Hotarare nr.

C-655/22/2023 din 14-dec-2023, Curtea de Justitie a Uniunii Europene

Hotarare

din 14 decembrie 2023

Text speţă

Ediţie provizorie

HOTĂRÂREA CURŢII (Camera a noua)

14 decembrie 2023(*)
"Trimitere preliminară – Agricultură – Organizarea comună a pieţelor – Sectorul zahărului – Cotizaţii la
producţie – Regulamentul (UE) nr. 1360/2013 – Dreptul la rambursarea contribuţiilor plătite în mod
nejustificat – Termene de decădere şi de prescripţie – Caracterul definitiv al deciziilor de lichidare –
Principiile echivalenţei şi efectivităţii – Principiul securităţii juridice"
În cauza C-655/22,
având ca obiect o cerere de decizie preliminară formulată în temeiul articolului 267 TFUE de
Bundesfinanzhof (Curtea Federală Fiscală, Germania), prin decizia din 1 iunie 2022, primită de Curte la
19 octombrie 2022, în procedura
I GmbH & Co. KG
împotriva
Hauptzollamt HZA,
CURTEA (Camera a noua),
compusă din doamna O. Spineanu-Matei, preşedintă de cameră, domnul J.-C. Bonichot şi doamna L. S.
Rossi (raportoare), judecători,
avocat general: domnul N. Emiliou,
grefier: domnul A. Calot Escobar,
având în vedere procedura scrisă,
luând în considerare observaţiile prezentate:
– pentru I GmbH & Co. KG, de D. Ehle, Rechtsanwalt;
– pentru Comisia Europeană, de A. C. Becker şi B. Hofstötter, în calitate de agenţi,
având în vedere decizia de judecare a cauzei fără concluzii, luată după ascultarea avocatului general,
pronunţă prezenta
Hotărâre
1 Cererea de decizie preliminară priveşte interpretarea Regulamentului (UE) nr. 1360/2013 al Consiliului
din 2 decembrie 2013 de stabilire, pentru anii de comercializare 2001/2002, 2002/2003, 2003/2004, 2004/
2005 şi 2005/2006, a cotizaţiilor la producţie pentru sectorul zahărului, pentru anii de comercializare
2001/2002 şi 2004/2005, a coeficientului necesar pentru calcularea cotizaţiei suplimentare şi a sumelor
care urmează a fi plătite vânzătorilor de sfeclă de zahăr de către producătorii de zahăr, având în vedere
diferenţa dintre valoarea maximă a cotizaţiilor şi valoarea acestor cotizaţii care urmează a fi încasată
pentru anii de comercializare 2002/2003, 2003/2004 şi 2005/2006 (JO 2013, L 343, p. 2).
2 Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între I GmbH & Co. KG, pe de o parte, şi
Hauptzollamt HZA (Biroul Vamal Principal, Germania) (denumit în continuare "biroul vamal"), pe de
altă parte, în legătură cu rambursarea cotizaţiilor la producţie în sectorul zahărului plătite în mod
nejustificat pentru anul de comercializare 2001/2002.
Cadrul juridic
Dreptul Uniunii
Regulamentul nr. 1150/2000
3 Articolul 2 din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1150/2000 al Consiliului din 22 mai 2000 privind
punerea în aplicare a Deciziei 2007/436/CE, Euratom referitoare la sistemul resurselor proprii ale
Comunităţilor Europene (JO 2000, L 130, p. 1, Ediţie specială, 01/vol. 2, p. 184), astfel cum a fost
modificat prin Regulamentul (CE, Euratom) nr. 105/2009 al Consiliului din 26 ianuarie 2009 (JO 2009, L
36, p. 1) (denumit în continuare "Regulamentul nr. 1150/2000"), prevedea:
"(1) În scopul aplicării prezentului regulament, dreptul Comunităţii asupra resurselor proprii la care se
referă articolul 2 alineatul (1) litera (a) din Decizia 2007/436/CE, Euratom [a Consiliului din 7 iunie 2007
privind sistemul de resurse proprii al Comunităţilor Europene (JO 2007, L 163, p. 17)] se constată de
îndată ce sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de regulamentul vamal privind înregistrarea sumei cuvenite
şi notificarea debitorului.
(2) Data stabilită la care se referă dispoziţiile din alineatul (1) trebuie să fie data înregistrării, prevăzută
de regulamentul vamal.
În ceea ce priveşte taxele şi alte drepturi legate de organizarea generală a pieţei zahărului, data constatării
la care se referă alineatul (1) este data notificării [prevăzute] de regulamentele din domeniul zahărului.
În cazul în care notificarea nu este prevăzută explicit, data trebuie să fie data stabilirii de către statele
membre a sumelor datorate de debitori, când este necesar, sub formă de acont sau de plată din sold.
[…]
(4) Alineatul (1) se aplică atunci când o notificare trebuie rectificată."
Regulamentul nr. 1360/2013
4 Considerentele (10)-(12) şi (23) ale Regulamentului nr. 1360/2013 enunţă:
"(10) [Prin Hotărârea din 27 septembrie 2012, Zuckerfabrik Jülich şi alţii (C-113/10, C-147/10 şi C-234/
10, EU:C:2012:591)], Curtea a dispus anularea Regulamentului (CE) nr. 1193/2009 [al Comisiei din 3
noiembrie 2009 de rectificare a Regulamentelor (CE) nr. 1762/2003, (CE) nr. 1775/2004, (CE) nr. 1686/
2005, (CE) nr. 164/2007 şi de stabilire, pentru anii de comercializare 2002/2003, 2003/2004, 2004/2005
şi 2005/2006, a valorilor cotizaţiilor la producţie pentru sectorul zahărului (JO 2009, L 321, p. 1)],
declarând că, în scopul calculării pierderii medii estimate pe tonă de produs, articolul 15 alineatul (1)
litera (d) din Regulamentul (CE) nr. 1260/2001 [al Consiliului din 19 iunie 2001 privind organizarea
comună a pieţelor în sectorul zahărului (JO 2001, L 178, p. 1)] se interpretează în sensul că valoarea
totală a restituţiilor include valoarea totală a restituţiilor la export efectiv plătite.
