇒ x = 3
şi y = t ∈ R \ {−1}
1+t 1 + 3t3
t < −1 corespunde la x > 0 şi y < 0
−1 < t < 0 corespunde la x < 0 şi y > 0
t > 0 corespunde la x > 0 şi y > 0(bucla)
3t(1 + t)
lim (x + y) = lim = 1 =⇒ x + y = 1 este asimptotă
t→−1 t→−1 (1 + t)(t2 − t + 1)
lim x(t), y(t) = 0
t→∞
Exemplul 4. Curbă parametrizată α : R → R2 α(t) = (t, |t|)

α(t) = (t, |t|) nu este diferenţiabilă pentru că t → |t| nu e derivabilă ı̂n 0.
y
x
0
6
Exemplul 5. Considerăm două parametrizări ale cercului unitate x2 + y 2 = 1
(Cele două parametrizări au aceaşi imagine!)
α(t) = (cos t, sin t) cu t ∈ (0 − , 2π + ) > 0
β(t) = (cos 2t, sin 2t)
Q: Care este diferenţa dintre ele?
A: Viteza cu care ”parcurgem” curba!
y
β 0 (t)
α0 (t)
π
β( ) = α(π)
2
α0 (t) = (− sin t, cos t)
β 0 (t) = (−2 sin 2t, 2 cos 2t)
=⇒ ||α0 (t)|| = 1 şi ||β 0 (t)|| = 2
Fie α : I → R3 curbă parametrizată. În orice punct α(t) unde α0 (t) 6= 0

putem defini dreapta tangentă la curba α ı̂n α(t) ca fiind dreapta care trece prin
α(t) şi are direcţia α0 (t).
Ne vor interesa curbele pentru care există tangetă ı̂n fiecare punct.
Definiţia 3. • α(t)(punctul) pentru care α0 (t) = 0 se numeşte punct singular;
• α : I → R3 se numeşte curbă regulată dacă α0 (t) 6= 0, ∀t ∈ I;
Exemplul 2 nu e curbă regulată(cuspida cubică).
7
Definiţia 4. Fie α : I → R3 o curbă regulată şi t0 ∈ I. Lungimea arcului (de
curbă) de la (care pleacă din) punctul α(t0 ) este
Z t
s(t) = ||α0 (u)||du
t0
1
unde ||α0 (u)|| = (x0 (u))2 + (y 0 (u))2 + (z 0 (u))2 2
p
Dacă υ = (x, y, z) atunci ||υ|| = x2 + y 2 + z 2 este “norma” lui υ
ds
Observaţia 2. Cum α0 (t) 6= 0 =⇒ s e funcţie diferenţiabilă şi s0 (t) = =
0 0
dt
||α (t)|| =⇒ se justifică denumirea de viteză pentru ||α (t)|| = rata de schimbare
a distanţei ı̂n lungul curbei.
Exemplul 6.
α : R → R2 , α(t) = (et cos t, et sin t)
Spirala logaritmică (pleacă “aproape” din origine şi se duce la infinit).
y
α0 (t) = (et (cos t − sin t), et (sin t + cos t))

este evident regulată (α0 (t) 6= 0, ∀t) √
Căci ||α0 (t)||2 = 2e2t =⇒ ||α0 (t)|| = 2et ; t = 0 =⇒ α(0) = (1, 0)
Z t√ √
s(t) = 2et dt = 2(et − 1)
0 √
Obs lim s(t) = − 2 (finită! dar negativă! de ce? t este mai mic decât 0).
t→−∞
Vrem o parametrizare cât mai ”bună”. ”Proprietăţile” curbei sunt mai uşor
de observat dacă ne ”deplasăm” pe traiectorie cu o viteză constantă şi egală cu
1!
Definiţia 5. Spunem că o curbă α : I− > R3 este parametrizată canonic (sau
prin lungimea arcului) dacă ||α0 (s)|| = 1, ∀ s ∈ I. s se numeşte parametru
canonic.
8
Observaţia 3. De ce se numeşte ”prin lungimea arcului”?
Z t Z t
s(t) = ||α0 (s)||ds = 1ds = t − t0
t0 t0
=⇒ t este lungimea arcului lui α de la un punct.
Există mereu o astfel de parametrizare?

Propoziţia 1. Fie α : (a, b) → R3 o curbă regulată, atunci există o “reparametrizare”
a lui α canonică. (vedem ı̂ndată ce ı̂nseamnă)
Demonstraţie
Fixăm un t0 ∈ (a, b) şi ne uităm la funcţia “lungime a arcului”
Z t
s : (a, b) → R definită prin s(t) = ||α0 (u)||du
t0
Cum α e regulată:
s0 (t) = ||α0 (t)|| > 0 =⇒ s e strict crescătoare pe (a, b)
=⇒ s : (a, b) → (d, e) (= S(a, b)) este bijectivă

Fie acum ϕ : (d, e) → (a, b) inversa lui s. Cum s0 (t) 6= 0, ∀ t ∈ (a, b) =⇒ ϕ e
1
derivabilă si ϕ0 (s) = 0
s (ϕ(s))
ᾱ
(d, e) R3
ϕ α
(a, b)
Definim ᾱ : (d, e) → R3 prin ᾱ = α ◦ ϕ
Evident ϕ e difeomorfism. Aceasta e definiţia reparametrizării!
1
Dar ᾱ0 (s) = α0 (ϕ(s)) · ϕ0 (s) = α0 (ϕ(s)) 0
s (ϕ(s))
0 0 1 0 1
=⇒ ||ᾱ (s)|| = ||α (ϕ(s))|| 0 = ||α (ϕ(s))|| · 0
=1
s (ϕ(s)) ||α (ϕ(s))||
Adică ᾱ este parametrizare canonică.
9
Exemplul 7. √ c : R → R3 , c(t) = (cos t, sin t, t), c0 (t) = (− sin t, cos t, 1)
0
=⇒ ||c (t)|| = 2
Z t√ √ s
Alegem t0 = 0 şi avem s(t) = 2du = 2t =⇒ ϕ(s) = √
0 2
s s s
=⇒ c̄(s) = (c ◦ ϕ)(s) = cos √ , sin √ , √ este o reparametrizare
2 2 2
canonică a elicei circulare drepte.
Exemplul 8. Deşi există, nu putem găsi mereu parametrizarea canonică!
α : R → R3 , α(t) = (t, t2 , t3 ), α0 (t) = (1, 2t, 3t2 ),
p Z tp
||α0 (t)|| = 1 + 4t2 + 9t4 > 0, s(t) = 1 + 4t2 + 9t4 du
0
dar integrala nu se poate calcula prin mijloace elementare(integrală eliptică)
10
Cursul 2. Curbura şi torsiunea unei curbe. Reperul
Frenet. Formulele Frenet
Curbura
Vrem să găsim o funcţie care să măsoare cât de mult se “curbează” (diferă
faţă de o dreaptă = tangenta) o curbă ı̂ntr-un punct.
M
M
M0 M0
Ce proprietăţi (minimale) ar trebui să aibă o astfel de funcţie?
– dreapta să aibă curbura nulă (zero) ı̂n fiecare punct.

– curbura unui cerc să fie constantă iar rază mare =⇒ curbură mică; rază
mică =⇒ curbură mare
– să nu depindă de parametrizare (e mai greu de văzut la ı̂nceput!).
Un candidat? Dacă vrem să studiem cum variază vectorul tangent α0 (s), o
idee ar fi să ne uităm la α00 (s) (derivata vectorului tangent) şi să ı̂i calculăm
mărimea (norma ||α00 (s)||).
Vom considera pentru ı̂nceput doar curbe canonic parametrizate.
Exemplul 1. 1. Dreapta α(s) = u0 + sv, ||v|| = 1, v = ct
α̇(s) = v, ||α̇(s)|| = ||v|| = 1
α̈(s) = 0, ||α̈(s)|| = 0, ∀ s
2. cerc de rază R s s
α(s) = R cos , R sin , 0
R R
s s
α̇(s) = − sin , cos , 0 , ||α̇(s)|| = 1
R R

1 s 1 s 1
α̈(s) = − cos , − sin , 0 =⇒ ||α̈(s)|| = = ct
R R R R R
Definiţia 1. Fie α : (a, b) → R3 o curbă parametrizată canonic, se numeşte

curbura curbei ı̂n punctul α(s)
k(s) = ||α̈(s)||.
1
Observaţia 1. (exerciţiu seminar)
α̇(s0 )
α̇(s)
M0

α̇(s0 )
M
α : (a, b) → R3 parametrizată canonic

= unghiul(pozitiv) format de vectorii tangenţi ı̂n M şi M 0 (două puncte
apropiate de pe curbă); măsoară deviaţia pe care o suferă tangenta pe arcul
_
M M 0 datorită curbării.

=⇒ lim = k(s)
s →s |s0
0 − s|
(poate fi luată chiar ca definiţie)
Observaţia 2. Curbura unei curbe in R3 este mereu pozitivă! Pentru curbele
plane putem “rafina” noţiunea introducând şi semnul curburii.
Ce facem dacă parametrizarea nu e canonică?
Deoarece lucrăm cu curbe regulate α : (a, b) → R3 , există o reparametrizare
canonică
ᾱ : (ā, b̄) → R3 , ᾱ(s) = α(ϕ(s)) unde s : (a, b) → (ā, b̄)
=
t
Z t
s(t) = ||α0 (u)||du, ϕ = s−1
t0
¨ (s)||.
Definim atunci k(t) = ||ᾱ
Dar nu mereu putem determina o reparametrizare canonică (deşi există!).
Ar fi bine să avem o formulă ”directă”!
Propoziţia 1. Fie α o curbă regulată in R3 , Atunci curbura ei este dată de
formula:
||α0 (t) × α00 (t)||
k(t) =
||α0 (t)||3
Demonstraţie. ᾱ(s) ˙ = α0 (ϕ(s)) · ϕ0 (s)
¨ (s) = α (ϕ(s)) · (ϕ (s))2 + α0 (ϕ(s)) · ϕ00 (s)
ᾱ 00 0
˙ 2 ˙ ᾱ˙ >
Pe de altă parte, ||ᾱ(s)|| = 1 =< ᾱ,
=⇒ 0 = 2 < ᾱ ¨ , ᾱ˙ > =⇒ ᾱ ¨ ⊥ ᾱ˙
Atunci ||ᾱ˙ × ᾱ
¨ || = ||ᾱ|| ¨ ||sin (ᾱ,
˙ · ||ᾱ ˙ ᾱ¨ ) = ||ᾱ
¨ ||
=
1 1
¨ (s)|| = ||ᾱ(s)
Deci k(t) = ||ᾱ ˙ ¨ (s)|| = ||α0 (t) × α00 (t)|| · (ϕ0 (s))3
× ᾱ
1 1 1
Dar ϕ0 (s) = 0 = =
s (ϕ(s)) ||α0 (ϕ(s))|| ||α0 (t)||
2
||α0 (t) × α00 (t)||
Deci k(t) = qed.
||α0 (t)||3
Exemplul 2. α : R → R3 , α(t) = (a cos t, a sin t, bt), a, b > 0
(elicea circulară dreaptă)
p 2
α0 (t) = (−a sin t, a cos t, b) =⇒ ||α0 (t)||2 = a2 + b2
α00 (t) = (−a cos t, −a sin t, 0) p p
α0 × α00 = (ab sin t, −ab cos t, a2 ) =⇒ ||α0 × α00 || = a2 b2 + a4 = a a2 + b2
a(a2 + b2 )1/2 a
=⇒ k(t) = = 2 = constantă
(a2 + b2 )3/2 a + b2
Torsiunea
Observaţia 3. Este determinată (până la o izometrie) o curbă doar de curbura

ei? NU! (ne uităm ı̂n spaţiu)
1
cercul de rază 1 are curbura k ≡ 1(= )
R
1
elicea pentru care a=b= are curbura 1 iar cele două curbe nu sunt izome-
2
trice (nu se pot suprapune prin izometrii)!
Vom introduce un alt tip de “curbură” - torsiunea astfel ı̂ncât curbura şi
torsiunea vor determina o curbă ı̂n spaţiu (unic până la o izometrie)
Fie α : (a, b) → R2 curbă canonic parametrizată (||α̇(s)|| = 1) astfel ı̂ncât
k(s) 6= 0, ∀s ∈ (a, b). Definim t(s) = α̇(s) vectorul tangent şi
1
n(s) = ṫ(s) normala principală
k(s)
1 1
Observaţia 4. ||n(s)|| = ||ṫ(s)|| = ||α̈(s)|| = 1
|k(s)| |k(s)|
Observaţia 5. < t, t >= 1 < ṫ, t >= 0 =⇒ t ⊥ n
Definim vectorul binormală b = t × n astfel ı̂ncât {t,n,b} să fie un reper
mobil ortonormat pozitiv orientat (reperul lui Frenet):
[
||b|| = ||t × n|| = ||t|| · ||n|| · sin (t, n) = 1, b ⊥ t şi b ⊥ n
Observaţia 6. ḃ este paralel (coliniar) cu n.
n
Demonstraţie. t

< b, b >= 1 =⇒ < ḃ, b >= 0 =⇒ ḃ ⊥ b
Într-adevăr, =⇒ ḃ e paralel cu n
ḃ = ṫ × n + t × ṅ =⇒ ḃ ⊥ t
ṫ × n = kn × n = 0
3
Deci ḃ = −τ n
(am notat cu −τ coeficientul lui n iar alegerea semnului e doar o convenţie)
Definiţia 2. Fie α : (a, b) → R3 o curbă parametrizată canonic. τ (s) se
numeşte torsiunea curbei ı̂n punctul α(s).
Am văzut că ṫ = k · n, ḃ = −τ · n (din definiţia lui n si τ ). Vrem o expresie
şi pentru ṅ
b = t × n =⇒ t = n × b =⇒ n = b × t
Deci ṅ = ḃ × t + b × ṫ = −τ (n × t) + k(b × n) = −kt + τ b.
=
−b −t
Am obţinut astfel:
Teorema 1. (Formulele lui Frenet)
Fie α : (a, b) → R3 o curbă canonic parametrizată cu k(s) 6= 0, ∀ s. Atunci
( ṫ = kn      
ṫ 0 k 0 t
ṅ = −kt + τ b sau matriceal  ṅ  = −k 0 τ   n 
ḃ = −τ n ḃ 0 −τ 0 b
=
matrice antisimetrică
Observaţia 7. Reperul Frenet este un reper mobil (ı̂n lungul curbei) care ne
ajută să studiem proprietăţile curbei. De aceea studiem cum se modifică vectorii
reperului prin derivatele lor.
Definiţia 3. (Triedrul lui Frenet) Fie α : (a, b) → R3 o curbă parametrizată
canonic cu k(s) 6= 0, ∀ s ∈ (a, b). Fie s0 ∈ (a, b) şi c(s0 ) = (x(s0 ), y(s0 ), z(s0 )).
planul normal
b(s0 ) plan rectifiant
n(s0 )
planul osculator
c(s0 ) t(s0 )
{t(s0 ), n(s0 ), b(s0 )} reperul Frenet ı̂n punctul c(s0 ).
Ecuaţii
• tangenta ı̂n c(s0 )

X − x(s0 ) Y − y(s0 ) Z − z(s0 )
= =
ẋ(s0 ) ẏ(s0 ) ż(s0 )
• planul normal ı̂n c(s0 )
(X − x(s0 ))ẋ(s0 ) + (Y − y(s0 ))ẏ(s0 ) + (Z − z(s0 ))ż(s0 ) = 0
4
• planul osculator ı̂n c(s0 )
X − x(s0 ) Y − y(s0 ) Z − z(s0 )

