Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
RO
1
Caiete de sarcini arhitectură
NOTĂ DE PREZENTARE:
In acest volum sunt cuprinse “Conditii tehnice generale pentru executarea lucrarilor de constructii”, grupate pe capitole (grupe) de
lucrari specifice lucrărilor de FINISAJE pentru constructii civile, constructii de locuinte si social culturale.
Fiecare asemenea capitol este prezentat în cadrul unei specificatii care contine:
Generalitati - Prezentele specificatil se vor folosi la întocmirea caietelor de sarcini pentru lucrari de finisaje la constructii civile.
Concept de baza - Specificatiile din acest volum fac trimiteri la standarde, normative si prescriptii tehnice si se citesc împreuna cu
acestea.
Materiale si produse - Sunt enumerate si se descriu materialele si standardele sau normele de calitate si testare ale acestora.
Executia lucrarilor - Sunt descrise principalele conditii tehnice de executie a lucrarilor de finisaj, cu referire la tehnologiile specifice
pentru fiecare capitol de lucrare în parte.
Teste, probe, verificari - Sunt indicate abaterile admisibile privind calitatea lucrarilor executate, de asemenea sunt indicate
principalele operatiuni de verificare, facându-se trimiteri la standardele de verificari si teste necesare asupra materialelor utilizate.
Masurători si decontări - Se fac precizarile necesare privind modul si conditiile de masurare si decontare a lucrarilor de finisaje, în
corespondenta cu listele de cantităti din lucrari.
DECORATIUNILE INTERIOARE CU SPECIFICATIILE DE CULORI SI MATERIALE INCLUSIV CANTITATILE DE MATERIALE (CE
NU SUNT CUPRINSE IN PREZENTA DOCUMENTATIE) VOR FACE OBIECTUL UNEI DOCUMENTATII DISTINCTE SEPARATA
FATA DE PREZENTUL PROIECT - DOCUMENTATIE CE SE VA COMANDA ULTERIOR DE CATRE BENEFICIAR.
INTRODUCERE
Caietul de sarcini defineste standardele minime de calitate, care pot fi insa modificate sau completate cu acordul
proiectantului si al beneficiarului.
Aprobarea doar de catre proiectant nu este suficienta oriunde sunt implicate probleme contractuale. In aceste cazuri
deasemenea este necesar acordul in scris al beneficiarului.
In caz de neconformitate cu acest caiete de sarcini, beneficiarul poate da dispozitii pentru intreruperea lucrarilor si sa dea
instructiuni privind orice masuri necesare care trebuie luate pe cheltuiala contractorului.
La executarea lucrărilor se vor utiliza numai materiale ce au standardele minime consemnate în proiect. Orice propunere
de înlocuire trebuie motivată de contractant şi aprobată de către beneficiar dupa consultarea si avand acordul proiectantului.
Prevederi legale: rolul diferitelor parti implicate in proiect este definit de legea nr. 10/1995. Aceasta include rolul proiectantului cand
stipuleaza ca orice modificare a proiectului original trebuie aprobata si inregistrata de el.
Ca parte a cerintelor de calitate in constructii contractorul, proiectantii si investitorul
vor urmari performanta lucrarilor finalizate.
Urmarirea regulata se face prin examinare direcat vizuala si cu mijloace simple de masurare, conform normelor tehnice
specifice care guverneaza lucrarile prezente si categoria
de constructii.
Săpături
La executarea săpăturilor trebuie să se aibă în vedere menţinerea echilibrului natural al terenului în jurul gropii pe o
distanţă suficientă, astfel încât să nu se pericliteze instalaţiile şi construcţiile învecinate.
Necesitatea sprijinirii pereţilor săpăturilor se va stabili ţinând seama de adâncimea săpăturii, natura, omogenitatea,
stratificaţia, coeziunea, gradul de fisurare şi umiditatea terenului, regimul de curgere a apelor subterane, condiţiile
meteorologice şi climatice din perioada de execuţie a lucrărilor de terasamente, tehnologia de execuţie adoptată etc.
Săpăturile de lungimi mari se vor organiza astfel încât, în orice fază a lucrului, fundul săpăturii să fie înclinat spre unul
sau mai multe puncte, pentru asigurarea colectării apelor în timpul execuţiei.
Se va avea în vedere ca lucrările de epuismente să nu producă modificări ale stabilităţii masivelor de pământ din zona
lor de influenţă, sau daune datorită afuierilor de sub instalaţiile, construcţiile şi elementele de construcţie învecinate.
Săpăturile ce se execută cu excavatoare nu trebuie să depăşească, în nici un caz, profilul proiectat al săpăturii. În
acest scop săpătura se va opri cu 20-30 cm deasupra cotei profilului săpăturii, diferenţa executându-se cu alte utilaje
mecanice de finisare (buldozere, gredere) sau manual.
Dimensiunile în plan, cotele şi gradul de planeitate sau prelucrare a suprafeţelor săpăturilor vor asigura condiţiile
tehnologice, de securitate a muncii şi calitate a lucrărilor în conformitate cu legislaţia în vigoare.
În cazul terenurilor nesensibile la acţiunea apei (pietrişuri, terenuri stâncoase etc.), lucrările de săpătură se execută de
la început până la cota prevăzută în proiect.
În cazul terenurilor sensibile la acţiunea apei săpătura de fundaţie se va opri la un nivel superior cotei prevăzute în
proiect, astfel:
- pentru nisipuri fine 0,20...0,30 m;
- pentru pământurile argiloase 0,15...0,25 m;
- pentru pământurile sensibile la umezire 0,40...0,50 m.
Săparea şi finisarea acestui strat se va face imediat înainte de începerea execuţiei.
Dacă pe fundul gropii la cota de fundare apar crăpături în teren, măsurile necesare în vederea
fundării se vor stabili de către proiectant.
În cazul unei umeziri superficiale, datorită precipitaţiilor atmosferice neprevăzute, fundul gropii de fundaţie trebuie lăsat
să se zvânte înainte, iar dacă umezirea este puternică se va îndepărta stratul de noroi.
Umpluturi
Umpluturile se vor executa de regulă din pământurile rezultate din lucrările de săpătură.
Se interzice realizarea umpluturilor din pământuri cu umflări şi contracţii mari, mâluri, argile moi, cu conţinut de materii
organice, resturi de lemn, bulgări etc.
Umpluturile din pământuri loessoide, pământuri coezive compactate cu maiul greu şi pământuri necoezive compactate
prin vibrare se vor executa conform "Normativului privind îmbunătăţirea terenurilor de fundare slabe prin procedee mecanice"
indicativ C 29-85.
Umiditatea pământului pus în operă va fi cât mai aproape de umiditatea optimă de compactare, admiţându-se variaţii de
±2 %.
Având stabilite tipul utilajului, numărul de treceri ale utilajului, grosimea stratului şi umiditatea optimă, se va trece la
compactarea efectivă a straturilor până la realizarea grosimii umpluturii.
Verificarea compactării umpluturilor se va face pe baza prevederilor caietelor de sarcini, a proiectelor speciale sau
fişelor tehnologice, cu respectarea prevederilor "Normativului pentru verificarea calităţii şi recepţia lucrărilor de construcţii şi
instalaţii aferente" indicativ C 56-85 şi a "Normativului C 29- 85".
Controlul va avea un caracter operativ, pentru a se putea lua la timp măsurile necesare, în cazul în care se constată că
umplutura nu este corespunzătoare.
1. GENERALITĂŢI
Prezentul Caiet de sarcini se aplică la executarea elementelor sau structurilor din beton simplu sau beton armat pentru
construcţii de locuinţe, social-culturale, industriale şi agricole. În acest Caiet de sarcini sunt specificate cerinţele de bază ce
trebuiesc îndeplinite în ceea ce priveşte betonul (materiale componente, compoziţia, proprietăţile betonului proaspăt şi întărit,
producerea, turnarea, tratarea) cofrajele, armătura.
Execuţia structurilor din beton simplu şi beton armat, verificarea calităţii ca şi recepţia lucrărilor se va face, în general, pe baza
standardelor, instrucţiunilor şi normativelor în vigoare, în mod special a Codului de practică pentru executarea lucrărilor din beton,
beton armat şi beton precomprimat, indicativ NE 012 – 1999 (care înlocuieşte şi anulează C 140-86).
Executantul lucrării va transmite Investitorului Planul calităţii, care include Planul de control al calităţii, verificări şi încercări
şi va anexa procedurile de execuţie şi control.
Înainte de începerea lucrărilor, executantul este obligat să examineze amănunţit proiectul şi să aducă la cunoştinţa investitorului,
eventualele lipsuri, nepotriviri între diferite planuri sau dificultăţi de adaptare la teren şi execuţie a proiectului.
În cazul executării lucrărilor pe timp friguros se vor respecta prevederile normativului C16–84.
Pe întreaga perioadă de execuţie a lucrărilor se vor respecta normele generale şi normele specifice de protecţia muncii în
vigoare (Norme specifice de securitate a muncii pentru prepararea, transportul şi turnarea betonului şi executarea lucrărilor de
beton armat, aprobate de Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale cu Ordinul nr. 136 din 14.04.1995), precum şi norme de pază
contra incendiilor.
-360
Acoperirea armăturilor
Pentru a fi ferite de rugină, precum şi de acţiunea altor agenţi distructivi aflaţi în mediul în care stă elementul de
construcţie, armăturile trebuie să fie nu numai complet învelite în beton, dar între ele şi feţele exterioare ale elementului trebuie să
existe un strat de beton suficient de gros care să le asigure protecţia. Acoperirea are grosimi diferite, în funcţie de tipul şi condiţiile
de utilizare a elementului de beton armat.
Pentru realizarea acoperirii corecte cu beton a armăturilor, trebuie să se dea o atenţie deosebită la montarea armăturilor
în poziţie corectă în raport cu feţele elementelor respective şi să se urmărească păstrarea acestei poziţii corecte în timpul turnării.
În acest scop se vor folosi distanţieri din PVC, pentru suprafeţele orizontale fiind acceptaţi distanţierii din beton. Grosimea
stratului de acoperire cu beton a armăturilor va respecta prevederile detaliilor de execuţie cu abateri de -2 mm +4 mm.
Pentru cazurile în care în detalii nu se indică grosimea stratului de acoperire, se vor respecta următoarele prevederi :
·pentru armăturile longitudinale de rezistenţă ale elementelor din beton armat greu, monolit sau preturnat, se vor
asigura grosimi de acoperire egale cel puţin cu diametrul armăturii, cu abateri de -2 mm +4 mm.
·pentru armăturile înclinate, cu diametrul de 16 mm sau mai mare , trebuie să aibă o acoperire laterală de beton
cu grosimea egală cu cel puţin de două ori diametrul armăturilor respective ;
·se vor prevedea grosimi de acoperire sporite pentru : elemente supuse direct acţiunii intemperiilor, elemente care
lucrează în mediu agresiv sau sunt situate în zona litoralului Mării Negre, elemente la care restricţiile privind protecţia
contra incendiilor prevăd grisimi mai mari decât cele menţionate anterior.
Ancorarea armăturilor
Pentru a putea prelua forţele de întindere la care sunt supuse, armăturile trebuie să fie ancorate în beton. Acest lucru se
realizează atât cu ajutorul ciocurilor, cât şi prin aderenţa dintre beton şi suprafaţa laterală a barelor. Ancorarea armăturilor în beton
se realizează prin :
·respectarea condiţiilor din detaliile de execuţie privind lungimile de ancorare şi poziţionarea armăturilor ;
·asigurarea unei betonări corespunzătoare şi în zonele de la capetele armăturilor ;
·respectarea eventualelor condiţii din detaliile de execuţie prin prevederea de ciocuri sau alte metode de îmbunătăţire
a ancorării.
Armăturile netede întinse se termină de regulă cu ciocuri. Armăturile netede care rămân comprimate pentru orice
combinare de încărcări se termină cu sau fără ciocuri, în funcţie de considerente de execuţie (preferabil fără ciocuri).
Tabel 1
Grosimea stratului de acoperire cu beton a armăturilor
Element Gros. min. (mm) Observaţii
Plăci cu grosimea : 100 mm 10
> 100 mm 15
Grinzi cu înălţimea 250 mm 15 Dacă înălţimea 500 mm şi diametrul
> 250 mm 25 armăturii 16 mm, grosimea minimă =
20 mm
Stâlpi 25 Se poate menţine acoperirea normală,
dacă se execută o tencuială cu
grosime de minim 20 mm, cu mortar
M100 sau altă protecţie similară
Fundaţii cu strat de egaliz.la armăturile de la faţa 35
inferioară
Fundaţii, stâlpi, grinzi în contact cu pământul 45
Etrieri, armăt.transvers.din carcase sudate 15
Armăturile cu profil periodic, precum şi armăturile din oţel neted utilizate în plase sudate, se termină de regulă fără ciocuri.
Ciocurile armăturilor longitudinale inferioare pe reazeme trebuie să fie înclinate spre interior sau, dacă este posibil, să fie dispuse
orizontal, spre interior. Pentru cazurile curente, lungi,ile minime de ancorare a armăturilor (laminate la cald), se iau din tabelul 2 şi
vor fi cel puţin 250 mm.
Tabel 2
Lungimile de ancorare a armăturilor
Calitatea oţelului Marca betonului (clasa betonului)
C 16/20; C20/25; C25/30
Lungimile de ancorare în număr de diametre
OB 37 (cu ciocuri) 40
BST 500 C 35
PC 60 -
Înnădirea armăturilor
Înnădirea armăturilor se realizează prin procedeele şi în condiţiile stabilite prin proiect.
Pentru cazurile curente trebuie respectate următoarele prevederi principale :
·Înnădirea armăturilor cu diametrul peste 25 mm se face prin sudare (obligatoriu de la diametrul de 32 mm). Nu se
vor înnădi cu sudură bare având diametrul sub 10 mm.
·Înnădirea armăturilor cu sudură se face de regulă prin procedeele obişnuite de sudare prin topire, cu arc electric pe
baza prevederilor din prescripţiile speciale.
·Secţiunea armăturilor întinse, din oţel PC 60 sau PC 52, înnădite prin petrecere fără sudură, într-o singură secţiune
trebuie să fie de maximum 50% din secţiunea totală de armătură întinsă.