(11) Prin urmare, cotizaţiile în sectorul zahărului ar trebui să fie stabilite la un nivel corespunzător. […]
(12) Dat fiind că la calcularea cotizaţiilor pentru anul de comercializare 2001/2002 s-a utilizat aceeaşi
metodă ca şi cea anulată de către Curte, cotizaţiile la producţie şi coeficientul pentru cotizaţia
suplimentară pentru anul de comercializare 2001/2002 ar trebui de asemenea corectate în mod
corespunzător.
[…]
(23) Din motive de securitate juridică şi în vederea asigurării unui tratament uniform pentru agenţii
economici vizaţi din diferite state membre, este necesar să se fixeze o dată comună de aplicare a
cotizaţiilor stabilite în prezentul regulament […] Totuşi, această dată de aplicare nu ar trebui să se aplice
în cazul în care statele membre au obligaţia, conform legislaţiilor lor naţionale, să efectueze restituţii
operatorilor în cauză după respectiva dată de aplicare."
5 Articolul 1 alineatul (1) din acest regulament prevede:
"Cotizaţiile la producţie pentru sectorul zahărului pentru anii de comercializare 2001/2002, 2002/2003,
2003/2004, 2004/2005 şi 2005/2006 sunt cele stabilite la punctul 1 din anexă."
6 Potrivit articolului 2 din regulamentul menţionat:
"Data de aplicare a cotizaţiilor stabilite prin prezentul regulament, astfel cum este menţionată la articolul
2 alineatul (2) al doilea paragraf din [Regulamentul nr. 1150/2000], este 30 septembrie 2014, cu excepţia
cazului în care statele membre nu pot respecta această dată de aplicare, în temeiul dispoziţiilor
legislaţiilor lor naţionale privind recuperarea sumelor plătite nejustificat de către operatorii economici."
7 Articolul 3 al doilea, al treilea şi al patrulea paragraf din Regulamentul nr. 1360/2013 stabileşte datele
de la care cotizaţiile la producţie, care figurează la punctul 1 din anexa la acest regulament, se aplică în
ceea ce priveşte anii de comercializare 2001/2002-2005/2006. Conform articolului 3 primul paragraf din
regulamentul menţionat, acesta intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al
Uniunii Europene, şi anume la 20 decembrie 2013.
Regulamentul (UE) 2018/264
8 Articolul 2 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2018/264 al Consiliului din 19 februarie 2018 de
stabilire a cotizaţiilor la producţie şi a coeficientului pentru calculul cotizaţiei suplimentare în sectorul
zahărului pentru anul de comercializare 1999/2000 şi de stabilire a cotizaţiilor la producţie în sectorul
zahărului pentru anul de comercializare 2000/2001(JO 2018, L 51, p. 1) prevede:
"Diferenţa dintre cotizaţiile stabilite de [Regulamentul (CE) nr. 2267/2000 al Comisiei din 12 octombrie
2000 de stabilire a cotizaţiilor la producţie şi a coeficientului pentru calculul cotizaţiei suplimentare în
sectorul zahărului pentru anul de comercializare 1999/2000 (JO 2000, L 259, p. 29) şi de Regulamentul
(CE) nr. 1993/2001 al Comisiei din 11 octombrie 2001 de stabilire a cotizaţiilor la producţie în sectorul
zahărului pentru anul de comercializare 2000/2001 (JO 2001, L 271, p. 15)] şi cotizaţiile prevăzute la
articolul 1 din prezentul regulament se rambursează acelor operatori economici care au plătit cotizaţii
aferente anilor de comercializare 1999/2000 şi 2000/2001, la cererea motivată a acestora."
Dreptul german
9 Articolul 12 alineatul (1) prima teză din Marktorganizsgesetz (Legea privind organizarea pieţelor), în
versiunea aplicabilă litigiului principal, prevedea:
"Dispoziţiile [Abgabeordnung (Codul fiscal)] […] se aplică mutatis mutandis cotizaţiilor instituite în
scopul organizării pieţelor care, în temeiul dispoziţiilor prevăzute la articolul 1 alineatul (2), sunt
prelevate în privinţa produselor care fac obiectul organizării pieţelor, în măsura în care prezenta lege sau
regulamentele adoptate în temeiul acesteia nu prevăd o normă derogatorie de la aceste dispoziţii."
10 Articolul 169 alineatele (1) şi (2) din Codul fiscal, în versiunea aplicabilă litigiului principal,
prevedea:
"(1) O stabilire a impozitului, precum şi anularea sau modificarea acestuia nu mai sunt autorizate atunci
când termenul pentru stabilirea acestuia a expirat. […]
(2) Termenul de stabilire a impozitului este de:
(1) un an în ceea ce priveşte impozitele pe consum sau rambursarea acestora;
(2) patru ani în ceea ce priveşte impozitele şi rambursarea acestora, care nu constituie impozite sau
rambursări de impozite în sensul punctului 1 ori taxe la import sau la export în sensul articolului 4
punctele 10 şi 11 din Codul vamal."
11 Articolul 170 alineatul (1) din acest cod are următorul cuprins:
"Termenul de stabilire începe să curgă de la sfârşitul anului calendaristic în cursul căruia a luat naştere
impozitul sau în cursul căruia un impozit condiţionat a devenit necondiţionat."
