Profesor coordonator: Lector. Univ. Dr.

Ștefănescu Valeriu Masterand : Dănilă Elena

TEMA 7

Etică și deontologie profesională în utilizarea TIC

"Integritatea fără cunoştinţe este slabă şi inutilă, şi cunoştinţele fără integritate sunt periculoase."
(Samuel Johnson)

Introducere

Informația este astăzi izvor esențial în evoluția societății noastre moderne, care s-a dezvoltat
la nivel politic, economic și social. Energia și polivalența noii societăți, care se axează pe o varietate
și un conținut ridicat de informații, adaptate cu ajutorul tehnologiilor informaționale și ale
comunicațiilor, au ghidat către societatea informațională.

Progresul uimitor al tehnologiei informației din ultima perioadă a avut un impact consternant
asupra societății, dar și a economiei la nivel global, aducând modificări fundamentale în procesele de
producție și de distribuție, în ceea ce privește clauzele comerciale, gradul ocupării forței de muncă,
dar și în viața cotidiană.

Din primii ani ai noului mileniu, economia mondială era într-un fenomen de tranzit, ce
implica trecerea la un nou pachet de norme și reguli, de la societatea predominant industrială la
societatea informațională; aceasta a pus bazele noii economii.

Societatea informațională reprezintă un element suport pentru societatea cunoașterii. Putem

vorbi chiar despre un sistem social în interiorul căruia informația se răspândește cu rapiditate pe
distanțe foarte mari cu ajutorul rețelelor media – cu referire directă la internet – mobilizând într-o
manieră particulară coagularea anumitor comunități care au identitatea structurată informațional,
raportată într-o manieră deosebită atât în timp cât și în spațiu. Efectiv, modul cum informația circulă
pe internet cu o viteză extraordinară face ca relațiile comunităților de internauți cu timpul și cu
spațiul să fie particulare, nemaiîntâlnite pe parcursul istoriei predigitale a umanității.

Delimitare conceptuală
Etica (din greacă ἦθος ēthos = datină, obicei) este una din principalele ramuri ale filosofiei,
ea se ocupă cu cercetarea problemelor de ordin moral, încercând să livreze răspunsuri la întrebări
precum: ce este binele/răul? cum trebuie să ne comportăm?

• Deontologie = substantiv la genul feminin:

Totalitatea normelor de conduită și obligațiilor etice ale unei profesiuni (mai ales a celei medicale).

Deontologie medicală = totalitatea regulilor și uzanțelor care reglementează relațiile dintre medici
sau dintre aceștia și bolnavii lor; etică medicală.
1
Profesor coordonator: Lector. Univ. Dr. Ștefănescu Valeriu Masterand : Dănilă Elena

Teorie a datoriei, a obligațiilor morale.

Codul de etică propus reprezintă un set de principii care urmează să fie onorate de către
cadrele didactice şi personalul auxiliar din unitatea noastră.

Codul aderă la convingerea fundamentală că elevul este motivul cel mai important pentru
existenţa profesiei. Acest cod constă din principii, angajamente şi responsabilităţi. În acest
document, au fost specificate principiile de comportament etic necesare pentru a menţine standardele
de integritate, conducere şi profesionalism în rândul profesorilor, personalului auxiliar şi
administrativ. După elaborare, acesta trebuie comunicat tuturor părţilor interesate atât din interiorul
cât şi din afara unităţii. Etica şi responsabilitatea educaţională necesită un angajament zilnic şi total
din partea şcolii (directori, profesori, personal auxiliar si nedidactic, elevi şi părinţi). Părinţii elevilor
sau tutorii lor legali sunt chemaţi să se implice în activităţile organizate de şcoală, să facă propuneri
pentru îmbunătăţirea calităţii educaţiei copiilor lor, să ia la cunoştinţă şi să respecte prevederile
contractului de parteneriat cu şcoala. Promovarea valorilor etice se face prin lucru în echipă şi prin
iniţiativă, iar rezultatele apar prin creşterea reputaţiei şi a imaginii şcolii.