·Lungimea de suprapunere a armăturilor înnădite din oţel laminat la cald , amplasate în zona întinsă a elementelor
solicitate la încovoiere, compresiune excentrică şi înindere excentrică cu excentricitate mare, va fi egală cel puţin cu
valorile lungimilor de ancorare prevăzute în tabelul 3, multiplicate cu coeficientul : Ks = 1 + ri , în care ri este raportul
dintre aria armăturilor înnădite într-o aceeaşi secţiune şi aria tuturor armăturilor din secţiunea respectivă.
·Înnădirea plaselor sudate din STNB, pe direcţia armăturilor de rezistenţă , se face prin suprapunere pe două ochiuri
plus 5 cm.
·Lungimea minimă de suprapunere pentru armăturile înnădite din zona comprimată va fi de 3 d pentru elemente
executate cu betoane de clasă mai mică ca Bc22,5, respectiv 20 d pentru elementele executate cu betoane Bc22,5
sau mai mare. Lungimile de suprapunere pot fi reduse în mod corespunzător dacă înnădirea se face într-o zonă de
solicitare mai redusă. La elementele solicitate la compresiune, pe lungimea de suprapunere a armăturilor în zona de
întindere, etrierii vor fi îndesiţi, distanţa maximă între ei fiind de 10 d.
·Nu se admite executarea înnădirilor prin suprapunere fără sudură în elementele liniare a căror secţiune este întinsă
în întregime (tiranţi).
Distanţe între armături
Pentru ca barele de armare care intră în alcătuirea elementelor de beton armat să nu împiedice turnarea betonului în
condiţii bune (provocând goluri, segregări etc.), ele trebuie să se aşeze la anumite distanţe. Aceste distanţe sunt în funcţie de tipul,
de mărimea elementelor de beton şi de mărimea agregatelor folosite la prepararea betonului.
Când distanţa între barele armăturii este cu cel puţin 5 mm mai mare decât dimensiunea maximă a granulelor
agregatelor, betonul trece în bune condiţii printre armături.Ţinând seama de acest fapt, se stabilesc distanţele minime admise între
armăturile de rezistenţă în funcţie de tipul elementului (vezi tabel 3).
Tabel 3
Distanţe minime admise între armături
·între barele unui rând de armătură de la partea inferioară, precum şi între primele două
rânduri d însă 25
etrieri 100
Armături de rezistenţă în plăci 70
În cazul plăcilor în consolă, distanţa dintre caprele de menţinere a poziţiei armăturii trebuie să fie de maximum 50 cm
(respectiv 4 buc/m2).
Praznurile şi plăcuţele metalice înglobate se fixează prin puncte de sudură de armătura elementului sau se leagă cu
sârmă de cofraj sau armături, asigurând menţinerea poziţiei lor corecte în tot timpul turnării betonului.
Tabel 4
Diametre minime admise pentru armăturile elementelor din
beton monolit sau preturnat
Tabel 5
Abateri in mm
Element Dist. intre Gros. strat Lungimi partiale sau tyotale fata de Lung. Pozitia Observatii
axele acoperire proiect tre4cerii la innad.
barelor innad. prin
sudare
<1m 1...10 m >10 m
Fundatii 10 10 5 20 30 3d 50 La imbinari
si innadiri
sudate
conform
C28-83
Pereti 5 3
Stilpi 3 3
Grinzi
Placi 5 2
Intre etrieri si 10 -
la pasul
fretelor
În cazul în care nu se dispune de sortimentele şi diametrele prevăzute în proiect, se poate proceda la înlocuirea acestora
numai cu avizul proiectantului. Distanţele minime respectiv maxime rezultate între bare precum şi diametrele minime adoptate
trebuie să îndeplinească condiţiile din STAS 10107/0 – 1990 sau din alte reglementări specifice. Înlocuirea se va înscrie în
planurile de execuţie care se depun la Cartea construcţiei.
Montarea armăturilor poate să înceapă numai după recepţionarea calitativă a cofrajelor, acceptarea de către proiectant a
fişelor tehnologice de betoane în cazul elementelor sau părţilor de structură al căror volum depăşeşte 100 mc.
La montarea armăturilor se vor adopta măsuri pentru asigurarea bunei desfăşurări a turnării şi compactării betonului.
Livrarea oţelului beton se va face conform prevederilor în vigoare, însoţită de un document de calitate (certificatul de
calitate/inspecţie, declaraţie de conformitate) şi după certificarea produsului de un organism acreditat, de o copie după certificatul
de conformitate.
-360Documentele ce însoţesc livrarea oţelului beton de la producător trebuie să conţină următoarele informaţii :
denumirea şi tipul de oţel, standardul utilizat ;
toate informaţiile pentru identificarea loturilor ;
greutatea netă ;
valorile determinate privind criteriile de performanţă.
Oţelul livrat de furnizori intermediari va fi însoţit de un certificat privind calitatea produselor care va conţine toate datele din
documentele de calitate eliberate de producătorul oţelului beton. Fiecare colac sau legătură de bare sau plase sudate va purta o
etichetă, bine legată care va conţine :
·marca produsului ;
·tipul armăturii ;
·numărul lotului şi al colacului sau legăturii ;
·greutatea netă ;
·semnul CTC.
Barele de armătură, plase sudate şi carcasele prefabricate de armătură vor fi transportate şi depozitate astfel încât să nu sufere
deteriorări sau să prezinte substanţe care pot afecta armătura şi/sau betonul sau aderenţa beton – armătură.
Oţelurile pentru armături trebuie să fie depozitate separat pe tipuri şi diametre în spaţii amenajate şi dotate corespunzător, astfel
încât să se asigure :
evitarea condiţiilor care favorizează corodarea armăturilor ;
evitarea murdăririi acestora cu pământ sau alte materiale ;
asigurarea identificării uşoare a fiecărui sortiment şi diametru.
Controlul calităţii oţelului se face conform prevederilor capitolului 17 din “Cod de practică pentru executarea lucrărilor din beton,
beton armat şi beton precomprimat” , indicativ
NE 012-99, aprobat de MLPAT cu ordinul nr. 59/N din 24 august 1999.
2.2. Cofraje pentru betoane
Pentru a corespunde rolului pe care-l au, cofrajele trebuie să îndeplinească o serie de condiţii tehnice cu caracter general,
şi anume :
·să permită o execuţie cât mai simplă ;
·să fie stabile şi rezistente ;
·să poată prelua greutatea şi împingerea laterală a amestecului proaspăt de beton şi a încărcărilor care apar la
procesul de executare a lucrărilor ;
·să nu permită scurgerea laptelui de ciment prin rosturi, adică să fie etanşe ;
·să fie astfel alcătuite încât să asigure o decofrare uşoară ;
·să fie uşor de manipulat la transport şi montaj ;
·să corespundă din punctul de vedere al condiţiilor de tehnică a securităţii muncii.
Cofrajele se pot confecţiona din : lemn sau produse pe bază de lemn, metal sau produse pe bază de polimeri. Materialele
utilizate trebuie să corespundă reglementărilor specifice în vigoare.
Betonul este o piatră artificială alcătuită dintr-un amestec de pietriş şi nisip legate prin intermediul unui material de
legătură, numit liant, care de obicei este cimentul, sub formă de pastă de ciment. Pasta de ciment este un amestec de ciment şi
apă ; ea se prezintă sub formă de pastă de ciment proaspătă şi după întărire sub formă de piatră de ciment.
-360 Betonul se prezintă de asemenea sub două forme :
- betonul proaspăt aşa cum rezultă din preparare;
- betonul întărit care rezultă după ce pasta de ciment a făcut priză şi s-a întărit.
Dintre caracteristicile betonului proaspăt o importanţă de prim ordin pentru practică o are lucrabilitatea. Lucrabilitatea
betonului proaspăt reprezintă proprietatea acestuia de a asigura umplerea cofrajelor şi înglobarea armăturilor şi este determinată
de valoarea tasării conului sau a gradului de compactare (Gc) sau remodelarea VE-BE determinate conform STAS 1759-88.
Un beton se consideră lucrabil atunci când nu se dezamestecă la manipulare şi transport, nu separă apa de amestecare, are o
bună coeziune şi umple uşor cofrajele în care este turnat. Un beton trebuie să fie cu atât mai lucrabil cu cât elementul de
construcţie în care trebuie tunat are armături mai dese, iar mijloacele de compactare sunt mai puţin energice. Lucrabilitatea
betonului este influenţată de coeziunea, vâscozitatea şi frecarea internă a betonului. Lucrabilitatea poate fi îmbunătăţită prin
adăugarea în compoziţia betonului a aditivilor.
Densitatea aparentă a betonului proaspăt este raportul dintre masa betonului şi volumul său aparent (inclusiv volumul
porilor şi a golurilor interioare). Ea se determină prin cântărirea epruvetelor de beton folosite pentru stabilirea mărcii betonului.
Densitatea betonului este influenţată de : densitatea agregatelor, modul de compactare a betonului şi de eventualele tratamente
care au rolul să sporească volumul de goluri în masa betonului pentru a-i micşora densitatea sau a-i da calităţi speciale de izolare
termică. Pentru betoanele de rezistenţă se urmăreşte să se reducă cât mai mult porii din masa betonului, pentru ca astfel să se
obţină un material cu rezistenţe mecanice mai mari, cu o durabilitate sporită şi cu o permeabilitate mai redusă. În funcţie de
densitatea aparentă, în stare întărită la 28 de zile, betoanele se clasifică în categorii de densitate, conform tabelului 6.
Tabel 6
Categoriile de densitate ale betonului
Categoriile de densitate Densitatea aparentă în stare întărită la
ale betonului 28 de zile (kg/m3)
Foarte greu > 2500
Greu 2201 ... 2500
Semigreu 2001 ... 2200
Uşor 1000 ... 2000
Foarte uşor < 1000
Betoanele foarte grele se utilizează la elemente de construcţii supuse la eroziuni puternice sau pentru betoane de
protecţie contra radiaţiilor nucleare. Betoanele grele se obţin cu agregate minerale de râu sau de concasaj, fiind betoanele
obişnuite folosite pentru realizarea elementelor de beton simplu şi beton armat.
Betoanele semigrele se folosesc la umpluturi, la confecţionarea înlocuitorilor de cărămidă şi se realizează cu agregate
speciale (zgură, scorie etc.). Betoanele uşoare se folosesc la confecţionarea de blocuri uşoare de zidărie cu o capacitate de izolare
termică mai bună decât zidăria. Betoanele foarte uşoare sunt folosite ca materiale pentru izolare termică şi fonică.
Punerea în operă a betonului cuprinde ansamblul operaţiilor tehnologice de betonare propriu-zisă, care asigură realizarea
diferitelor elemente de construcţie de beton în conformitate cu forma, dimensiunile şi condiţiile de calitate prevăzute în proiect.
Punerea în operă a betonului cuprinde 3 faze principale de lucru, şi anume :
·turnarea betonului în cofraje ;
·compactarea betonului ;
·nivelarea (finisarea) suprafeţelor libere ale betonului.
Principalele condiţii obligatorii de îndeplinit înainte de începerea turnării betonului sunt :
·terenul de fundare pe care urmează să se toarne betonul să corespundă prevederilor din proiect ;
·dimensiunile în plan şi cotele de nivel ale săpăturilor să corespundă cu cele prevăzute în proiect ;
·pregătirea terenului conform proiectului, respectiv nivelarea şi curăţirea lui ;
·corespondenţa dimensiunilor cofrajelor, atât în plan, cât şi ca nivel, cu cele din proiect ;
·orizontalitatea şi planeitatea cofrajelor, plăcilor şi grinzilor, verticalitatea cofrajelor stâlpilor şi pereţilor ;
·luarea de măsuri pentru menţinerea formei cofrajelor şi asigurarea etanşeităţii lor, precum şi pentru fixarea cofrajelor
de elementele de susţinere ;
·dispoziţia corectă a armăturilor şi corespondenţa diametrelor şi numărului acestora cu cele din proiect, solidarizarea
armăturilor între ele (prin legare, sudare), existenţa unui număr suficient de distanţieri ;
·montarea conform proiectului a piselor ce rămân înglobate în beton sau care servesc pentru crearea de goluri în
beton.
Operaţii obligatorii înainte de betonare :
·cofrajul şi armăturile se curăţă de eventualele corpuri străine, de betonul rămas de la turnarea precedentă, de rugina
neaderentă pe armături ;
·se închid ferestrele de curăţire din cofraj ;
·când betonarea a fost întreruptă, suprafaţa betonului turnat anterior şi întărit trebuie curăţită cu deosebită grijă, prin
ciocănire, de pojghiţa superficială de ciment şi de betonul slab compactat, îndepătându-se apoi materialul rezultat,
prin spălare cu jet de apă sau cu aer comprimat ;
·se verifică suprafeţele de zidărie pe care urmează a se turna betonul, prin compararea cotelor reale cu cele din
proiect şi se curăţă resturile de mortar ;
·cofrajele de lemn, betonul vechi şi zidăriile de susţinere trebuie bine udate cu apă, de mai mute ori, cu 2-3 ore
înainte de turnarea betonului, iar apa eventual rămasă în denivelări trebuie îndepărtată.
Pentru buna desfăşurare a lucrărilor mai trebuie asigurate : apa, energia electrică, căile de trasport, utilajele şi
dispozitivele pentru turnare şi compactare.
În urma efectuării verificărilor şi măsurătorilor menţionate se procedează la consemnarea celor constatate într-un proces-
verbal de lucrări ascunse.Betonul se toarnă în cel mai scurt timp după prepararea lui (maximum 15 min de la aducerea lui la locul
de turnare), pentru a se asigura terminarea tuturor operaţiilor de punere în operă (inclusiv compactarea şi netezirea) înainte de a
începe priza cimentului.La turnarea betonului trebuie respectate următoarele reguli generale :
La locul de punere în lucrare, betonul se descarcă în mijloace special amenajate (bene, pompe de beton sau jgheburi),
fiind interzisă cu desăvârşire descărcarea directă pe pământ.Dacă betonul adus la locul de punere în operă prezintă segregări,
acesta trebuie reamestecat înainte de turnare, până îşi capătă omogenitatea, fără a se adăuga apă. Înălţimea de cădere liberă a
betonului nu trebuie să depăşescă 1,50 m ; de la o înălţime mai mare de 1,50 m betonul se toarnă prin tuburi alcătuite din
tronsoane de formă tronconică. Trebuie să se evite căderea directă a betonului cu viteză mare în cofraj, atât în cazul introducerii lui
pe la partea superioară, cât şi în cazul introducerii laterale. Betonul trebuie răspândit uniform şi în straturi cu grosimea de 30-50
cm, în funcţie de condiţiile de compactare, fiind interzisă întinderea betonului prin tragere sau azvârlire cu lopata la distanţe mai
mari de 1,50 m.