ẋ(s0 ) ẏ(s0 ) ż(s0 ) =0
ẍ(s0 ) ÿ(s0 ) z̈(s0 )
Observaţia 8. (interpretarea geometrică a torsiunii) α : (a, b) → R curbă

parametrizată canonic. Fie M,M’ două puncte de pe curbă (M = α(s), M 0 =
α(s0 )) şi fie η unghiul(pozitiv) făcut de binormalele ı̂n M şi M’ (este chiar unghiul
dintre planele osculatoare). η măsoară deviaţia pe care o suferă binormala (sau
_
planul osculator) când punctul curent descrie arcul M M 0 , datorită faptului că
α este dintr-un plan
η
Atunci |τ (s)| = lim
s0 →s |s0 − s|
Observaţia 9. Torsiunea ne spune “cum iese” o curbă dintr-un plan

(cel osculator, care este cel mai apropiat de curbă!).
Vrem acum o formulă pentru torsiunea unei curbe canonic parametrizată.
Propoziţia 2. Fie α : (a, b) → R3 o curbă canonic parametrizată astfel ı̂ncât
k(s) 6= 0, ∀ s ∈ (a, b). Atunci:
...
< α̇ × α̈, α >
τ= .
||α̇ × α̈||2

d
Demonstraţie. τ = − < n, ḃ >= − n, (t × n) = − < n, ṫ × n + t × ṅ >=
ds
− < n, t × ṅ >
1 1 k̇ 1 ...
Dar n = ṫ = α̈ =⇒ ṅ = − 2 α̈ + α
k *k k + k
1 1 ... k̇ 1 1 ...
Deci τ = − α̈, α̇ × ( α − 2 α̈) = − α̈, α̇ × α =
k k k k k
1 1 ...
− 2 < α̈, α̇ × α̈ >= 2 < α, α̇ × α̈ >
k k
− a − − c −
Remember: < a, b × c >= − b − = − − b − = − < c, b × a >
− c − − a −
Pe de altă parte ||α̇ × α̈|| = ||α̇|| · ||α̈|| sin (\α̇, α̈) = ||α̈|| = k qed.
Vrem acum o formulă pentru torsiune şi pentru cazul când curba nu este
canonic parametrizată. Pentru o curbă regulată definim torsiunea ei ca fiind
torsiunea unei reparametrizări canonice a ei.
Propoziţia 3. Fie α : (a, b) → R3 o curbă regulată astfel ı̂ncât k(t) 6= 0, ∀ t ∈
(a, b)
< α0 × α00 , α000 >
Atunci τ (t) = (e aceeaşi formulă!)
||α0 × α00 ||2
5
Demonstraţie. ᾱ(s) = α(ϕ(s))
=
t
ᾱ˙ = α0 (t) · ϕ0 = α0 (ϕ(s)) · ϕ0 = α0 · ϕ0
¨ = α00 · (ϕ0 )2 + α0 · ϕ00
ᾱ
...
ᾱ = α000 · (ϕ0 )3 + 2α00 · ϕ0 · ϕ00 + α00 · ϕ0 · ϕ00 + α0 · ϕ000 =
= α000 · (ϕ0 )3 + 3α00 · ϕ0 · ϕ00 + α0 · ϕ000
˙ ¨ 0 00 0 3 ¨ ||2 = ||α0 × α00 || · (ϕ0 )6
... ᾱ × ᾱ = (α000× α0 ) · (ϕ
Atunci ) =⇒ ||ᾱ˙ × ᾱ
00 0 6
=⇒ h ᾱ, ᾱ˙ × ᾱ¨ i =< α , α × α > ·(ϕ ) de unde rezultă formula dorită. qed
Exemplul 3. α(t) = (a cos t, a sin t, bt) elicea circulară

α000 (t) = (a sin t, −a cos t, 0)
=⇒ hα0 × α00 , α000 i = a2 b sin2 t + a2 b cos2 t = a2 b.
b
||α0 × α00 ||2 = a2 (a2 + b2 ) =⇒ τ (t) = 2 = constantă
a + b2
6
Cursul 3. Curbe plane
Pentru curbe plane putem să ”rafinăm” noţiunea de curbură. În plan vom
putea să definim curbura cu semn.
Curbura fără semn (definită pentru curbele ı̂n R3 nu
va putea ”distinge” ı̂ntre un arc de parabolă şi simetricul
său faţă de tangenta ı̂n vârful ei.
Fie α : (a, b) → R3 o curbă plană parametrizată
canonic (||α̇|| = 1).
Fie t(s) = α̇(s) vectorul tangent (unitar) ı̂n α(s).
Definim normala (unitară) la curbă ı̂n α(s) astfel ca {t,n} să fie un reper (mobil)
ortonormat pozitiv orientat. (n se obţine rotind pe t ı̂n sens direct cu un unghi
π
)
2
Cum ||t|| = 1 =⇒ < t, t >= 1 =⇒ 2 < ṫ, t >= 0 =⇒ ṫ ⊥ t deci ṫ este
coliniar cu n. Definim k, curbura curbei α ı̂n punctul α(s), prin:
ṫ(s) = k(s)n(s)
Observaţia 1. Curbura ks astfel definită (cu semn) satisface |ks | = k, unde

aici k este curbura definită ı̂n cursul precedent (k = ||α̈|| = ||ṫ||). De acum o
vom nota tot cu k.
Putem “rafina” şi interpretarea geometrică a curburii (amintită ı̂n cursul 2).
Propoziţia 1. Fie α : (a, b) → R2 o curbă plană parametrizată canonic. Fie

ϕ(s) unghiul făcut de vectorul tangent t(s) cu un vector (unitar) fixat a (unghiul
este măsurat ı̂n sens direct de la a la t(s)).
Atunci
dϕ
k(s) = (s)
ds
Demonstraţie
1
Fie a vectorul (unitar) fixat şi b vectorul (unitar) per-
π
pendicular pe a (face cu a unghiul direct)
2
=⇒ t(s) = a cos ϕ + b sin ϕ şi deci
dϕ
ṫ(s) = (−a sin ϕ + b cos ϕ)
ds
dϕ
=⇒ < ṫ, a >= − sin ϕ (1)
ds
Dar ṫ = kn =⇒ < ṫ, a >=< kn, a >= k < n, a >
π π
Dar ^(a, n) = ϕ + =⇒ < n, a >= ||n|| · ||a|| cos (ϕ + ) = − sin ϕ
2 2
dϕ
Înlocuind ı̂n (1) obţinem k(s) = qed.
ds
Observaţia 2. Curbura k este o ”măsură” a rotaţiei vectorului tangent.
Curbura k este pozitivă sau negativă după cum t se roteşte ı̂n sens direct sau
ı̂n sensul acelor de ceasornic.
Vrem să scriem şi acum formulele lui Frenet, adică să scriem derivatele vec-
torilor din reperul Frenet {t,n} ı̂n funcţie de t şi n.
Avem deja formula ṫ = kn
ṅ = a1 t + b1 n, b1 =< ṅ, n >= 0 (||n|| = 1 şi derivăm)
iar a1 =< ṅ, t >= − < n, ṫ >= − < n, kn >= −k (< n, t >= 0 şi derivăm)
=⇒ ṅ = −kt
Propoziţia 2. (definiţie)
{t,n} s.n. reperul Frenet asociat curbei parametrizate α iar

ṫ = kn
sunt formulele lui Frenet
ṅ = −kt
Vrem acum o formulă a curburii unei curbe plane
Propoziţia 3. ( formulă pentru curbura unei curbe plane)
Fie α : (a, b) → R2 o curbă plană regulată. Atunci:
det{(α0 , α00 )} x0 (t)y 00 (t) − x00 (t)y 0 (t)

k(t) = = = k(t) unde α(t) = (x(t), y(t))
||α0 ||3 [(x0 (t))2 + (y 0 (t)2 ]3/2
2
Demonstraţie
Demonstrăm mai ı̂ntâi pentru o curbă canonic parametrizată α(s) = (x(s), y(s)).
t(s) = (ẋ(s), ẏ(s))

 π π
cos − sin
2 2  ẋ(s)

 0 −1 ẋ
n(s) =   =
 π π  ẏ(s) 1 0 ẏ
sin cos
2 2

n(s) = (−ẏ(s), ẋ(s))
=⇒ =⇒ k(s) =< ṫ(s), n(s) >= α̇(s)ÿ(s) − ẍ(s)ẏ(s)
ṫ(s) = (ẍ(s), ÿ(s))
= det{(α̇, α̈)}
Definim acum curbura unei curbe regulate (nu neapărat parametrizată canonic)
ca fiind curbura reparametrizării canonice ale ei.
1
ᾱ(s) = α(ϕ(s)), ϕ0 (s) =
||α0 (t)||
=
˙ 0 0
ᾱ(s) = α (t) · ϕ (s)
¨ (s) = α00 (t) · (ϕ0 (s))2 + α0 (t) · ϕ00 (s)
ᾱ
det{(α0 , α00 )}
k = det{(ᾱ, ¨ )} = (det{(α0 , α00 )}) · (ϕ0 (s))3 =
˙ ᾱ qed.
||α0 ||3
Observaţia 3. Semnul curburii graficului unei funcţii diferenţiabile (privit ca
o curbă plană) are legătură cu convexitatea funcţiei.
Fie f : (a, b) → R o funcţie diferenţiabilă. Graficul ei are parametrizarea
α : (a, b) → R2 , α(t) = (f, f (t)).
Atunci α0 (t) = (1, f 0 ), α00 (t) = (0, f 00 ) şi deci curbura este dată de formula
f 00 (t)
k(t) = .
(1 + (f 0 )2 )3/2
Atunci obţinem că k > 0 dacă şi numai dacă f 00 (t) > 0, adică funcţia este
convexă.
Cercul osculator
Definiţia 1. Fie α : I → R2 o curbă regulată plană şi fie t0 ∈ I astfel ca

k(t0 ) 6= 0. Se numeşte cerc osculator curbei α ı̂n punctul α(t0 ), cercul care are
ı̂n comun cu curba α trei puncte confundate ı̂n punctul α(t0 )
Observaţia 4. Este cercul “cel mai apropiat” de curbă ı̂n α(t0 ).
Vrem să găsim coordonatele centrului cercului osculator precum şi raza sa.
3
Fie ω0 (a, b) centrul cercului şi R raza sa. Ecuaţia cer-
cului este:
< ω − ω0 , ω − ω0 >= R2 .
Ne uităm la intersecţia dintre cerc şi curbă
< α(t) − ω0 , α(t) − ω0 >= R2 (2)
Dezvoltăm ı̂n serie Taylor pe α(t) ı̂n jurul lui t = t0
t − t0 0 (t − t0 )2 00 (t − t0 )3 000
α(t) = α(t0 ) + α (t0 ) + α (t0 ) + α (t0 ) + ...
1! 2! 3!
Înlocuim ı̂n (2) şi grupăm după puterile lui (t−t0 ) după ce desfacem produsul
scalar.
(< α0 − ω0 , α0 − ω0 > −R2 ) + (t − t0 ) · 2 < α0 − ω0 , α00 > +
(t − t0 )2 (< α0 − ω0 , α000 > + < α00 , α00 >) + ... = 0

Am notat cu α0 = α(t0 ), α00 = α0 (t0 ), α000 = α00 (t0 ).
Punem condiţia ca t = t0 să fie rădăcină triplă a ecuaţiei de mai sus (acest
lucru ı̂nseamnă că cercul intersectează curba ı̂n trei puncte confundate.)
< α0 − ω0 , α0 − ω0 >= R2
(
< α0 − ω0 , α00 >= 0
< α0 , α00 > + < α0 − ω0 , α000 >= 0
0
Dacă notăm cu α(t) = (x(t), y(t)), ı̂n coordonate vom avea (ultimele două
ecuaţii):
(x0 − a)x00 + (y0 − b)y00 = 0

(x0 − a)x000 + (y0 − b)y000 = −(x02 02

0 + y0 )
Rezolvăm sistemul:
∆ = x00 y000 − x000 y00
0 y00
∆x = = y00 (x02 02
0 + y0 )
−(x02
0 + y0 ) y000
02
y00 (x02 02
0 + y0 )
=⇒ a = x0 −
x0 y0 − x0 y00
0 00 00
x00 0 0 02 02
∆y = 02 = −x0 (x0 + y0 )
x000 −(x02
0 + y0 )
x00 (x020 + y0 )
02
=⇒ b = y0 +
x00 y000 − x000 y00
4
Raza se calculează din prima relaţie:
(x02 02 2 02
0 + y0 ) (x0 + y0 )
02
R2 = (x0 − a)2 + (y0 − b)2 = 0 00 00 0 2
(x0 y0 − x0 y0 )
(x02 02 3/2
0 + y0 ) 1
=⇒ R(t0 ) = 0 00 00 0 =
|x0 y0 − x0 y0 | |k(t0 )|
α(t0 ) = (x0 , y0 )
n(t0 ) = (−y00 , x00 ) este coliniar cu (x0 − a, y0 − b)
=⇒ centrul cercului se află pe normala (principală). Se numeşte centru de
curbură.
Definiţia 2. Fie α : (a, b) → R2 o curbă regulată cu k(t) 6= 0. Fie Γ : (a, b) →
R2 curba parametrizată Γ(t) = (a(t), b(t)) (curba centrelor cercurilor osculatoare
adică centrelor de curbură)
Curba Γ se numeşte evoluta curbei α.
Definiţia 3. S.n. ı̂nfăşurătoarea unei familii de curbe o curbă tangentă la
fiecare curbă din familie.
Observaţia 5. Înfăşurătoarea normalelor unei curbe plane este evoluta curbei
5
Teorema fundamentală a teoriei (locale a) curbelor din R3
Observaţia 1. Am văzut că putem caracteriza diferite tipuri de curbe cu ajutorul curburii k
şi a torsiunii τ :
1. dacă k ≡ 0 atunci curba este o dreaptă (sau segment de dreaptă);

2. dacă k 6= 0 şi τ ≡ 0 atunci curba este plană;
3. dacă τ ≡ 0 şi curbura k este constantă atunci curba este cerc (sau arc de cerc);
4. dacă torsiunea τ este constantă şi nenulă peste tot iar curbura k > 0 este strict pozitivă şi
constantă atunci curba este o elice circulară; mai general, dacă raportul k/τ este constant,
cu k şi τ nenule peste tot, curba este o elice (Lancret)
Există numeroase alte tipuri de rezultate ı̂n care curbura şi torsiunea joacă un rol important
ı̂n descrierea proprietăţilor geometrice ale curbei. Acest lucru nu este ı̂ntâmplător. Teorema
fundamentală a teoriei curbelor din R3 ne spune că dacă k > 0, funcţiile k şi τ (derivabile
indefinit) descriu complet geometria curbei, exceptând poziţia sa ı̂n spaţiu. ”Filozofic” aceasta
este la fel cu a spune de exemplu că două unghiuri şi o latură determină un triunghi ı̂n plan,
sau că raza descrie un cerc.
Teorema 1. Date funcţiile diferenţiabile k, τ : I → R cu k(s) > 0 pentru orice s ∈ I (I este
un interval deschis), există o curbă canonic parametrizată c : I → R3 astfel ı̂ncât k(s) şi τ (s)
sunt curbura şi respectiv, torsiunea curbei ı̂n punctul c(s). Mai mult, orice altă curbă canonic
parametrizată c ce satisface aceleaşi condiţii, diferă de prima printr-o izometrie proprie a lui
R3 , adică există o transformare liniară ortogonală p a lui R3 cu determinant pozitiv şi există
un vector a astfel ı̂ncât c = p ◦ c + a.
Considerăm mai ı̂ntâi următorul sistem de ecuaţii (diferenţiale liniare de ordinul I şi omo-
gene). Notăm cu (X, Y, Z) o soluţie a sa. Funcţiile a, b, c sunt continue pe un interval I cu
0 ∈ I. Remarcăm asemănarea dintre acest sistem şi Formulele lui Frenet.
dX


 ds = aY + bZ



dY
(*) ds = −aX + cZ




dZ
= −bX − cY

ds
1
De la cursul de ecuaţii diferenţiale ”aflăm” că sistemul (*) admite o soluţie unică (Teorema
de existenţă şi unicitate a soluţiilor unui sistem de ecuaţii diferenţiale ordinare).
(X(s), Y (s), Z(s)) ,
(triplet de funcţii diferenţiabile) cu condiţiile iniţiale (ı̂n s = 0)
X(0) = X 0 , Y (0) = Y 0 , Z(0) = Z 0 .