12 Potrivit articolului 171 alineatul (3) din codul menţionat:
"Atunci când, în afara cadrului unei proceduri de contestaţie sau de exercitare a unei căi de atac
jurisdicţionale, este formulată o cerere de stabilire a impozitului sau o cerere de anulare, de modificare
sau de rectificare a stabilirii impozitului în temeiul articolului 129 înainte de expirarea termenului de
stabilire, acest termen nu expiră în această privinţă înainte de adoptarea unei decizii care nu este supusă
căilor de atac cu privire la această cerere."
Litigiul principal şi întrebările preliminare
13 I era supusă, în calitate de societate producătoare de zahăr, sistemului de cotizaţii la producţie în
sectorul zahărului, prevăzut de Regulamentul nr. 1260/2001, pentru anii de comercializare 2001/
2002-2005/2006.
14 Cuantumul acestor cotizaţii a fost stabilit în aplicarea unor regulamente adoptate în fiecare an de
Comisia Europeană. Pentru anul de comercializare 2001/2002, acest cuantum a fost astfel stabilit în
conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1837/2002 al Comisiei din 15 octombrie 2002 de stabilire, pentru
anul de comercializare 2001/2002, a valorilor cotizaţiilor la producţie şi a coeficientului cotizaţiei
suplimentare în sectorul zahărului (JO 2002, L 278, p. 13).
15 Prin decizia din 25 noiembrie 2002, adoptată în temeiul acestui regulament, biroul vamal a stabilit
valoarea cotizaţiilor la producţie care trebuiau plătite de I pentru anul de comercializare 2001/2002
(denumită în continuare "decizia din 25 noiembrie 2002").
16 Prin Hotărârea din 8 mai 2008, Zuckerfabrik Jülich şi alţii (C-5/06 şi C-23/06-C-36/06,
EU:C:2008:260), precum şi prin Ordonanţele din 6 octombrie 2008, Raffinerie Tirlemontoise (C-200/06,
EU:C:2008:541) şi SAFBA (C-175/07-C-184/07, EU:C:2008:543), Curtea a declarat nevalide
regulamentele Comisiei referitoare la anii de comercializare 2002/2003-2004/2005.
17 Prin decizia din 27 ianuarie 2010, biroul vamal a respins o cerere de modificare a deciziei din 25
noiembrie 2002 formulată de I.
18 Prin Hotărârea din 27 septembrie 2012, Zuckerfabrik Jülich şi alţii (C-113/10, C-147/10 şi C-234/10,
EU:C:2012:591), Regulamentul nr. 1193/2009, care modificase regulamentele Comisiei referitoare la anii
de comercializare 2002/2003-2004/2005, a fost, la rândul său, declarat nevalid de către Curte. În urma
pronunţării acestei hotărâri, Consiliul Uniunii Europene a procedat la o nouă stabilire a cotizaţiilor la
producţie în sectorul zahărului pentru anii de comercializare 2001/2002-2005/2006, prin adoptarea
Regulamentului nr. 1360/2013, în care a redus cotizaţiile referitoare la aceşti ani de comercializare.
19 La 18 decembrie 2014, I a prezentat biroului vamal o nouă cerere având ca obiect modificarea
cotizaţiilor şi rambursarea sumelor plătite cu titlu de excedent, majorate cu dobânzi, întemeiată pe
Regulamentul nr. 1360/2013.
20 Prin decizia din 28 ianuarie 2016, confirmată în urma unei proceduri de contestaţie, biroul vamal a
respins această nouă cerere, pentru motivul că decizia din 25 noiembrie 2002 rămăsese definitivă.
21 Finanzgericht (Tribunalul Fiscal, Germania) a respins acţiunea introdusă de I împotriva deciziei din 28
ianuarie 2016, pentru motivul că reducerea retroactivă a cotizaţiilor efectuată prin Regulamentul nr.
1360/2013 nu avusese niciun efect asupra deciziei definitive din 25 noiembrie 2002, modificarea acestei
decizii fiind reglementată exclusiv de dreptul naţional.
22 I a formulat recurs împotriva acestei hotărâri la Bundesfinanzhof (Curtea Federală Fiscală, Germania),
instanţa de trimitere. În susţinerea recursului, aceasta arată că, în Hotărârea din 19 decembrie 2019,
Cargill Deutschland (C-360/18, EU:C:2019:1124), Curtea ar fi confirmat existenţa unui drept, întemeiat
pe dreptul Uniunii, la rambursarea cotizaţiilor plătite în mod nejustificat. I susţine că numai de la data
intrării în vigoare a Regulamentului nr. 1360/2013 aceste cotizaţii au putut fi stabilite în mod corect şi a
fost, aşadar, în măsură să exercite acest drept la rambursare. Prin urmare, nu ar trebui ca dreptul la
rambursare să depindă de o anulare sau de o modificare a deciziei din 25 noiembrie 2002. I
concluzionează că principiul efectivităţii se opune ca biroul vamal să se prevaleze de termenele de
prescripţie naţionale şi de caracterul definitiv al acestei decizii.
23 Instanţa de trimitere are îndoieli cu privire la interpretarea articolului 2 din Regulamentul nr. 1360/
2013 şi cu privire la raporturile dintre principiul securităţii juridice din dreptul Uniunii şi Hotărârea din
19 decembrie 2019, Cargill Deutschland (C-360/18, EU:C:2019:1124).
24 În această privinţă, instanţa de trimitere consideră, mai întâi, că dreptul Uniunii nu reglementează
condiţiile procedurale pentru modificarea deciziilor de stabilire a cotizaţiilor adoptate în temeiul
Regulamentului nr. 1837/2002 şi pentru formularea unei cereri de rambursare. Aceste condiţii ar fi,
aşadar, reglementate de dreptul naţional, în conformitate cu modalităţile procedurale prevăzute de acest
drept.