Descărcarea betonului pe suprafaţa unui element care se betonează trebuie făcută întotdeauna în sens invers celui în care se
înainteză cu betonarea ; în caz contrar, apare pericolul segregării, iar betoniştii vor deranja betonul prin călcare. Este interzisă
strâmbarea sau deplasarea armăturilor faţă de poziţia din proiect ; o atenţie deosebită trebuie acordată armăturii dispuse la partea
superioară a plăcilor în consolă. Se va urmări cu atenţie înglobarea completă în beton a armăturilor respectându-se grosimea
stratului de acoperire. Nu trebuie să se producă şocuri sau vibraţii în armătură (prin atingerea buteliei pervibratorului de armături,
prin ciocănire, scuturare, circulaţie etc.), care pot împiedica realizarea aderenţei între beton şi armătură.
În porţiunile cu secţiuni mici sau cu armături dese trebuie să se urmărească cu toată atenţia umplerea completă a secţiunii prin
îndesarea laterală a betonul cu şipci sau vergele de oţel-beton, concomitent cu vibrarea lui, pentru a se evita formarea de goluri
prin aglomerarea agregatelor mari. Când aceste măsuri nu sunt suficiente, se vor crea posibilităţi de acces lateral al betonului prin
spaţii care să permită şi pătrunderea vibratorului, sau se va utiliza în aceste zone un beton de compoziţie specială cu agregate
mărunte şi un raport sporit mortar agregate.
În timpul betonării, muncitorii şi utilajele de transport vor circula pe punţi speciale, care să nu rezeme pe armături, fiind
interzisă circulaţia directă pe armături. În cazul unor eventuale deplasări sau deformări ale cofrajului apărute în timpul betonării,
acestea trebuie întreruptă, procedându-se la înlăturarea defecţiunii înainte de a începe priza betonului. Instalarea podinilor pentru
circulaţia lucrătorilor şi a mijloacelor de transport pe planşeele betonate, precum şi depozitarea pe ele a schelelor, cofrajelor şi
armăturilor pentru etajele superioare este permisă numai după 24-36 ore în funcţie de temperatură şi tipul de ciment utilizat.
Compactarea betonului se poate realiza manual sau mecanic, procedeele adoptate depinzând de consistenţa betonului şi de
tipul elementului de construcţie.Compactarea betonului prin mijloace manuale, se aplică numai în cazul unor lucrări cu volum mic
de beton. Procedeul este din ce în ce mai rar utilizat, deoarece nu asigură o compactare omogenă şi necesită multă manoperă.
Compactarea este terminată în momentul în care la suprafaţa betonului apare un strat subţire de lapte de ciment.
Compactare betonului prin mijloace mecanice se face prin vibrare.
Betonul poate fi vibrat în mai multe feluri, şi anume :
·prin vibrarea internă ;
·prin vibrarea de suprafaţă ;
·prin vibrarea pe masă vibrantă şi pe reazeme vibrante.
După felul energiei folosite, vibratoarele pot fi :
·electrice ;
·pneumatice (cu aer comprimat) ;
·cu combustie internă.
După modul de acţionare, vibratoarele se împart în 4 grupe :
·interioare sau pervibratoare ;
·de cofraj ;
·de suprafaţă (finisoarele pentru betonarea drumurilor) ;
·mesele vibrante.
Durate de vibrare optimă din punct de vedere tehnic se situează între 5 şi 30 secunde, în funcţie de lucrabilitatea
betonului şi tipul de vibrator folosit.
Momentul terminării compactării prin vibrare se poate stabili după următoarele semne :
·încetarea tasării vizibile ;
·suprafaţa betonului devine orizontală şi uşor lucioasă ;
·se răreşte apariţia bulelor de aer la suprafaţa betonului şi se reduce diametrul acestora.
Dacă se continuă vibrarea după apariţia acestor semne, se produce o scurgere vizibilă a mortarului spre vibrator, în jurul
căruia se formează un inel lichid aproape fără pietriş.
Vibratoarele se introduc în betonul proaspăt în poziţie verticală. În timpul vibrării, capului vibrator i se imprimă o mişcare
lentă în sus şi în jos egală cu un sfert din lungimea acestuia. În cazuri speciale, când nu este posibilă introducerea buteliei în
poziţie verticală, sunt permise şi alte poziţii impuse de situaţiile locale. Grosimea stratului de beton suspus vibrării nu trebuie să
depăşească 3/4 din lungimea capului vibrator. Intervalul de timp dintre introducerea betonului în cofraj şi vibrarea acestuia trebuie
să fie minim ; în nici un caz nu se va depăşi durata de priză a cimentului.
În cazul unor armături foarte dese sau al secţiunilor înguste, se utilizează vibratoare-lance. Este interzisă atingerea cu
vibratorul a armăturilor, a tecilor pentru fasciculele postântinse şi a pieselor înglobate, deoarece se distruge aderenţa dintre betonul
deja turnat şi barele înglobate şi, respectiv, se deformează tecile.
Compactarea prin vibrare externă este indicată la elementele de construcţie monolite, verticale, de grosimi reduse, cu
armături dese, care sunt dificil sau chiar imposibil de compactat prin vibrare internă. După terminarea compactării şi înainte de
începerea prizei, suprafaţa betonului turnat se nivelează. Pentru a compensa tasarea betonului care se produce în timpul întăririi,
nivelul definitiv al unui strat de beton îndesat şi netezit se lasă la 2-3 mm deasupra grosimii proiectate.
Betonarea unei construcţii este bine să se desfăşoare fără întrerupere între două rosturi de dilataţie-construcţie, deoarece
întreruperile formează puncte slabe ale construcţiei, atât din punct de vedere al rezistenţei, cât şi din punctul de vedere al
compactităţii betonului. Uneori însă nu se poate realiza această condiţie din cauza întreruperilor de la sfârşitul programului de
lucru, întreruperile din cauza unor defecţiuni la utilajele de ridicat sau la staţiile de betoane etc., impunându-se oprirea betonării şi
realizarea unor rosturi de lucru.
Principalele reguli care trebuie respectate la executarea rosturilor de lucru se referă la poziţia lor şi la modul cum sunt
realizate şi tratate. Aceste rosturi trebuie prevăzute în zonele în care solicitările sunt minime şi este stabilită de conducătorul tehnic
al lucrării.
Rostul de lucru trebuie să fie perpendicular pe axa elementului, la stâlpi, grinzi şi arce şi perpendicular pe suprafaţa lor, la
plăci, bolţi şi pereţi ; suprafaţa betonului se lasă aspră, evitându-se netezirea ei.
La reluarea betonării, suprafaţa rostului de lucru trebuie să fie curăţată, spălată cu apă şi frecată cu peria de sârmă,
pentru a se îndepărta stratul superficial de lapte de ciment format pe faţa rostului de lucru. Apoi suprafaţa betonului din rostul de
lucru se acoperă cu un strat subţire de mortar de ciment cu acelaşi dozaj ca al mortarului din beton care se toarnă.
Turnarea betonului trebuie să reînceapă înainte ca acest mortar să fi făcut priză. Durata maximă a întreruperilor de
betonare, pentru care nu este necesară luarea unor măsuri speciale la reluarea tunării, nu trebuie să depăşească momentul de
începere a prizei cimentului folosit. În lipsa unor determinări de laborator, acest moment se va considera la 2 ore de la prepararea
betonului în cazul cimenturilor cu adaosuri şi respectiv 1,5 ore în cazul cimenturilor fără adaos. Când s-a produs o întrerupere de
betonare mai mare, reluarea turnării este permisă numai după ce betonul turnat a atins o rezistenţă la compresiune de cel puţin 12
daN/cm2.
Betonarea radierului.
Radierul, necesitând volum mare de beton, se toarnă ţinându-se seama de poziţia rosturilor din planurile de betonare.Nu
este recomandată crearea de rosturi orizontale între placa radierului şi grindă sau pe înălţimea grinzii.Introducerea betonului în
operă se face cu bena şi cu pompa, betonul aşternându-se în straturi de 20 cm care se compactează prin vibrare.Grinzile se
întrerup pe verticală în zona de moment minim, iar plăcile pe o linie paralelă cu armătura de rezistenţă.
Betonarea elementelor verticale.
Betonarea elementelor verticale (stâlpi, pereţi, diafragme) se va face respectându-se următoarele precizări suplimentare :
a) în cazul elementelor cu înălţimea de maxim 3 m, dacă vibrarea betonului nu este stânjenită de grosimea redusă a
elementului sau de desimea armăturilor, se admite cofrarea tuturor feţelor pe întreaga înălţime şi betonarea pe la partea
superioară a elementului ;
b) în cazul în care se întrevăd dificultăţi la compactarea betonului, precum şi în cazul elementelor cu înălţime mai mare de
3 m, se va face cofrarea unei feţe de maxim
1 m înălţime şi completarea cofrajului pe măsura betonării elementului;
c) în cazul pereţilor de recipienţi, cofrajul va fi montat pe una din feţe pe întreaga înălţime, iar pe cealaltă, pe o înălţime de
maxim 1 m, completându-se pe măsura betonării;
d) primul strat de beton va avea o lucrabilitate situată în limita maximă admisă prin fişa tehnologică şi nu va depăşi
înălţimea de 30 cm.
Tabel 8
Termenele minime la care se pot decofra feţele inferioare ale cofrajelor,
cu menţinerea popilor de siguranţă
Condiţii Termenul de decofrare (zile)
tehnologice
Tipul cimentului
H II/A-S II/A-S 32.5 R I 42.5/ I42.5 R
32.5
0
Temperatura mediului ambiant ( C) 15 5 10 15 5 10 15
Plansee cu grinzi cu desc hidere de max.6 m 6 6 5 4 4 5 3
Grinzi cu deschidere > 6 m 8 10 8 6 6 5 4
Tabel 9
Termenele minime la care se pot îndepărta popii de siguranţă
Condiţii Termenul de decofrare (zile)
tehnologice
Tipul cimentului
H II/A-S II/A-S 32.5 R I 42.5/ I42.5 R
32.5
0
Temperatura mediului ambiant ( C) 15 5 10 15 5 10 15
Plansee cu grinzi cu desc hidere de max.6 m 12 18 14 9 10 8 5
Grinzi cu deschidere 6 - 12 m 16 24 18 12 14 11 7
Grinzi cu deschidere > 12 m 21 36 28 18 28 21 14
În prima etapă se decofrază stâlpii, apoi se trece la plăci şi grinzi . Susţinerile cofrajelor se desfac începând din zona
centrală a deschiderii elementului şi continuând simetric către reazeme. Piesele de fixare (pene, vinciuri, etc.) se slăbesc treptat,
fără şocuri. Decofrarea se realizează astfel încât să se evite preluarea bruscă a încărcărilor de către elementele care se
decofrează.
În cazul construcţiilor etajate având deschideri mai mari de 3 m, la decofrare se vor lăsa sau remonta popi de siguranţă a
căror poziţie se stabileşte astfel :
1) La grinzi până la 6 m deschidere se va lăsa un pop de siguranţă la mijlocul acestora ; la deschideri mai mari, numărul lor se
va spori astfel încât distanţa dintre popi sau de la popi la reazeme să nu depăşească 3 m.
2) La plăci se va lăsa cel puţin un pop de siguranţă la mijlocul lor şi cel puţin un pop la 12 mp de placă.
3) Între diferitele etaje, popii de siguranţă se vor aşeza pe cât posibil unul sub altul.
Nu este permisă îndepărtarea popilor de siguranţă a unui planşeu aflat imediat sub altul care este în curs de cofrare şi,
respectiv de betonare. De asemenea, nu este permisă depozitarea de materiale de construcţii pe elementele proaspăt
decofrate.
Decofrarea elementelor cu deschideri mai mari de 12 m şi desfacerea eşafodajelor care susţin cintrele bolţilor, arcelor,
pânzelor subţiri etc. se execută conform prevederilor din proiectul de execuţie.
Transportul betonului de la locul de preparare la locul de punere în operă trebuie să se efectueze în minimum de timp şi
cu minimum de manipulări (încărcări, descărcări). Limitarea perioadei de timp admise între momentul preparării şi cel al punerii în
operă a betonului este determinată de necesitatea de a se preîntâmpina începerea prizei, ţinându-se seama de temperatura, de
natura cimentului, de cantitatea de apă. Limitarea distanţei de transport, fără agitare, este legată de necesitatea de a se preveni
segregarea pe parcurs a betonului.
Transportul betonului de la locul de preparare la locul de punere în operă se împarte în :
·transportul până la obiect ;
·transportul în cadrul obiectului (pe verticală şi pe orizontală).
Mijloacele de transport folosite trebuie să fie etanşe, pentru a nu se permite pierderea laptelui de ciment. Pe timp de arşiţă
sau ploaie, mijloacele de transport trebuie să fie acoperite. În cazul transportului cu autoagitătoare, betonul proaspăt este
amestecat în timpul transportului, asigurându-se menţinerea şi chiar ameliorarea omogenităţii şi a lucrabilităţii.Transportul local al
betonului se poate efectua cu : bene, pompe, vagonete, jgheaburi, roabe.Transportul betonului se poate face şi cu pompe
hidraulice şi autopompe. Debitul unei pompe este reglabil. Distanţa de transport a betonului poate ajunge până la 300 m pe
orizontală sau la 60-70 m pe verticală.
Pompele de beton sunt indicate mai ales în construcţiile industriale care au volume şi suprafeţe mari de betonat, precum
şi în locurile de punere în operă a betonului cu accesibilitate redusă (unde folosirea altor mijloace este limitată). Utilizarea pompei
este rentabilă mai ales datorită economiilor de timp şi de manoperă realizate.
Domeniul de utilizare a pompelor s-a lărgit odată cu apariţia autopompelor, care stau în şantier timpul necesar turnării,
apoi se deplasează cu mijloace proprii la un alt şantier. Autopompele de beton realizează un debit de până la 60m3/oră, asigurând
ridicarea betonului până la 30 m înălţime, cu o rază de acţiune până la 20 m.
Intervalul de timp dintre prepararea şi punerea în operă nu trebuie să depăşească, în cazul betoanelor fără aditivi întârzietori de
priză, valorile din tabelul 10.