Ne ”uităm” acum la câteva proprietăţi ale soluţiilor acestui tip de sistem.

Lemma 1. 1. Orice soluţie (X, Y, Z) a sistemului (*) satisface condiţia
X 2 + Y 2 + Z 2 = constant.
2. Două soluţii (Xi , Yi , Zi ), i = 1, 2 ale sistemului (*) satisfac condiţia
X1 X2 + Y1 Y2 + Z1 Z2 = constant.
Demonstraţie: 1. Derivata funcţiei X 2 + Y 2 + Z 2 este egală cu 0:
d dX dY dZ
(X 2 + Y 2 + Z 2 ) = 2X + 2Y + 2Z =
ds ds ds ds
= 2X(aY + bZ) + 2Y (−aX + cZ) + 2Z(−bX − cY ) = 0.
2. Derivata funcţiei X1 X2 + Y1 Y2 + Z1 Z2 este egală cu 0:
d
(X1 X2 + Y1 Y2 + Z1 Z2 ) = (aY1 + bZ1 )X2 + X1 (aY2 + bZ2 )+
ds
+(−aX1 + cZ1 )Y2 + Y1 (−aX2 + cZ2 ) + (−bX1 − cY1 )Z2 + Z1 (−bX2 − cY2 ) = 0.
Observaţia 2. Fie acum trei soluţii ale sistemului (*) (Xi , Yi , Zi ), i = 1, 2, 3, corespunzătoare
condiţiilor iniţiale Xi (0) = Xi0 , Yi (0) = Yi0 , Zi (0) = Zi0 . Alegem condiţiile iniţiale astfel ı̂ncât
(Xi0 )2 + (Yi0 )2 + (Zi0 )2 = 1,
pentru i = 1, 2, 3 şi
Xi0 Xj0 + Yi0 Yj0 + Zi0 Zj0 = 0,
pentru 1 ≤ i < j ≤ 3.
Pentru aceasta este suficient să alegem (Xi0 , Yi0 , Zi0 ) ca fiind componentele a trei vectori
dintr-un sistem ortonormat de vectori din R3 .
Din lema precedentă rezultă că soluţiile (Xi , Yi , Zi ) verifică
(Xi )2 + (Yi )2 + (Zi )2 = 1,
pentru i = 1, 2, 3 şi
Xi Xj + Yi Yj + Zi Zj = 0,
pentru 1 ≤ i < j ≤ 3.
2
Revenim la demonstraţia teoremei:
Demonstraţie: Existenţa Problema determinării curbei revine la a găsi vectorul de poziţie

c(s) = (x(s), y(s), z(s)). Notăm cu t = (t1 , t2 , t3 ), n = (n1 , n2 , n3 ) şi cu b = (b1 , b2 , b3 ) compo-
nentele (viitorilor) vectori din reperul Frenet. Îi vom determina punând condiţia ca să verifice
formulele lui Frenet
dt


 ds = k(s)n(s)



dn
(1) ds = −k(s)t(s) +τ (s)b(s)




db
= −τ (s)n(s)

ds
În plus avem şi ecuaţia

dc
(2)
= t(s).
ds
Sistemul de ecuaţii (vectoriale) se transformă (scriindu-l pe componente) ı̂ntr-un sistem de
ecuaţii diferenţiale de tipul:
dti


 ds = k(s)ni (s)



dni
(1) ds = −k(s)ti (s) +τ (s)bi (s)




dbi
= −τ (s)ni (s)

ds
pentru i = 1, 2, 3. Am notat cu t = (t1 , t2 , t3 ), n = (n1 , n2 , n3 ) şi b = (b1 , b2 , b3 ).

Sistemul de mai ı̂nainte este un caz particular al sistemului (*) cu a = k. b = 0 şi c = τ .
Fie ui = (ti , ni , bi ), i = 1, 2, 3 trei soluţii ale sistemului (1) determinate astfel ı̂ncât sunt
satisfăcute condiţiile (vezi Lema precedentă)
t2i + n2i + b2i = 1,
pentru i = 1, 2, 3, şi
ti tj + ni nj + bi bj = 0,
pentru 1 ≤ i < j ≤ 3.
Din proprietăţile impuse celor trei soluţii ale sistemului (1) este clar că vectorii ui , i = 1, 2, 3,
sunt ortonormaţi. Deci avem următoarele egalităţi matriceale:
   
t 1 n 1 b1 t1 t2 t3
A · At =  t2 n2 b2  ·  n1 n2 n3  = I3 .
t3 n3 b3 b1 b2 b3
Deoarece A−1 = At rezultă că avem şi egalitatea At · A = I3 , adică:
3
     
t1 t2 t3 t1 n1 b1 ktk ht, ni ht, bi
At · A =  n 1 n2 n3  ·  t2 n2 b2  =  hn, ti knk hn, bi  = I3 ,
b1 b2 b3 t3 n3 b3 hb, ti hb, ni kbk
adică şi reperul {t, n, b} este ortonormat.
Alegem {t0 = t(0), n0 = n(0), b0 = b(0)} (poziţia iniţială a lui {t, n, b}) astfel ı̂ncât det A > 0,
adică reperul {t0 , n0 , b0 } este pozitiv orientat. Cum soluţia {u1 , u2 , u3 } a sistemului (1) este
continuă, rezultă că {t, n, b} sunt funcţii continue şi deci funcţia s → det A este continuă.
De aici rezultă că reperul {t, n, b} nu ı̂şi schimbă orientarea. Am obţinut o familie de repere
ortonormate ı̂n R3 .
Din ecuaţia (2), prin integrare avem:
Z s
c(s) = c(0) + t(x) dx.
0
Este clar că c este diferenţiabilă şi c (s) = t(s) 6= 0. Mai mult, kc0 (s)k = kt(s)k = 1, adică c
0
este parametrizată canonic.

Calculăm acum curbura şi torsiunea curbei c:
kc00 (s)k = kt0 (s)k = k(s).
hc0 × c00 , c000 i hc0 × c00 , c000 i < t × kn, k 0 n − k 2 t + kτ b > k 2 τ < t × n, b >
0 00 2
= 2
= 2
= = τ.
kc × c k k k k2
Am demonstrat astfel existenţa curbei.
Unicitatea Începem prin a observa că lungimea arcului, curbura şi torsiunea sun invariante
la izometrii proprii. Acest lucru este intuitiv clar pentru că aceste concepte sunt definite cu
ajutorul produselor scalare si al priduselor vectoriale ale unor derivate (derivatele sunt invariante
la translatii iar produsul scalar cât şi cel vectorial sunt exprimate prin intermediul lungimii
vectorilor şi al unghiurilor dintre vectori, care sunt invariante la izometrii proprii).
Presupunem acum că există două curbe c şi c, parametrizate canonic şi care satisfac condiţiile
k(s) = k(s) şi τ (s) = τ (s) pentru orice s ∈ I.
Fie {t0 , n0 , b0 } şi {t0 , n0 , b0 } reperele Frenet asociate curbelor c şi c ı̂n punctele c(0) şi
respectiv c(0). Ştim că sunt pozitiv orientate şi atunci va exista o izometrie proprie F care
duce pe c(0) ı̂n c(0) şi reperul {t0 , n0 , b0 } ı̂n {t0 , n0 , b0 }.
Aplicăm pe F curbei c(0) şi obţinem o nouă curbă dar pe care (pentru a nu complica
notaţiile) o vom nota tot cu c = F ◦ c. Evident c(0) = c(0) şi vrem să arătăm că c(s) = c(s)
pentru orice s ∈ I.
Notăm tot cu {t, n, b} reperul Frenet asociat curbei c. Evident sunt satisfăcute formulele lui
Frenet:
t0 = kn, n0 = −kt + τ b, b0 = −τ n
şi
0 0
t = kn, n0 = −kt + τ b, b = −τ n.
Arătăm că reperele Frenet coincid in fiecare punct.
Considerăm funcţia
1
kt − tk2 + kn − nk2 + kb − bk2 .

f (s) =
2
4
Calculăm derivata lui f :
0 0
f 0 (s) = ht − t, t0 − t i + hn − n, n0 − n0 i + hb − b, b0 − b i =
kht − t, n − ni − khn − n, t − ti + τ hn − n, b − bi − τ hb − b, n − ni = 0.
Deci funcţia f este constantă. În particular f (s) = f (0) = 0 pentru orice s ∈ I. Dar atunci
t(s) = t(s) pentru orice s ∈ I.
Deoarece
dc dc
= t(s) = t(s) = ,
ds ds
rezultă
dc
(c − c) = 0,
ds
adică
c(s) = c + v0 ,
unde v0 este un vector constant. Dar c(0) = c(0) şi deci v0 = 0, adică c(s) = c(s) pentru orice
s ∈ I.
5
Teorema fundamentală a teoriei curbelor plane
(exerciţiul 5 cursul 3)
Fie k : (a, b) → R o funcţie diferenţiabilă. Demonstraţi că există o curbă canonic parametrizată
α : (a, b) → R2 care are curbura (cu semn) k.
În plus, dacă α : (a, b) → R2 este o altă curbă plană cu aceleaşi proprietăţi, atunci există o
izometrie f a lui R2 astfel ı̂ncât
α(s) = f (α(s))
pentru orice s ∈ (a, b).
Pentru existenţă, fixăm un s0 ∈ (a, b) şi definim, pentru orice s ∈ (a, b)

Zs
ϕ(s) = k(u) du
s0
şi curba parametrizată  s 

Z Zs
α(s) =  cos ϕ(t) dt, sin ϕ(t) dt .
s0 s0
Atunci vectorul tangent la α este

t(s) = α̇(s) = (cos ϕ(s), sin ϕ(s))
care este vector unitar şi care face unghiul ϕ(s) cu axa Ox. Deci curba α este canonic
parametrizată şi curbura sa (cu semn) este (vezi cursul 3)
Zs
dϕ d
= k(u) du = k(s).
ds ds
s0
1
Pentru unicitate, fie ϕ(s) unghiul făcut de axa Ox cu vectorul (unitar) α̇ tangent la α.
Atunci
α̇ = (cos ϕ(s), sin ϕ(s)),
iar  s 
Z Zs
α(s) =  cos ϕ(t) dt, sin ϕ(t) dt + α(s0 ). (1)
s0 s0
Pe de altă parte, avem

dϕ
= k(s),
ds
Zs
ϕ(s) = k(u) du + ϕ(s0 ).
s0
Înlocuind aceasta ı̂n relaţia (1) şi notând cu v vectorul constant α(s0 ) şi cu θ constanta
ϕ(s0 ), obţinem  s 
Z Zs
α(s) = Tv  cos(ϕ(t) + θ) dt, sin(ϕ(t) + θ) dt =
s0 s0
 
Zs Zs Zs Zs
Tv cos θ cos ϕ(t) dt − sin θ sin ϕ(t) dt, sin θ cos ϕ(t) dt + cos θ sin ϕ(t) dt =
s0 s0 s0 s0
 s 
Z Zs
= Tv ◦ Rθ  cos ϕ(t) dt, sin ϕ(t) dt =
s0 s0
= Tv ◦ Rθ (α(s)) = f (α(s)).
2
Cursul 5. Inegalitatea izoperimetrică
Definiţii. 1. f : [a, b] −→ R (funcţie definită pe un interval ı̂nchis) este
diferenţiabilă dacă este restricţia unei funcţii diferenţiabile definită pe un
interval deschis care ı̂l conţine pe [a, b].
2. O curbă parametrizată regulată α : [a, b] → R2 plană se numeşte curbă ı̂nchisă
dacă α(a) = α(b) şi α(n) (a) = α(n) (b) ∀n ≥ 1 (derivatele de ordin n)
3. O curbă ı̂nchisă α : [a, b] −→ R2 se numeşte simplă dacă nu are autointersecţii,

adică, dacă t1 , t2 ∈ [a, b), t1 6= t2 =⇒ α(t1 ) 6= α(t2 )
Observaţia. Dacă α : [0, L] → R2 este curbă canonic parametrizată atunci

Z L
L este lungimea curbei. (L(α) = kα̇(s)kds = L)
0
4. Vom presupune că o curbă simplă ı̂nchisă α ı̂n plan mărgineşte o regiune
a planului numită interiorul lui α (teorema Jordan)
5. Aria unei curbe simple ı̂nchise este aria interiorului lui α

6. Vom presupune curbele orientate pozitiv (adică alegem parametrul astfel
că dacă ne deplasăm pe curbă ı̂n direcţia creşterii parametrului, interiorul
rămâne la stânga)
1
Formulă pentru aria unei curbe simple ı̂nchise
Fie α : [a, b] −→ R2 , α(t) = (x(t), y(t)) o curbă plană simplă, ı̂nchisă, orientată
pozitiv. Atunci avem următoarea formulă pentru aria A a lui α:
Z b
A=− y(t)x0 (t)dt
a
Z b
= x(t)y 0 (t)dt
a
Z b
1
= (x(t)y 0 (t) − y(t)x0 (t))dt
2 a
Să remarcăm că a doua egalitate se obţine din prima deoarece

Z b Z b
b
xy 0 dt = xy a − x0 ydt
a a
Z b (1)
= x(b)y(b) − x(a)y(a) − x0 ydt
| {z } a
=0 (curba e ı̂nchisă!)
Pentru a demonstra prima egalitate luăm cazul unei curbe din figura:
y = f1 (x), y = f2 (x), x ∈ [x0 , x1 ], cu f1 > f2

Z x1 Z x
=⇒ A = f1 (x)dx − f2 (x)dx. Dar curba e pozitiv orientată =⇒
x0 x0
Z t1 Z t3
0
=⇒ A = − y(t)x (t) − y(t)x0 (t)
a t2
Z b
=− y(t)x0 (t)dt
a
deoarece x0 (t) = 0 ı̂n lungul segmentelor paralele cu axa Oy
Pentru a demonstra formula ı̂n cazul general va trebui să arătăm că este
posibil să ı̂mpărţim interiorul curbei ı̂ntr-un număr finit de regiuni ca mai sus.
2
Acest lucru este posibil dacă există o dreaptă ı̂n plan astfel ca distanţa ρ(t) de
la α(t) la această dreaptă să fie o funcţie cu un număr finit de puncte critice
(adică ρ0 (t) = 0)
Teorema (inegalitatea izoperimetrică). Fie c o curbă plană simplă ı̂nchisă re-
gulată de lungime L şi fie A aria regiunii mărginite de c. Atunci:
L2 − 4πA ≥ 0
cu egalitate dacă şi numai dacă c este cerc.