25 Or, în conformitate cu dreptul naţional aplicabil, I nu ar avea dreptul la rambursarea valorii cotizaţiilor
plătite în mod nejustificat. Astfel, decizia din 25 noiembrie 2002 ar fi dobândit un caracter definitiv şi nu
ar mai fi posibilă modificarea retroactivă a acesteia, întrucât termenul de stabilire a cotizaţiilor la
producţie în sectorul zahărului pentru anul de comercializare 2001/2002 expirase în luna februarie 2010,
dar înainte de adoptarea Regulamentului nr. 1360/2013. Potrivit instanţei de trimitere, în măsura în care
dreptul german nu prevede rambursarea cotizaţiilor la producţie în lipsa unei modificări a deciziei
administrative definitive prin care au fost stabilite aceste cotizaţii, rambursarea respectivelor cotizaţii
percepute nejustificat nu este posibilă decât cu condiţia ca un drept la rambursare să rezulte direct din
dreptul Uniunii.
26 Această instanţă apreciază, în continuare, că un astfel de drept nu rezultă în mod automat din
Regulamentul nr. 1360/2013, în măsura în care nu îi pare clar în ce cazuri şi în ce condiţii procedurale
trebuie să se efectueze rectificarea retroactivă prevăzută de acest regulament. Faptul că o rectificare
retroactivă nu implică în mod automat un drept la rambursare ar putea fi de asemenea dedus a contrario
din articolul 2 alineatul (2) din Regulamentul 2018/264, aplicabil anilor de comercializare 1999/2000 şi
2000/2001, în care legiuitorul Uniunii Europene ar fi prevăzut în schimb în mod expres un asemenea
drept, ceea ce ar fi fost inutil dacă acest drept rezulta de la bun început din modificarea cotizaţiilor.
27 Instanţa menţionată consideră însă că un drept la rambursarea cotizaţiilor plătite nejustificat rezultă
din cerinţa de a asigura efectul util al Regulamentului nr. 1360/2013, aşa cum a fost interpretat de Curte
în Hotărârea din 19 decembrie 2019, Cargill Deutschland (C-360/18, EU:C:2019:1124), astfel încât
numai valoarea exactă a cotizaţiilor să fie datorată de producătorii de zahăr. Aceasta adaugă că, deşi
procedura şi modalităţile de rambursare, din care fac parte termenele de prescripţie sau de decădere, intră
sub incidenţa dreptului naţional, statele membre trebuie totuşi să respecte principiile echivalenţei şi
efectivităţii, astfel încât nu trebuie să fie practic imposibil ca producătorii de zahăr să depună o cerere de
rambursare. În speţă, expirarea termenului de stabilire a cotizaţiilor şi caracterul definitiv al deciziilor de
impunere care rezultă din aceasta nu ar trebui, aşadar, să împiedice exercitarea dreptului la rambursare al
reclamantei din litigiul principal.
28 Instanţa de trimitere are însă îndoieli cu privire la compatibilitatea unei astfel de concluzii cu
principiul general al securităţii juridice din dreptul Uniunii, aşa cum a fost interpretat de Curte în
Hotărârea din 13 ianuarie 2004, Kühne & Heitz (C-453/00, EU:C:2004:17), precum şi în Hotărârea din
20 decembrie 2017, Incyte (C-492/16, EU:C:2017:995). Potrivit acestei jurisprudenţe, în principiu
dreptul Uniunii nu ar impune revocarea unei decizii administrative care a dobândit caracter definitiv, în
măsura în care acest caracter, dobândit la expirarea unor termene rezonabile de introducere a unei acţiuni
sau prin epuizarea căilor de atac, contribuie la securitatea juridică. În plus, din jurisprudenţa menţionată
ar rezulta că un organ administrativ nu ar fi obligat să reexamineze o decizie de stabilire a contribuţiilor
pentru a ţine seama de o decizie dată de Curte decât atunci când printre altele această modificare este încă
posibilă în temeiul dreptului naţional.
29 Or, potrivit instanţei de trimitere, Hotărârea din 19 decembrie 2019, Cargill Deutschland (C-360/18,
EU:C:2019:1124), ar contrazice o astfel de jurisprudenţă, întrucât ar recunoaşte existenţa unui drept la
rambursare, deşi decizia administrativă naţională a dobândit un caracter definitiv, iar termenul de
prescripţie pentru recuperarea taxelor plătite în mod nejustificat a expirat deja. Aceasta ar fi situaţia cu
atât mai mult cu cât în speţă modificarea cotizaţiilor prin Regulamentul nr. 1360/2013 a intervenit la
aproximativ 11 ani după anul de comercializare în cauză.
30 În sfârşit, potrivit instanţei de trimitere, s-ar pune de asemenea problema dacă reclamanta din litigiul
principal s-a adresat în timp util biroului vamal pentru a obţine rambursarea cotizaţiilor percepute în mod
nejustificat şi dacă termenul stabilit la articolul 2 din Regulamentul nr. 1360/2013, şi anume 30
septembrie 2014, se aplica producătorilor de zahăr. Această instanţă consideră că, în temeiul articolului 2
alineatul (2) al doilea paragraf din Regulamentul nr. 1150/2000, termenul respectiv se adresează statelor
membre şi urmăreşte să garanteze că resursele proprii ale Uniunii sunt puse la dispoziţia Comisiei
anterior acestei date. Cu toate acestea, dacă termenul menţionat nu este data limită pentru introducerea
unei cereri de rambursare a cotizaţiilor plătite în mod nejustificat, ar exista o îndoială cu privire la
termenul în care trebuie introdusă o astfel de cerere.
