DECIZIA Nr.

326
din 30 aprilie 2015

referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art.4 teza

a doua raportate la cele ale art.1 alin.(2) în redactarea anterioară
modificării acestor prevederi prin Legea nr.368/2013 pentru
modificarea și completarea Legii nr.165/2013, art.1 alin.(3), art.3 pct.7,
art.16, art.21 alin.(6) și (7), art.24 alin.(2)—(4) și art.50 lit.b) din Legea
nr.165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire,
în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în
perioada regimului comunist în România
Publicată în Monitorul Oficial nr.449 din 23.06.2015

Daniel Marius Morar — președinte

Valer Dorneanu — judecător
Petre Lăzăroiu — judecător
Mircea Ștefan Minea — judecător
Mona-Maria Pivniceru — judecător
Puskás Valentin Zoltán — judecător
Simona-Maya — judecător
Teodoroiu
Tudorel Toader — judecător
Valentina Bărbățeanu — magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art.1 alin.
(2) și (3) raportat la art.3 pct.7, art.4 teza a doua, art.16, art.21 alin.(6) și (7), art.24 alin.(2),
(3) și (4) și art.50 lit.b) din Legea nr.165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului
de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada
regimului comunist în România, excepție ridicată de Cosmina-Alexandra Olariu Nolan, Ioan-
Alexandru Olariu și Maria Ioana Darie (fostă Cirdei) în Dosarul nr.9.062/2/2011* al Curții de
Apel București — Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și care constituie obiectul
Dosarului nr.1.230D/2014 al Curții Constituționale.
2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
La dosar, părțile Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Comisia Națională
pentru Compensarea Imobilelor au transmis note scrise cu privire la excepția de
neconstituționalitate, solicitând respingerea acesteia ca neîntemeiată.
3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului
Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de
neconstituționalitate. Precizează că noua modalitate de despăgubire, în care compensația
este doar parțială, nu conduce la o privare nelegitimă de proprietate. Arată că art.50 lit.b)
din Legea nr.165/2013 conferă eficiență celor statuate de Curtea Europeană a Drepturilor
Omului în Hotărârea-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza Maria Atanasiu și alții
împotriva României. În ce privește art.3 pct.7 din Legea nr.165/2013, observă că acesta
conține definiții care nu au legătură cu soluționarea cauzei, motiv pentru care pune concluzii
de respingere ca inadmisibilă a excepției de neconstituționalitate a acestor prevederi de
lege. Arată, totodată, că diferența de tratament juridic în ceea ce privește acordarea
despăgubirilor nu reprezintă o discriminare, stabilirea modalității prin care aceasta se
realizează fiind opțiunea legiuitorului.
 CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
4. Prin Decizia civilă nr.7.815 din 23 octombrie 2014, pronunțată în Dosarul
nr.9.062/2/2011*, Curtea de Apel București — Secția a VIII-a contencios administrativ
și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a
prevederilor art.1 alin.(2) și (3) raportate la cele ale art.3 pct.7, art.4 teza a doua, art.16,
art.21 alin.(6) și (7), art.24 alin.(2), (3) și (4) și art.50 lit.b) din Legea nr.165/2013 privind
măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a
imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România,
excepție ridicată de Cosmina-Alexandra Olariu Nolan, Ioan-Alexandru Olariu și Maria Ioana
Darie (fostă Cirdei) într-o cauză având ca obiect soluționarea unui recurs promovat de
Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor împotriva unei sentințe civile prin care
recurenta-pârâtă a fost obligată să procedeze, într-un anumit termen, la analiza raportului
de evaluare a unui teren solicitat în baza Legii nr.10/2001 și să emită în favoarea
reclamanților decizia reprezentând titlul de despăgubire pentru acesta, în condițiile Legii
nr.247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri
adiacente.
5. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin, în esență, că
este încălcat principiul neretroactivității legii civile în cazul aplicării dispozițiilor Legii
nr.165/2013 asupra cauzelor aflate pe rolul instanțelor de judecată la data apariției acestui
act normativ. În opinia acestora, noile dispoziții de lege afectează și dreptul de proprietate
privată, întrucât, prin aplicarea art.1 alin.(3), art.3 pct.7 și art.21 alin.(6) din Legea
nr.165/2013, singura măsură reparatorie pe care o pot obține cesionarii de drepturi este
compensarea prin puncte și plafonarea acordării de despăgubiri la valoarea proprietăților
imobiliare stabilite la nivelul grilei notariale corespunzătoare anului 2013, în limita a 15% din
valoarea astfel calculată a bunului, pentru restul de 85% statul rămânând proprietar printr-o
nouă preluare abuzivă. Inechitatea creată este evidentă prin comparație cu modalitatea
prevăzută de legile anterioare pentru acordarea despăgubirilor în situații similare, respectiv
cuantumul integral, neplafonat, calculat la valoarea de piață a imobilului. Mai mult, legea
nouă nu prevede nicio posibilitate de indexare a valorii imobilului în conformitate cu
fluctuația prețurilor pieței imobiliare, iar pentru valorificarea dreptului de proprietate, titularii
punctelor trebuie să participe la licitațiile de scoatere la vânzare a unor bunuri aflate în
domeniul public sau privat al statului, cu toate că Regulamentul de organizare a acestor
licitații se va adopta abia după data de 1 iulie 2015. Discriminarea creată are la bază un
element pur aleatoriu, și anume celeritatea procedurilor administrative și/sau judiciare
derulate în fiecare caz de reparație, consecința constând în tratamentul juridic diferit, înainte
și după apariția Legii nr.165/2013, aplicat aceleiași categorii de persoane. De asemenea,
dispozițiile art.4, art.16 și ale art.21 alin.(6) și (7) din legea menționată operează o altă
discriminare și afectează dreptul de proprietate al persoanelor cărora deja le-a fost întocmit
raportul de evaluare, în mod legal, sub imperiul legii aplicabile la momentul efectuării lui și
care ar trebui să se supună unei noi evaluări, prin aplicarea grilei notariale, fără ca Legea
nr.165/2013 să indice în mod expres prerogativa sau obligația reevaluării în atare situații.
Autorii excepției invocă jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului care include în
sfera noțiunii de „bun” și „interesul patrimonial” reprezentat de deciziile administrative
necontestate prin care li se recunoaște părților interesate dreptul la o despăgubire, chiar
fără a-i stabili suma, dacă acest drept este suficient de bine stabilit în dreptul intern, cert,
nerevocabil și exigibil (hotărârile din 19 octombrie 2006, 9 decembrie 2008 și 8 iunie 2010 și
cauzele Matache și alții împotriva României, Viașu împotriva României și, respectiv, Matieș
împotriva României). Totodată, susțin că respectarea justului echilibru, impus de art.1 din
Primul Protocol la Convenție, presupune acordarea de despăgubiri în mod integral, la
valoarea de piață a imobilului.
6. Curtea de Apel București — Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal
apreciază că doar excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.24 alin.(2) și (4) din
Legea nr.165/2013 este întemeiată, având în vedere că vechile dispoziții legale care
reglementau condițiile de emitere a titlului de despăgubire la data încheierii convențiilor de
cesiune a drepturilor rezultate din procedura de restituire a imobilelor preluate abuziv, la
data formulării acțiunii în justiție și soluționării cauzei în fond, nu făceau distincțiile prevăzute
de art.24 alin.(2) și (4) din Legea nr.165/2013, cu repercusiuni asupra punctajului acordat
prin decizia de compensare. S-ar modifica, așadar, cu titlu retroactiv, însuși conținutul
dreptului subiectiv cedat, ceea ce ar modifica efectele juridice ale unor contracte încheiate
sub imperiul legii vechi, contravenind prevederilor art.15 alin.(2) din Constituție.
7. Potrivit prevederilor art.30 alin.(1) din Legea nr.47/1992, actul de sesizare a fost
comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului
Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
8. Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale.
9. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat
punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,
examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosarul cauzei, concluziile procurorului,
dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr.47/1992,
reține următoarele:
10. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor
art.146 lit.d) din Constituție, precum și ale art.1 alin.(2), ale art.2, 3, 10 și 29 din Legea
nr.47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
11. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit actului de sesizare,
prevederile art.1 alin.(2) și (3) raportat la art.3 pct.7, art.4 teza a doua, art.16, art.21 alin.(6)
și (7), art.24 alin.(2), (3) și (4) și art.50 lit.b) din Legea nr.165/2013 privind măsurile pentru
finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în
mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr.278 din 17 mai 2013, cu modificările și completările ulterioare. Din
motivarea scrisă a excepției, rezultă însă că, în realitate, obiect al excepției îl reprezintă
prevederile art.4 teza a doua raportate la art.1 alin.(2) și (3), art.3 pct.7, art.16, art.21 alin.(6)
și (7), art.24 alin.(2)—(4) și art.50 lit.b) din Legea nr.165/2013. În privința dispozițiilor art.1
alin.(2) din Legea nr.165/2013, Curtea constată că acestea sunt criticate în redactarea
anterioară modificării acestora prin art.I pct.1 din Legea nr.368/2013 pentru modificarea și
completarea Legii nr.165/2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.819
din 21 decembrie 2013. Textele de lege criticate au următorul cuprins:
— Art.1 alin.(2) și (3): „(2) În situația în care restituirea în natură a imobilelor preluate în
mod abuziv în perioada regimului comunist nu mai este posibilă, singura măsură reparatorie
în echivalent care se acordă este compensarea prin puncte, prevăzută în cap. III.
(3) În situația în care titularul a înstrăinat drepturile care i se cuvin potrivit legilor de
restituire a proprietății, singura măsură reparatorie care se acordă este compensarea prin
puncte potrivit art.24 alin.(2), (3) și (4).”;
— Art.3 pct.7: „În înțelesul prezentei legi, expresiile și termenii de mai jos au următoarele
semnificații: (…)
7. grila notarială — ghidurile privind valorile orientative ale proprietăților imobiliare
utilizate de camerele notarilor publici, actualizate în condițiile impuse de art.77 1 alin.(5) din
Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare.”;
— Art.4 teza a doua: „Dispozițiile prezentei legi se aplică (…) cauzelor în materia
restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor (…) la data intrării în vigoare a
prezentei legi.”;
— Art.16: „Cererile de restituire care nu pot fi soluționate prin restituire în natură la
nivelul entităților învestite de lege se soluționează prin acordarea de măsuri compensatorii
sub formă de puncte, care se determină potrivit art.21 alin.(6) și (7).”;
— Art.21 alin.(6) și (7): „(6) Evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin
aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a prezentei legi de către
Secretariatul Comisiei Naționale și se exprimă în puncte. Un punct are valoarea de un leu.
(7) Numărul de puncte se stabilește după scăderea valorii actualizate a despăgubirilor
încasate pentru imobilul evaluat conform alin.(6).”;
— Art.24 alin.(2)—(4): „(2) În dosarele în care se acordă măsuri compensatorii altor
persoane decât titularul dreptului de proprietate, fost proprietar sau moștenitorii legali ori
testamentari ai acestuia, se acordă un număr de puncte egal cu suma dintre prețul plătit
fostului proprietar sau moștenitorilor legali ori testamentari ai acestuia pentru
tranzacționarea dreptului de proprietate și un procent de 15% din diferența până la valoarea
imobilului stabilită conform art.21 alin.(6).
(3) Numărul de puncte acordat în condițiile alin.(2) nu poate reprezenta o valoare mai
mare decât cea stabilită potrivit art.21 alin.(6) și (7).
(4) În cazul în care din documentele depuse la dosarul de restituire nu rezultă prețul
plătit fostului proprietar sau moștenitorilor legali ori testamentari ai acestuia pentru
tranzacționarea dreptului de proprietate, punctele vor reprezenta echivalentul a 15% din
valoarea stabilită conform art.21 alin.(6).”;
— Art.50 lit.b): „La data intrării în vigoare a prezentei legi: […]
b) orice dispoziție referitoare la evaluarea imobilelor potrivit standardelor internaționale
de evaluare și la măsura reparatorie a compensării cu alte bunuri sau servicii oferite în
echivalent, prevăzute în Legea nr.10/2001, republicată, cu modificările și completările
ulterioare, se abrogă.”
12. În opinia autorilor excepției, textele de lege criticate contravin prevederilor din
Constituție cuprinse la art.15 alin.(2) care instituie principiul neretroactivității legii, art.16 alin.