Observaţii (istoric). • Cu siguranţă este cea mai veche teoremă de geome-
trie diferenţiabilă globală şi este legată de următoarea problemă izoperi-
metrică:
Dintre toate curbele plane ı̂nchise şi simple de lungime dată care este cea
care mărgineşte cea mai mare arie?
• Are legătură cu problema lui Dido, prinţesa care a ı̂ntemeiat Cartagina.
• Sub forma enunţată mai sus era cunoscută de greci şi care se pare că ştiau
răspunsul: Cercul.
• Prima demonstraţie riguroasă (dar foarte dificilă) a fost dată de Karl
Weierstrass ı̂n 1870 şi este o consecinţă a teoriei sale care căuta extreme
ale unei integrale (viitoarea teorie variaţională)
• ı̂n 1939 E. Schmidt dă o demonstraţie directă, cea pe care o vom prezenta
aici.
3
Figure 1: Prinţesa Dido cumpără de la Jarbas pamânt cât poate cuprinde cu
pielea unei vaci. Matthus Merian the Elder (1593-1650), Johann Ludwig Got-
tfried, Historical Chronica
4
Demonstraţie.
Fie l1 şi l2 două drepte paralele, tangente la curba c astfel că aceasta se află
ı̂n ı̂ntregime ı̂ntre cele două drepte.
Fie γ un cerc tangent la l1 şi l2 , care nu intersectează pe c şi fie r raza sa.
Alegem sistemul de coordonate astfel ca originea să fie ı̂n centrul cercului, axa
Ox perpendiculară pe l1 şi axa Oy paralelă cu l1 .
Fie A = c(0) şi C = c(s1 ) punctele de tangenţă cu l1 şi respectiv l2 . Ideea
este să comparăm aria regiunii mărginite de c cu aria cercului γ.
Deoarece lungimea curbei c şi aria regiunii mărginite de aceasta nu depind
de parametrizare presupunem că c este parametrizată canonic:
c(s) = (x(s), y(s)), (x0 (s))2 + (y 0 (s))2 = 1, c : [0, L] −→ R2
5
În funcţie de parametrizarea lui c putem parametriza cercul γ.
γ(s) = (z(s), w(s))

z(s) = x(s)
( p
− r2 − x(s)2 , 0 ≤ s ≤ s1
w(s) = p
+ r2 − x(s)2 , s1 ≤ s ≤ 1
Să remarcăm că s este lungimea arcului curbei c dar nu şi pentru γ. De fapt,
cu această parametrizare este posibil că γ să nu fie regulată, dar este de clasă
C 2.
Să mai observăm că această reprezentare parametrică asociază punctelor lui
_ _
c pe cele ale cercului γ prin proiecţia pe verticală a arcelor AC şi CA ale curbei
c. Este uşor de văzut că dacă s variază de la 0 la L atunci punctele (z(s), w(s))
acoperă cercul.
Din formula demonstrată mai ı̂nainte aria regiunii mărginite de curba c este:
Z L
A= x(s) · y 0 (s)s
0
iar aria mărginită de cercul γ este:

Z L Z L
πr2 = − w(s) · z 0 (s)ds = − w(s) · x0 (s)ds
0 0
6
Atunci avem:
Z L Z L Z L
A + πr2 = (xy 0 − wx0 )ds ≤ |xy 0 − wx0 |ds = |h(x0 , y 0 ), (−w, x)i|ds
0
|{z} 0 0
(∗)
Inegalitatea Cauchy-Schwarz ı̂mpreună cu faptul că c e canonic parametrizată

ne dă:
p
|h(x0 , y 0 ), (−w, x)i| ≤ k(x0 , y 0 )k · k(−w, x)k = w2 + x2 = r
|{z}
(2)
Revenind, avem:
Z L
2
A + πr ≤ rdS = rL
0
Dar
√ A + πr2 rL
Aπr2 ≤ ≤
|{z} 2 2
(1)
r 2 L2
=⇒ Aπr2 ≤
4
=⇒ L2 ≥ 4πA adică inegalitatea căutată.
Studiem acum cazul de egalitate. Presupunem că L = 4πA şi vom arăta mai
ı̂ntâi că x = ry 0
Va trebui să ”forţăm” egalităţile ı̂n şirul de inegalităţi.
Egalitatea ı̂n (1) =⇒ A = πr2
Egalitatea ı̂n (2) (i.e. inegalitatea Cauchy-Schwarz) =⇒ (−w, x) = λ(x0 , y 0 )
cu λ ∈ R. Trecând la norme obţinem:
p p
w2 + x2 = |λ| x02 + y 02 = |λ| =⇒ λ = ±r
Dar λ = h(x0 , y 0 ), (−w, x)i şi din (*) =⇒ λ > 0 =⇒ λ = r şi ı̂n particular
x = ry 0
Pe de altă parte, egalitatea A = πr2 ne spune că r depinde de A şi nu de
alegerea dreptelor l1 şi l2 . Deci dacă folosim dreptele l3 şi l4 perpendiculare pe
l1 şi l2 , vom avea un cerc γ de rază r tangent la l3 şi l4 . Considerând acum
sistemul de coordonate (x, y) având originea ı̂n centrul acestui nou cerc γ, vom
obţine x = ry 0 ı̂n mod analog.
Deoarece axa y este paralelă (şi ı̂n acelaşi sens) cu axa x iar axa x este
paralelă (şi ı̂n acelaşi sens) cu axa y există constantele d şi e astfel ı̂ncât x = y−d
şi y = e − x
Atunci
y − d = x = ry 0 = −rx0
şi
x2 + (y − d)2 = (ry 0 )2 + (−rx0 )2 = r2 (x02 + y 02 ) = r2
Deci c este un cerc de rază r cu centrul ı̂n punctul (0,d) raportat la sistemul
de axe (x,y).
7
Teorema celor patru vârfuri
Definiţie 1. O curbă regulată plană (nu neapărat ı̂nchisă) α : [a, b] −→ R2
este convexă dacă, pentru orice t ∈ [a, b], imaginea curbei α([a, b]) se află ı̂n
ı̂ntregime ı̂ntr-unul dintre semiplanele ı̂nchise determinate de tangenta la curbă
ı̂n α(t).
Curbe convexe
1
Curbe neconvexe
Definiţie 2. Se numeşte vârf al unei curbe plane α : [a, b] −→ R2 un punct α(t)

pentru care k 0 (t) = 0.
Elipsa are exact patru vârfuri (exerciţiu)
Cercul are o infinitate de vârfuri
2
Parabola are un vârf
Teoremă (Teorema celor patru vârfuri). O curbă plană simplă, ı̂nchisă şi
convexă are cel puţin patru vârfuri.
Avem nevoie de următoarea:

Lemă. Fie α : [0, L] −→ R2 o curbă plană ı̂nchisă parametrizată canonic şi fie
A,B,C ∈ R. Atunci:
Z L
(Ax + By + C)k 0 (s) ds = 0
0
unde α(s) = (x(s), y(s)), iar k este curbura curbei α.

Demonstraţie (a lemei). Reamintim că
k(s) = x0 (s)y 00 (s) − x00 (s)y 0 (s).
Pe de altă parte, deoarece curba este ı̂nchisă, avem şi
α(0) = α(L), α0 (0) = α0 (L)şi α00 (0) = α00 (L).
Atunci:
Z L
L
k 0 (s) ds = k 0
=0
0
Z L Z L Z L
L L
xk 0 (s) ds = xk 0
− kx0 ds = − y 00 ds = −y 0 0
=0
0 0 0
Z L Z L Z L
yk 0 (s) ds = − ky 0 ds = x00 ds = 0
0 0 0
Am folosit formulele lui Frenet t0 (s) = k(s)n(s) cu t0 (s) = (x00 (s), y 00 (s)) şi
n(s) = (−y 0 (s), x0 (s)) adică x00 = −ky 0 şi y 00 = kx0 .
3
Demonstraţie (a teoremei). Presupunem curba α : [0, L] → R2 parametrizată
canonic, adică kα̇(s)k = 1. Deoarece funcţia k = k(s) este continuă şi definită
pe un interval ı̂nchis [0, L], este mărginită şi atinge un maxim şi un minim pe
[0, L]. Deci α are cel puţin două vârfuri α(s1 ) = p şi α(s2 ) = q.
Fie d dreapta ce trece prin p şi q. Fie β şi γ cele două arce ale curbei c
determinate de punctele p şi q.
Cele două arce de curbă se află de o parte şi de alta a dreptei d. Dacă nu se
ı̂ntâmplă aşa ar mai intersecta dreapta d ı̂ntr-un punct r distinct de p şi q.
Din convexitate, deoarece punctele p, q şi r sunt distincte pe c, dreapta tangentă
ı̂n punctul din mijloc (să zicem q) ar trebui să coincidă cu d (altfel r şi p ar fi
de o parte şi de alta a tangentei)
Din nou din convexitate, rezultă că d este tangentă la c ı̂n cele trei puncte p, q
şi r. Dar atunci tangenta ı̂ntr-un punct apropiat de q (punctul intermediar) va
separa punctele p şi q cu excepţia cazului când ı̂ntregul segment pq se află pe c.
Dar atunci rezultă că k = 0 ı̂n punctele p şi q. Dar acestea sunt puncte de
maxim şi minim ale curburii şi deci k ≡ 0 pe c adică c este dreaptă sau segment
de dreaptă (contradicţie).
4
Fie acum Ax + By + C = 0 ecuaţia dreptei d. Dacă nu mai există alte
vârfuri va rezulta că k 0 va avea semn constant pe fiecare dintre arcele β şi γ
(altfel, deoarece k 0 e continuă, ar mai exista un punct ı̂n care k 0 este zero). În
acest caz putem alege coeficienţii A, B şi C astfel ca
Z L
(Ax(s) + By(s) + C)k 0 (s) ds să fie strict pozitivă
0
Dar, din lemă, integrala este nulă (contradicţie). Deci mai există un al treilea
vârf şi deci k 0 ı̂şi schimbă semnul pe β sau γ (presupunem că pe β)
s 0 sM L
k0 0 + 0 - 0 + 0 0
k p q
|{z} |{z}
min max
Presupunem (fără a restrânge generalitatea că s1 = 0 şi notăm s2 = sM .

Deoarece p şi q sunt puncte de minim şi maxim, k 0 (s) trebuie să ı̂şi schimbe
semnul de două ori pe arcul β. Deci avem şi un al patrulea vârf.
Observaţii. • Teorema este adevărată şi pentru curbe simple şi ı̂nchise dar
nu neapărat convexe dar demonstraţia e mult mai grea.
• Se poate arăta că o curbă plană este convexă ⇐⇒ este simplă şi poate fi
orientată astfel ı̂ncât curbura este pozitivă sau nulă.
Astfel se poate reformula teorema prin: funcţia curbură a unei curbe ı̂nchise
convexe este nenegativă şi ori este constantă ori are cel puţin două maxime şi
două minime.
5
Suprafeţe regulate ı̂n R3
Definiţia 1. S ⊂ R3 se numeşte suprafaţă regulată dacă pentru orice punct
p ∈ S, există o vecinătate (deschisă) V a lui p ı̂n R3 şi o aplicaţie
f : U −→ V ∩ S
de la un deschis U ⊂ R2 astfel ca:

1. f (u1 , u2 ) = (x(u1 , u2 ), y(u1 , u2 ), z(u1 , u2 )) este diferenţiabilă (i. e. funcţiile
x, y şi z au derivate parţiale continue de orice ordin ı̂n (u1 , u2 ) ∈ U )
2. f este homeomorfism (f continuă, inversabilă cu inversa continuă)
3. ∀q ∈ U , diferenţiala dfq : R2 −→ R3 este injectivă sau echivalent, {fu1 (q), fu2 (q)}
sunt vectori liniar independenţi ( ⇐⇒ fu1 (q) × fu2 (q) 6= 0).
∂f
Aici fui = fi = , i = 1, 2.
∂ui
1
Observaţii. • Local S ”arată” ca un deschis din R2 (i.e. un ”obiect” 2-
dimensional)
• f se numeşte parametrizare sau sistem (local) de coordonate (ı̂n vecinătatea
lui p)
• V ∩ S se numeşte vecinătate de coordonate

Comentarii (asupra celor 3 condiţii din definiţie). 1. este naturală dacă vrem
să facem geometrie diferenţială
2. injectivitatea ne asigură că nu avem autointersecţii (vrem să definim planul
tangent); continuitatea e mai ”subtilă”
3. ne asigură existenţa planului tangent ı̂n fiecare punct iar {fui (q)}i=1,2 este
bază ı̂n planul tangent ı̂n punctul q la S.
2
Exemplu.
Sfera
S 2 (1) = {(x, y, z) ∈ R3 | x2 + y 2 + z 2 = 1}
Uz = {(x, y) ∈ R2 | x2 + y 2 < 1}
unde R2 ' {(x, y, 0) ∈ R3 | z = 0} (se identifică)
fz+ : Uz −→ S 2 p
fz+ (x, y) = (x, y, + 1 − x2 − y 2 )
V ∩ S 2 = {(x, y, z) ∈ R3 | z > 0} semisfera deasupra planului xOy
1. fz+ este diferenţiabilă pe Uz

2. fz+ este injectivă (şi continuă) iar (fz+ )−1 este restricţia proiecţiei π(x, y, z) =
(x, y) la fz+ (Uz ) deci (fz+ )−1 este continuă
∂fz+ ∂fz+ ∂fz+ ∂f +
3. = (1, 0, x) iar = (0, 1, x) =⇒ × z 6= 0. S 2 (1) se
∂x ∂y ∂x ∂y
acoperă cu 6 astfel de sisteme de coordonate.
3
Planul tangent (ı̂ntr-un punct p la o suprafaţă S)
Tp S = {vp | vectori tangenţi la S ı̂n punctul p} (planul tangent)

= { vectorii tangenţi la toate curbele de pe S care trec prin p}
vp este (de fapt) vector tangent la o curbă din S ı̂n punctul p:
α : (−, ) −→ S, α(0) = p, α0 (0) = vp
Fie f : U −→ S o parametrizare ı̂n jurul lui p =⇒ {fu1 , fu2 } este bază ı̂n Tp M
(vectori tangenţi la curbele coordonate ı̂n fiecare punct p = f (q)).
Fie α(t) = f (u1 (t), u2 (t)) o parametrizare a curbei α (ı̂n vecinătatea punctului
∂f ∂f
p) =⇒ α0 (t) = · u0 + · u0
∂u1 1 ∂u2 2
∂f ∂f
=⇒ α0 (t) este combinaţie liniară de { , } (q)
∂u1 ∂u2
Reciproc. Fie v = afu1 + bfu2 , p = f (uo1 , uo2 ). Definim curba
α(t) = f (uo1 + at, uo2 + bt)
=⇒ α0 (0) = afu1 (q) + bfu2 (q)

Dar fu1 , fu2 sunt liniar independenţi =⇒ {fu1 , fu2 } e bază ı̂n Tp S.
Observaţie. Geometric Tp S este ”văzut” ca plan ce trece prin punctul p dar

algebric ca plan care trece prin ”origine” şi paralel cu planul tangent ”geometric”
(conţine vectorul nul). Tp S nu depinde de parametrizare.
4
Forma I fundamentală (prima formă fundamentală)
Fie S ⊂ R3 o suprafaţă regulată. Produsul scalar (canonic) din R3 ne

permite să definim un produs scalar (notat h , ip ) ı̂n fiecare plan tangent Tp S
(este restricţia produsului scalar canonic la planul tangent Tp S). (se mai notează
gp (v, w) = hv, wip , pentru orice v, w ∈ Tp S)
Definiţia 2.
Ip (w) = hw, wip = gp (w, w) = kwk2 se numeşte prima formă fundamentală
Observaţie. Geometric, prima formă fundamentală ne va permite să ”facem

măsurători” pe suprafaţă (măsurăm lungimi de curbe, unghiuri formate de vec-
torii tangenţi, arii de regiuni, etc).
Vrem o reprezentare a formei I fundamentale ı̂n funcţie de baza {fu1 , fu2 } aso-
ciată parametrizării f ı̂n jurul lui p.
Fie w ∈ Tp S =⇒ w = α0 (0) = f1 u01 + f2 u02
=⇒ Ip (w) = Ip (α0 (0))

