Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Capitolul 8
Capitolul 8
Capitolul 8
Cele mai vechi forme cunoscute ale asigurărilor de persoane sunt indemnizațiile de deces
și asigurarea de rentă viageră existente în zona Mării Mediterane în perioada antică.
Încă din antichitate, oamenii s-au preocupat de protejarea vieţii, a sănătăţii şi a bunurilor.
Cele mai vechi forme ale asigurărilor de viaţă sunt indemnizaţiile de deces, acordate în vederea
acoperirii cheltuielilor de înmormântare şi asigurările de rentă viageră. Ambele au apărut în
antichitate, fiind legate de asociaţii religioase.
Până la sfârşitul secolului XIX, cele două forme ale asigurărilor de viaţă au fost cele mai
practicate forme de asigurare. Tabelele de mortalitate şi introducerea calculelor actuariale au
revoluţionat în întregime practica asigurărilor de viaţă.
În momentul de față, în funcție de riscul asigurat, asigurările de persoane se împart în
asigurări de viață și asigurări de persoane - altele decât cele de viață.
Dacă în urmă producerii riscului asigurat, asiguratul a suferit o vătămare corporală sau a
contractat o maladie care i-a afectat capacitatea de muncă, el are dreptul la o indemnizație de
asigurare care să facă posibilă refacerea situaţiei sale financiare existente înaintea producerii
accidentului sau contractării bolii.
Asigurarea de viață este acea formă de asigurare prin care se asigură protecția financiară
a familiei sau a altor persoane în caz de deces al asiguratului. Riscul financiar legat de deces,
boală sau invaliditate este suportat de un grup de indivizi expuși aceluiaşi risc, care contribuie la
constituirea fondului de plată a sumelor asigurate.
Plecând de la ideea că viața nu poate fi evaluată, asigurările de viața nu urmăresc
acoperirea unei pagube.1 Dacă în cazul asigurării de daune indemnizația nu poate depăși valoarea
bunului asigurat în momentul producerii evenimentului, în cazul asigurărilor de viața noțiunea de
pagubă nu poate fi privită că un punct de referință. Asigurarea de viața are deci o natură
neindemnitară, ceea ce presupune că:
1. suma asigurată are caracter forfetar
La încheierea contractului părțile stabilesc suma ce se va plăti în caz de apariție a riscului
asigurat, fără a se ține cont de valoarea pagubei (art.2236 Noul Cod Civil: "Indemnizația este
datorată independent de sumele cuvenite … din asigurările sociale, din repararea prejudiciului de
cei răspunzători de producerea să, precum și sumele primite de la alți asigurători în temeiul altor
contracte de asigurare ").
2. suma asigurată nu are caracter de reparație a prejudiciului fiind doar obligația
asumată la încheierea contractului.
3. asigurătorul nu are dreptul de regres împotriva celor responsabili de producerea
evenimentului. Cadrul legal stabilește că asigurătorul este subrogat în drepturile asiguratului sau
ale beneficiarului asigurării contra celor responsabili de producerea pagubei, doar în cazul
asigurărilor de bunuri și de răspundere civilă.
Asigurările de viață clasice ce acopereau riscul decesului, au fost înlocuite treptat de
asigurările mixte de viață ce presupun economisiri, investiții, pensie, tratament medical etc.
Reguli speciale în materia asigurărilor de persoane
Contractul de asigurare fiind unul de adeziune, toate societățile de asigurare elaborează,
1
A se vedea A.E. Pătrașcu, The Notion of Partible Inheritance and its Judicial Characters în Revista de Știinte
Politice nr.28/2010, Ed. Universitaria, p.91-96
potrivit Legii nr. 32/2000 privind societățile de asigurare, propriile condiții de asigurare. Prin
semnarea ăcontractului, asiguratul accepta și condițiile generale ale contractului elaborat de
asigurător.
Pe lângă regulile generale ce guvernează un contract de asigurare, Noul Cod Civil
prevede și următoarele reguli speciale în privința beneficiarului asigurării:
a. în asigurararea de persoane asigurătorul se obligă ca la producerea riscului asigurat să
plătească suma asigurată persoanei asigurate sau beneficiarului desemnat;
b. desemnarea beneficiarului se face la încheierea contractului, în timpul derulării sau prin
testament;
c. dacă nu s-a desemnat un beneficiar, suma se plătește moștenitorilor;
d. înlocuirea beneficiarului se poate face oricând în timpul derulării contractului;
e. când sunt mai mulți beneficiari, aceștia au drepturi egale dacă asiguratul nu a dispus altfel
(art.2232)
Cazurile în care asigurătorul nu este ținut de plata sumei la care e obligat prin contract:
a. atunci atunci când riscul asigurat s-a produs prin sinuciderea asiguratului într-o perioada de 2
ani de la încheierea contractului;
b. riscul asigurat s-a produs prin comiterea cu intenție de către asigurat a unor fapte grave
prevăzute în contract;
c. riscul asigurat a fost produs intenționat de beneficiarul asigurării, caz în care suma asigurată
poate fi plătită celorlalți beneficiari desemnați sau moștenitori.