31 În aceste condiţii, Bundesfinanzhof (Curtea Federală Fiscală) a hotărât să suspende judecarea cauzei şi
să adreseze Curţii următoarele întrebări preliminare:
"1) Articolul 2 din Regulamentul nr. 1360/2013 trebuie interpretat în sensul că un producător de zahăr ar
fi trebuit să formuleze până la 30 septembrie 2014 cererea de rambursare a cotizaţiilor percepute în mod
nejustificat?
2) În cazul unui răspuns negativ la prima întrebare: într-un caz precum cel din speţă (cotizaţii stabilite cu
încălcarea dreptului Uniunii, dar care au dobândit un caracter definitiv, a căror rambursare a fost
solicitată numai după un an de la stabilirea cu efect retroactiv, prin Regulamentul nr. 1360/2013, a unui
coeficient mai mic), autoritatea competentă este îndreptăţită să refuze rambursarea cotizaţiilor la
producţie percepute în mod necuvenit, invocând dispoziţiile naţionale privind caracterul definitiv [al unei
decizii] şi termenul de stabilire aplicabil în temeiul dispoziţiilor naţionale în privinţa deciziilor de
impunere a cotizaţiilor, precum şi principiul securităţii juridice prevăzut de dreptul Uniunii?"
Cu privire la întrebările preliminare
Cu privire la prima întrebare
32 Prin intermediul primei întrebări, instanţa de trimitere solicită în esenţă să se stabilească dacă articolul
2 din Regulamentul nr. 1360/2013 trebuie interpretat în sensul că termenul pentru introducerea unei
cereri, întemeiată pe acest regulament, prin care se urmăreşte obţinerea rambursării sumelor plătite în
mod nejustificat cu titlu de cotizaţii la producţie în sectorul zahărului expiră cel târziu la data stabilirii
acestor cotizaţii, şi anume la 30 septembrie 2014.
33 Pentru a răspunde la această întrebare, trebuie arătat de la bun început că, după cum reiese din
considerentele (10) şi (11) ale Regulamentului nr. 1360/2013, acesta a fost adoptat de Consiliu pentru a
se conforma Hotărârii din 27 septembrie 2012, Zuckerfabrik Jülich şi alţii (C-113/10, C-147/10 şi C-234/
10, EU:C:2012:591). În această hotărâre, Curtea a considerat printre altele că metoda utilizată de Comisie
pentru a stabili cotizaţiile la producţie în sectorul zahărului pentru anii de comercializare 2002/
2003-2005/2006 nu era corectă şi, prin urmare, că producătorii de zahăr în cauză aveau dreptul să obţină
rambursarea sumelor plătite în mod nejustificat în temeiul acestor cotizaţii, însoţite de dobânzi. Potrivit
considerentului (12) al acestui regulament, întrucât metoda utilizată pentru calcularea cotizaţiilor pentru
anul de comercializare 2001/2002 era aceeaşi cu cea declarată nevalidă de către Curte, cotizaţiile la
producţie, precum şi coeficientul cotizaţiei suplimentare aferente acestora trebuiau de asemenea
rectificate. Regulamentul menţionat urmăreşte astfel să corecteze retroactiv valoarea cotizaţiilor pentru
anii de comercializare 2001/2002-2005/2006, în conformitate cu metoda validată de Curte în hotărârea
menţionată (a se vedea în acest sens Hotărârea din 19 decembrie 2019, Cargill Deutschland, C-360/18,
EU:C:2019:1124, punctele 35 şi 36).
34 Rezultă, pe de o parte, că Regulamentul nr. 1360/2013 pune în aplicare dreptul la rambursarea
sumelor plătite în mod nejustificat cu titlu de cotizaţii la producţie în sectorul zahărului pentru anii de
comercializare 2001/2002-2005/2006 pe care producătorii de zahăr îl au în temeiul dreptului Uniunii,
astfel cum a fost interpretat de Curte. Pentru a garanta efectul util al acestui regulament, aceşti
producători de zahăr trebuie, prin urmare, să poată obţine efectiv o astfel de rambursare (a se vedea în
acest sens Hotărârea din 19 decembrie 2019, Cargill Deutschland, C-360/18, EU:C:2019:1124, punctele
37 şi 38).
35 Pe de altă parte, acest drept la rambursare nu poate fi exercitat decât începând cu data intrării în
vigoare a regulamentului menţionat, şi anume începând cu 20 decembrie 2013. Astfel, numai începând cu
această dată autorităţile naţionale competente au putut, ca urmare a stabilirii retroactive a noilor cotizaţii
la producţie în sectorul zahărului, să determine valoarea exactă a cotizaţiilor plătite în mod nejustificat de
către fiecare dintre producătorii în cauză. De asemenea, numai începând cu data menţionată, aceşti
producători au avut posibilitatea de a lua cunoştinţă de această valoare şi, prin urmare, de a introduce în
mod valabil cereri având ca obiect obţinerea rambursării cotizaţiilor plătite în mod nejustificat (a se vedea
în acest sens Hotărârea din 19 decembrie 2019, Cargill Deutschland, C-360/18, EU:C:2019:1124,
punctele 40 şi 41).
36 În ceea ce priveşte condiţiile şi termenul de exercitare a dreptului la rambursare menţionat, trebuie
arătat mai întâi că, în conformitate cu articolul 1 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1360/2013, punctul 1
din anexa la acesta din urmă stabileşte noile cotizaţii la producţie în sectorul zahărului, exprimate sub
forma unei sume în euro pe tona de produs, pentru fiecare an de comercializare, începând cu anul de
comercializare 2001/2002 şi până în anul de comercializare 2005/2006. În continuare, articolul 2 din
acest regulament stabileşte în principiu data la care statele membre trebuie să înscrie în contul resurselor
proprii ale Uniunii cuantumul acestor noi cotizaţii. În sfârşit, articolul 3 din regulamentul menţionat
stabileşte datele de la care respectivele cotizaţii noi se aplică retroactiv (a se vedea în acest sens Hotărârea
din 19 decembrie 2019, Cargill Deutschland, C-360/18, EU:C:2019:1124, punctele 42-44).