= hf1 u01 + f2 u02 , f1 u01 + f2 u02 ip
= hf1 , f1 ip (u01 )2 + 2hf1 , f2 ip u01 · u02 + hf2 , f2 ip (u02 )2
2
X
= gij (p)u0i u0j
i,j=1
gij = hfi , fj i se numesc coeficienţii formei I fundamentale (sunt funcţii diferenţiabile).
Observaţie. Se mai notează

E = g11
F = g12 = g21
G = g22
Exemplu. (a) (planul) f (u1 , u2 ) = p0 +u1 v +u2 w astfel ı̂ncât kvk = kwk = 1
şi v ⊥ w
f1 = v, f2 = w =⇒ g11 = g22 = 1 şi g12 = 0
(b) (cilindrul fără generatoare) f (u1 , u2 ) = (cos u1 , sin u1 , u2 )
U = {(u1 , u2 ) ∈ R2 |u1 ∈ (0, 2π), u2 ∈ R}
f1 = (− sin u1 , cos u1 , 0) f2 = (0, 0, 1)
g11 = g22 = 1 şi g12 = 0
Oare este ı̂ntâmplător că cele două suprafeţe au aceeaşi coeficienţi ai formelor
I fundamentale? Nu!
5
Lungimea unui arc de curbă de pe o suprafaţă
Fie α : I −→ S o curbă regulată pe suprafaţa S. Presupunem că α(I) ”stă”
ı̂ntr-o vecinătate de coordonate. Atunci
α(t) = f (u1 (t), u2 (t))vα0 (t) = u01 f1 + u02 f2
Z t Z tu 2
0
uX
s(t) = kα (t)kdt = t gij (α(t))u0i (t)u0j (t)dt
0 0 i,j=1
2
notaţie ds = g11 du21 + 2g12 du1 du2 + g22 du22
Aria unei regiuni mărginite de pe o suprafaţă

Fie R ⊂ S un domeniu al lui S (deschis, conex cu frontiera curbă simplă ı̂nchisă
netedă pe porţiuni). R regiune dacă este reuniunea dintre un domeniu şi bordul
său. Presupunem că R ⊂ f (U ) este o regiune mărginită inclusă ı̂ntr-o vecinătate
de coordonate f (U ), unde f : U −→ S este o parametrizare.
Definiţia 3.
ZZ
aria(R) = kf1 × f2 kdu1 du2 unde Q = f −1 (R) (aria lui R)
Q
Observaţie (justificări geometrice). Se ştie că
kf1 × f2 k2 + hf1 , f2 i2 = kf1 k2 · kf2 k2

p
=⇒ kf1 × f2 k = detgij
(forma I fundamentală măsoară şi aria!)
Pentru paralelograme infinitezimale (foarte mici) aria paralelogramului '

aria aproximării liniare (paralelogramul construit cu vectorii f1 şi f2 ). Apoi
facem suma (adică integrala dublă).
6
Normala Gauss
Fie f : U ⊂ R2 −→ S o parametrizare ı̂n jurul unui punct p ∈ S. Putem

alege un vector normal unitar ı̂n fiecare punct p ∈ f (u) prin:
f1 (q) × f2 (q)
N (p) = , unde q = f −1 (p)
kf1 (q) × f2 (q)k
Observaţii. 1. N este bine definit pentru că f1 × f2 6= 0

2. kN k = 1
3. Avem 3 ”câmpuri” de vectori (două tangente şi unul normal)
{f1 , f2 , N } : f (U ) −→ R3 se numeşte reperul Gauss.
Definiţia 4. Fie S1 şi S2 două suprafeţe regulate. Un difeomorfism φ : S1 −→
S2 se numeşte izometrie dacă duce curbe din S1 ı̂n curbe din S2 păstrând lungi-
mile lor (ı̂n acest caz S1 şi S2 se numesc izometrice)
Teoremă. Un difeomorfism φ : S1 −→ S2 este izometrie ⇐⇒ pentru orice

parametrizare f a lui S1 , parametrizările f şi φ ◦ f au aceleaşi forme I funda-
mentale (au aceiaşi coeficienţi)
Exemple. 1. Planul şi cilindrul sunt (local) izometrice.
2. Catenoidul şi elicoidul sunt (local) izometrice.
7
Aplicaţia Gauss
Fie S ⊂ R3 o suprafaţă regulată şi fie f : U ⊂ R2 −→ S o parametrizare
(ı̂n jurul unui punct p ∈ f (U )). Am văzut ca putem defini un vector normal
(perpendicular pe planul tangent) unitar ı̂n fiecare punct din f (U ) (normala
Gauss):
f1 × f2 ∂f
q ∈ f (U ), N (q) = (q), unde fi = fui = , i = 1, 2.
k f1 × f2 k ∂ui
Avem astfel un câmp de vectori normali unitari pe f (U ) (este o aplicaţie
diferenţiabilă):
N : f (U ) −→ R3 , q −→ N (q).
Presupunem că putem defini (mai general) N : S −→ R3 o aplicaţie diferenţială
care asociază fiecărui punct p ∈ S un vector normal unitar (perpendicular pe
planul tangent Tp S). O astfel de suprafaţă se numeşte orientabilă. Alegerea
unui astfel de câmp se numeşte orientare a lui S.
Observaţie. Banda lui Mobius este neorientabilă, sfera este orientabilă. De
ce?
Orice suprafaţă regulată este local orientabilă. De ce?
Definiţie 1. Fie S ⊂ R3 o suprafaţă şi fie N o orientare a sa. Aplicaţia
N : S −→ S 2 (1) (sfera unitate)
p N (p) ∈ S 2 (1)
se numeşte aplicaţia Gauss.
Observaţie. Vom studia ”geometria” unei suprafeţe prin intermediul acestei

aplicaţii.
Ne ”uităm” la diferenţiala lui N (ı̂ntr-un punct p):
dNp : Tp S −→ TN (p) S 2 ' Tp S (planele se identifică pentru că sunt paralele!)

Cum acţionează dNp ? Fie v ∈ Tp S. Cine este dNp (v)? v = α0 (0) cu
α : (−, ) −→ f (U ), α(0) = p (curbă pe S).
1
Fie curba N (t) = N (α(t)) (curbă pe S 2 (1); este restricţia lui N la curba α(t)).
Atunci dNp (v) = N 0 (0) (vectorul tangent la curba N(t) ı̂n punctul N(p).
Observaţie. dNp măsoară cât de mult se schimbă N ı̂ntr-o vecinătate a lui p;
cât de mult se curbează S ı̂ntr-o vecinătate a lui p. În cazul curbelor măsura
curbării era dată de un număr (curbura ı̂n punctul p). La suprafeţe este dată
de o aplicaţie liniară (diferenţiala aplicaţiei Gauss dNp ).
Exemple (seminar). 1. Pentru un plan π, normala Gauss este o aplicaţie
constantă, deci dNp = 0, ∀p ∈ π (nu se curbează).
2. Pentru sfera unitate S 2 (1), dNp (v) = v (am ales pe N ı̂ndreptat către
exteriorul sferei), pentru orice p ∈ S 2 (1) şi v ∈ Tp S 2 (1) (sfera se curbează
la fel ı̂n orice direcţie)
3. Pentru cilindrul C (alegem din nou pe N ı̂ndreptat către axa cilindrului),
dNp (w) = −w. pentru orice w ∈ Tp C paralel cu planul xOy şi dNp (v) =
0 · v = 0, pentru orice v ∈ Tp C paralel cu axa cilindrului. Avem w ⊥ v.
Anticipăm: v şi w sunt vectori proprii asociaţi valorilor proprii 0 şi −1 ale
aplicaţiei liniare dNp .
4. Fie paraboloidul hiperbolic dat de ecuaţia z = y 2 − x2 . Alegem N dat
de parametrizarea Monge (f (x, y) = (x, y, y 2 − x2 )). Dacă v = (1, 0, 0)
şi w = (0, 1, 0) atunci dNp (v) = 2v şi dNp (w) = −2w. (Ce ı̂nseamnă
geometric acest lucru?)
Propoziţie. Diferenţiala dNp : Tp S −→ Tp S a aplicaţiei Gauss este autoadjunctă
(endomorfism simetric).
Demonstraţie. Deoarece dNp este liniară va fi suficient să verificăm că
hdNp (w1 ), w2 i = hw1 , dNp (w2 )i
pentru o bază {w1 , w2 } a lui Tp S.
Fie f (u1 , u2 ) o parametrizare a lui S ı̂n jurul punctului p şi {f1 , f2 } baza asociată
ı̂n Tp S.
Fie α(t) = f (u1 (t), u2 (t)) o curbă parametrizată ı̂n f (U ) cu α(0) = p. Avem:
dNp (α0 (0)) = dNp (fu1 · u01 (0) + fu2 · u02 (0))
d
= N (u1 (t), u2 (t)) t=0
dt
= Nu1 · u01 (0) + Nu2 · u02 (0)
ı̂n particular, dNp (fu1 ) = Nu1 şi dNp (fu2 ) = Nu2 =⇒ va fi suficient să arătăm
că:
hNu1 , fu2 i = hfu1 , Nu2 i
Pentru a arăta acest lucru derivăm egalităţile hN, fu1 i = 0 şi hN, fu2 i = 0
ı̂n raport cu u2 şi respectiv u1 şi obţinem:
2
hNu2 , fu1 i + hN, fu1 u2 i = 0
hNu1 , fu2 i + hN, fu2 u1 i = 0
=⇒ hNu1 , fu2 i = −hN, fu1 u2 i = −hN, fu2 u1 i = hNu2 , fu1 i
Definiţie 2. Forma pătratică IIp : Tp S −→ R definită prin:
IIp (v) = −hdNp (v), vi (vom explica mai târziu de ce am pus -1)
se numeşte forma a doua fundamentală a lui S ı̂n punctul p.

Definiţie 3. Fie α o curbă regulată pe S care trece prin p ∈ S, k curbura lui
α ı̂n p şi cos θ = hn, N i unde n este vectorul normal principal la α iar N este
vectorul normal la S ı̂n p. Numărul kn = k cos θ se numeşte curbura normală a
lui α ı̂n punctul p.
Observaţie. kn este lungimea proiecţiei lui kn pe normala N, cu semnul dat

de ”orientarea” lui N.
Interpretarea geometrică a formei a doua fundamentale
Fie α(s) o curbă aflată pe S, parametrizată canonic, α(0) = p. Fie N (s)

restricţia lui N la curba α(s). Avem hN (s), α0 (s)i = 0
=⇒ hN (s), α00 (s)i = −hN 0 (s), α0 (s)i
Atunci:
IIp (α0 (0)) = −hdNp (α0 (0)), α0 (0)i
= −hN 0 (0), α0 (0)i
= hN (0), α00 (0)i
= hN, kni(p)
= kn (p)
Cu alte cuvinte, IIp (v), pentru v ∈ Tp S vector unitar este egală cu curbura
normală a unei curbe care trece prin p şi este tangentă la v. În particular am
obţinut:
3
Propoziţie (Meusnier). Toate curbele de pe S care au ı̂n p ∈ S aceeaşi tangentă
au ı̂n acest punct aceleaşi curburi normale.
Observaţie. Propoziţia anterioară ne permite să vorbim despre curbura nor-
mală ı̂n lungul unei direcţii date ı̂n punctul p.
Ne ”uităm” la secţiunea normală a lui S ı̂n punctul p ı̂n lungul lui v ∈ Tp S (v
vector unitar) =⇒ n = ±Np (sau zero) =⇒ k = |kn |.
Exemple. 1. Planul. Toate curburile normale sunt 0 (Ce sunt secţiunile

normale? R: Drepte)
2. Sfera unitate (cu N exterior). IIp (v) = 1 (Ce sunt secţiunile normale? R:
Cercuri mari)
3. Cilindrul. Secţiunile normale variază de la drepte paralele cu axa la cer-
curi perpendiculare pe axă =⇒ curburile normale variază de la 0 la 1.
Observăm că 1 e maxim iar 0 minim. Este oare ı̂ntâmplător?
Notăm cu Lp = −dNp : Tp S −→ Tp S (se numeşte operatorul Weingarten -
the shape operator).
Am văzut că este un operator (endomorfism) simetric şi deci are valori proprii
reale k1 şi k2 . Ştim că există o bază ortonormată {e1 , e2 } ı̂n Tp S astfel ı̂ncât
Lp (e1 ) = k1 e1 şi Lp (e2 ) = k2 e2
Observaţie.
kn : {v ∈ Tp S | kvk = 1} −→ R
este o funcţie continuă pe un compact (cercul unitate din planul tangent) =⇒
ı̂şi atinge marginile. Fie k1 şi k2 curburile normale extreme (maximă şi minimă).
Acestea se numesc curburile principale.
Teoremă 1. Valorile extreme k1 şi k2 ale curburii normale sunt valorile proprii
ale operatorului Weingarten. Dacă k1 = k2 = k atunci L(u) = ku pentru orice
u ∈ Tp S cu kuk = 1.
Demonstraţie. Fie e1 ∈ Tp S, ke1 k = 1, cu kn (e1 ) = k1 = maxim. Fie e2 , ke2 k =
1, e2 ⊥ e1 =⇒ {e1 , e2 } reper ortonormat ı̂n Tp S. Atunci avem
Lp (ei ) = hLp (ei ), e1 ie1 + hLp (ei ), e2 ie2 ∀i = 1, 2
4
Arătăm că {ei }i=1,2 sunt vectori proprii ai lui Lp .
Fie
f : [0, 2π] −→ {v ∈ Tp S | kvk = 1},
aplicaţia dată de
f (θ) = cos θe1 + sin θe2 (parametrizarea cercului unitate din Tp S).
şi fie kn (θ) = kn (f (θ)).
kn (θ) = IIp (f (θ))

= hLp (f (θ)), f (θ)i
= hLp (e1 ), e1 i cos2 θ + 2hLp (e1 ), e2 i cos θ sin θ + hLp (e2 ), e2 i sin2 θ
dkn dkn
Dar k1 = maxim şi kn (e1 ) = kn (0) = k1 =⇒ = 0 =⇒ (0) =
dθ θ=0 dθ
π
2hL(e1 ), e2 i = 0 =⇒ L(e1 ) = hL(e1 ), e1 )ie1 = k1 e1 şi L(e2 ) = kn ( )e2 .
2
π
Arătăm că kn ( ) = k2
2
Avem kn (θ) = k1 cos2 θ + k2 sin2 θ
kn0 (θ) = 2 sin θ cos θ(k2 − k1 ) k1 este valoarea maximă a lui kn (θ)
| {z }
≤0
π 3π
θ 0 π 2π
2 2
kn0 0 - 0 + 0 - 0 + 0
kn k2 k1 k2

=⇒ k2 = k2 = valoarea minimă
Corolar (Euler). Dacă up ∈ Tp S, up = cos θe1 + sin θe2 =⇒
kn (up ) = k1 (p) cos2 θ + k2 (p) sin2 θ
Definiţie 4. k1 (maximul lui kn ) şi k2 (minimul lui kn ) se numesc curburi principale

ı̂n p; direcţiile corespunzătoare (adică cele corespunzătoare lui e1 şi e2 ) se numesc
direcţii principale ı̂n p.
Remember. f : V −→ V endomorfism simetric (dim V = 2). Dată o bază
{v1 , v2 } ataşăm o matrice lui f şi există doi invarianţi (la schimbarea de bază)
det(f) şi Tr(f). ı̂n cazul nostru,
det(Lp ) = k1 k2
T r(Lp ) = k1 + k2
Observaţie. La schimbarea orientării suprafeţei determinantului nu se schimbă
(dim(Tp S) = 2 este esenţială!) dar urma ı̂şi schimbă semnul.
5
1
Definiţie 5. det(Lp ) = K(p) se numeşte curbura Gauss a lui S ı̂n p, iar T r(Lp )
2
= H(p) se numeşte curbura medie a lui S ı̂n p.
K = k1 k2
k1 + k2
H=
2
Definiţie 6. Fie p ∈ S un punct pe o suprafaţă regulată. Punctul p se numeşte:
1. Eliptic dacă K > 0
2. Hiperbolic dacă K < 0