Tabel 10
Durata de transport a betonului cu autoagitatoarea
Temperatura amestecului de beton Durata max.de transport (,inute)
(0C)
Cimenturi de clasa 32,5 Cimenturi de clasa > 42,5
100 < t < 300 50 35
t < 100 70 50
OBSERVATIE: In cazul autobasculantelor durata maxima se reduce cu 15 minute.
Acest interval de timp se consideră începând din momentul contactului dintre ciment şi apă. Nu este admisă punerea în
lucru a betonului la care s-a depăşit intervalul stabilit sau care prezintă început de priză. Se vor examina documentele de transport
ale betonului la fiecare transport.Se va determina lucrabilitatea cf. STAS 1759-88 pe câte o probă la fiecare tip de beton şi schimb
de lucru dar cel puţin o probă la 20 mc beton.
Lucrabilitatea trebuie să se încadreze în toleranţele admisibile şi anume :
- t (tasare medie în cm) = 1 4 cm abatere admisibilă 1 cm ;
- t = 5 12 cm abatere admisibilă 2 cm ;
- t = 12 cm abatere admisibilă 3 cm.
Ori de câte ori intervalul de timp dintre descărcare şi reîncărcarea cu beton a mijloacelor de transport depăşeşte o oră
precum şi la întreruperea lucrului, acestea vor fi curăţate cu jet de apă, în cazul autoagitatoarelor, acestea se vor umple cu cca, 1
m3 de apă şi se vor roti cu viteză maximă timp de 5 minute după care se vor goli complet de apă.
Controlul interior se desfăşoară de către producător şi/sau executant, fiecare în domeniul său din cadrul activităţii de
construcţii. Acest control este exercitat :
·din iniţiativă proprie (proceduri interne de control);
·în conformitate cu reguli externe stabilite de investitor sau de către o organizaţie independentă, la cererea
investitorului.
Controlul exterior - controlul care se efectuează asupra unei întreprinderi de către un organism independent de acesta.
Controlul exterior poate consta din :
·verificarea măsurilor de control interior (atâta tipm cât acestea sunt în conformitate cu procedurile de verificare de
control exterior) sau
·procedee de verificare suplimentare independente de sistemele de control interior.
Controlul de conformitate este exercitat pentru a verifica dacă funcţionarea unei unităţi sau a producţiei se desfăşoară în
conformitate cu regulile stabilite.
Controlul de conformitate este în general o parte din controlul exterior şi se efectuează de către organisme independente
autorizate pentru efectuarea activităţii de certificare a calităţii produselor folosite în construcţii conform HG 728 / 94.Frecvenţa şi
intensitatea controlului depind de consecinţele cauzate de unele posibile erori în diferite stadii ale procesului de execuţie /
producţie a betonului şi se stabilesc prin programe de control ale factorilor implicaţi.
Controlul calităţii lucrărilor de execuţie se face având ca bază Legea 10 privind calitatea în construcţii din 1995. Obligaţiile
şi răspunderile ce revin investitorilor, proiectanţilor, administratorilor şi ale utilizatorilor construcţiilor sunt stipulate în Legea calităţii,
HG 925/95 şi HG 766/97.
Prin controlul producţiei şi execuţiei se înţeleg toate măsurile necesare pentru menţinerea la un nivel corespunzător a
calităţii betonului în conformitate cu cerinţele specificate.
Ea include inspecţiile în diferite etape ale producerii / punerii în lucru a betonului şi determinările (utilizarea şi interpretarea
rezultatelor) privind echipamentul, materialele componente, betonul proaspăt şi betonul întărit.Controlul producţiei şi/sau execuţiei
poate fi efectuat de executant cu asigurarea nivelului de calitate corespunzător cerinţelor printr-un sistem de calitate conceput şi
realizat prin personal propriu, cu responsabili tehnici cu sarcini specifice, funcţie de natura lucrărilor (producţie, betonare, tratare,
etc.) – (control interior) – sau printr-un organism independent (control exterior).
În ambele cazuri trebuie să se dispună de dotări corespunzătoare (echipament, aparatură, personal) pentru realizarea inspecţiilor
şi determinărilor. Date relevante asupra controlului producţiei în staţii de betoane sau controlul pe şantiere, trebuie consemnate
sub forma unor procese verbale sau în alte tipuri de documente.
De exemplu pot fi consemnate următoarele :
·numele producătorilor (furnizorilor) de ciment, agregate, aditivi şi adaosuri ;
·numărul (seria) documentelor de livrare şi certificare a calităţii pentru ciment, agregate, adaosuri şi aditivi ;
·sursa de apă de amestecare ;
·consistenţa betonului ;
·densitatea betonului proaspăt ;
·raportul apă / ciment al betonului proaspăt ;
·cantitatea de apă ;
·conţinutul de ciment ;
·data şi ora la care s-au prelevat probe ;
·numărul de probe ;
·programarea şi etapele punerii în operă şi tratarea betonului ;
·temperatura şi condiţiile atmosferice în timpul betonării şi tratării betonului, etc.
·Informaţii suplimentare în cazul betonului marfă (gata preparat) :
·numele furnizorului ;
·numărul (seria) bon livrare-transport-primire.
Toate abaterile de la procedurile specifice în ceea ce priveşte transportul, descărcarea, betonarea, compactarea, tratarea
betonului, etc. , trebuie consemnate şi raportate responsabililor cu executarea lucrărilor.
Procedurile de control al producţiei şi/sau execuţiei întocmite de executant vor fi verificate de un investitor sau de un
organism autorizat, ca parte a controlului de conformitate.
Încercările şi determinările efectuate în cadrul controlului producţiei şi/sau execuţiei pot fi luate în considerare pentru controlul de
conformitate.
Verificarea calităţii materialelor componente şi a betonului se va face în conformitate cu prevederile din Codul de practică,
ANEXA VI.1, punctul A.1. ; B.1. ; A.2. ; B.2. ; A4 şi B3.
Metodele de încercare sunt reglementate prin standardele SREN 196 – 1, 196 – 2, 196 – 3, 196 – 4, 196 – 5, 196 – 6, 196 – 7,
196 – 21 şi STAS 4606 – 80.
În cazurile în care loturile de materiale aprovizionate (oţel-beton, ciment, agregate, adaosuri, aditivi sau elemente
prefabricate) nu îndeplinesc condiţiile de calitate garantate, se va interzice sau sista utilizarea lor şi se va încunoştiinţa
producătorul, beneficiarul şi organele Inspecţiei Judeţene în Construcţii, Lucrările Publice, Urbanism şi Amenajarea Teritoriului în
termen de maximum 48 ore de la constatare.
În conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 272/94, furnizorii sunt obligaţi ca în termen de 15 zile de la primirea
comunicării unităţii de construcţii - montaj, să remedieze sau să înlocuiască materialele sau elementele de construcţii
necorespunzătoare din punct de vedere calitativ.
Fazele procesului de execuţie a lucrărilor de beton şi beton armat constituie în majoritate lucrări care devin ascunse,
astfel încât verificarea calităţii acestora trebuie să fie consemnată în “Registrul de procese verbale” încheiate între delegaţii
beneficiarului şi constructorului. În cazul fazelor “determinante” este obligatorie convocarea şi participarea delegatului Inspecţiei
teritoriale pentru construcţii şi a proiectantului. Nu se consideră valabile procesele verbale de recepţie calitativă încheiate numai de
constructor.
Nu se admite trecerea la o nouă fază de execuţie înainte de încheierea procesului verbal referitor la faza precedentă dacă
aceasta urmează să devină o lucrare ascunsă.
În procesele verbale se vor preciza constatările rezultate, dacă corespund proiectului şi dacă se admite trecerea la
executarea fazei următoare.
Dacă se constată neconcordanţe faţă de proiect sau prevederile prescripţiilor tehnice se vor stabili şi consemna măsurile
necesare de remediere.
După executarea lucrărilor cu caracter ascuns se întocmesc procesele verbale la :
·terminarea executării săpăturilor pentru fundaţii şi se va verifica în raport cu
prevederile proiectului : poziţia în plan, dimensiunile fundaţiilor,
·terminarea executării cofrajelor - se va verifica :
a) alcătuirea elementelor de susţinere şi sprijinire;
b) încheierea corectă a elementelor cofrajelor şi asigurarea etanşeităţii acestora;
c) dimensiunile interioare ale cofrajelor, în raport cu cele ale elementelor care
urmează a se betona;
d) poziţia cofrajelor, în raport cu cea a elementelor corespunzătoare situate la nivelele
inferioare;
e) poziţia golurilor;
·terminarea montării armăturilor - se va verifica :
a) numărul, diametrul şi poziţia armăturilor în diferite secţiuni transversale ale elementelor
structurii;
b) distanţa dintre etrieri, diametrul acestora şi modul lor de fixare;
lungimea porţiunilor de bare care depăşesc reazemele sau care urmează a fi înglobate în elemente ce se toarnă
ulterior;
d) poziţia înnădirilor şi lungimile de petrecere a barelor;
e) calitatea sudurilor;
f) numărul şi calitatea legăturilor dintre bare;
g) dispozitivele de menţinere a poziţiei armăturilor în cursul betonării;
h) modul de asigurare a grosimii stratului de acoperire cu beton şi
dimensiunile acestuia;
i) poziţia, modul de fixare şi dimensiunile pieselor înglobate.
În cursul betonării elementelor de construcţii se va verifica dacă :
a) datele înscrise în bonurile de livrare-transport ale betonului corespund comenzii şi nu s-a depăşit durata
admisă de transport;
b) consistenţa betonului corespunde celei prevăzute;
c) condiţiile de turnare şi compactare asigură evitarea oricăror defecte;
- se respectă frecvenţa de efectuare a încercărilor şi prelevărilor de probe, conform prevederilor din Anexa VI.1 ,
din Codul de practică;
- sunt corespunzătoare măsurile adoptate de menţinere a poziţiei
armăturilor, dimensiunilor şi formei cofrajelor;
- se aplică corespunzător măsurile de protecţie a suprafeţelor libere ale
betonului proaspăt.
În condica de betoane se vor consemna :
- seria talonului livrării, corespunzătoare betonului pus în operă;
- locul unde a fost pus în lucrare;
- ora începerii şi terminării betonării;
- probele de beton prelevate;
- măsurile adoptate pentru protecţia betonului proaspăt;
- evenimente intervenite (întreruperea turnării, intemperii etc.);
- temperatura mediului (în perioada de timp friguros);
- personalul care a supravegheat betonarea.
În cazurile în care conducătorul punctului de lucru răspunde direct şi de prepararea betonului, acesta este obligat să
verifice în paralel calitatea cimentului şi agregatelor conform prevederilor precum şi modul de dozare, amestecare şi transport al
betonului. Constatările acestor verificări se înscriu în condica de betoane.
La decofrarea oricărei părţi de construcţie se va verifica :
a) aspectul elementelor semnalându-se dacă se întâlnesc zone de beton
necorespunzător (beton necompactat, segregat, goluri, rosturi de betonare, etc.);
b) dimensiunile secţiunilor transversale ale elementelor;
c) distanţele dintre diferitele elemente;
d) poziţia elementelor verticale (stâlpi, diafragme, pereţi) în raport cu cele
corespunzătoare situate la nivelul imediat inferior;
e) poziţia golurilor;
f) poziţia armăturilor care urmează a fi înglobate în elemente ce se toarnă ulterior.
Verificările de la poziţiile b-f se efectuează prin sondaj. Se va consemna în procesul verbal dacă sunt respectate
prevederile proiectului. La consemnarea constatărilor se va ţine seama de prevederile Anexei III.1 din Codul de practică.
referitoare la abaterile admisibile.
În vederea asigurării calităţii lucrărilor de beton şi beton armat este obligatorie efectuarea unui control operativ şi
adoptarea unor măsuri, urmărindu-se :
·evitarea livrării sau punerii în operă a unui beton ale cărui caracteristici în stare proaspătă nu îndeplinesc condiţiile
impuse.
·adoptarea de măsuri operative la staţia de betoane pentru corectarea compoziţiei betonului sau a condiţiilor de
preparare.
·sesizarea cazurilor în care betonul prezintă rezistenţe sub limitele admise, fiind necesară analizarea de către
proiectant a măsurilor sau condiţiilor ce se impun pentru asigurarea rezistenţei, stabilităţii şi durabilităţii elementului
sau a structurii.
Calitatea betonului pus în lucrare se va apecia, ţinând seama de concluziile analizei efectuate conform controlului de
conformitate, asupra rezultatelor încercărilor probelor de verificare a clasei prezentate în buletinul emis de laborator şi concluziile
interpretării rezultatelor încercărilor nedistructive sau încercărilor pe carote, dacă s-a cerut efectuarea lor în cadrul controlului
operativ sau prin proiect.
Rezultatul aprecierii calităţii betonului pus în lucrare se consemnează în procesul verbal de recepţie a structurii de
rezistenţă încheiat între proiectant, investitor şi constructor.Dacă nu sunt îndeplinite condiţiile de calitate se vor analiza de către
proiectant măsurile ce se impun. Recepţionarea structurii de rezistenţă se va efectua pe întreaga construcţie sau pe părţi din
construcţie (fundaţie, tronson, scară) potrivit Normativului C 56 – 85, anexa I.1.Această recepţie are la bază examinarea directă
efectuată pe parcursul execuţiei în cadrul controlului interior sau exterior.
Suplimentar se vor verifica :
- documentele de certificare a calităţii prevăzute de reglementările în vigoare pentru materialelel livrate ;
- existenţa şi conţinutul proceselor verbale de recepţie calitativă privind cofrajele, armarea, aspectul elementelor după
decofrare, aprecierea calităţii betonului pus în lucrare, precum şi existenţa şi conţinutul proceselor verbale pentru
fazele determinante ;
- existenţa şi conţinutul documentelor de certificare a calităţii în cazul betonului livrat;
- constatările consemnate în cursul execuţiei în cadrul controlului interior şi/sau exterior ;
- confirmarea prin procese verbale a executării corecte a măsurătorilor de remediere prevăzute în diferite documente
examinate ;
- consemnările din condica de betoane ;
- buletin privind calitatea betoanelor ;
- dimensiuni de ansamblu şi cotele de nivel ;
- dimensiunile diferitelor elemente în raport cu prevederile proiectului ;
- poziţia golurilor prevăzute în proiect ;
- poziţia relativă pe întreaga înălţime a construcţiei, a elementelor verticale (stâlpi, pereţi structurali) consemnându-se
eventuale dezaxări ;
- încadrarea în abaterile admise ;
- comportarea la proba de umplere cu apă, în cazul recipienţilor ;
- orice altă verificarea care se consideră necesară.