Ce vizează codul de etică

Responsabilitate, onestitate și respect

O educaţie publică de calitate, piatră de temelie a societăţii democratice, are rolul de a
asigura şanse egale pentru toţi copiii şi tinerii şi este fundamentală pentru dezvoltarea economică,
socială şi culturală.. Acest cod de etică vizează:
1. aspecte concrete legate de respectarea legilor şi regulamentelor;
2. responsabilitatea;
3. condiţiile de muncă echitabile;
4. conflictele de interese;
5. confidenţialitatea;
6. preocupările;
7. reclamaţiile

2
Profesor coordonator: Lector. Univ. Dr. Ștefănescu Valeriu

Codul de Etică se referă la unele valori esenţiale legate de profesia de profesor, şi

anume:
integritatea, onestitatea, respectul, responsabilitatea
şi încrederea.
Profesorul trebuie să demonstreze INTEGRITATE prin:

 crearea şi menţinerea relaţiilor profesionale corespunzătoare

 exersarea acţiunilor de zi cu zi cu corectitudine, de la gânduri la fapte

Profesorul trebuie să demonstreze ONESTITATE prin:

 comportarea cu imparţialitate, încredere şi onestitate
 exprimarea stimei faţă de o altă persoană, acţionând şi discutând sincer şi corect
Profesorul trebuie să demonstreze RESPECT fiind:
 tolerant, atent şi înţelegător cu alte persoane, părerile şi valorile lor
 conştient de faptul că relaţia cu elevii şi părinţii acestora trebuie să fie bazată pe
respect reciproc, încredere şi dacă este necesar, pe confidenţialitate
Profesorul trebuie să demonstreze RESPONSABILITATE prin:
 oferirea priorităţii educaţiei şi instruirii elevilor
 angajarea în activităţi de dezvoltare profesională continuă şi de îmbunătăţire a
strategiilor de predare-învăţare
 colaborarea şi cooperarea cu colegii în interesul educării şi instruirii elevilor

Principiile eticii
 respectarea confidenţialităţii informaţiilor de către salariaţi faţă de şcoală și de către
şcoală faţă de elevi
 sensibilitatea faţă de conflictele de interese, detectarea şi dacă este posibil evitarea
lor, cît şi transparenţa în rezolvarea acestora
 respect faţă de regulile de drept
 conştiinţă profesională, profesionalism
 exercitarea profesiunii cu conştiinţă şi responsabilitate
 cultivarea competenţei profesionale
 limitarea deciziilor şi acţiunilor la competenţa profesională
 loialitate şi bună credinţă, a nu înşela, a-şi ţine cuvântul, a fi echitabil
 simţul responsabilităţii si asumarea propriei responsabilităţi
 respectarea drepturilor şi libertăţilor celorlalţi
 evitarea discriminărilor de orice fel
 respectarea fiinţei umane, a nu aduce prejudicii intenţionate celorlalţi, a respecta
personalitatea umană, cu necesităţile şi exprimările sale.

3
Profesor coordonator: Lector. Univ. Dr. Ștefănescu Valeriu

Apariția și dezvoltarea noilor tehnologii

Apariţia şi dezvoltarea noilor tehnologii, în care informaţia şi cunoaşterea joacă un

rol crucial, trecerea de la societatea modernă şi economia industrială la societatea
postmodernă, informaţională şi economia postindustrială au declanşat creşterea proceselor
dialectice la nivel global, la redefinirea spaţiului şi timpului prin comprimarea lor, la
intensificarea relaţiilor sociale la nivel mondial, intensificare ce leagă localităţi îndepărtate
într-un asemenea mod încît evenimente locale sunt modelate de evenimente ce se petrec la
mare distanţă şi viceversa, la mişcarea liberă a capitalului însoţită de dominaţia crescîndă a
pieţelor financiare globale şi a corporaţiilor multinaţionale asupra economiilor naţionale, la
apariţia „satului global”.

J. Baudrillard, D. Harvey, M. Castells, Z. Bauman, D. Bell, D. Kellner şi alţi savanţi

notorii, alătură globalizarea societăţii postindustriale, tehno-societăţii în care tehnologia,
cunoaşterea şi informaţia sunt principiile organizate centrale care determină tendinţele
dezvoltării societăţii acestui început de mileniu. În această ordine de idei, filozoful francez J.
Baudrillard susţine că în mişcarea către postmodernitate, umanitatea a depăşit concepţiile
moderne şi această aventură postmodernă e marcată de o implozie a tehnologiei care
generează o nouă specie postumană.