37 În special, din articolul 2 din Regulamentul nr. 1360/2013 coroborat cu articolul 2 alineatul (2) al
doilea paragraf din Regulamentul nr. 1150/2000 rezultă că data stabilită prin prima dintre aceste
dispoziţii, şi anume 30 septembrie 2014, este data la care statele membre trebuiau în principiu să
stabilească sumele datorate de debitori cu titlu de noi cotizaţii la producţie în sectorul zahărului şi să
înscrie aceste sume în contul resurselor proprii ale Uniunii, iar nu data la care producătorii de zahăr
trebuiau să depună cererea de rambursare a sumelor pe care le plătiseră în mod nejustificat. După cum
reiese din considerentul (23) al Regulamentului nr. 1360/2013, termenul stabilit la articolul 2 din acest
regulament nu aduce atingere termenelor prevăzute de legislaţia naţională pentru rambursarea
operatorilor economici în cauză.
38 Din dispoziţiile menţionate mai sus rezultă că Regulamentul nr. 1360/2013 a înlocuit dispoziţiile
regulamentelor Comisiei de stabilire a valorii cotizaţiilor la producţie în sectorul zahărului pentru anii de
comercializare 2001/2002-2005/2006, printre care cele ale Regulamentului nr. 1837/2002, cu efect
retroactiv de la data aplicării acestor dispoziţii, fără a prevedea însă procedurile şi normele care trebuie
aplicate de statele membre pentru a pune în aplicare dreptul producătorilor de zahăr la rambursarea
cotizaţiilor plătite în mod nejustificat ca urmare a unei astfel de modificări (a se vedea în acest sens
Hotărârea din 19 decembrie 2019, Cargill Deutschland, C-360/18, EU:C:2019:1124, punctele 45 şi 53).
39 Rezultă că, pe de o parte, în temeiul Regulamentului nr. 1360/2013, autorităţile naţionale competente
nu sunt chemate să restituie taxe naţionale percepute cu încălcarea dreptului Uniunii, dacă este cazul prin
revizuirea unor decizii administrative sau jurisdicţionale definitive prin care se impune plata acestor taxe,
situaţie care se regăsea printre altele în cauzele în care s-au pronunţat Hotărârea din 6 octombrie 2015,
Târşia, C-69/14 (EU:C:2015:662, punctele 24-30), şi Hotărârea din 11 septembrie 2019, Călin, C-676/17
(EU:C:2019:700, punctele 24-29), ci sunt chemate să pună în aplicare o reevaluare retroactivă a unei
resurse proprii a Uniunii, pe care aceste autorităţi au colectat-o în numele acesteia, decisă de legiuitorul
Uniunii.
40 În acest scop, autorităţilor menţionate le revine, aşadar, nu sarcina de a reexamina, de a rectifica sau
de a anula deciziile naţionale de stabilire a impozitului şi deciziile de impunere corespunzătoare adoptate
în temeiul regulamentelor Comisiei menţionate la punctul 38 din prezenta hotărâre, ci sarcina de a
calcula, pentru fiecare dintre producătorii de zahăr în cauză, cuantumul diferenţei dintre sumele plătite în
mod nejustificat cu titlu de cotizaţii stabilite prin aceste regulamente şi sumele datorate cu titlu de
cotizaţii stabilite prin Regulamentul nr. 1360/2013, pentru a permite acestor producători să introducă în
mod valabil cereri prin care se urmăreşte obţinerea rambursării unei asemenea sume şi pentru a garanta
astfel efectul util al acestui din urmă regulament.
41 Pe de altă parte, în lipsa, în Regulamentul nr. 1360/2013, a unor dispoziţii referitoare la procedurile şi
la normele care trebuie aplicate de statele membre pentru a pune în aplicare dreptul producătorilor de
zahăr la rambursarea cotizaţiilor plătite în mod nejustificat, statele membre păstrează posibilitatea de a
aplica modalităţile procedurale prevăzute de ordinea lor juridică internă, în special în materie de termene
de prescripţie sau de decădere, sub rezerva respectării principiilor echivalenţei şi efectivităţii (a se vedea
în acest sens Hotărârea din 19 decembrie 2019, Cargill Deutschland, C-360/18, EU:C:2019:1124,
punctele 45 şi 46, precum şi jurisprudenţa citată).
42 Respectarea acestor principii impune ca aceste modalităţi procedurale să nu fie mai puţin favorabile
decât cele aplicabile unor cereri similare întemeiate pe dispoziţii de drept naţional (principiul
echivalenţei) şi nici concepute astfel încât să facă practic imposibilă sau excesiv de dificilă exercitarea
drepturilor conferite de ordinea juridică a Uniunii (principiul efectivităţii) (Hotărârea din 19 decembrie
2019, Cargill Deutschland, C-360/18, EU:C:2019:1124, punctul 47 şi jurisprudenţa citată).
43 În ceea ce priveşte, pe de o parte, respectarea principiului echivalenţei, revine instanţei de trimitere,
care cunoaşte direct modalităţile procedurale destinate să asigure în dreptul intern protecţia drepturilor
conferite justiţiabililor de dreptul Uniunii, sarcina de a verifica dacă modalităţile procedurale prevăzute
pentru punerea în aplicare a obligaţiei de rambursare a cotizaţiilor plătite în mod nejustificat, instituită
prin Regulamentul nr. 1360/2013, nu sunt mai puţin favorabile decât cele aplicabile cererilor similare
întemeiate pe dreptul naţional (a se vedea prin analogie Hotărârea din 14 octombrie 2020, Valoris, C-677/
19, EU:C:2020:825, punctul 29 şi jurisprudenţa citată).