În vederea recepţiei structurii unei construcţii, în cazurile în care se solicită de către proiectant, executantul va prezenta
beneficiarului buletine de analiză pe beton întărit prin încercări nedistructive. Alegerea elementului şi numărului necesar de
încercări se va face de către proiectant.
Verificările efectuate şi constatările rezultate la recepţia structurii de rezistenţă se consemnează într-un proces verbal
încheiat între investitor, proiectant şi executant, precizându-se în concluzie dacă structura în cauză se recepţionează sau se
respinge.
În cazurile în care se constată deficienţe în executarea acestora se va proceda la o nouă recepţie.
Recepţia parţială va consta în efectuarea tuturor verificărilor arătate mai sus, cu excepţia examinării rezistenţei la 28 de
zile a betonului care se va face la recepţia definitivă a structurii de rezistenţă.
Recepţia construcţiilor din beton şi beton armat se va face în conformitate cu prevederile Legii nr. 10/1995 privind caliatatea în
construcţii.
STRUCTURI METALICE
GENERALITĂŢI
Scopul
Prezentul caiet de sarcini se aplică pentru execuţia în uzină, controlul calităţii execuţiei şi montareii structurii metalice.
Suprastructura metalică va fi executată intr-o intreprindere care dispune de:
- instalaţii şi utilaje corespunzătoare tehnologiei de execuţie specifică podurilor (construcţiilor) sudate;
- spaţii inchise pentru desfăşurarea procesului tehnologic;
- laborator pentru încercarea distructivă şi nedistructivă a metalelor şi a cusăturilor sudate sau contract de colaborare cu
un laborator autorizat în domeniu;
- personal tehnic de specialitate şi sudori autorizaţi şi verificaţi periodic conform reglementărilor în vigoare;
- sistem de asigurarea calităţii.
Uzina constructoare este răspunzătoare de stabilirea proceselor tehnologice de execuţie şi sudare ale elementelor, de
alegerea regimului de sudare, de calitatea materialelor de adaos, precum şi de calitatea lucrărilor executate în uzină, în
conformitate cu planurile de execuţie şi cu prevederile prezentului caiet de sarcini.
DOCUMENTAŢIA TEHNICĂ
Documentaţia tehnică elaborată de proiectant corespunzatoare fazelor PT+CS si DDE conţine :piese scrise si piese
desenate
Documentaţia tehnică care se va elabora de către întreprinderea care uzinează construcţia metalică va respecta cerintele din
STAS 9407-75 si va cuprinde în mod obligatoriu următoarele:
a. operaţii de uzinare pe care le necesită realizarea elementelor de construcţii,
b. tehnologia şi ordinea de executare a tăieturilor şi a sudurilor,
c. marcarea, depozitarea şi asamblarea pentru transport.
Documentaţia tehnică care se va elabora de către unitatea care montează constructia metalica;
- Măsuri privind depozitarea, manipularea şi transportul pe santier a elementelor si subansamblelor de constructii metalice.
- Organizarea platformelor de preasamblare pe şantier, cu indicarea mijloacelor de transport şi ridicat.
- Verificarea dimensiunilor implicate în obtinerea limitelor de gabarit si a toleranţelor de montaj.
- Pregatirea şi executia imbinarilor de montaj.
- Verificarea cotelor şi nivelelor indicate în proiect, pentru construcţia montată.
- Ordinea de montaj a elementelor.
- Metode de sprijinire şi asigurarea stabilităţii elementelor în fazele intermediare de montaj.
- Programul de control calitativ pe faze de execuţie.
Observaţie: Inainte de inceperea oricărei lucrări, întreprinderea care uzinează construcţia din oţel, precum şi întreprinderea
de montaj, au obligaţia să verifice documentaţia tehnică de execuţie şi să semnaleze elaboratorului acesteia orice lipsuri sau
nepotriviri constatate (vezi punctul 1.5 din STAS 767/0-88).
MATERIALE
Materialele ce se folosesc trebuie să aibă compoziţia chimică şi caracteristicile mecanice corespunzătoare pentru mărcile
şi clasele de calitate prevăzute în proiect, garantate prin certificate de calitate, conform standardelor de produs.
Mărcile şi clasele de calitate ale oţelurilor materialelor de bază, precum şi caracteristicile mecanice ale organelor de
asamblare (suduri, şuruburi, piuliţe şi şaibe) nu pot fi schimbate fără acordul prealabil în scris al proiectantului de specialitate.
Pentru realizarea confecţiilor metalice s-au prevăzut în proiect următoarele materiale principale:
a. Materiale de bază (laminate)
- tablă groasă din …………………… OL37 EP (STAS 12187-88)
- profile laminate din…………………. OL37 – 3k (STAS 500/2-80)
- tevi circulare din ............................. OLT 35 (SR 404-1:2001)
- tevi patrate si dreptunghiulare din otel fara sudura din ...... OLT 35 (STAS 6086-80)
b. Organe de asamblare
- electrozii de sudură ……………….. SUPERBAZ (SR EN 1125:2001)
- sarma de otel pentru sudare ........... (STAS 1126-71)
- şuruburi de inalta rezistenta IP… grupa 8.8, STAS 8796/1-80
- Saibe ......................................... duritate 365-400 HB, STAS 8796/3-89,
- Piulite IP ........................... ........ grupa 8, STAS 8796/2-80.
Materialele de adaos pentru sudura se aleg de catre intreprinderea de uzinare in functie de marca laminatelor de otel ce se
sudeaza, astfel incat imbinarile sudate sa realizeze cel putin caracteristicile mecanice prevazute in tab.3 din STAS 9407-75.
Pentru a preintâmpina introducerea în fabricaţia confecţiilor metalice a eventualelor table care prezintă defecţiuni de
exfoliere, se va solicita din partea furnizorului de laminate controlul ultrasonic al tablelor şi emiterea buletinelor cu rezultatele
incercărilor o dată cu livrarea produselor.
Aceasta nu exclude obligaţia intreprinderii de confecţii metalice să efectueze controlul ultrasonic al tablelor cu grosimea peste 15
mm cu ocazia sortării şi pregătirii materialelor pentru fabricaţie.
Controlul de calitate al intreprinderii va lua toate măsurile ca în elementele structurii metalice, să nu se introducă alte
materiale decât cele prevăzute în proiect cu calităţile prescrise de normativele şi standardele în vigoare.
Clasa de abateri la uzinare respectiv valorile abaterilor sunt conform STAS 767/0-88, Tabelele: 1, 2 şi 3.
Toate operaţiile legate de execuţia sudurilor se vor efectua în hale inchise, ferite de umiditate şi curent de aer.
Temperatura mediului ambiant în hale va fi peste +5C.
- sudurile se vor executa numai de către sudori autorizaţi
- grosimile cordoanelor de sudură vor respecta indicaţiile proiectantului
Tăieturile ca şi găurile date în elementele de rezistenţă nu trebuie să prezinte fisuri sau crestături. Muchiile care prezintă
fisuri sau crestături se vor prelucra până la dispariţia acestora.
Se admite tăierea cu flacără oxigaz a pieselor din oţel iar acolo unde după tăiere apar neregularităţi se va poliza.
Şanfrenarea pieselor ce se îmbină prin sudură se va executa conform procesului tehnologic de execuţie elaborat de
uzină.
Prelucrarea muchiilor se poate executa atât mecanic prin aşchiere cât şi cu flacără. După şanfrenarea cu flacără este
obligatorie curăţirea de ţundăr şi zgură prin polizarea marginilor şanfrenate.
Toleranţele la prelucrarea muchiilor ce se sudează sunt cele cuprinse în STAS 6726-86.
În procesul tehnologic de îmbinare se vor prevedea condiţii care să asigure în zona sudurilor de prindere o bună
pătrundere la rădăcină şi evitarea durificării şi fragilizării materialului de bază sub cordon.
Suprafeţele pieselor în zonele de îmbinare cu şuruburi trebuie să fie plane, fără bavuri, ţunder, rugină sau grăsimi în aşa
fel incât să asigure un contact cât mai bun.
- găurile se execută cu burghiul sau prin ştanţare la piesele mai subţiri de 12 mm;
- găurirea cu burghiul se execută la diametru definitiv conform prevederilor proiectului cu respectarea STAS 3336-81;
- găurirea prin ştanţare se face la un diametru cu 5 mm mai mic, urmând ca inainte de asamblare să se facă alezarea la
diametrul definitiv;
- nu se admite găurirea prin tăiere cu flacără oxiacetilenică sau ajustarea găurilor cu pila sau lărgirea lor cu dornuri;
- găurile pentru şuruburi se vor executa după operaţiile de indreptare şi sudare;
- găurile trebuie să fie circulare, fără rizuri şi pereţii lor trebuie să fie perpendiculari pe suprafaţa materialului. Muchiile găurilor
trebuie curăţite de bavuri;
- toleranţele la distanţele dintre centrele găurilor vor fi de 0.5 mm, abaterea găurilor faţă de axa teoretică de aşezare se
admite de 0.5 mm.
- laminatele din componenţa îmbinărilor cu SIR trebuie să fie pregătite şi prelucrate după debitare conform STAS 3461-83, cu
următoarele condiţii suplimentare:
suprafeţele rezultate la tăiere trebuie să se încadreze în clasa 2 de calitate conform STAS 10564/1-81 - inclusiv pentru r
rotunjimea muchiilor – şi să aibă o rugozitate Ra 25m;
muchiile taieturilor executate cu flacara, plasma sau stantate trebuie sa fie prelucrate prin aschiere pe o adancime de
minimum 3mm;
- prelucrarea suprafetelor in contact din zona îmbinărilor cu SIR (material de bază, flanşe, eclise) va fi sablata si se va proteja
prin metalizare cu aluminiu.
Asamblarea
Toate operaţiile legate de procesul de asamblare (în special sudurile) se vor executa în hale inchise, ferite de umiditate,
cu temperatura mediului ambiant peste +5o C.
Inainte de începerea asamblarii, marginile si feţele pieselor care se sudează vor fi curăţate până la luciu metalic pe o
lăţime de 30-40 mm de o parte şi de alta a rostului de sudare. La sudurile cap la cap curăţirea se face pe ambele feţe. În momentul
inceperii sudării, marginile ce se sudează trebuie să prezinte luciu metalic.
Asamblarea pieselor sau a elementelor de construcţie metalică se va executa dispozitive de asamblare potrivite şi/sau
schele de montaj, care trebuie să asigure precizia de asamblare în limitele tolerantelor stabilite prin procesul tehnologic, precum şi
pastrarea rosturilor prescrise intre marginile pieselor.în vederea sudării. Forma şi dimensiunile rosturilor de sudare vor fi alese de
uzina constructoare, conform prevederilor din STAS 6662-87 şi/sau STAS 6726-85, în functie de procedeul de sudare folosit:
sudare manuala cu arc electric şi cu gaze sau sudare sub strat de flux.
Ordinea de asamblare a pieselor componente ale unui element de construcţie metalică va fi stabilită printr-o procedură
detaliată elaborată de “serviciul tehnologic” al uzinei. Această procedură trebuie astfel concepută incât să asigure posibilitatea
sudării tuturor pieselor componente, în condiţii normale de lucru.
Asamblarea prin prinderea provizorie (haftuirea) cu puncte de sudură se va executa de sudori autorizaţi, cu electrozi de
aceeasi calitate cu materialele de adaos cu care se vor suda cordoanele de rezistenţă definitive. Lungimea prinderilor (provizorii)
va fi de minim 50 mm, iar grosimea în funcţie de procesul de sudare, dar nu sub 3 mm.
Prinderile provizorii şi asamblarea propriu-zisă trebuie astfel realizate, ca după sudarea definitivă să rezulte subansamble
cu dimensiuni corecte faţă de proiect, eventualele abateri să se incadreze în limitele toleranţelor admisibile, conform punctului 2.3
din STAS 767/0-88.
Sudarea
Procedeele şi metodele de sudare şi eventualele tratamente termice necesare se vor stabili de către sudorul tehnolog şef
al uzinei, folosind numai procedee tehnologice omologate, care se vor alege în primul rând pe considerente de calitate şi în al
doilea rând pe considerente economice.
Toate materialele de adaos (electrozi, sârme şi fluxuri) pentru sudurile manuale, semiautomate şi automate, vor fi de tip
bazic şi se vor utiliza în aşa fel incât caracteristicile mecanice de rezistenţă a cordoanelor de sudură să depăşească cu minim 20%
rezistenţa materialelor de bază.
În tehnologia de sudare se vor prevedea cele mai potrivite măsuri pentru reducerea deformaţiilor şi prevenirea creării
concentrării tensiunilor, prin indicarea modului de fixare a pieselor, ordinea de executare a cordoanelor de sudură, succesiunea
trecerilor, etc. şi precizarea parametrilor optimi ai regimului de sudare.
Toate sudurile se vor executa la dimensiunile prevăzute în desenele detaliilor de execuţie şi cu respectarea abaterilor
limită prevăzute în prescripţiile tehnice în vigoare.
În eventualitatea neindicării în proiect a unor suduri (omise), se vor executa cordoane de colţ continue cu grosimea a=0,7
tmin (0,7 din grosimea cea mai mică a pieselor care se sudează) pe lungimea perimetrului de contact intre piese, sau se solicită
precizarea proiectantului de specialitate.
Se recomandă ca pe cât posibil sudarea să se facă în poziţie orizontală, evitându-se sudarea în poziţie verticală şi peste
cap.
Condiţiile tehnice de calitate pentru materiale, execuţie, şi control vor avea nivelul de acceptare ’A’ conform Normativului
C. 150-99 tabel 2.
Lucrările de sudură se vor executa numai de către muncitori autorizaţi cu poanson, având calificările corespunzătoare
calităţii impuse.
Protecţia anticorosivă
Soluţia de protecţie a elementelor metalice trebuie să fie în acord cu prevederile Avizului P.S.I.
Ar fi de preferat protectia anticorosiva prin zincare pentru intreaga structura sau cel putin pentru elementele parapetului,
trepte si platforme de circulatie.
În caz contrar, dacă nu se cer prevederi speciale din partea beneficiarului, se va proceda la protectia anticorosiva
obisnuita pentru structuri din otel, astfel:
- Pregatirea suprafetelor metalice care urmeaza sa fie protejate anticoroziv se va face prin sablare cu alice metalice la
gradul de curatire 2, conform STAS 10166/1-77.