3. Parabolic dacă K = 0 dar Lp 6≡ 0 (adică o curbură principală este nulă iar
alta nu!)
4. Planar dacă K = 0 dar k1 = k2 = 0
Exemple. 1. Sfera are toate punctele eliptice

2. Pseudosfera are toate punctele hiperbolice
3. Cilindrul are toate punctele parabolice

4. Planul are toate punctele planare
Definiţie 7. Un punct p ∈ S se numeşte ombilical dacă k1 = k2 . (Valorile
proprii ale operatorului Weingarten sunt egale)
6
Aplicaţia Gauss ı̂n coordonate locale. Operatorul
Weingarten
Fie f : U −→ S ⊂ R3 o parametrizare locală.
f1 × f2
N= este normala Gauss.
kf1 × f2 k
gij = hfi , fj i sunt coeficienţii primei forme fundamentale.
Am văzut că Lp (= −dNp ) : Tp S −→ Tp S, p ∈ f (U ) este endomorfism simetric.
Atunci lui i se poate asocia o formă biliniară simetrică bp : Tp S × Tp S −→ R
prin
bp (v, w) = hLp (v), wi = g(Lp (v), w)
pe care o vom numi (tot) forma a doua fundamentală pentru că
IIp (v) = bp (v, v) ∀v ∈ Tp S.
Coeficienţii formei a doua fundamentale sunt
bij (p) = bp (fi , fj )

= hLp (fi ), fj i
= −hdNp (fi ), fj i
= −hNi , fj i
= hN, fij i (pentru că hN, fj i = 0 ∀j = 1, 2)
2
X
Fie Lp (fi ) = Lki fk , (Lki )i,k=1,2 matricea operatorului Weingarten.
k=1
Avem
bij = g(Lp (fi ), fi )
2
X
= g( Lki fk , fj )
k=1
2
X
= Lki g(fk , fj )
k=1
2
X
= Lki gkj | · g js
k=1
2
X 2
X
=⇒ bij g js = Lki δks = Lsi (∗),
j=1 k=1
1
unde (g ij )i,j=1,2 este matricea inversă lui g = (gij )i,j=1,2 . Matriceal egalitatea
(*) se scrie
L = b · g −1
det(b) b11 b22 − b212
Atunci K = det(L) = det b · g −1

= = 2 = K, unde
det(g) g11 g22 − g12
gij = hfi , fj i şi bij = hN, fij i
Exprimăm acum urma T r(Lp ) operatorului Weingarten ı̂n funcţie de coeficienţii

celor două forme fundamentale.
T r(L) = L11 + L22

g g12 1 g22 −g12
Dacă g = 11 =⇒ g −1 =
g21 g22 det(g) −g12 g11
1 2

L1 L1 1 b11 b12 g22 −g12
=⇒ =
L12 L22 det(g) b12 b22 −g12 g11
1 1
=⇒ L1 = (b11 g22 − b12 g12 )
det(g)
1
L22 = (−b12 g12 + b22 g11 )
det(g)
1 g11 b22 − 2g12 b12 + g22 b11
=⇒ H = 2 (curbura medie)
2 g11 g22 − g12
Curburile normale sunt rădăcinile ecuaţiei caracteristice:
p
k 2 − 2Hk + K = 0 =⇒ k1,2 = H ± H 2 − K
2
Cursul 10
Interpretarea geometrică a curburii Gauss
Fie S o suprafaţă regulată şi p0 ∈ S astfel ı̂ncât K(p0 ) > 0. Fie f : U → S o parametrizare ı̂n
jurul punctului p0 cu f (u0 ) = p0 . Fie V ⊂ f (U) ∩ S o vecinătate a lui p0 ı̂n S şi N : V → S2 (1)
restricţia aplicaţiei Gauss la V . Atunci
aria(N(V ))
lim = K(p0 )
V →p0 aria(V )
Fie h = N ◦ f . Arătăm că e o parametrizare a porţiunii N(V ) ⊂ S2 (1) (micşorând, eventual,

pe U).
• f şi N sunt diferenţiabile ⇒ h e diferenţiabilă.
• f : f −1 (V ) → V este homeomorfism iar N este doar o translaţie in R3 ⇒ h e homeomor-

fism (pe imagine).
• arătăm că h1 si h2 sunt vectori liniari independenţi ı̂n orice punct din U ⇐⇒ h1 × h2 6= 0
j j
demonstraţie h1 × h2 = N1 × N2 = (−L1i fi ) × (−L2 f j ) = L1i L2 ( fi × f j ) = L11 · L22 ( f1 × f2 ) + L12 ·
L21 ( f2 × f1 ) = (L11 · L22 − L12 · L21 )( f1 × f2 ) = (det L) f1 × f2 = K(p) f1 × f2
Cum K(p0 ) > 0, prin continuitate, curbura rămâne strict pozitivă pe o vecinătate suficient
de mică V 0 ⊆ V a lui p0 . Dar f1 × f2 6= 0 pe U ⇒ h1 × h2 6= 0 pe U 0 = f −1 (V 0 ) ⊂ U.
Avem acum
ZZ ZZ
0
p
aria(N(V )) = Kk f1 × f2 k = K det g.
U0 U0
Aplicăm o teoremă de medie: ∃ u ∈ U 0 astfel ı̂ncât:
aria(N(V 0 )) = K(u) det g(u) · aria(U 0 )

p
şi analog, ∃ v ∈ U 0 astfel ı̂ncât

ZZ p
0
det g(v) · aria(U 0 ).
p
aria(V ) = det g =
U0
1
Observaţie: Dacă aria(V 0 ) → 0, V 0 rămânând tot timpul vecinătate pentru p0 , atunci u şi v
tind să coincidă şi deci f (u) → p0 ← f (v) (u, v → u0 ).
În particular, datorită continuităţii, K(u) → K(u0 ) = K(p0 ) şi deci
A(N(V 0 ))
lim = K(p0 ), p0 ∈ V
A(V 0 )→0,p0 ∈V 0 A(V 0 )
Observaţie: Demonstraţia funcţionează şi pentru K(p0 ) < 0, dar atunci obţinem o inter-
pretare pentru |K(p0 )|.
2
Teoremă (Gauss-Egregium, 1828) Curbura Gauss depinde doar de coeficienţii primei
forme fundamentale (este o noţiune ”intrinsecă”).
Fie S ⊂ R3 o suprafaţă regulată şi h : U → S o parametrizare locală.

2
Reamintim că pentru (u1 , u2 ) ∈ U, notăm hi = ∂∂uhi , hi j = ∂ u∂i ∂hu j , gi j =< hi , h j > coeficienţii
primei forme fundamentale, cu bi j =< hi j , N > coeficienţii formei a doua fundamentale şi cu
Ni = ∂∂ uNi .
Convenţia lui Einstein de sumare (un indice sus şi unul jos şi nu se mai foloseşte semnul de
sumă):
n
∑ aibi = aibi
i=1
h1 ×h2
{h1 , h2 , N} este reper in R3 (ı̂n punctul curent), unde N = kh1 ×h2 k .
hi j = Γkij hk + bi j N , formula lui Gauss.
Vrem o expresie a coeficienţilor Γkij (simbolurile lui Christoffel; 1869-profesor al lui Levi-
Civita) ı̂n funcţie de gi j . Plecăm de la gi j =< hi , h j >. Derivăm şi permutăm circular indicii:
∂ gi j
(i j k) =< hik , h j > + < hi , h jk >= Γsik gs j + Γsjk gsi (1)
∂ uk
∂ g jk
( j k i) =< h ji , hk > + < h j , hki >= Γsji gsk + Γski gs j (2)
∂ ui
∂ gki
(k i j) =< hk j , hi > + < hk , hi j >= Γsk j gsi + Γsij gsk (3)
∂uj
∂ gi j ∂ g jk
Facem (1) − (2) + (3) ⇒ ∂ uk − ∂ ui + ∂∂gukij = 2Γsjk gsi . (∗)
Aici am folosit simetria simbolurilor Γk12 = Γk21 (h12 = h21 ⇒ b12 = b21 )
j
Notăm cu gi j (indicii sus) elementele matricei inverse lui g = (gi j )i, j , adică gik · gk j = δi pentru
orice i, j = 1, 2 (avem sumare!). Înmulţim ı̂n (∗) cu inversa matricei g, adică ı̂nmulţim cu git şi
facem sumarea după i obţinând:

t 1 ti ∂ gi j ∂ g jk ∂ gki
Γ jk = g − + .
2 ∂ uk ∂ ui ∂uj

j
Dacă L e operatorul Weingarten notăm cu Li elementele matricei sale in raport cu {h1 , h2 }
j
(bază ı̂n planul tangent) şi vom avea L(hi ) = Li h j . Avem:
j
Ni = −Li h j , formula Weingarten.
Demonstaţie (teoremă)
Derivăm ı̂n formula Gauss.
k
∂ h i j ∂ Γi j ∂ bi j
= hk + Γkij hks + N + bi j Ns =
∂ us ∂ us ∂ us
=
=
Γkij (Γlks hl +bks N ) bi j (−Lsl hl )
3
!
∂ Γli j

∂ bi j
= + Γkij Γlks − bi j Lsl k
hl + Γi j bks + N
∂ us ∂ us
Permutăm j ↔ s şi obţinem şi relaţia:
l
∂ his ∂ Γis k l l k ∂ bis
= + Γis Γk j − bis L j hl + Γis bk j + N.
∂uj ∂uj ∂uj
∂ hi j ∂ his
Cum h e de clasă C∞ ⇒ ∂ us = ∂uj , egalăm coeficienţii lui hl şi N şi obţinem:
∂ Γli j ∂ Γlis
− + Γkij Γlks − Γkis Γlk j = bi j Lsl − bis Llj (∗∗)
∂ us ∂uj
şi
∂ bis ∂ bi j
Γkij bks − Γkis bk j = − , ecuaţiile Codazzi − Mainardi
∂uj ∂ us
Notăm cu Rlis j membrul stâng din (∗∗) şi avem:
Rlis j = bi j Lsl − bis Llj
Observaţie (Am arătat ı̂n cursul trecut) b = L · g adică bi j = Lik gk j
⇒ Rmis j = gml Rlis j = bi j bsm − bis b jm
Observaţie Rmis j depinde doar de g!

det(b)
În final, facem m=s=1 şi i=j=2 ⇒ R1212 = b11 b22 − b212 = det(b). Dar K = det(g) şi deci am
obţinut:
R1212
K= ,
det(g)
care depinde doar de g (de elementele matricei fomei I fundamentale şi de derivatele lor) chiar
dacă K a fost definită cu ajutorul lui N! q.e.d.
Corolar Două suprafeţe local izometrice (am arătat că au aceeaşi formă I fundamentală) au
aceeasi curbură Gauss. (K este invariant intrinsec al suprafeţei.)
Exemple (mai mult sau mai puţin):
• cum mâncăm o felie de pizza fără să ne murdărim?
• cum se fac hărţile? (planul şi sfera nu sunt local izometrice.)
• planul şi cilindrul sunt local izometrice.
4
Cursul 11. Reperul Darboux
Fie S ⊂ R3 o suprafaţă regulată şi h : U → h(U) ⊂ S o parametrizare (locală).

Fie c(s) = h(u1 (s), u2 (s)) o curbă canonic parametrizată pe suprafaţă, având imaginea situ-
ată ı̂n h(U).
Fie t(s) = c0 (s) tangenta (unitară) la curbă, N normala (Gauss) la suprafaţă ı̂n lungul curbei c.
Definim Ng = N ×t. Evident, Ng ⊥ N, Ng ⊥ t şi kNg k = 1 căci t ⊥ N. Ng se mai numeşte normala
intrinsecă.
Definiţia 1 Reperul {t, Ng , N} (ı̂n lungul curbei c) se numeşte reperul Darboux.
Observaţia 1 Este un reper ortonormat şi pozitiv orientat. Studiul acestui reper ne va permite
să introducem diferite curbe pe suprafaţă.
În mod similar cu reperul Frenet ne propunem să studiem variaţia reperului Darboux.
• t 0 (s) = a1t + a2 Ng + a3 N
a1 =< t 0 ,t >= 0 (curba c este canonic parametrizată).
a2 =< t 0 , Ng >=< c00 , Ng >=< (. . . )hk , Ng > (căci Ng ⊥ N).
d 2 ui
2
0 dui 00 dui du j d uk dui du j k dui du j
c = hi ⇒ c = 2 hi + hi j = 2
+ · Γi j hk + · bi j N.
ds ds ds ds ds ds ds ds ds
Notăm cu kg =< t 0 , Ng > şi o numim curbură geodezică.

0 00 dui du j dui du j
a3 =< t , N >=< c , N >= bi j N, N = bi j = kn (este chiar curbura
ds ds ds ds
normală).
Am obţinut formula
t 0 = kg Ng + kn N (1).
• Ng0 = b1t + b2 Ng + b3 N
b2 =< Ng0 , Ng >= 0 (kNg k = 1)
b1 =< Ng0 ,t >= − < Ng ,t 0 >= −kg
b3 =< Ng0 , N >= τg şi o numim torsiune geodezică
Ng0 = −kgt + τg N (2).
1
• N 0 = c1t + c2 Ng + c3 N
c3 =< N 0 , N >= 0
c1 =< N 0 ,t >= − < N,t 0 >= −kn
c2 =< N 0 , Ng >= − < N, Ng0 >= −τg .
N 0 = −knt − τg Ng (3).
Definiţia 2 Relaţiile (1), (2) şi (3) sunt formulele lui Darboux.
Ne ı̂ntoarcem şi căutăm o formulă pentru τg .
τg =< Ng0 , N >= − < Ng , N 0 >= − < N × t, N 0 >=< t × N, N 0 >

h1 × h2 1
1 =< N, N >= ,N = √ < h1 × h2 , N >
kh1 × h2 k det g
 
t < t, h1 > < t, h2 > 0
1 1
τg = √ · det N
  · det(h1 , h2 , N) =√ · 0 0 1
det g N 0 | {z } det g 0 0
< N , h1 > < N , h2 > 0
punem componentele pe coloane
| {z }
punem componentele pe linii
1 < t, h1 > < t, h2 >

= −√ .
det g < N 0 , h1 > < N 0 , h2 >
Dar t = c0 = hi du i 0 0 dui dui
ds şi < N , hk >= − < N, hk >= − < N, hki ds >= −bki ds , k = 1, 2.
Am obţinut o formulă de calcul a torsiunii geodezice:
dui du j
g1i g2 j
1 ds ds
τg = √ ,
det g dui du j
b1i b2 j
ds ds
unde gi j şi bi j sunt coeficienţii formelor I şi a II-a fundamentale.
Definiţia 3 O curbă c (canonic parametrizată) se numeşte geodezică dacă {ui }i=1,2 sunt soluţii
ale sistemului de ecuaţii diferenţiale:
d 2 uk dui du j
2
+ Γkij = 0, k = 1, 2,
ds ds ds
unde Γkij sunt simbolurile Christoffel:

1 ks ∂ gsi ∂ gi j ∂ g js
Γkij = g − + .
2 ∂uj ∂ us ∂ ui
2
Exemplul 1
Să găsim (prin calcul direct) geodezicele cilindrului.