44 În ceea ce priveşte, pe de altă parte, respectarea principiului efectivităţii, reiese dintr-o jurisprudenţă
constantă a Curţii că stabilirea unor termene rezonabile de prescripţie sau de decădere îndeplineşte în
principiu cerinţa efectivităţii, în măsura în care aceasta constituie o aplicare a principiului fundamental al
securităţii juridice, care protejează în acelaşi timp persoana interesată şi administraţia vizată, chiar dacă
expirarea unor asemenea termene este susceptibilă, prin natura sa, să împiedice persoanele vizate să îşi
valorifice drepturile în tot sau în parte (Hotărârea din 19 decembrie 2019, Cargill Deutschland, C-360/18,
EU:C:2019:1124, punctul 52 şi jurisprudenţa citată).
45 În această privinţă, Curtea a statuat că, din moment ce dreptul producătorilor de zahăr de a obţine
rambursarea cotizaţiilor plătite în mod nejustificat nu poate fi exercitat decât de la data intrării în vigoare
a Regulamentului nr. 1360/2013, normele naţionale care prevăd că termenele de decădere şi de
prescripţie aplicabile pentru solicitarea acestei rambursări expiră înainte de intrarea în vigoare a
regulamentului menţionat fac practic imposibilă exercitarea unui asemenea drept la rambursare. Curtea a
dedus de aici că Regulamentul nr. 1360/2013, interpretat în lumina principiului efectivităţii, se opune
unor astfel de norme naţionale (a se vedea în acest sens Hotărârea din 19 decembrie 2019, Cargill
Deutschland, C-360/18, EU:C:2019:1124, punctele 55, 56 şi 58).
46 Rezultă că trebuie să se considere că sunt conforme cu principiul efectivităţii acele modalităţi
procedurale naţionale aplicabile rambursării, în temeiul Regulamentului nr. 1360/2013, a cotizaţiilor la
producţie în sectorul zahărului plătite nejustificat care prevăd termene rezonabile de decădere şi de
prescripţie, cu condiţia ca aceste termene să curgă de la data intrării în vigoare a Regulamentului nr.
1360/2013.
47 În speţă, în cererea sa de decizie preliminară, instanţa de trimitere menţionează dispoziţiile dreptului
german, şi anume articolul 169 alineatele (1) şi (2) şi articolul 170 din Codul fiscal, care prevăd termene
pentru anularea sau modificarea impozitelor şi a anumitor taxe. Aceste termene sunt de un an şi,
respectiv, de patru ani, după caz. Or, instanţa de trimitere nu indică dacă şi, eventual, care dintre
termenele menţionate se poate aplica introducerii cererilor de rambursare întemeiate pe Regulamentul nr.
1360/2013.
48 În această privinţă, trebuie amintit totuşi că Curtea a considerat, cu titlu de exemplu, că un termen
naţional de decădere cu o durată de trei ani putea fi considerat rezonabil în sensul acestei jurisprudenţe (a
se vedea în acest sens Hotărârea din 19 decembrie 2019, Cargill Deutschland, C-360/18,
EU:C:2019:1124, punctul 52 şi jurisprudenţa citată) şi că un termen de un an pentru introducerea unor
cereri sau a unor acţiuni întemeiate pe o încălcare a dreptului Uniunii nu era în sine nerezonabil, cu
condiţia însă ca acesta să înceapă să curgă cel mai devreme de la intrarea în vigoare a reglementării prin
care se urmăreşte remedierea acestei încălcări (a se vedea în acest sens Hotărârea din 14 octombrie 2020,
Valoris, C-677/19, EU:C:2020:825, punctele 27 şi 28).
49 Având în vedere ansamblul consideraţiilor care precedă, trebuie să se răspundă la prima întrebare că
articolul 2 din Regulamentul nr. 1360/2013 trebuie interpretat în sensul că nu impune ca termenul pentru
introducerea unei cereri, întemeiată pe acest regulament, prin care se urmăreşte obţinerea rambursării
sumelor plătite în mod nejustificat cu titlu de cotizaţii la producţie în sectorul zahărului să expire cel
târziu la data stabilirii acestor cotizaţii, şi anume la 30 septembrie 2014. Revine statelor membre sarcina
de a stabili, în dreptul lor naţional, termenul aplicabil, sub rezerva respectării principiilor echivalenţei şi
efectivităţii, înţelegându-se că un termen de un an nu este în sine nerezonabil, cu condiţia totuşi să
înceapă să curgă cel mai devreme de la intrarea în vigoare a Regulamentului nr. 1360/2013.
Cu privire la a doua întrebare
50 Prin intermediul celei de a doua întrebări, instanţa de trimitere solicită în esenţă să se stabilească dacă
Regulamentul nr. 1360/2013 trebuie interpretat în sensul că se opune unor norme naţionale care permit
autorităţilor naţionale competente să respingă o cerere, întemeiată pe acest regulament, prin care se
urmăreşte obţinerea rambursării sumelor plătite în mod nejustificat cu titlu de cotizaţii la producţie în
sectorul zahărului, invocându-se caracterul definitiv al deciziilor naţionale prin care s-a stabilit, înainte de
adoptarea regulamentului menţionat, valoarea acestor cotizaţii, în temeiul mai multor regulamente ale
Comisiei care au fost înlocuite, cu efect retroactiv, de acelaşi regulament.
51 Trebuie arătat de la bun început că din cererea de decizie preliminară reiese că cererea de rambursare
introdusă de I în termen de un an de la data intrării în vigoare a Regulamentului nr. 1360/2013, şi anume
18 decembrie 2014, a fost respinsă de autorităţile naţionale competente pentru motivul că decizia din 25
noiembrie 2002 de stabilire a cuantumului cotizaţiilor datorate de I pentru anul de comercializare 2001/
2002, adoptată de biroul vamal în temeiul Regulamentului nr. 1837/2002, dobândise caracter definitiv la
expirarea, în luna februarie 2010, a termenelor de decădere şi de prescripţie prevăzute pentru solicitarea
modificării acestei decizii.