(1) privind egalitatea în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări,
art.21 care garantează dreptul la un proces echitabil, soluționat într-un termen rezonabil și
art.44 privitor la dreptul de proprietate privată. Totodată, prin raportare la dispozițiile art.20
din Constituție referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului, se invocă
prevederile art.6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților
fundamentale care statuează cu privire la dreptul la un proces echitabil, soluționat într-un
termen rezonabil și art.14 din aceeași convenție, referitor la interzicerea discriminării. De
asemenea, sunt indicate și prevederile art.1 din Primul Protocol adițional la Convenția
menționată privind protecția proprietății și de art.1 din Protocolul nr.12 la Convenție referitor
la interzicerea generală a discriminării.
13. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că aceasta a fost
ridicată într-un recurs promovat de Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor
împotriva sentinței judecătorești prin care a fost admisă, în parte, acțiunea reclamanților,
instanța de judecată obligând pârâta-recurentă să analizeze raportul de evaluare deja
întocmit și să emită titlul de despăgubire aferent respectivului dosar de despăgubire. Prin
decizia care constituie și actul de sesizare a Curții Constituționale, sentința atacată a fost
modificată în sensul obligării Comisiei la verificarea existenței dreptului persoanelor care se
consideră îndreptățite la măsuri reparatorii, la evaluarea despăgubirilor cuvenite — dacă se
va face dovada dreptului — și la emiterea deciziei de compensare.
14. Analizând situația specifică litigiului, Curtea observă că în cauză a fost întocmit
raportul de evaluare sub imperiul legislației anterioare în materie (Legea nr.247/2005), însă
procedura administrativă de soluționare a dosarului de despăgubire de către Comisia
Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor nu a fost finalizată în temeiul aceleiași legi.
Refuzul nejustificat de soluționare a dosarului a constituit motivul acțiunii judecătorești,
instanța legal învestită pronunțând o hotărâre nedefinitivă prin care obliga pârâta Comisia
Centrală la analiza raportului de evaluare, iar nu la aprobarea lui, așa cum au solicitat
reclamanții, autori ai excepției de neconstituționalitate.
15. Cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.4 teza a doua
raportate la cele ale art.1 alin.(2), Curtea observă că autorii acesteia critică soluția
legislativă prevăzută inițial de către textul de lege menționat, potrivit căreia compensarea
prin puncte este singura măsură reparatorie în echivalent care se acordă pentru situația în
care restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist
nu mai este posibilă. La data invocării excepției, dispozițiile art.1 alin.(2) din Legea
nr.165/2013 erau modificate prin art.1 pct.1 din Legea nr.368/2013, stabilind că, pe lângă
compensarea prin puncte, este posibilă compensarea prin bunuri oferite în echivalent de
entitatea învestită cu soluționarea cererii formulate în baza Legii nr.10/2001 privind regimul
juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945—22 decembrie
1989. În speță nu este, însă, incident textul de lege menționat, întrucât, astfel cum rezultă
din dosarul cauzei, reiese că acestea nu au fost aplicate în litigiu în forma supusă controlului
de constituționalitate și, deci, nu au produs efecte juridice. Prin urmare, în condițiile art.29
alin.(1) din Legea nr.47/1992, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art.4 teza a
doua raportate la cele ale art.1 alin.(2), în forma inițială, din Legea nr.165/2013 urmează să
fie respinsă ca inadmisibilă.
16. În ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.4 teza a doua
raportate la cele ale art.1 alin.(3) și art.24 alin.(2)—(4) din Legea nr.165/2013, Curtea s-a
mai pronunțat, din perspectiva unor critici similare celor formulate în cauza de față,
respingând-o, ca neîntemeiată, prin Decizia nr.197 din 3 aprilie 2014, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr.448 din 19 iunie 2014. Cu acel prilej, Curtea a reținut că
persoanele îndreptățite la măsuri reparatorii în temeiul legislației reparatorii anterioare, pe
de o parte, și persoanele care au dobândit în temeiul unor contracte cu titlu oneros
drepturile cuvenite potrivit legilor de restituire a proprietății, pe de altă parte, se încadrează
în aceeași categorie a persoanelor îndreptățite la obținerea măsurilor reparatorii prevăzute
de Legea nr.165/2013, dar acordarea unor măsuri reparatorii diferite, în funcție de
beneficiarii acestora, nu constituie o discriminare, întrucât, în sensul jurisprudenței Curții
Constituționale, nu orice diferență de tratament semnifică, în mod automat, încălcarea
dispozițiilor art.16 alin.(1) din Constituție sau a celor convenționale referitoare la interzicerea
discriminării. În acest context, Curtea a reținut că opțiunea legiuitorului de a exclude de la
măsura reparatorie a restituirii în natură, precum și de la cea a compensării integrale prin
puncte, a persoanelor în patrimoniul cărora a fost transmis, prin intermediul unor contracte
cu titlu oneros, dreptul de a obține măsurile reparatorii, apare ca fiind justificată în mod
obiectiv și rezonabil, întrucât măsurile de preluare abuzivă nu s-au răsfrânt, direct sau
indirect, asupra acestora din urmă.
