--SLUJBA DE MARŢI

LUNI SEARA, LA VECERNIE

l a Doamne, strigat-am...,

stihiri dc umilinţă glas 4:

Podobie: Cel ce eşti chemat
de sus...

1.Cananeencii râvnind să ur-

mezi, suflete, atinge-te
dinapoi de Hristos şi strigă
neînce- tat: Miluieşte-mă! O,
Stăpâne, nu am fiu îndrăcit,
ci trup fără de rânduială;
goneşte aprinderea dintr-
însul, Te rog, şi poto- lindu-i
zburdările cele fără de
rânduială, fă-1 să moară
întru frica Ta, pentru
rugăciunile celei ce Te-a
zămislit cu curăţie şi Te-a
născut pe Tine, Hristoase,
şi ale tuturor sfinţilor,
Făcătorule de bine, mult
milostive.

2.Ninivitenilor celor ce au
greşit oarecând le-ai trimis
pe Ionâ, Hristoase, ca să le
propovăduiască lor, care,
pocăindu-se, au schimbat
urgia în milostivire,
izbăvindu-se de
pierzătoarea mânie. Trimite-
mi dar, Iubitorule de
oameni, şi mie, nevred-
nicului, ajutorul Tău cel
tare, ca să mă întorc din
greşelile mele cele fură de
număr şi la cărările
pocăinţei să fiu îndreptat, şi
să plâng, suspinând cu
amar, ca să mă mântuiesc
cu mila Ta, de păcatele
mele cele multe.

3.Cel ce ai venit în lume, ca

să mân- tuieşti pe oamenii
cei ce greşesc şi ca un
îndurat să-i chemi pe ei la
pocăinţă, îndură-Te,
Milostive, şi spre mine, cel
ce Te-am mâniat mai mult
decât toţi, şi mă mân-
tuieşte, pentru bunătatea
Ta, şi la calea pocăinţei mă
îndreptează, şi-mi dă gând
de umilinţă, facân- du-mi
inimă smerită şi bună,
neiscoditoare şi blândă,
Mântuitorul meu, cu darul
Tău, ca un milostiv.

Alte stiluri, ale

înaintemcrgătorului:
Podobie: Dat-ai semn celor
ce...
Sufletul meu, cel întunecat
prin răutatea şarpelui,
luminează-1 cu rugăciunile
tale, Ioane fericite, şi mă
îndreptează să umblu în
căile cele drepte, care duc
la viaţa cea fericită, rogu-
te; ca, plinindu-mi- se ruga,
eu, netrebnicul robul tău, cu
căldură să te măresc tot-
deauna, Preaminunate.
Ca unul care eşti odrasla
celei
A
sterpe, cinstite
Inaintemergă- torule,
sufletul meu cel sterp de
toate faptele bune, cu
rugăciunile tale,
Preafericite, fă-1 să aducă
lui Dumnezeu roade de
pocăinţă, rogu-mă; ca
mântuin- du-mă, să măresc
biruinţele tale şi ocrotirea
ta cea caldă, eu,
netrebnicul robul tău.
Preadreptule Judecător,
Cunos- cătorule de inimi,
Iubitorule de oameni şi
Dumnezeule Care nu ţii
minte răul, Cuvântule, în
ceasul judecăţii să nu mă
ruşinezi pe mine păcătosul;
ci, pentru cinstitele
rugăciuni ale dum-
nezeiescului Tău Botezător,
pleacă-Te acum şi mă
mântuieşte pe mine
ticălosul, rogu-mă, şi mă
închin Ţie, Iisuse Prea-
bunule, Mântuitorul
sufletelor noastre.
Slavă..., Şi acum..., a
Născătoarei:
Nou Isav cu toate năravurile
m-am făcut, Preacurată, şi
pătimaş peste fire; singur
m-am arătat ticălos, eu
singur cu totul gol de fapta
bună cea dumnezeiască.
Cine dar nu va plânge
pentru mine? Cine nu va
tângui pierzarea mea?
Pentru aceasta, mai înainte
de sfârşit, strig ţie: Greşit-
am, Stăpână, izbăveşte-mă
precum mai înainte Fiul tău
a mântuit pe cel desfrânat.

L A S T I H OAV N Ă
Stihiri de umilinţă glas 4:
Aş vrea să şterg cu lacrimi
zapisul păcatelor mele,
Doamne, şi să-Ţi plac Ţie, în
restul vieţii mele, prin
pocăinţă; dar vrăjmaşul mă
amăgeşte, şi cu sufletul
meu se luptă. Doamne, mai-
nainte de a pieri la sfârşit,
mântuieşte-mă.

Cine, înviforându-se şi
alergând la limanul acesta,
nu se va mântui? Sau cine,
bolnăvindu-se şi năzuind la
această doctorie, nu se va
vindeca? Ziditorule al tutu-
ror şi tămăduitorule al
bolnavilor, Doamne, mai
înainte de a pieri Ia sfârşit,
mântuieşte-mă.

A mucenicilor:
Cel ce ai primit răbdarea
sfinţilor mucenici, primeşte
şi de la noi laudă, Iubitorule
de oameni, dăruindu-ne
nouă, cu rugăciunile lor,
mare milă.

Slavă..., Şi acum..., a
Născătoarei: Podobie: Dat-
ai semn...
Pe tine, cămara cea
preacurată a împăratului, te
rog, mult lăudată, curăţeşte
mintea mea cea întinată cu
toate păcatele şi fă-o locaş
luminat al Treimii celei mai
presus de Dumnezeire, ca
mântuindu-mă, să măresc
puterea ta şi îndurarea ta
cea multă, eu, netrebnicul
robul tău.

MARŢI, LA