Fie h(u1 , u2 ) = (R cos u2 , R sin u2 , u1 ) o parametrizare (locală) a cilindrului şi fie c(s) =
h(u1 (s), u2 (s)) o geodezică pe cilindru. Funcţiile (necunoscute) ui (s) verifică sistemul (de
ecuaţii diferenţiale)
d 2 uk k dui du j
+ Γ ij = 0, k = 1, 2,
ds2 ds ds
unde Γkij sunt simbolurile Christoffel:

k 1 ks ∂ gsi ∂ gi j ∂ g js
Γi j = g − + .
2 ∂uj ∂ us ∂ ui
Deoarece h1 = (0, 0, 1) şi h2 = (−R sin u2 , R cos u2 , 0), coeficienţii primei forme fundamentale
sunt g11 = 1, g12 = g21 = 0 şi g22 = R2 . Atunci Γkij = 0 pentru orice i, j, k ∈ 1, 2.
d 2 uk
Sistemul de ecuaţii devine: ds2
= 0 pentru orice k ∈ 1, 2. Deci
u1 (s) = as + b şi u2 (s) = cs + d,
unde a, b, c şi d sunt constante reale.

Obţinem curbele
c(s) = (R cos(cs + d), R sin(cs + d), as + b),
cu R2 c2 + a2 = 1 (curba este canonic parametrizată).
Distingem cazurile
• a = c = 0, adică c este un punct (imposibil);
• c = 0 şi a 6= 0, adică c este o dreaptă (generatoare) sau un segment de dreaptă;
• c 6= 0 şi a = 0, adică c este un cerc sau un arc de cerc (ı̂ntr-un plan paralel cu planul xOy);
• c 6= 0 şi a 6= 0, adică c o elice circulară dreaptă.
Propoziţia 1 Următoarele afirmaţii sunt echivalente:

a. kg ≡ 0
b. curba c este geodezică
c. normala la suprafaţă N e coliniară cu normala principală n la curbă (presupunem curba
astfel ı̂ncât k(s) 6= 0 pentru orice s)
2 du
Demonstraţie (b ⇒ a) evident căci kg (s) = < ( ddsu2k + Γkij dui j
ds ds )hk , Ng > = 0.
(a ⇒ b) dacă kg = 0 ⇒< t 0 , Ng >= 0. Dar N ⊥ Ng ⇒< N, Ng >= 0 şi deci contează doar
componenta tangenţială, adică
< Ng , (. . . )hk >= 0 ⇒< Ng , v >= 0 ⇒ v ⊥ Ng = N × t ⇒ v ∈ Span(N,t),

| {z }
v
unde am notat cu Span(N,t) planul generat de N şi t. Dar v ∈ Span(h1 , h2 ) ⇒ v⊥N ⇒ v = λt,
unde λ este o funcţie diferenţiabilă.
3
Dar 0 =< t,t 0 >=< t, v >=< t, λt >= λ . Deci v = (. . . )hk = 0. Cum {h1 , h2 } sunt liniar
independenţi rezultă că sunt satisfăcute cele 2 ecuaţii diferenţiale din definiţia geodezicelor
deci c este geodezică .
(a ⇒ c) Din prima formulă Darboux ⇒ t 0 = kn N. Pe de altă parte, din prima formulă Frenet
t 0 = kn ⇒ kn = kn N. Din k 6= 0 ⇒ n e coliniar cu N.
(c ⇒ a) Dacă n = aN, unde a este o funcţie diferenţiabilă, avem t 0 = kn = akN şi facem
produsul scalar cu Ng ⇒ kg =< t 0 , Ng >= ak < N, Ng >= 0 q.e.d.
Exemplul 2 Să găsim geodezicele sferei unitate. Fie c(s) o geodezică (canonic parametrizată)
pe sfera unitate S2 (1). Este clar că N(s) = ±c(s), unde N(s) este normala Gauss ı̂n lungul
curbei c.
Dar t(s) = c0 (s) ⇒ t 0 (s) = k(s)n(s) (Frenet) ⇒ n coliniar cu t 0 .
Dacă c este geodezică, atunci n (normala principală) este coliniară cu N (normala Gauss)
ı̂n lungul curbei c.
Deci vrem să găsim curbele (de pe sferă) pentru care t 0 şi c sunt coliniari. Dar atunci avem:
t 0 × c = 0 ⇒ c00 × c = 0 ⇒ ds d 0
(c × c) = 0 ⇒ c0 × c = v0 = ct ⇒ vectorul c(s) (cu originea in
O) rămâne perpendicular pe v0 (vector constant) şi deci imaginea curbei c este inclusă ı̂ntr-un
plan (care trece prin origine) şi deci c descrie un cerc mare sau arc de cerc mare.
Propoziţia 2 τg (s) = 0 ⇔ c0 (s) este vector propiu (principal) al operatorului Weingarten.

duk
Demonstraţie Din a treia formulă Darboux ⇒ N 0 = −knt −τg Ng = −knt ⇒ Ni du ds = −kn hk ds ⇒
i
duk duk
Lik hk du k dui 0
ds = kn ds hk ⇒ Li ds = kn ds ⇒ c (s) este vector propriu al operatorului Weingarten.
i
Definiţia 4 Se numeşte linie de curbură o curbă canonic parametrizată cu τg ≡ 0 (ı̂n oricare

punct al ei) .
Exemplul 3 (interpretare geometrică) Dacă o geodezică c (canonic parametrizată) este şi linie
de curbură atunci este curbă plană.
Demonstraţie Deoarece kg = τg = 0, folosind a doua formulă a lui Darboux, avem Ng0 =

−kgt + τg N = 0 şi deci Ng = e0 , unde e0 este un vector constant. Dar < t, Ng >= 0 pentru că
Ng = N × t. Deci < c0 , e0 >= 0 ⇒ < c, e0 >= d0 = ct ⇒ c curbă plană.
| {z }
ecuaţia unui plan cu e0 normala la plan
Exemplul 4 Dacă o suprafaţă de rotaţie nu are puncte ombilicale atunci liniile de curbură
(τg = 0) sunt liniile de coordonate.
Demonstraţie
h(u1 , u2 ) = (ϕ(u1 ) cos(u2 ), ϕ(u1 ) sin(u2 ), ψ(u1 ))
h1 = (ϕ 0 cos, ϕ 0 sin, ψ 0 ) h2 = (−ϕ sin, ϕ cos, 0) ⇒ g12 = g21 = 0 b12 = b21 =< h12 , N >
h12 = (−ϕ 0 sin, ϕ 0 cos, 0), N e = (−ψ 0 ϕ cos, −ψ 0 ϕ sin, ϕϕ 0 ) ⇒ b12 = b21 = 0
g11 g22 du1 du2
ecuaţiile liniilor de curbură devin = 0. Cum S nu are puncte ombilicale ⇒
b11 b22 ds ds
g nu e proporţional cu b şi deci determinantul din stânga nu este nul. Atunci du 1
ds = 0 sau
du2
ds = 0 ⇒ u1 = ct sau u2 = ct.
4
Definiţia 5 Fie c o curbă regulată pe suprafaţa S. Curba c se numeşte linie asimptotică dacă
c0 (t) este direcţie asimptotică (adică b(c0 (t), c0 (t)) = 0).
Exemplul 5 (interpretare geometrică) Fie S o suprafaţă regulată şi c : I → S o curbă canonic

parametrizată cu k(s) > 0 (curbura) pentru orice s ∈ I. Atunci c este linie asimptotică ⇔ planul
osculator al curbei ı̂n punctul c(s) coincide cu planul tangent la suprafaţa S ı̂n c(s).
Demonstraţie (” =⇒ ”) Deoarece kn este linie asimptotică rezultă b(c0 , c0 ) = kn (c0 ) = 0

şi folosind prima formulă a lui Darboux avem < t 0 , N >= 0. Folosind prima formulă a lui
Frenet avem < kn, N >= k < n, N >= 0. Cum curbura este nenulă ı̂n fiecare punct, obţinem
< n, N >= 0. Obţinem astfel că n este ı̂n planul tangent Tc(s) S. Dar şi t este ı̂n planul tangent.
Pe de altă parte, planul osculator este determinat de n si t ⇒ planul osculator coincide cu planul
tangent la suprafaţă.
(” ⇐= ”) Reciproc, dacă planul osculator coincide cu planul tangent rezultă N ⊥ n, adică
< n, N >= 0 şi deci, < kn, N >= 0 =< t 0 , N >. Folosind acum prima formulă a lui Darboux
obţinem kn = 0 deci c este linie asiptotică.
Exemplul 6 (interpretare geometrică) Dacă o geodezică c este şi linie asimptotică atunci este
dreaptă sau segment de dreaptă.
Demonstraţie Deoarece kg = kn = 0 ⇒ t 0 = kg Ng + kn N = 0 ⇒ c0 (s) = t(s) = v0 = ct ⇒

c(s) = v0 s + w0 , unde v0 şi w0 sunt doi vectori constanţi cu kv0 k = 1 (dacă c este parametrizată
canonic). Deci imaginea curbei este inclusă ı̂ntr-o dreaptă.
5
Cursul 12. Suprafeţe minimale
Definiţia 1 O suprafaţă parametrizată regulată S ⊂ R3 se numeşte minimală dacă are curbura

medie nulă peste tot (H ≡ 0). O suprafaţă regulată S ⊂ R3 se numeşte minimală dacă orice
parametrizare a sa este minimală.
k1 +k2
Reamintim că H = 2 , unde ki , i = 1, 2 sunt curburile principale.
Istoric
• 1744: Euler studiază catenoidul;
• 1762: Lagrange caută printre suprafeţele Monge z = h(x, y), care au o frontieră netedă
ı̂nchisă fixată, pe cele care minimizează (local) aria . Găseşte ecuaţia diferenţială (Euler-
Lagrange): ! !
∂ hx ∂ hy
p + p = 0,
∂x 1 + hx + hy ∂y 1 + hx + hy
dar, ı̂ncercând să o rezolve, descoperă doar planul.
• 1776: Meusnier arată că ecuaţia descoperită de Lagrange este legată de anularea curburii
medii H = 0 şi arată că elicoidul şi catenoidul verifică această condiţie.
• 1795: Dezvoltând ecuaţia obţinută de Lagrange până la forma
(1 + h2x )hyy − 2hx hy hxy + (1 + h2y )hxx = 0,
Monge şi Legendre obţin formule de reprezentare a soluţiilor ecuaţiei care ne dau suprafeţele
minimale.
• 1834: Trec aproape 50 de ani pentru ca Scherk să descopere o altă suprafaţă mini-
mală (Pringles), rezolvând ecuaţia ı̂n cazul când h(x, y) = f (x) + g(y), obţinând h(x, y) =
ln cos x
cos y . Cu toate acestea, ecuaţia descoperită de Meusnier era considerată ı̂ncă de ”nere-
zolvat”.
• 1842: Catalan arată că singura suprafaţă minimală netrivială riglată este elicoidul.
• 1865, 1867: Schwarz rezolvă problema lui Plateau (problema găsirii unor suprafeţe mini-
male având frontiera un contur dat) pentru patrulatere, folosind tehnici de numere com-
plexe.
• 1860, 1864: Weierstrass şi Enneper obţin formule de reprezentare a suprafeţelor mini-
male demonstrând legătura dintre teoria suprafeţelor minimale pe de o parte şi analiza
complexă şi teoria funcţiilor armonice pe de alta. Alte nume importante care au contribuit
la acest fapt sunt Beltrami, Bonnet, Darboux, Lie, Riemann, Serret and Weingarten.
Enneper descoperă o nouă suprafaţă minimală.
• 1930, 1931: Douglas (primeşte Medalia Fields) şi Radó rezolvă problema Plateau.
1
• 1950: Osserman are contribuţii importante ı̂n teoria suprafeţelor minimale.
• 1982: Costa descoperă o nouă suprafaţă care infirmă o conjectură ce afirma că planul,
catenoidul şi elicoidul sunt singurele suprafeţe cu anumite proprietăţi.
Vrem să arătăm că suprafeţele minimale sunt ”puncte critice” ale funcţionalei arie. Fie
h : U ⊂ R2 → R3 o parametrizare (locală). Alegem D ⊂ U un domeniu mărginit (deschis, conex
ı̂n S cu frontiera imaginea printr-un homeomorfism diferenţiabil a unui cerc). Fie f : D → R o
funcţie diferenţiabilă, D = D ∪ ∂ D. Definim variaţia normală a lui h(D) prin ht : D → R3
ht (u1 , u2 ) = h(u1 , u2 ) + t f (u1 , u2 )N(u1 , u2 ), (u1 , u2 ) ∈ D, t ∈ (−ε, ε),
iar N este normala Gauss.
Observaţia 1 Vrem să studiem cum se modifică aria la ”perturbaţii” mici ale lui S = h(D).
Reamintim că ZZ p
t
A(t) = aria(h (D)) = det g(t) du1 du2 ,
D
unde det g(t) = gt11 gt22 − (gt12 )2 , iar gti j =< hti , htj
>.
t
hi = hi + t fi N + t f Ni (hi , fi , Ni sunt derivatele parţiale ı̂n raport cu ui ).
⇒ gti j =< hi , h j > +t f < hi , N j > +t f < h j , Ni > +o(t 2 ),

unde o(t 2 ) sunt termenii care conţin pe t 2 . Am folosit că < hi , N >= 0.
Deoarece < hi , N j >= − < hi j , N >= −bi j vom obţine
gti j = gi j − 2t f bi j + o(t 2 ).
Atunci
det(g(t)) = (g11 − 2t f b11 + o(t 2 ))(g22 − 2t f b22 + o(t 2 )) − (g12 − 2t f b12 + o(t 2 ))2 =
= det g − 2t f (g11 b22 − 2g12 b12 + g22 b11 ) + o(t 2 )

p q p q
⇒ det g(t) = det g(1 − 4t f H) + o(t ) = det g 1 − 4t f H + o(t 2 ),
2
unde H este curbura medie (vezi cursul despre curburi). Am obţinut astfel că pentru ε (deci şi t)
mic, ht este parametrizare regulată iar funcţionala arie are expresia
ZZ q p
A(t) = 1 − 4t f H + o(t 2 ) det g du1 du2 .
D
2
Derivând şi calculând valoarea derivatei ı̂n t = 0 obţinem formula primei variaţii:
ZZ
0
p
A (0) = − 2fH det g du1 du2 .
D
Propoziţia 1 Fie h : U → R3 o parametrizare regulată a unei suprafeţe S şi fie D ⊂ U un

domeniu mărginit din U. Atunci h este minimală dacă şi numai dacă A0 (0) = 0 pentru orice D
şi orice variaţii normale ale lui h(D).
Demonstraţie
Dacă H ≡ 0 (pentru h) ⇒ A0 (0) = 0.
Reciproc, presupunem A0 (0) = 0 şi că există q ∈ D astfel ı̂ncât H(q) 6= 0. Alegem
f : D → R astfel ca f (q) = H(q), iar f este identic nulă ı̂n exteriorul unei vecinătăţi mici a lui
q (pe care f 6= 0).
Atunci A0 (0) < 0 pentru variaţia determinată de f . Contradicţie. ⇒ H ≡ 0.
3
Cursul 13. Teorema Gauss-Bonnet (varianta globală)
Definiţia 1 Reuniunea R ⊂ S dintre un deschis conex şi frontiera sa se numeşte regiune. O

regiune R ⊂ S se numeşte simplă dacă R este homeomorfă cu un disc iar frontiera sa ∂ R este o
curbă simplă ı̂nchisă şi regulată pe porţiuni.
Definiţia 2 Fie S o suprafaţă regulată. O regiune R ⊂ S se numeşte regulată dacă R este com-
pactă şi dacă frontiera sa ∂ R este o reuniune finită de curbe simple, regulate pe poţiuni, care
nu se intersectează.
Prin convenţie o suprafaţă compactă este o regiune regulată a cărei frontieră este vidă. O
regiune simplă care are doar trei vârfuri având unghiurile exterioare εi 6= 0, i = 1, 2, 3 se numeşte
triunghi.
Definiţia 3 Se numeşte triangulare T a unei regiuni regulate R ⊂ S o familie finită T de