- Acoperirea protectoare pentru constructia metalica se va realiza prin sistemul de vopsire, cu uscarea peliculelor la aer,
conform STAS 10702/2-80.
Grosimea totala a sistemului de acoperire va fi de minim 80mm, care se compune din 1 strat de grund de grosimea de
40mm şi doua straturi de vopsele de grosimea totală de minim 40mm.
Inceperea zincarii sau a aplicarii primului strat de grund se va face numai dupa controlul şi acceptarea elementelor
sudate, de catre organele C.T.C. ale uzinei.
Produsele folosite vor fi agrementate.
Marcarea
Toate elementele de construcţii metalice trebuie marcate inainte de recepţia în uzină.
Marcarea se va face cu vopsea contrastantă, rezistentă la intemperii sau cu poanson.
Se va da o atenţie deosebită rezemării corecte în poziţie şi la nivel a elementelor metalice (stâlpi şi grinzi) pe
infrastructura de beton armat (fundaţii)
Executarea lucrărilor de construcţii se va face cu o grijă deosebită, respectându-se întocmai prevederile şi normele tehnice în
vigoare.
La proiectarea structurii metalice de rezistenta s-a avut în vedere urmatoarea tehnologie, care se recomanda şi unitatii care va
monta structura:
Ordinea cronologica de montaj va fi urmatoarea:
- Tronsoanele de capat ale grinzilor principale si legaturile transversale dintre ele;
- Tronsonul central al grinzilor principale si legaturile transversale dintre g.p.
- Contravantuirea longitudinala in X a grinzilor principale;
- Balustrada.
Stalpii se vor fixa prin buloanele de ancoraj prevazute cu saibe speciale (de forma patrata) şi piulitele aferente. Sub tălpile
stâlpilor se vor monta piulite de calare pentru fiecare bulon de ancoraj.
Prin strangerea piulitelor se poate asigura stabilitatea stalpilor fara sprijiniri speciale.
Saibele speciale de forma patrata din tabla, se vor suda pe contur numai dupa efectuarea ultimelor corecturi de axare a
structurii montate integral.
La lucrarile de asamblare la sol şi la montajul în pozitie a subansamblurilor metalice (stalpi, rigle, contravantuiri, etc.) se
vor utiliza una sau doua macarale în functie de dimensiunile şi greutatile subansamblurilor în cauza.
Asigurarea stabilitatii elementelor şi aducerea lor în pozitie pe durata montajului v-a fi asigurata cu legaturi provizorii cu
cabluri.
În vederea reducerii duratei de montaj şi a asigurarii stabilitatii generale a grinzilor principale pe durata lucrarilor, în funcţie
si de capacitatea de ridicare a utilajelor se poate propune asamblarea pe sol a subansamblului spatial al pasarelei –grinzi
principale, legaturi si contravantuiri, balustrade si platforme- care sa fie montate şi îmbinate cu stilpii gata centraţi.
Unitatea de montaj va adapta tehnologia de montaj propusa în functie de particularitatile conditiilor de pe teren şi în
functie de performantele utilajelor din dotare.
Pe intreg parcursul operatiunilor de montaj se vor asigura masurile de stabilitate ale elementelor, respectind intocmai
prevederile „Normelor de protectie a muncii” specifice conditiilor de lucru.
Orice modificare fata de prevederile documentatiei de executie se va face numai cu avizul proiectantului de specialitate.
Îmbinări cu şuruburi
Îmbinările elementelor intre ele la montaj sunt îmbinări obişnuite, cu şuruburi de inalta rezistenta de calitate 8.8. Se vor
respecta prevederile de executie prevazute in STAS 9330-84.
Controlul calităţii acestor îmbinări se va efectua în următoarele faze:
a. controlul vizual
- se verifică corespondenţa cu prevederile proiectului, calitatea şuruburilor, diametrul, numărul, poziţionarea şi lungimea lor;
- la montaj se interzice lărgirea găurilor cu dormul, prin pilire sau cu flacără.
- la montaj suruburile se string cu cheie fixa sau tubulara, fara a folosi prelungitoare.
b. Controlul prin strângere cu chei obişnuite.
Acest control se va efectua la 5% din numărul şuruburilor fiecărei îmbinări şi cel puţin la unul singur din fiecare îmbinare.
Controlul se va efectua pentru verificarea strângerii corecte a piuliţelor prin rotirea lor în sensul de strângere. Dacă la cel puţin
unul din şuruburile controlate se constată strângere insuficientă, se vor controla toate şuruburile îmbinării şi se vor efectua
strângerile corecte.
Montarea construcţiilor metalice fiind prevăzută a se realiza cu îmbinări obişnuite, cu şuruburi semi-precise, stringerea lor
se va verifica cu chei dinamometrice, la următoarele momente de stringere:
M12- 10 daNm
M16 – 14 daN m.
M20 - 28 daN m.
M24 - 42 daN m.
După terminarea verificarii şi receptionarii fazei determinate a structurilor de rezistenta, se va trece la vopsirea constructiilor
metalice, apoi la montarea treptelor si a panourilor de balustrada.
Controlul de montaj
Se vor verifica în mod obligatoriu:
Documentele de receptie a elementelor la primirea pe santier.
- Geometria exterioara a elementelor de constructii din otel şi respectarea conditiilor de prindere şi rezemare.
- Verificari ale imbinarilor.
- Aspectul exterior al subansamblurilor.
- Protectia anticoroziva.
- Calitatea materialelor utilizate la montaj (electrozi, suruburi, piulite, saibe, etc)
- Geometria ansamblului montat.
- Ordinea succesiva a controalelor va fi urmatoarea:
o la primirea confectiilor pe santier;
o pe parcursul lucrarilor de montaj pe faze;
o la terminarea lucrarilor de montare;
o la receptia preliminara a obiectului
Responsabilitatea pentru urmărirea calităţii execuţiei conform normelor în vigoare şi desenelor de execuţie, revine uzinei
producătoare şi firmei care asigură montajul structurii, având obligaţia de a semnala cu promptitudine proiectantului, eventuale
abateri faţă de proiect sau calitatea necoresunzătoare a materialelor utilizate, constatate în momentul recepţiei pe santier.
RECEPŢIA
Recepţia în uzină.
Toate elementele de construcţii din oţel trebuie să fie recepţionate inainte de livrare de către organele de control tehnic de calitate
al uzinei.
Recepţia în întreprinderea care uzinează elementele de construcţii metalice se face după incheierea tuturor fazelor de
uzinare , inclusiv straturile de protecţie anticorozivă prevăzute a fi executate în uzină. Rezultatele verificărilor efectuate atât pe
parcursul uzinării cât şi la recepţia în uzină, se vor consemna în certificatele de calitate eliberate de uzină în conformitate cu
dispoziţiile legale în vigoare.
Pentru fiecare element sau grup de elemente se va constitui un dosar de recepţie care trebuie să cuprindă datele
prescrise la punctul 5.1.3. din STAS 767/0-88 si punctul 4.12 din STAS 9407-71.
Elementele respinse la recepţie vor fi remediate conform prevederilor punctului 4.10.2. din STAS 767/0-86.
Recepţia pe şantier
La recepţia elementelor pe şantier se va ţine seama de reglementările în vigoare, privind recepţia, expedierea şi primirea
mărfurilor, precum şi stabilirea răspunderii expeditorului, cărăuşului şi destinatarului, cu care ocazie se vor incheia procese
verbale.
Procedurile recepţiei pe şantier a confecţiilor metalice uzinate se vor desfăşura cu respectarea prevederilor punctului
5.2.2. şi 5.2.3. din STAS 767/0-88 si punctul 5 din STAS 9407-71.
NORME DE PROTECTIE A MUNCII
ASIGURAREA CALITĂŢII
Urmărirea asigurării calităţii execuţiei se va efectua în baza programului de control al calitatii, având la bază prevederile
Normativului C. 56 – 84;
Orice neconcordanţă constată în proiect, sau eventuale propuneri de modificări faţă de prevederile proiectului, se vor
comunica proiectantului de specialitate, pentru a dispune asupra soluţiei tehnice de urmat în execuţie.
Este interzis:
Suspendarea sau montarea pe elementele structurii de rezistenţă a oricăror echipamente, conducte, fără acordul scris al
proiectantului.
Orice modificare ulterioară a structurii sau elementelor de contravântuire fără acordul proiectantului.
Tăierea parţială sau totală a unor elemente ale structurii.
Sudarea unor elemente de sprijin pentru alte confecţii sau construcţii învecinate fără acordul proiectantului.
Exploatarea structurii fără o verificare prealabilă amănunţită după evenimente deosebite (cutremur, explozii, incendii),
temperaturi excesive pozitive sau negative.
Exploatarea cu elemente sau suduri fisurate consemnate în registru.
Beneficiarul are obligaţia de a organiza acţiunea de urmărire a comportării în timp a construcţiilor în conformitate cu
Normativele P.130 – 1988 şi P.130 – 1997.
Urmărirea comportării în exploatare a construcţiilor se face în vederea menţinerii exigenţelor esenţiale.
Prezenta lucrare nu necesită urmărire specială.
Urmărirea curentă este o activitate sistematică de culegere de date privind starea tehnică a construcţiei, în vederea
satisfacerii prevederilor privind menţinerea cerinţelor de rezistenţă, stabilitate şi durabilitate, stabilit prin proiect.
Scopul urmăririi este prevenirea accidentelor tehnice datorate pierderii capacitatii portante ale elementelor de rezistenţă.
Părţile de obiect şi zonele supuse obligatoriu urmăririi curente sunt bazele stâlpilor metalici, ancorajele, colturile de cadru,
deformaţii (săgeţi) verticale ale grinzilor şi deplasarea părţii superioare a structurii transversal, longitudinal sau oblic, deformarea
prin flambaj lateral sau în planul lor a contravântuirilor, prinderile cu sudură şi cu şuruburi, deteriorarea protecţiei anticorozive.
Situaţiile limită pentru principalele aspecte ale observării directe, care impun remedieri în scopul asigurării siguranţei în
exploatare sunt:
Coroziune
Deformaţiile inadmisibile ale elementelor structurale
Fisuri în cordoanele de sudură
Fisuri în materialul de bază
Exfolieri ale materialului de bază
Defecte şi degradări cu implicaţii asupra funcţionalităţii obiectelor de construcţie,( deteriorarea treptelor, gratarelor, parapetilor),
care pot să ducă la solicitări neprevăzute în proiectare.
Supravegherea curentă a stării tehnice se execută vizual prin observare directă detaliată şi cu ajutorul mijloacelor de
măsurare, observare şi control de uz curent (metru, şubler, lupă, lanternă).
În cazul în care există situaţii negative expuse în scris în Jurnalul Evenimentelor ce se consideră că pot afecta rezistenţa,
stabilitatea şi durabilitatea construcţiei, proprietarul sau utilizatorul va comanda o inspectie extinsă asupra construcţiei, urmată,
dacă este cazul, de o expertiză tehnică.
DISPOZIŢII FINALE
Proiectantul îsi declină orice răspundere faţă de elementele metalice executate sau montate necorespunzător, precum şi
fată de orice fel de modificare adusă structurii (sarcini suplimentare, goluri în elemente de rezistenţă) aduse ulterior realizării
construcţiei, dacă nu au fost cuprinse în tema de proiectare iniţială şi nu s-au luat în considerare la proiectare.
Se va asigura prin masuri adecvate (glisiere de siguranta, parapete de beton, etc.) protectia stalpilor pasarelei impotriva
izbirii accidentale a acestora de catre vehiculele care circula sub pasarela.
Prevederile prezentului caiet de sarcini nu sunt limitative, se completează cu memoriul tehnic justificativ cuprins în proiect,
putându-se completa cu orice măsură suplimentară propusă de uzină şi de unitatea de montaj, dacă nu contravine cu cele
prevăzute mai sus, ducând la sporirea calităţii execuţiei.
SISTEMUL INVELITORII
GENERALITATI
Acest capitol cuprinde sarcinile ce trebuiesc respectate la lucrari de invelitori pentru constructii.
PANTELE INVELITORILOR
Pantele invelitorilor se vor alege conform STAS 3303/1-88 sau STAS 3303/2-88 si sunt aratate in detaliu pentru fiecare solutie de
invelitoare.
La stabilirea pantelor invelitorilor se va tine seama de caracteristicile constructive ale fiecarei solutii in parte, de latimea versantului
precum si de conditiile meteorologice locale (precipitatii si vant) din regiunea amplasamentului respectiv, prin extinderea aplicarii
prevederilor privind zonarea climatica a teritoriului din Romania din anexa 1, la STAS 3303/2-88.
SOLICITARI
Suportul pe care se executa invelitorile precum si elementele portante de invelitoare vor corespunde normelor PSI in vigoare si se
vor verifica pentru a nu se deforma sau deteriora la solicitarile rezultate din standardele “Actiuni in constructii” STAS 10101/0..23.
Din punct de vedere higrotermic, intreaga structura de invelitoare va fi verificata tinand seama de prevederile standardelor de
“Fizica constructiilor. Termotehnica si Higrotermica” STAS 6472/2..10 si a “Normativului pentru proiectarea si executarea izolatiilor
termice la cladiri”, indicativ C 107-82.
PUNEREA IN OPERA
Invelitorile se vor executa in conformitate cu detaliile din proiectul de executie elaborat cu respectarea prevederilor din prezentul
normativ si cataloagele de detalii tip de arhitectura si constructii.
Inainte de inceperea executiei invelitorii, stratul suport va fi riguros controlat in ceea ce priveste:
- respectarea solutiilor, materialelor, dimensiunilor, precum si a modului de prindere si asamblare a elementelor suportului, conform
proiectului;
- respectarea pantelor, scurgerilor, planeitatii si a aliniamentului fermelor, panelor si capriorilor, in conformitate cu datele din proiect
abaterile admisibile de la planeitate, masurate cu dreptarul de 3 m lungime, care trebuie sa fie de 5 mm in lungul liniei de cea mai
mare panta si de 10 mm perpendicular fata de acestea;
- executarea prealabila a tuturor strapungerilor pentru cosuri, ventilatii, conducte, cable;
- realizarea unor distante de minim 100 mm intre cosurile de fum si partile lemnoase sau combustibile ale suportului;
- asigurarea scurgerii apei in cazul cosurilor, luminatoarelor sau altor obstacole transversale mai late de 500 mm, prin realizarea in
amonte de sei in doua ape, min. 150 mm inaltime fata de planul invelitorii;
- protectia anticoroziva prevazuta in proiect pentru partile metalice;
- indepartarea urechilor de montaj, mustatilor, resturilor de materiale, molozului etc. De pe fata superioara a suportului.