17. Mai mult, având în vedere că legiuitorul a acordat cesionarilor dreptului la
despăgubire un număr de puncte egal cu suma dintre prețul plătit pentru tranzacționarea
dreptului de proprietate și un procent de 15% din diferența până la valoarea imobilului,
Curtea a reținut că măsura legislativă criticată păstrează un raport rezonabil de
proporționalitate între scopul urmărit — despăgubirea integrală doar a titularilor originari ai
măsurilor reparatorii sau a moștenitorilor acestora — și mijloacele folosite, cesionarul
urmând a obține atât prețul plătit fostului proprietar sau moștenitorilor legali ori testamentari
ai acestuia, cât și un procent de 15% din diferența până la valoarea imobilului.
18. Totodată, Curtea a apreciat ca fiind neîntemeiate criticile referitoare la încălcarea
dreptului de proprietate al cesionarului. Ținând cont de jurisprudența relevantă a Curții
Europene a Drepturilor Omului, Curtea Constituțională a constatat că împrejurarea că
legiuitorul român a stabilit că singura măsură reparatorie care se poate acorda altor
persoane decât titularul dreptului de proprietate, fost proprietar sau moștenitorii legali ori
testamentari ai acestuia, este compensarea prin puncte, precum și faptul că a plafonat
despăgubirile acordate în situația în care titularul a înstrăinat drepturile care i se cuvin
potrivit legilor de restituire a proprietății, nu echivalează cu o expropriere, această
reglementare încadrându-se în sfera măsurilor cu caracter general sugerate chiar de Curtea
Europeană a Drepturilor Omului a fi adoptate de statul român. Mai mult, în acest caz,
legiuitorul a acordat cesionarilor dreptului la despăgubire un număr de puncte egal cu suma
dintre prețul plătit pentru tranzacționarea dreptului de proprietate și un procent de 15% din
diferența până la valoarea imobilului.
19. Referitor la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.4 teza a doua raportate
la art.3 pct.7 din Legea nr.165/2013 care cuprinde definiția grilei notariale, Curtea constată
că este inadmisibilă, urmând să fie respinsă ca atare, fiind lipsită de legătură cu cauza. În
același sens s-a pronunțat Curtea și prin Decizia nr.20 din 21 ianuarie 2015, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.143 din 26 februarie 2015, observând că textul de
lege criticat definește grilele notariale ca fiind ghidurile privind valorile orientative ale
proprietăților imobiliare utilizate de camerele notarilor publici, actualizate în condițiile impuse
de art.771 alin.(5) din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările
ulterioare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.927 din 23 decembrie
2003. Cu acel prilej, Curtea a constatat că, deși această noțiune este des utilizată în
cuprinsul Legii nr.165/2013, în special prin raportarea la art.21 alin.(6) din lege, de
asemenea criticat, totuși, nu poate fi evidențiată relevanța în soluționarea cauzei a criticii
unei definiții legale.
20. În privința dispozițiilor art.4 teza a doua raportate la cele ale art.16, art.21 alin.