triunghiuri Ti , i = 1, n astfel ı̂ncât:
n
S
1. Ti = R,
i=1
2. dacă Ti ∩ T j 6= 0/ atunci Ti ∩ T j este o latură comună pentru Ti şi T j sau un vârf comun al
triunghiurilor Ti şi T j .
Dată o triangulare T a unei regiuni regulate R ⊂ S a unei suprafeţe, vom nota cu F numărul
de trunghiuri (feţe), cu E numărul de laturi şi cu V numărul de vârfuri ale triangulării. Numărul
χ = F − E +V
se numeşte caracteristica Euler-Ponincaré a triangulării.
1
Exemplul 1 1. Dacă S2 este sferă atunci χ(S2 ) = 2. Pentru triangularea sferei considerăm
un tetraedru ABCD ı̂nscris ı̂n sferă astfel ı̂ncât centrul sferei să fie ı̂n interiorul tetrae-
drului. Proiectăm tetraedrul radial (din centru) pe sferă şi obţinem o triangulare a sferei.
Este clar că χ(S2 ) = F − E +V = 4 − 6 + 4 = 2.
2. Dacă T 2 este tor atunci χ(T 2 ) = 0. Pentru tor, considerăm o ”cutie” ı̂nchisă cu o gaură
ı̂n mijloc. Evident aceasta poate fi deformată la un tor. În acest caz avem χ(T 2 ) =
16 − 32 + 16 = 0. Sau privim torul ca un dreptunghi in care se identifică laturile opuse.
În acest caz avem χ(T 2 ) = 1 − 2 + 1 = 0.
3. Dacă D2 este disc atunci χ(D2 ) = 1.
Prezentăm acum, fără demonstraţie, câteva rezultate de topologie utile ı̂n varianta globală a
teoremei Gauss-Bonnet.
1. Orice regiune regulată a unei suprafeţe regulate admite o triangulare.
2. Fie S o suprafaţă orientată şi {xα }α∈A o familie de parametrizări compatibile cu orien-
tarea lui S. Fie R ⊂ S o regiune regulată. Atunci există o triangulare T a lui R astfel ı̂ncât
orice triunghi T ∈ T este conţinut ı̂ntr-o vecinătate de coordonate a familiei {xα }. Mai mult,
2
dacă frontiera fiecărui triunghi din T este pozitiv orientată, triunghiurile adiacente determină
orientări opuse pe laturile comune.
3. Dacă R ⊂ S este o regiune regulată a suprafeţei S, caracteristica Euler-Poincaré nu depinde

de triangularea lui R. O vom nota cu χ(R). Această proprietate arată că χ(R) este un invariant
topologic al regiunii regulate R. Acest invariant ne permite să facem o clasificare topologică a
suprafeţelor compacte din R3 . Aşa cum am văzut caracteristica Euler-Poincaré a sferei este 2
iar a torului (sfera cu un ”mâner”) este zero. În general, pentru un n-tor (sfera cu n ”mânere”)
avem χ = −2(n − 1).
4. Fie S ⊂ R3 o suprafaţă compactă şi conexă. Atunci χ(S) are una din valorile 2, 0, −2, . . . ,
. . . , −2n, . . . . Mai mult, dacă S0 ⊂ R3 este o altă suprafaţă compactă astfel ı̂ncât χ(S) = χ(S0 )
atunci S şi S0 sunt homeomorfe. Cu alte cuvinte orice suprafaţă compactă şi conexă S ⊂ R3 este
homeomorfă cu o sferă având un anumit număr g de ”mânere”. Numărul
2 − χ(S)
g=
2
se numeşte genul suprafeţei S.
5. Fie R ⊂ S o regiune regulată a unei suprafeţe orientate S şi T o triangulare a lui R astfel
ı̂ncât orice triunghi Ti ∈ T , i = 1, n este conţinut ı̂ntr-o vecinătate de coordonate x j (U j ) a unei
familii de parametrizări {xα }α∈A compatibilă cu orientarea lui S. Următoarea proprietate ne
arată că are sens să vorbim despre integrala unei funcţii diferenţiabile f pe regiunea R. Suma
n Z Z p
∑ f (ui1 , ui2 ) det gi dui1 dui2
i=1
xi−1 (Ti )
nu
RR
depinde de triangularea T sau de familia de parametrizări {xi }. Această sumă va fi notată
f dσ şi se numeşte integrala lui f pe regiunea R.
R
3
Teorema 1 (Teorema Gauss-Bonnet, varianta globală) Fie R ⊂ S o regiune regulată a unei
suprafeţe orientate şi c1 , . . . , cn curbe simple, ı̂nchise, regulate pe porţiuni care formează fron-
tiera ∂ R lui R. Presupunem că fiecare c j este pozitiv orientată şi fie θi , i = 1, p unghiurile
exterioare ale curbelor c1 , . . . , cn . Atunci:
n Z Z Z p
∑ kg (s)ds + K dσ + ∑ θi = 2π χ(R),
i=1 c R i=1
i
unde s este lungimea arcului lui ci , iar integrala pe ci ı̂nseamnă suma integralelor pe fiecare
arc regulat al lui ci .
Cum caracteristica Euler-Poincaré a unei regiuni simple este evindent egală cu 1 obţinem
următorul corolar.
Corolarul 1 Dacă R este o regiune simplă a unei suprafeţe regulate S avem:

s
p Zi+1 Z Z p
∑ kg (s)ds + K dσ + ∑ θi = 2π.
i=1 s R i=1
i
Ţinând seama că o suprafaţă compactă poate fi privită ca o regiune fără frontieră obţinem:
Corolarul 2 Dacă S este o suprafaţă compactă orientabilă atunci:

Z Z
K dσ = 2π χ(R).
S
Observaţia 1 Corolarul 2 este foarte interesant. E suficient să ne gândim la diferitele forme
ale unei suprafeţe homeomorfe cu o sferă şiR să R
vedem că, surprinzător, funcţia curbură este
distribuită astfel ı̂ncât curbura totală (adică K dσ ) este aceeaşi ı̂n toate cazurile.
Corolarul 3 Orice suprafaţă compactă cu curbura Gauss strict pozitivă este homeomorfă cu o
sferă.
Într-adevăr, deoarece S are curbura strict pozitivă rezultă că χ(S) > 0 şi deci χ(S) = 2, dar
numai sfera are această proprietate.
Observaţia 2 Fie S o suprafaţă orientată, şi T un triunghi geodezic (linie poligonală simplă
formată din trei arce de geodezice) pe S. Fie θ1 , θ2 , θ3 unghiurile exterioare ale lui T iar
ϕi = π − θi unghiurile interioare. Din teorema Gauss-Bonnet avem:
Z Z 3
K dσ + ∑ θi = 2π
T i=1
de unde rezultă că:

Z Z 3 3
K dσ = 2π − ∑ (π − ϕi ) = ∑ ϕi − π.
T i=1 i=1
4
3
Deci dacă K ≡ 0 atunci ∑ ϕi = π.
i=1
3
Dacă K ≡ 1 atunci ∑ ϕi = π+ aria(T ). Acesta este , de exemplu, cazul sferei S2 şi formula
i=1
obţinută ne dă suma unghiurilor unui triunghi sferic (laturile sale sunt arce de cercuri mari).
3
Dacă K ≡ −1 atunci ∑ ϕi = π− aria(T ). Acesta este , de exemplu, cazul pseudosferei.
i=1
Demonstraţie Fie T o triangulare a regiunii R astfel ı̂ncât fiecare triunghi Ti este conţinut
ı̂ntr-o vecinătate de coordonate a unei familii de parametrizări ortogonale, compatibile cu ori-
entarea lui S. O astfel de triangulare există datorită observaţiei 2 de mai sus. Mai mult dacă
frontiera fiecărui triunghi al lui T este pozitiv orientată, obţinem orientări opuse pe laturile
comune triunghiurilor adiacente.
Aplicând fiecărui triunghi teorema Gauss-Bonnet (varianta locală) şi adunând rezultatele,
obţinem (folosind observaţia 5 de mai sus şi faptul că fiecare latură ”interioară” este parcursă
de două ori ı̂n sensuri diferite):
Z Z Z F,3
∑ kg (s)ds + K dσ + ∑ θ jk = 2πF,
i c j,k=1
i R
unde F este numărul triunghiurilor lui T iar θ j1 , θ j2 , θ j3 sunt unghiurile exterioare triunghi-
urilor T j .
Definim acum unghiurile interioare ale triunghiului T j prin ϕ jk = π − θ jk . Atunci avem
∑ θ jk = ∑ π − ∑ ϕ jk = 3π F − ∑ ϕ jk .
j,k j,k j,k j,k
Vom folosi următoarele notaţii:

Ee = numărul de laturi exterioare ale triangulării T ;
Ei = numărul de laturi interioare ale triangulării T ;
Ve = numărul de vârfuri exterioare ale triangulării T ;
Vi = numărul de vârfuri interioare ale triangulării T .
Cum curbele ci sunt ı̂nchise rezultă că Ee = Ve . Nu este greu de arătat că 3F = 2Ei + Ee şi deci
∑ θ jk = 2πEi + πEe − ∑ ϕ jk .
j,k j,k
5
Să remarcăm acum că vârfurile exterioare pot fi vârfuri ale unei curbe ci sau vârfuri date
de triangulare. Punem Ve = Vec + Vet , unde Vec este numărul vârfurilor curbelor ci şi Vet este
numărul vârfurilor exterioare ale triangulării care nu sunt vârfuri ale unei curbe ci . Cum suma
unghiurilor ı̂n jurul fiecărui vârf interior este 2π obţinem:
∑ θ jk = 2πEi + πEe − 2πVi − πVet − ∑(π − θi).

j,k i
Adunând şi scăzând πEe ı̂n expresia de mai sus, şi ţinând cont că Ee = Ve , obţinem:
p
∑ θ jk = 2πEi + 2πEe − 2πVi − πVe − πVet − πVec + ∑ θi =
j,k i=1
p
= 2πE − 2πV + ∑ θi .
i=1
În final obţinem

n Z Z Z p
∑ kg (s)ds + K dσ + ∑ θi = 2π(F − E +V ) = 2π χ(R),
i=1 c R i=1
i

Curs Geom Dif Gherghe

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Curs Geom Dif Gherghe

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Cursul 1.Curbe parametrizate. Exemple.

geometrie analitică geometrie diferenţială

1. Curbe parametrizate ı̂n plan şi spaţiu. Exemple. Parametrizări canonice.

4. Teorema fundamentală a geometriei (locale) a curbelor.

7. Forma I fundamentală. Izometrii.

10. Geodezice. Exemple

13. Reperul Darboux. Formulele lui Darboux. Linii asimptotice. Linii de

1. L.Ornea; O introducere ı̂n geometria diferenţială, Theta, 2015.

Ne gândim la o curbă nu ca la un obiect ce stă simplu ı̂n R3 (dat prin ecuaţii

parametru → t → c(t) = (x(t), y(t), z(t))

c(I) = imaginea parametrizării (obiectul geometric)

Diferenţiabil = există derivate de orice ordin ale acestor funcţii (automat

α : R → R3 α(t) = (a cos t, a sin t, b · t)

Unde stă curba? Pe cilindrul de ecuaţie x2 + y 2 = a2 (de rază a)

Exemplul 2. Cuspida cubică

Care este parametrul? Considerăm dreptele prin origine de ecuaţii x = ty

Punctul de coordonate (0, 0) este un cusp (vârf, punct de intoarcere)

Exemplul 4. Curbă parametrizată α : R → R2 α(t) = (t, |t|)

Fie α : I → R3 curbă parametrizată. În orice punct α(t) unde α0 (t) 6= 0

α0 (t) = (et (cos t − sin t), et (sin t + cos t))

=⇒ t este lungimea arcului lui α de la un punct.

Există mereu o astfel de parametrizare?

s0 (t) = ||α0 (t)|| > 0 =⇒ s e strict crescătoare pe (a, b)

=⇒ s : (a, b) → (d, e) (= S(a, b)) este bijectivă

Ce proprietăţi (minimale) ar trebui să aibă o astfel de funcţie?

– dreapta să aibă curbura nulă (zero) ı̂n fiecare punct.

– să nu depindă de parametrizare (e mai greu de văzut la ı̂nceput!).

α̇(s) = v, ||α̇(s)|| = ||v|| = 1

Definiţia 1. Fie α : (a, b) → R3 o curbă parametrizată canonic, se numeşte

α : (a, b) → R3 parametrizată canonic

Observaţia 3. Este determinată (până la o izometrie) o curbă doar de curbura

b(s0 ) plan rectifiant

• tangenta ı̂n c(s0 )

• planul normal ı̂n c(s0 )

(X − x(s0 ))ẋ(s0 ) + (Y − y(s0 ))ẏ(s0 ) + (Z − z(s0 ))ż(s0 ) = 0

X − x(s0 ) Y − y(s0 ) Z − z(s0 )

Observaţia 8. (interpretarea geometrică a torsiunii) α : (a, b) → R curbă

Observaţia 9. Torsiunea ne spune “cum iese” o curbă dintr-un plan

Exemplul 3. α(t) = (a cos t, a sin t, bt) elicea circulară

Observaţia 1. Curbura ks astfel definită (cu semn) satisface |ks | = k, unde

Propoziţia 1. Fie α : (a, b) → R2 o curbă plană parametrizată canonic. Fie

det{(α0 , α00 )} x0 (t)y 00 (t) − x00 (t)y 0 (t)

t(s) = (ẋ(s), ẏ(s))

α : (a, b) → R2 , α(t) = (f, f (t)).

Definiţia 1. Fie α : I → R2 o curbă regulată plană şi fie t0 ∈ I astfel ca

< α(t) − ω0 , α(t) − ω0 >= R2 (2)

Dezvoltăm ı̂n serie Taylor pe α(t) ı̂n jurul lui t = t0

(< α0 − ω0 , α0 − ω0 > −R2 ) + (t − t0 ) · 2 < α0 − ω0 , α00 > +

(t − t0 )2 (< α0 − ω0 , α000 > + < α00 , α00 >) + ... = 0

(x0 − a)x000 + (y0 − b)y000 = −(x02 02

1. dacă k ≡ 0 atunci curba este o dreaptă (sau segment de dreaptă);

(X(s), Y (s), Z(s)) ,

(triplet de funcţii diferenţiabile) cu condiţiile iniţiale (ı̂n s = 0)

X(0) = X 0 , Y (0) = Y 0 , Z(0) = Z 0 .

Ne ”uităm” acum la câteva proprietăţi ale soluţiilor acestui tip de sistem.

2. Două soluţii (Xi , Yi , Zi ), i = 1, 2 ale sistemului (*) satisfac condiţia

Demonstraţie: 1. Derivata funcţiei X 2 + Y 2 + Z 2 este egală cu 0:

2. Derivata funcţiei X1 X2 + Y1 Y2 + Z1 Z2 este egală cu 0:

(Xi0 )2 + (Yi0 )2 + (Zi0 )2 = 1,

(Xi )2 + (Yi )2 + (Zi )2 = 1,

Demonstraţie: Existenţa Problema determinării curbei revine la a găsi vectorul de poziţie

În plus avem şi ecuaţia

pentru i = 1, 2, 3. Am notat cu t = (t1 , t2 , t3 ), n = (n1 , n2 , n3 ) şi b = (b1 , b2 , b3 ).

t2i + n2i + b2i = 1,

α : (−, ) −→ S, α(0) = p, α0 (0) = vp