Fiind îngrijoraţi de impactul tehnicii asupra destinelor umanităţii din ultimele decenii,
în Occident a apărut o preocupare majoră pentru a găsi mecanisme noi a unei întemeieri
morale a individului uman şi a societăţii începutului de mileniu în care tehnica şi noile
tehnologii informaţionale joacă un rol primordial. Foarte mulţi filozofi încearcă să găsească
soluţii noi la o etica tradiţională lansată cu câteva secole în urmă de modernitate pe motiv că
etica clasică (antropocentrică) se referă numai la interacţiunile dintre indivizi ca membri ai
colectivităţii umane pornind de la discursul „ceea ce este” (despre viaţa şi practica spirituală
morală a indivizilor şi colectivităţilor umane), ca pe acest fundal să schiţeze lumea ideală a
„ceea ce trebuie să fie”. În opinia eticianului român Gh. Dănişor, aceste soluţii au menirea să
înlăture sau măcar să corijeze, în mare măsură, principiile pe care s-a întemeiat modernitatea.

Spre exemplu, Z. Bauman în lucrarea Etica postmodernă, remarcă netemeinicia

radicalismului postmodern în domeniul eticii şi arată că adevărata atitudine este aceea de a
considera că noutatea perspectivei postmoderne asupra eticii constă nu în abandonarea
preocupărilor morale tipic moderne, ci în respingerea modurilor tipic moderne de a aborda
problemele morale (adică reacţia la preocupările morale prin reguli normative coercitive în
practica politică şi căutarea filozofică a absolutului, a universalului şi a fundamentului în
teorie).

4
Profesor coordonator: Lector. Univ. Dr. Ștefănescu Valeriu

Câteva afirmații referitor la cercetarea științifică

Plagierea este preluarea de către un autor a unor elemente din opera de creație
intelectuală a altui autor și prezentarea lor în spațiul public drept componente ale unei opere
proprii. Plagiatul este rezultatul acțiunii de a plagia și se referă la opera generată prin
preluarea ilegitimă, intenționată sau nu, din punct de vedere deontologic. Definiția este
concordantă cu cea din legea 206 din 20041 . Definiția de lucru pe care o adoptăm este pe
deplin consistentă cu formulări de referință în abordări din literatura internațională care
conceptualizează plagierea ca ”prezentare de informații, idei sau cuvinte” ale altui autor ca și
cum ar fi proprii2 . În formulare simplificată, dar corectă, plagiatul este furt intelectual3 .
Juridic se poate discuta de variații ale consecințelor publice ale furtului, însăși Legea
206/2004 specificând faptul că plagiatul constituie o abatere de la buna conduită în cercetare,
dacă nu întrunește cumva chiar condițiile unei infracțiuni. Din punct de vedere moral, însă,
indiferent de formă și consecințe, furtul este furt, iar consecințele sale pentru piața produselor
de cercetare științifică nu pot fi decât negative4 .

Autoplagiatul nu este plagiat, în sensul strict, adoptat prin definiția dată. Preluarea în
acest caz se face nu după opera unui alt autor, ci din lucrări proprii autorului în discuție, dar
fără specificarea faptului că opera actuală reproduce total sau parțial o operă mai veche a
aceluiași autor. Autoplagiatul este de inclus mai mult în seria practicilor de conduită
științifică inadecvată. Trebuie descurajat, însă, pentru că poate duce la recunoașteri
profesionale nefundamentate prin multiplicarea aceleiași lucrări ca fiind probă de nouă
producție intelectuală. Gravitatea autoplagiatului, dar și a plagiatului din operele altor autori,
trebuie estimată în corelație cu mai mulți factori asupra cărora vom reveni în secțiunea de
procedee. Preluarea unei părți dintr-un text semnat în calitate de coautor fără specificarea
clară a lucrării colective-sursă este însă plagiat, care apare ca uzurpare a unui bun colectiv în
interes personal.

5
Profesor coordonator: Lector. Univ. Dr. Ștefănescu Valeriu

BIBLIOGRAFIE

https://cnecsdti.research.gov.ro/wp-content/uploads/cne/2017/12/
Ghid_identificare_plagiat_final_site.pdf;

https://ctbratianusm.ro/CODUL%20DE%20ETICA.pdf;

https://dexonline.ro/definitie/deontologie;

https://ro.wikipedia.org/wiki/Etic%C4%83;

etic and deons tic.pdf

https://ctbratianusm.ro/CODUL%20DE%20ETICA.pdf