In timp de iarna, inainte de inceperea executiei invelitorii, stratul suport si materialele ce se pun in opera vor fi bine curatate de
zapada si de gheata.
Lucrarile de tinichigerie vor precede montarea invelitorii propriu-zise.
Montarea tiglelor se va face de la poala catre coama.
La invelitorile din tigla solzi asezate simplu, primul rand de la poala si ultimul de la coama
vor fi dublate.
Tiglele solzi asezate simplu vor fi astfel suprapuse astfel incat in dreptul unei sipci sa rezulte 3 tigle, iar intre sipci doua tigle.
Randul de tigle de orice fel se vor decala, unul fata de celalalt cu o jumatate de tigla.
La invelitorile din tigle asezate dublu toate randurile vor fi duble, in dreptul unei sipci vor rezulta patru tigle.
Coamele invelitorilor se vor executa cu coame mici (STAS 515-79), la invelitori din tigla solzi. Coamele vor fi petrecute pe 8 cm.
Fixarea lor se face cu mortar de var-ciment.
Pentru coamele inclinate, montarea coamelor se va face dupa ce in lungul panei de coama se vor bate 2 sipci-separate prin fururi
la max. 1 m distanta.
Doliile la invelitori din tigla vor fi din tabla de 0.5mm, prinse de astereala prin copci de tabla, pe min. 40 cm latime. Falturile doliilor
din tabla vor fi duble si cositorite.
Cosurile sau ventilatiile care strapung invelitoarea se vor racorda cu invelitoarea din tigla printr-o pazie de tabla, ce se ridica in jurul
cosului pe min. 30 cm
Tiglele ce se monteaza la dolii, cosuri se vor sectiona la fata locului dupa necesitati.
Pentru detaliile de executie la streasini, coame, dolii, strapungeri la cosuri si ventilatii, racorduri la calcane, timpane, lucarne se va
respecta modul de asezare al elementelor si dimensiunile prevazute.
CONTROLUL EXECUTIEI
Controlul calitatii in timpul executiei se va face conform prevederilor din “Normativul pentru verificarea calitatii si receptia lucrarilor
de constructii si instalatii aferente” indicativ C 56-85 si din “Instructiunile pentru verificarea calitatii si receptionarea lucrarilor
ascunse”.
Pe parcursul executiei lucrarilor de invelitori se va verifica in mod special:
- indeplinirea conditiilor de calitate a suportului invelitorii consemnandu-se aceasta in procesul verbal de lucrari ascunse;
- calitatea principalelor materiale ce intra in opera, conform standardelor si normelor respective;
- respectarea prevederilor din proiect si a dispozitiilor de santier;
- corectitudinea executiei;
Pentru lucrarile gasite necorespunzatoare se vor da dispozitii de santier pentru remediere sau refacere.
RECEPTIE
Receptia lucrarilor de invelitori se va face la completa terminare a executiei lor, inclusiv tinichigeria si va consta in:
a) verificari scriptice privind:
- calitatea suportului, pe baza de proces verbal de lucrari ascunse;
- calitatea materialelor puse in opera, pe baza de certificate de calitate si eventual buletine de incercari de analize.
b) verificari fizice privind:
- completa terminare a lucrarilor de invelitori;
- respectarea prevederilor prezentului normativ, a detaliilor tip a proiectului lucrarii si a dispozitiilor de santier;
- remedierea defectelor sau abaterilor constatate in cursul executiei conform dispozitiei de santier.
La receptia lucrarilor se va proceda la examinarea lor minutioasa, in special la dolii, racordari, strapungeri, rosturi.
SISTEM DE INVELITOARE
Generalitati
1.1. Obiectul specificatiei
Acest capitol se refera la invelitorile din tabla faltuita.
1.2. Standarde si normative de referintă
C 1 7 2 - 88 “Instructuni tehnice pentru prinderea si montajul tablelor metalice profilate la executarea învelitorilor si peretilor”
C 37-88 “Normativ pentru alcatuirea si executarea învelitorilor la constructii”
C 300-94 “Normativ de prevenire si stingere a incendiilor pe durata executariilucrarilor de constructii si instalatii aferente acestora”
La punerea în opera a produselor se vor respecta prevederile din“Regulamentul privind protectia si igiena muncii în constructii”,
indicativ
IM006-1996
“Normele specifice de protectia muncii pentru lucrarile de zidarie, montaj prefabricate si finisaje în constructii”, precum si indicativ
IM
508/933 “Normele generale de protectia muncii”, elaborate de Ministerul Muncii siProtectiei Sociale în colaborare cu Ministerul
Sanatatii
NP-082-04 - REGLEMENTARI TEHNICE
1.3. Mostre si testări
Contractorul va prezenta Arhitectului specificatiile producatorului si certificatele de calitate pentru toate materialele utilizate.
Certificate
Contractorul va furniza Arhitectului:
a) Buletine de laborator pentru fiecare tip de testare
b) Buletine de laborator executate de fiecare data când este necesar sä se schimbe furnizorul unui material.
c) Certificate de calitate pentru materiale folosite (accesorii metalice, tabla, etc.).
Costul testelor
Toate costurile aferente testării si asigurarii rapoartelor sau certificatelor aferente, indiferent dacă sunt cerute prin specificatii sau
de
către Arhitect, se vor suporta de Contractor, adică se vor include în preturile unitare pentru lucrările de invelitoare din tabla faltuita.
Se vor prezenta spre avizare beneficiarului şi proiectantului mostre de tabla şi accesorii (parazăpezi, aeratoare etc.).
Toate materialele şi accesoriile puse în operă trebuie să fie agrementate.
De comun acord proiectant – beneficiar se va stabili culoarea şi tipul de tabla.
2. Receptia lucrarilor executate anterior, coordonarea si interfata cu alte specialitati
Antreprenorul lucrarilor de montaj a invelitorii va trebui sa se sincronizeze cu celelalte specialitati, in scopul obtinerii de la acestia a
ansamblului de planuri si de detalii ale lucrarilor lor pentru a putea in cunostinta de cauza realiza lucrarile sale de executie.
Inceperea montarii se va face numai dupa verificarea executiei urmatoarelor lucrari ca suport:
-montare structura sarpanta (popi, capriori, grinzi, etc);
-montare folie bariera contra vaporilor,
-termoizolatie din vata minerala,
-astereala.
-montarea oricaror instalatii exterioare a caror executie ulterioara ar putea deteriora calitatea inchiderilor. Se va folosi in mod
obligatoriu
tabla zincata sau tabla cu alte tratamente anticorozive.
La receptie se verifica respectarea dimensiunilor din proiect, a regulilor tehnologice care asigura rezistenta si stabilitatea, a
abaterilor,
a pozitionarii elementelor fata de axe, grinzi si centuri.
Elementele care nu indeplinesc conditiile de calitate se demoleaza si se refac corect. Acest lucru decaleaza inceperea montarii
elementelor de invelitoare din tabla faltuita pana in momentul in care se va asigura suportul necesar.
Receptia preliminara se efectueaza atunci cand toate lucrarile prevazute in documentatie sunt complet terminate, toate verificarile
sunt efectuate in conformitate cu prevederile caietului de sarcini.
Comisia de receptie examineaza lucrarile fata de prevederile proiectului privind conditiile tehnice si de calitate de executie, precum
si constatarile in cursul executiei de catre organele de control.
Se incheie proces verbal de receptie conform prevederilor in vigoare specificandu-se eventualele remedieri necesare.
Plecand de la planurile generale de arhitectura si de la planurile sale, antreprenorul care va executa montarea invelitoarei din tabla
faltuita va trebui sa-si realizeze lucrarile in perfecta sincronizare cu celelalte parti.
3. Materiale si produse
Date tehnice despre materialul folosit la învelitori
Accesorii.
Gama de accesorii cuprinde: cleme fixe, cleme mobile si elemente auxiliare de montaj. Accesoriile sunt realizate din tabla de otel
zincat.
Identificarea produselor
Fiecare ambalaj de produs este prevazut cu o eticheta pe care se specifica:
- firma producatoare/marca;
- denumirea si simbolul de identificare a produsului;
- dimensiunile produsului si cantitatea;
- numarul si data fabricatiei;
- calitatea materialului de bazã si a peliculei de protectie anticoroziva marcate prin simboluri utilizate de producator;
- viza organului de control al calitatii.
Fiecare livrare va fi insotita de o declaratie de conformitate a produsului .
Tabla plana faltuita si accesorile aferente nu influenteaza cerinta de calitate de rezistenta si stabilitate daca se respecta modul de
alcatuire si montaj recomandat de producator si prevazut în proiectul de executie.
Montat, produsul realizeaza învelitori stabile,fãra pericol de accidentare a utilizatorilor.
Tabla plana fãltuita si accesoriile aferente se încadreaza în clasa de combustibilitate C1. Rezistenta la foc este de maxim 5minute.
Materiile prime utilizate la fabricarea tablei si a accesorilor nu emana substante poluante sau radioactive si nu constituie un risc
pentru sanatatea oamenilor.
Tabla plana fãltuita realizeaza protectia hidrofuga a cladirilor la care se aplica. Etanseitatea în punctele defixare a tablei este
realizata
prin utilizarea de falturi de îmbinare între table si a materialelor de etansare.
Durabilitatea si întretinerea produsului
Calitatea superioara a materialelor de baza si a peliculelor de protectie anticoroziva ale produselor din tabla asigura o buna
comportare în timp a acestora. Elementele de închidere executate din table de otel zincate si protejate anticoroziv cu pelicule de
acoperire, în conditii de exploatare normala au o durata de viata mare. In cazul în care vopseaua prezinta degradari, refacerea se
face prin revopsirea suprafetelor cu vopsele de aceeasi calitate. Întretinerea curenta se realizeaza prin spalare cu apa si detergenti
obisnuiti. Pentru învelitori, ploaia se considera în general suficienta. Este recomandat sa se efectueze o inspectie cel putin o data
pe an.
Conditii de livrare
La livrare produsele sunt însotite de Declaratia de Conformitate a producatorului si de Instructiunile de transport, depozitare,
punere în opera, utilizare si întretinere redactate în limba româna.
4. Executia lucrarilor
4.3. Punerea în opera a produselor din tabla se face fara dificultati particulare,într-o lucrare de precizie normala efectuata cu
personalul calificat, în conditiile respectarii prevederilor de punere în opera date de producator.
Montarea elementelor de închidere la acoperis se face pe baza planului de montaj întocmit de proiectantul constructiei, având la
baza prevederile din instructiunile producatorului. Tabla plana faltuita si accesoriile aferente se monteaza în doua etape si anume:
etapa întai - prefaltuirea
etapa a doua– închiderea falturilor
- prinderea de suport a fâsiilor de tabla plana se face cu cleme speciale de prindere;
- prinderea se face cu cleme fixe sau mobile, în functie de zona unde acestea sefolosesc;
- distanta dintre clemele de prindere este cuprinsa între 450 si 600mm;
- montarea clemelor se va face cu suruburi.
Montarea foilor de tabla se va face de la streasina spre coama, conformindicatiilor producatorului. Înainte de montarea învelitorilor
se va face overificare a geometriei acoperisului.
În situatii speciale se permite ajustarea unor elemente la locul de aplicare(taiere, perforare etc.). Odata cu foile de tabla fãltuite
sunt
puse la dispozitia beneficiarilor si accesoriile de montaj. Se recomanda ca punerea în opera sa seexecute la temperaturi cuprinse
între 5°C si 35°C, în lipsa precipitatiilor si avântului puternic, de catre personal specializat si instruit în realizarea unor astfelde
lucrari.
Elemente teoretice privitoare la montajul(tabla plana faltuita) Astereala Sub învelitoarea din tabla faltuita , trebuie executata o
astereala în câmp continuu care sa faca fata solicitarilor exterioare provenite din vânt, zapada,respectiv din încarcari utile.Ca si
astereala se utilizeaza scândura uscata din lemn de molid negeluitã,nefaltuita. Grosimea scândurilor trebuie sa fie de 24 mm,
latimea lor poate savarieze între 80-140 mm.Astereala trebuie executata astfel încât sa permita - pe toata suprafata ei -executia
corecta a învelitorii din tabla (pante, îmbinari, fixari, asigurareaventilatiei). Dupa punerea în opera, astereala trebuie protejata
împotrivaintemperiilor (trebuie acoperita).
Fixari ale tablei învelitorii
Tipul prinderii trebuie gândit în functie de caracteristicile stratului de suport, de dimensiunile si functiunile elementului de fixat.
Prinderile pot fi directe si indirecte. Prinderile directe se pot realiza cu cuie, cu suruburi sau cu nituri.
Fixarile tablei se realizeaza cu ajutorul clemelor, astfel încât acestea sa asigure prinderea în conditii de siguranta a tablei pe
asterealã.
Clema este agatata de semi-faltul ce urmeaza sa fie parte interioara a faltului terminat. Ea ar trebui sa fie fabricata din fâsii de otel
acoperite cu straturi de metal si sa reziste la o forta de smulgere de 1kN; de asemenea, înaltimea ei trebuie sa fie în concordanta
cu
caracteristicile geometrice de proiectare a faltului.
Clemele fixe trebuie sa fie utilizate în zonele fixe, iar clemele mobile în restul învelitorii. La fixarea clemelor mobile, trebuie sa se
asigure faptul ca partea mobila a clemei este centrata, astfel încat sa poata prelua dilatari/contractii în ambele sensuri ale fâsiei.
Clemele sunt prinse de astereala prin intermediul suruburilor tip cap pal.
Numarul clemelor, respectiv distanta dintre acestea trebuie determinata în functie de înaltimea constructiei si de panta cea mai
defavorabilã. (Trebuie avut în vedere faptul, ca în zona marginilor si a colturilor puterea de suctiune avântului este mai mare). De
exemplu, pentru latimea benzii de tabla de 670mm (interax 600mm), se recomanda un numar minim de cleme pe m² (respectiv
odistanta între cleme de):
-pentru o înaltime a constructiei 0-8m: 4 cleme/m² si o distanta de 420mm(atât pentru suprafata interioara cât si pentru zona
marginala sau de colt);
-pentru o înaltime a constructiei de 8-20m: 5 cleme/m2 si o distanta de330mm (pentru suprafata interioara) si respectiv 6 cleme/m²
si o distanta de270mm (pentru zona marginala sau de colt);
Clemele mobile
Functia primordiala a clemelor mobile este aceea de a permite dilatarea, respectiv contractia, longitudinala a fasiilor de tabla.