Cele mai întâlnite în practică internațională sunt asigurările medicale. Acestea acoperă
total sau părțial costurile de spitalizare, atunci când acesta depășește un număr de zile, a
costurilor tratamentului unei boli sau vătămări corporale. Nu este acoperit riscul de deces.
Sumele asigurate vor acoperi costurile de spitalizare, convalescență, consultații servicii
private de ambulanță etc.
Aceste asigurări pot fi întâlnite în una dintre următoarele forme:
1. asigurare pentru boli incurabile - acoperă riscul diagnosticării unei boli incurabile.
Suma asigurată va compensa, în principiu, cheltuielile cu tratamentul medical. Printre factorii de
calcul al primei se află: sistemul internațional de clasificare a bolilor conform Organizației
Mondiale a Sănătății și frecvența apariției bolilor pe categorii de vârstă și sex.
2. clauza de asigurare pentru intervenții chirurgicale - riscul acoperit este cel al unei
intervenții chirurgicale ca rezultat al unei boli sau accident. Suma asigurată este plătită în
momentul intervenției chirurgicale. Contractul nu va înceta însă, el producându-și efecte până la
expirarea lui.
În România este reglementat sistemul asigurărilor de sănătate că sistem național și
obligatoriu. Astfel, toate persoanele care realizează venituri sunt obligate să vireze o cota lunară
în Contul Casei Naționale de Sănătate. În aceste condiții, ele primesc carnet de asigurat ce
acoperă cheltuielile de spitalizare și parțial pe cele de tratament ambulatoriu.
Asigurarea de tip student - are drept scop economisirea unor fonduri pentru peioada de
studii a copiilor, chiar în condiţiile în care beneficiarul nu ar supravieţui în momentul începerii
acestora.
La opţiunea sa, suma asigurată se poate plăti şi integral, la începutul vârstei la care acesta
îşi începe studiile, dar într-o proporţie mai mică de 100% (90-95%) din suma totală a rentelor,
motivul fiind determinat de faptul că societatea nu mai poate capitaliza sumele respective pe
perioada care ar fi trecut până la expirarea perioadei de 4 sau 5 ani în care ar fi plătit eşalonat.
Societatea va plăti chiar dacă una dintre părţi (asigurat sau beneficiar) va deceda, asumându-şi
obligaţiile de plată a rentelor în cazul decesului asiguratului pe parcursul perioadei de
asigurare sau transformându-se într-o poliţa mixtă de viaţă în cazul în care beneficiarul
decedează pe perioada de plată a primelor.
Dacă decesul se produce pe perioada plăţii rentelor, ele vor fi încasate de asigurat ca o
sumă forfetară sau în acelaşi mod, adică periodic.
O astfel de poliţă se poate încheia pe o perioadă minimă stabilită de societate de
asigurare (minim 9-10ani) în funcție de numărul de ani ales pentru plata rentelor (4 respectiv 5
ani), iar primele de asigurare trebuie plătite, indiferent de nivelul sumei asigurate, într-un interval
de cel puţin 5 ani.
Asigurarea de tip zestre este asemănătoare cu asigurarea de tip student, deosebirea
constând în faptul că suma se va acorda copiilor drept zestre, în momentul căsătoriei.
Este o asigurare prin care părinţii sau tutorii legali oferă o sumă de bani drept zestre în
momentul în care copilul se căsătoreşte pentru a porni la întemeierea unei familii. Este o
asigurare de viaţă prin care se oferă protecţia faţă de riscul de deces al persoanei asigurate
(părinte sau tutorele copilului), beneficiarul (copilul) primind suma asigurată în momentul
căsătoriei sau la împlinirea unei anumite vârste.
Este un produs asemănător celui pentru studii cu deosebirea că suma asigurată se plăteşte
integral, nu eşalonat. În cazul decesului contractantului, copilul va beneficia de această sumă la
termenul cuvenit, iar în cazul decesului beneficiarului, poliţa devine ca şi în cazul asigurării tip
student, o poliţă de asigurare mixtă.