Sunteți pe pagina 1din 10

13-Nov-23

Diagnosticul de laborator al
enterovirozelor și supravegherea
circulației virusurilor
poliomielitei.

Diagnosticul de laborator al
rabiei.

Obiective

• Cunoașterea etapelor de diagnostic etiologic al infecțiilor


cu enterovirusuri
• Cunoașterea metodelor de diagnostic direct și indicații
pentru diagnosticul indirect al rabiei

1
13-Nov-23

Enterovirusuri

• Familia Picornaviridae
• Virusuri nude, capsidă cu
simetrie icosaedrică
• cu genom ARN
monocatenar de sens
pozitiv

Enterovirusuri
• Clasificate din punct de vedere al:
• patogenității: poliovirusuri (tipurile 1, 2 și 3), Coxsackie
A și B, echovirusuri, enterovirusuri umane 68-71
• analizei genetice: patru grupe A (12), B (36), C (11), D (2)

• Transmitere pe cale digestivă


• Diseminare hematogenă și afectarea organelor țintă

2
13-Nov-23

Infecția cu enterovirusuri

Enterovirusuri:
Organe țintă:
Polio
Poarta de intrare SNC
Echo Diseminare
Meninge
Coxsackie sangvină
Digestivă Miocard
Alte
Piele și mucoase
enterovirusuri

Diagnosticul de laborator al infecțiilor cu


enterovirusuri

• Scopul diagnosticului
• Urmărește diferențierea dintre infecțiile cu poliovirusuri și
enterovirusuri non-polio.
• În cazul infecțiilor cu poliovirusuri, să facă diferența între
tulpinile sălbatice și cea vaccinală

3
13-Nov-23

Diagnosticul de laborator al infecțiilor cu


enterovirusuri
• Indicații:
- Meningită acută
- Infecție neonatală sau materno-fetală
- Sindromul gură-mână-picior
- Leziuni cutanate atipice, în special la pacienții
imunocompromiși
- Conjunctivită hemoragică
- Miocardita/pericardită acută

EVOLUȚIA INFECȚIEI CU POLIOVIRUSURI


Zile de la ingestia virusului

Febră Afectare SNC

1-2% Forme cu paralizie


Procent
de 4-8% Forme febrile
persoane
infectate 90-95% Forme asimptomatice

Sânge
Faringe
Virus Scaun Eliminare până la 3-4 luni
SNC (în formele cu paralizie)
Anticorpi Persistă toată viața
neutralizanți
Zile de la ingestia virusului

4
13-Nov-23

Diagnostic direct
• Produse patologice
- exsudat faringian și materii fecale (toate enterovirusurile)
- lichid cefalorahidian (meningite)
- probe din leziunile cutanate sau mucoase (vezicule sau
ulcerații), probe de biopsie,
- sânge, lichid amniotic, exsudat conjunctivale, secreții
respiratorii, urină (la nou-născuți),
- lichid pericardic

Diagnostic direct
• RT-PCR = metoda de referință
- Identificare - secvențe genomice conservate
- tipare - Secvența genei proteinei VP1 a capsidei
Depistarea unui enterovirus identifică cauza infecției în cazul
în care ARN-ul este detectat în LCR sau în alte lichide sau
probe din leziuni (vezicule).
În absența unui context clinic evocator, detectarea izolată a
unui enterovirus dintr-o probă faringiană sau de scaun are o
semnificație mai limitată, deoarece acestea sunt porțile de
intrare și de eliminare a virusului.

5
13-Nov-23

Diagnostic direct
• Izolare – culturi de celule
• pentru cele trei poliovirusuri, unele coxsackievirusuri A (dar nu
toate), cele șase coxsackievirusuri B și cele aproximativ treizeci
de echovirusuri.
• efec citopatic, care este același pentru toate enterovirusurile: o
mare incluziune citoplasmatică eozinofilă, ce împinge și
aplatizează nucleul la marginea celulei.
• tiparea poliovirusului prin reacții de neutralizare - diferențierea
între tulpinile sălbatice și tulpinile vaccinale cu ajutorul
anticorpilor monoclonali
• trebuie să fie raportate autorităților sanitare, diagnosticul
trebuie confirmat și tulpina trebuie caracterizată de un centru
de referință.

Diagnostic indirect
• Detectarea anticorpilor anti-poliovirus
- pe două probe de ser
- prin neutralizare
• Indicație - Suspiciune de poliomielită la pacient și în comunitate
• Interes epidemiologic
• Serodiagnosticul infecțiilor cu enterovirusuri non-polio - beneficiu
foarte limitat (multe serotipuri)
• Serodiagnosticul necesită izolarea prealabilă a virusului de la
pacient.

6
13-Nov-23

Eradicarea poliovirusurilor

• Serotipurile 2 și 3 au fost eliminate din circulație.


• Supravegherea circulației poliovirusului tip 1 este
indispensabilă eforturilor de eradicare.

Virusul rabic

• Familia Rhabdoviridae
• Genul Lyssavirus
• Virus cu genom ARN
monocatenar cu polaritate
negativă, învelit
(glicoproteina G), capsidă
tubulară, în formă de glonț
sau de obuz

7
13-Nov-23

Diagnostic de laborator
Diagnostic direct:
• Virusul se poate evidenția la bolnav în celulele din frotiuri
conjunctivale sau nazale sau în probele de biopsie cutanată.
• Diagnostic rapid:
- RT-PCR;
- imunocitodiagnosticul :
- imunofluorescență (IF) – antigenele virusului rabic
- imunoperoxidază (IP) - Corpii Babes-Negri
(incluziuni intracitoplasmatice)
• De asemenea, virusul poate fi testat în salivă, în lichidul
cefalorahidian, în urină sau în probe de biopsie cerebrală(de la
cadavru).

8
13-Nov-23

Corpi Babeș-Negri

Diagnostic de laborator
• Privitor la animalul sursă
- În cazul în care prezintă semne neurologice de encefalomielită,
ar trebui să fie considerat infectat, sacrificat și trimis la un
laborator specializat.
- diagnostic direct rapid
- detectarea virusului în creier prin imunocitodiagnostic (IF sau IP) - Corpii
Babes-Negri în celulele cornului lui Ammon
- RT-PCR
- În cazul în care animalul de companie mușcat este aparent
sănătos, acesta ar trebui să fie examinat de un medic veterinar
în fiecare săptămână, timp de 3 săptămâni, în căutarea
semnelor clinice de rabie.

9
13-Nov-23

Diagnostic de laborator
Diagnostic serologic
- nu este utilă din cauza evoluției rapide și fatale a bolii
- poate demonstra eficacitatea vaccinării

10

S-ar putea să vă placă și