Falturile trebuie astfel ordonate si pozitionate, încât sa permita contractia respectiv dilatarea termica nestingherita a fasiilor de tabla
si totodata sa le si fixeze.
La învelitori:
Daca lungimea fasiilor este mai mare de 3 m este obligatorie introducerea clemelor mobile:- pentru lungimi de fâsii pâna la 10 m:
cleme mobile normale.- pentru lungimi de fâsii între 10-16 m (în cazuri exceptionale) - cleme mobile speciale, care asigura o
libertate de miscare mai mare.
Clemele fixe
Functia primordiala a clemelor fixe este aceea de a împiedica alunecarea fâsiilor de tabla. Lungimea maxima a fâsiilor de tabla
fixate numai cu cleme fixe este de 3m.
Daca lungimea fâsiilor de tabla este mai mare de 3 m, latimea zonei de cleme fixe este de maxim un sfert din lungimea fâsiilor de
tabla.
În cazul lungimii de tabla de 16 m (caz exceptional) este permisa o latime de 3 m pentru zona clemelor fixe.
Îmbinari longitudinale
Îmbinarile longitudinale ale învelitorii din tabla pot fi executate cu falt vertical simplu sau dublu, dupa cum se vede în continuare:
-la faltul dublu este recomandata utilizarea benzii de etansare pentru falturi si a foliei anticondens ce îndeplineste si rolul de
ventilare al intradosului învelitorii; panta minima a sarpatei trebuie sa fie de 5° (8,8%);
- faltul simplu se utilizeazã în special la acoperisuri si fatade, la placarea aticurilor si a parapetilor, a învelitorilor pentru mansarde;
panta minima recomandata este de 25° (46,6%)
4.4. Influenta conditiilor meteorologice
Dilatarile mecanice din temperatura ale materialului
Posibilitatea de dilatare, respectiv contractie, cauzate de schimbarile detemperatura trebuie sa fie asigurata atât în cazul lucrarilor
de executie aînvelitorilor.la -35°C în timpul iernii.
Temperatura tablei de învelitoare în momentulmontajului determina modul în care lungimea initiala a fâsiei se va schimba, atâtvara
cât si iarna.
Lungimea maxima admisa pentru fâsiile de tabla este determinata de catredilatarile/contractiile termice si de catre mijloacele prin
care aceste miscari sunt preluate.
În acord cu practica inginereasca curenta, o fâsie continua poate avea lungimea de 15m masurata de la mijlocul zonei fixe. Un
suport
cu clema fixa sau un alt tip de punct fix ce nu permite miscari din temperatura se cheama zona fixa. Clemele fixe nu permit
dilatari/contractii de-a lungul directiei longitudinale ale fâsiilor de tabla, însa clemele mobile pot sa compenseze o anumita valoare
a
miscarii acestor fâsii.
Zonele fixe ar trebui sa fie localizate în aceeasi pozitie, de la un fronton la celalalt al învelitorii, pentru toate fâsiile. Pentru
localizarea zonelor fixe, în functie de panta acoperisului, se va consulta schita de mai jos.
În consecinta, învelitoarea ar trebui sa aiba o zona fixa de aproximativ 2metri latime (unde se folosesc cleme fixe); În rest, tabla
trebuie sa fie prinsa cu ajutorul clemelor mobile:
De asemenea, pentru preluarea dilatarilor/contractiilor din temperatura pe directie transversala fâsiilor de tabla, se foloseste
urmatoarea rezolvare tehnologica a îmbinarilor longitudinale:
`
Spatiu între semi-falturi pentru preluarea dilatarii termice de-a latul fâsiilor de tabla.
Încarcarile din vânt
Învelitoarea unui acoperis este supusa fortelor de suctiune cauzate de catre vânt. În zonele de margine, de-a lungul
frontoanelor, coamelor si stresinilor,suctiunea vântului poate sa fie de 2-3 ori mai mare decât cea de pe suprafata
interioara. Încarcarea de proiectare data de vânt asupra unei cladiri este determinata de înaltimea, locatia geografica,
precum si de proiectarea cladirii însesi.
Reglementarile de determinare a fortei din vânt sunt stipulate în normativele nationale de resort, respectiv NP 082-04 în
România.
Încarcarea din vânt pe învelitoarea sarpantei are natura unei presiuni, perpendiculare pe acoperis, uniform distribuita pe
anumite zone specifice formei acoperisului.(componenta tangentiala, rezultata din frecare, se va neglija).
Conform normativului, presiunea de proiectare a vântului pe suprafata acoperisului se calculeaza pe baza presiunii de
referinta, prin afectarea acesteia cu un factor de expunere si un coeficient aerodinamic:
qv= qref ce(z)cp (kN/m2) unde: q ref – presiunea de referinta, extrasa din harta de zonare eoliana; ce(z) – factorul de
expunere la înaltimea z de la nivelul terenului;
cp– coeficientul aerodinamic de presiune, în functie de geometria acoperisului. Pornind de la valoarea de calcul a presiunii
Vântului,
poate fi estimata forta de smulgere ce actioneaza asupra unei cleme, prin intermediul expresiei:
Fs=qvdcdf (kN)unde:
qv – valoarea de proiectare a presiunii vântului; dc– distanta dintre cleme de-a lungul faltului; df – distanta dintre falturi.
Pe timp de polei, ceaţa deasă, vânt cu intensitate mare, ploaie torenţială sau ninsoare, indiferent de temperatura mediului, execuţia
lucrărilor de învelitori se va întrerupe.
1. Controlul calitatii lucrarilor
Verificari pe parcursul lucrarilor:
- calitatea suportului;
- calitatea materialelor de învelitoare;
- pozitionarea si fixarea în structura suport a pieselor înglobate, de trecere a elementelor de strapungere si a foilor anticondens
(unde este cazul);
- calitatea executiei pe etape de lucru a structurii de învelitoare simple sau termoizolate.
Rectificari:
- rectificari locale, unde este cazul, pe etape de lucru;
- în vederea verificãrii finale sau ca urmare a acesteia se vor executa rectificari privind sistemele de asigurare si protectie, a
eventualelor defectiuni locale din câmpul învelitorii precum si de finisare a suprafetei (unde este cazul).
Verificare finala:
- verificarea de suprafata se va realiza vizual si eventual prin tatonare, urmarind corectitudinea si calitatea modului de aplicare,
lipire, racordare, acoperire,asigurare si protectie a structurii de învelitoare;
- verificarea documentelor privind controalele (procese verbale) de calitateefectuate pe parcursul desfasurarii lucrarilor.
2. Masurare si decontare
La metru patrat, conform specificatii furnizor.
Preturile unitare ofertate se vor referi la pozitia descrisa in antemasuratoare, luata in intregime, inclusiv la toate lucrarile si
accesoriile
necesare, chiar daca acestea nu sunt specificate separat.
Schelele de montaj, de lucru si de asigurare nu sunt calculate separat in antemasuratoare. Costul acestora va fi calculat in preturile
unitare.
Montarea si intretinerea schelelor se va face conform Prescriptiilor legale de Prevenire a accidentelor. Executantul semneaza pe
propria raspundere pentru respectarea acestor prescriptii.
Executantul isi va asuma raspunderea cu privire la integralitatea lucrarilor, adica va lua in calcul atat lucrarile principale cat si cele
auxiliare care rezulta in mod obligatoriu din listele de lucrari, chiar si in cazul in care acestea nu sunt specificate in mod explicit.
4. Prevederi finale
Prevederile din prezentul caiet de sarcini nu exclud obligativitatea respectarii de catre constructor si de catre beneficiar, a tuturor
actelor
normative (STAS) care au referire la problemele ce fac obiectul caietului de sarcini si care sunt in vigoare la data executiei
lucrarilor.
Urmarirea comportarii în exploatare
Urmarirea comportarii în exploatare se va face în conformitate cu prevederile reglementarilor tehnice în vigoare.
Asigurarea urmaririi comportarii în timp, în conditii normale de utilizare a învelitorilor, se va face prin grija beneficiarului, o data pe
an.
5. Corespondenta cu proiectul a capitolului „Tabla faltuita”
Acest capitol din caietul de sarcini se va citi impreuna cu Plan invelitoare si fisele tehnice ale materialelor de constructie utilizate,
agreate de beneficiar.
1. generalitati
Prezentul caiet de sarcini se aplica la executarea straturilor rutiere din agregate naturale stabilizate cu ciment si
cuprinde conditiile tehnice care trebuie sa fie indeplinite la prepararea, transportul, punerea in opera si controlul calitatii
materialelor si a stratului realizat, conform prevederilor din proiect.
executia straturilor de fundatii pe drumurile de clasa tehnica 1 si 2 cu imbracaminti bituminoase sau beton
de ciment
Standarde de referinta
STAS 10473/1-87 Lucrari de drumuri. Straturi din agregate naturale sau pamanturi stabilizate cu ciment.
Conditii tehnice generale de calitate.
STAS 10473/2-86 Lucrari de drumuri. Straturi rutiere din agregate naturale sau pamanturi stabilizate cu
lianti hidraulici sau puzzolanici.
CD 29-67 Instructiuni tehnice departamentale pentru proiectarea si executarea straturilor din materiale
stabilizate cu ciment la lucrari de drumuri si aerodromuri.
Agregatele naturale trebuie sa indeplineasca conditiile de admisibilitate conform Tabel 1 din STAS 10473/1 -
87.
2.2. Cimentul
Portland P40 - conform SR 388-95
Verificarea calitatii materialelor se va face conform Tabel 5 din STAS 10473/1 - 87.
Compozitia optima a amestecului se stabileste pe baza de incercari preliminare conform STAS 10473/2 - 86, astfel incat
sa indeplineasca conditiile precizate in Tabel 3 din STAS 10473/1 - 87.
Dozajele de ciment sunt in functie de tipul stratului si granulozitatea agregatelor naturale conform STAS 10473/1 - 87.
Gradul de compactare al straturilor de baza si de fundatie din agregate naturale sau pamanturi stabilizate cu ciment, in
functie de clasa tehnica a drumului, trebuie sa fie de:
minim 100% in cel putin 95% din numarul punctelor de masurare si minim 98% in toate punctele de
masurare pentru drumurile de clasa 1, 2 si 3
minim 98% in cel putin 95% din numarul punctelor de masurare si de minim 95% in toate punctele de
masurare pentru drumurile de clasa tehnica 4 si 5, platforme, locuri de parcare, consolidarea benzilor de
stationare, a benzilor de incadrare si a acostamentelor.
Caracteristicile de compactare (densitatea in stare uscata maxima si umiditatea optima de compactare) ale
straturilor de baza, de fundatie si de forma se determina prin incercarea PROCTOR modificata, conform STAS 1913/13
- 83 si trebuie sa fie corespunzatoare domeniului umed al curbei PROCTOR.
4. prepararea amestecului
Prepararea amestecului din agregate naturale, ciment si apa se poate efectua in centrale de tip continuu de dozare si
malaxarea sau in centrale de beton, folosite la prepararea betoanelor din imbracaminti.
Amestecul din agregate naturale, ciment si apa se transporta la locul de punere in opera cu autobasculanta.
Lucrari pregatitoare
Inainte de inceperea straturilor de agregate naturale stabilizate cu ciment se va verifica si receptiona stratul suport.
Deasemenea, inainte de asternere se va proceda la umezirea stratului suport, in special daca acesta este constituit din
materiale drenante.
5.3. Asternere si nivelare
Amestecul se descarca in cordoane si apoi, cu ajutorul autogrederului sau a repartizatoarelor mecanice se repartizeaza
pe jumatate, sau pe intreaga cale, cu latimea prevazuta in proiect, in functie de tehnologia de executie adoptata si
natura lucrarilor (ranforsari sau sisteme rutiere noi). In cazul largirii fundatiilor existente, a consolidarii acostamentelor,
precum si in alte situatii in care nu se poate efectua asternerea mecanica, din cauza latimii reduse a lucrarii, aceasta se
va executa manual. Asternerea si nivelarea se va face cu respectarea cotelor din proiect.
5.4. Compactarea
Compactarea straturilor rutiere stabilizate cu ciment se efectueaza pana la maximum o ora de la inceperea prizei
cimentului, cu urmatoarele utilaje:
compactor cu pneuri
compactor vibrator
In cazul executiei straturilor rutiere stabilizate cu ciment, in locuri inguste (largiri, benzi de incadrare,
acostamente) compactarea se efectueaza cu placi vibratoare.
Straturile rutiere stabilizate cu ciment se protejeaza cel putin 7 zile (timp in care nu se circula pe stratul respectiv) cu
nisip circa 1,5 - 3 cm, mentinut in stare umeda, sau cu o pelicula de protectie din emulsie bituminoasa cationica.
Executia stratului se incepe dupa minim 7 zile de la executia stratului rutier stabilizat cu ciment, perioada in care nu se
circula pe acest strat.
Masuratorile si controlul calitativ si cantitativ privind receptia provizorie si definitiva a straturilor stabilizate cu ciment se
efectueaza conform prevederilor STAS 6400 - 84.
Grosimile straturilor vor fi cele prevazute in profilul transversal tip al proiectului. Abaterile limita locale de la grosimile
prevazute in proiect, sunt de -10 mm la +20 mm.
Pantele in profil transversale a stratului de material stabilizat sunt cele ale imbracamintii prevazute in proiect. Abaterea
limita admisa pentru panta profilului transversal este de
7. receptia lucrarilor
Receptia straturilor din materiale stabilizate cu ciment se efectueaza in doua etape: preliminara si finala.
7.1. Receptia preliminara
Receptia preliminara se efectueaza atunci cand toate lucrarile prevazute in documentatii sunt complet terminate si toate
verificarile sunt efectuate.
Comisia de receptie examineaza lucrarile fata de prevederile proiectului privind conditiile tehnice si de calitate ale
executiei, precum si constatarile consemnate in cursul executiei de catre organele de control (beneficiar, proiectant,
diriginte, etc.)
Receptia finala va avea loc dupa expirarea perioadei de garantie si se va face in conditiile respectarii prevederilor
legale in vigoare, precum si prevederilor din prezentul caiet de sarcini.