52 În această privinţă, este suficient să se amintească faptul că, după cum reiese în special din cuprinsul
punctului 45 din prezenta hotărâre, Regulamentul nr. 1360/2013 coroborat cu principiul efectivităţii se
opune unei reglementări naţionale în temeiul căreia o cerere de rambursare a cotizaţiilor la producţie în
sectorul zahărului, întemeiată pe acest regulament, poate fi respinsă pentru motivul că deciziile prin care
s-au stabilit aceste cotizaţii înainte de adoptarea regulamentului menţionat au rămas definitive.
53 Această concluzie nu este nicidecum repusă în discuţie de principiul securităţii juridice, evocat de
instanţa de trimitere.
54 Astfel, este adevărat că, potrivit unei jurisprudenţe constante, din moment ce caracterul definitiv al
unei decizii administrative, dobândit la expirarea unor termene rezonabile pentru introducerea unei
acţiuni sau prin epuizarea căilor de atac, contribuie la securitatea juridică, dreptul Uniunii nu impune ca
un organ administrativ să fie în principiu obligat să revină asupra unei decizii administrative care a
dobândit un asemenea caracter definitiv (Hotărârea din 20 decembrie 2017, Incyte, C-492/16,
EU:C:2017:995, punctul 46 şi jurisprudenţa citată).
55 Cu toate acestea, după cum s-a arătat la punctul 40 din prezenta hotărâre, aplicarea Regulamentului nr.
1360/2013 de către autorităţile naţionale competente nu impune reexaminarea, rectificarea sau chiar
anularea deciziilor naţionale de stabilire a impozitului, precum decizia din 25 noiembrie 2002, adoptate în
temeiul regulamentelor Comisiei care au fost înlocuite cu efect retroactiv de acest regulament. Caracterul
definitiv al unor asemenea decizii şi al unor asemenea decizii de impunere nu se poate opune, aşadar,
exercitării de către producătorii de zahăr a dreptului la rambursarea cotizaţiilor plătite în mod nejustificat
care le este conferit de dreptul Uniunii, astfel cum este pus în aplicare prin regulamentul menţionat.
56 Având în vedere consideraţiile care precedă, trebuie să se răspundă la a doua întrebare că
Regulamentul nr. 1360/2013 trebuie interpretat în sensul că se opune unor norme naţionale care permit
autorităţilor naţionale competente să respingă o cerere, întemeiată pe acest regulament, prin care se
urmăreşte obţinerea rambursării sumelor plătite în mod nejustificat cu titlu de cotizaţii la producţie în
sectorul zahărului, invocându-se caracterul definitiv al deciziilor naţionale prin care s-a stabilit, înainte de
adoptarea regulamentului menţionat, valoarea acestor cotizaţii, în temeiul mai multor regulamente ale
Comisiei care au fost înlocuite, cu efect retroactiv, de acelaşi regulament.
Cu privire la cheltuielile de judecată
57 Întrucât, în privinţa părţilor din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la
instanţa de trimitere, este de competenţa acesteia să se pronunţe cu privire la cheltuielile de judecată.
Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observaţii Curţii, altele decât cele ale părţilor menţionate, nu pot
face obiectul unei rambursări.
Pentru aceste motive, Curtea (Camera a noua) declară:
1) Articolul 2 din Regulamentul (UE) nr. 1360/2013 al Consiliului din 2 decembrie 2013 de
stabilire, pentru anii de comercializare 2001/2002, 2002/2003, 2003/2004, 2004/2005 şi 2005/2006, a
cotizaţiilor la producţie pentru sectorul zahărului, pentru anii de comercializare 2001/2002 şi 2004/
2005, a coeficientului necesar pentru calcularea cotizaţiei suplimentare şi a sumelor care urmează a
fi plătite vânzătorilor de sfeclă de zahăr de către producătorii de zahăr, având în vedere diferenţa
dintre valoarea maximă a cotizaţiilor şi valoarea acestor cotizaţii care urmează a fi încasată pentru
anii de comercializare 2002/2003, 2003/2004 şi 2005/2006,
trebuie interpretat în sensul că
nu impune ca termenul pentru introducerea unei cereri, întemeiată pe acest regulament, prin care
se urmăreşte obţinerea rambursării sumelor plătite în mod nejustificat cu titlu de cotizaţii la
producţie în sectorul zahărului să expire cel târziu la data stabilirii acestor cotizaţii, şi anume la 30
septembrie 2014. Revine statelor membre sarcina de a stabili, în dreptul lor naţional, termenul
aplicabil, sub rezerva respectării principiilor echivalenţei şi efectivităţii, înţelegându-se că un
termen de un an nu este în sine nerezonabil, cu condiţia totuşi să înceapă să curgă cel mai devreme
de la intrarea în vigoare a Regulamentului nr. 1360/2013.
2) Regulamentul nr. 1360/2013
trebuie interpretat în sensul că
se opune unor norme naţionale care permit autorităţilor naţionale competente să respingă o cerere,
întemeiată pe acest regulament, prin care se urmăreşte obţinerea rambursării sumelor plătite în
mod nejustificat cu titlu de cotizaţii la producţie în sectorul zahărului, invocându-se caracterul
definitiv al deciziilor naţionale prin care s-a stabilit, înainte de adoptarea regulamentului
menţionat, valoarea acestor cotizaţii, în temeiul mai multor regulamente ale Comisiei Europene
care au fost înlocuite, cu efect retroactiv, de acelaşi regulament.
Semnături
* Limba de procedură: germana.