(6) și art.50 lit.b) din Legea nr.165/2013, care vizează modalitatea de soluționare prin
acordarea de măsuri compensatorii sub formă de puncte a cererilor de restituire care
nu pot fi soluționate prin restituire în natură, aplicarea grilei notariale la calcularea
contravalorii bunurilor imobile revendicate, respectiv abrogarea, de la data intrării în
vigoare a legii, a oricăror dispoziții referitoare la evaluarea imobilelor potrivit
standardelor internaționale de evaluare, Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepția
de neconstituționalitate. Astfel, prin mai multe decizii, ca, de exemplu, Decizia nr.269
din 7 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.513 din 19 iulie
2014, sau Decizia nr.20 din 21 ianuarie 2015, mai sus citată, Curtea a reținut, în
esență, că textele menționate reprezintă modalitatea prin care legiuitorul a înțeles să
transpună în legislația națională exigențele impuse de Curtea Europeană a Drepturilor
Omului, așa cum rezultă din expunerea de motive a Legii nr.165/2013. În plus, Curtea
Constituțională a observat că este aplicabil principiul tempus regit actum, fiind firesc
ca modalitatea de calcul al despăgubirilor să se supună regulilor în vigoare la data
acordării lor prin decizie a autorității abilitate.
21. În ceea ce privește dispozițiile art.21 alin.(7) din Legea nr.165/2013, potrivit cărora
„Numărul de puncte se stabilește după scăderea valorii actualizate a despăgubirilor
încasate pentru imobilul evaluat conform alin.(6)”, Curtea observă că acestea sunt criticate,
la fel ca și art.21 alin.(6) din aceeași lege, din perspectiva încălcării principiului egalității,
considerându-se că, odată efectuat un raport de evaluare sub imperiul legii vechi, aceste
dispoziții nu pot constitui temei pentru înlăturarea vechilor rapoarte de evaluare și
efectuarea unei reevaluări conform grilei notariale și compensarea prin puncte.
22. Curtea constată că aceste critici nu pot fi reținute, având în vedere că aplicarea
regulii tempus regit actum asupra situațiilor juridice în curs de constituire – așa cum
se prezintă un dosar de despăgubire al cărui raport de evaluare nu a fost aprobat de
către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor până la intrarea în vigoare a
Legii nr.165/2013 — nu poate fi considerată ca factor generator al unei discriminări
între diferite persoane destinatare ale unor acte normative distincte dacă, prin jocul
unor prevederi legale, acestea pot ajunge în situații care, apreciate subiectiv prin
prisma propriilor lor interese, apar ca defavorabile (a se vedea în același sens Decizia
nr.44 din 24 aprilie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.345
din 17 decembrie 1996).
23. În plus, Curtea reține că dispozițiile art.21 alin.(7) din Legea nr.165/2013 nu fac
altceva decât să consacre o regulă logică de calcul al despăgubirilor cuvenite sub formă de
puncte, în sensul că, la stabilirea numărului de puncte, se va ține cont de despăgubirile
anterior încasate pentru imobilul în cauză. Astfel, dacă persoana îndreptățită a încasat, în
trecut, în contul aceluiași imobil, anumite despăgubiri, atunci valoarea actualizată a acestora
se va scădea din valoarea imobilului evaluat potrivit textului de lege criticat. Această regulă
consacră o modalitate echitabilă de despăgubire, din moment ce se raportează la valoarea
actualizată a despăgubirilor deja încasate, dar și la sistemul grilei notariale, aplicabil tuturor
persoanelor destinatare ale Legii nr.165/2013, și evită, în același timp, îmbogățirea fără
justă cauză atât a destinatarului normei, pe de o parte, cât și a statului, pe de altă parte.
24. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.146 lit.d) și al art.147 alin.
(4) din Constituție, precum și al art.1—3, al art.11 alin.(1) lit.A.d) și al art.29 din Legea
nr.47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1. Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.4
teza a doua raportate la cele ale art.1 alin.(2), în forma anterioară modificării prin Legea
nr.368/2013 pentru modificarea și completarea Legii nr.165/2013, și ale art.3 pct.7 din
Legea nr.165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau
prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în
România, excepție ridicată de Cosmina-Alexandra Olariu Nolan, Ioan-Alexandru Olariu și
Maria Ioana Darie (fostă Cirdei) în Dosarul nr.9.062/2/2011* al Curții de Apel București —
Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
 2. Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de aceiași
autori în același dosar al aceleiași instanțe și constată că dispozițiile art.4 teza a doua
raportate la cele ale art.1 alin.(3), art.16, art.21 alin.(6) și (7), art.24 alin.(2)—(4) și ale art.50
lit.b) din Legea nr.165/2013 sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Curții de Apel București — Secția a VIII-a contencios
administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 30 aprilie 2015.