Grile de verificare:

Grile de verificare a cunoştinţelor acumulate în cursul nr. 1.

1. Câte state fac parte în prezent din Uniunea Europeană:

a) 25.
b) 27.
c) 28

Răspuns corect c).

2. În anul 1986, au devenit state membre a Comunităţilor Europene:

a) Austria;
b) Suedia;
c) Grecia şi Spania;
d) Nici una dintre variantele de mai sus.

Răspuns corect d).

3. Marea Britanie a devenit membră a Comunităţilor Europene în anul:

a) 1961;
b) 1963;
c) 1973;
d) nici una dintre variantele de mai sus.

Răspuns corect c).

3. În prezent, Uniunea Europeană se întemeiază pe trei piloni, şi anume:

Comunităţile Europene, politica externă şi de securitate comună;
cooperarea poliţienească în materia penală.
a) adevărat;
b) fals.

Răspuns corect b).

4. Personalitatea juridică aparţine:

a) instituţiilor Uniunii europene;
b) Uniunii Europene;
c) Comunităţii Europene a Energiei Atomice;
d) Nici una dintre variantele de mai sus.

Răspuns corect b) şi c).

1
 5. Primul Preşedinte al Înaltei Autorităţi a fost:
a) Robert Schuman;
b) Jean Monnet;
c) P.H. Spaack.

Răspuns corect b).

6. Asociaţia Europeană a Liberului Schimb a apărut în urma creării

Comunităţii Economice Europene, din iniţiativa:
a) Marii Britanii;
b) Franţei;
c) Germaniei.

Răspuns corect a).

7. Ziua Europei este sărbătorită la:

a) 18 aprilie;
b) 9 mai;
c) 10 decembrie.

Răspuns corect b). Argumentaţi răspunsul.

Pe continentul european, Ziua Europei este o sărbătoare anuală a păcii şi
unităţii în Europa. Sunt două date pentru sărbătorirea acestei zile: 5 mai pentru
Consiliul Europei şi 9 mai pentru Uniunea Europeană (UE). Pentru UE,
această zi este de asemenea cunoscută ca Ziua Schuman, comemorând declaraţia
istorică a ministrului de externe francez, Robert Schuman.
Ziua Consiliului Europei reflectă propria înfiinţare în 1949, în timp ce
Uniunea Europeană celebrează data propunerii înfiinţării CECO în 1950. Ziua
Europei este unul dintre simbolurile europene menite să promoveze unitatea în
rândul europenilor.
9 mai coincide cu ajunul invaziei germane a Ţărilor de Jos, Belgiei,
Luxemburgului şi a Franţei, dar şi cu Ziua Victoriei, care marchează sfârşitul
celui de-al Doilea Război Mondial în fosta Uniune Sovietică (sărbătorit pe 8
mai în Europa de Vest).

8. Câte stele se găsesc pe steagul Uniunii?

a) 12;
b) 15;
c) 28.

Răspuns corect a). Argumentaţi răspunsul.

9. Ultima extindere a Comunităţilor Europene şi prima extindere a

2
 Uniunii Europene a avut loc în anul:
a) 1986;
b) 1995;
c) 2004.

Răspuns corect b).

Explicaţi afirmaţia: extinderea din anul 1995 este ultima extindere de tip
clasic şi prima extindere a UE.
De asemenea, Consiliul European de la Copenhaga din iunie 1993 a
definit ceea ce astăzi numim criteriile pentru aderarea la Uniunea Europeană,
cunoscute sub denumirea de criteriile de la Copenhaga ( trei criterii – f. 11
curs). Rolul Consiliului European de la Copenhaga este unul crucial. Din iunie
1993 şi până în prezent, fiecare reuniune a Consiliului European a inclus, pe
agenda sa, problemele ridicate de extinderea Uniunii spre est. La următoarea
întrunire a Consiliului European de la Madrid din decembrie 1995 s-au luat
noi decizii importante pentru pregătirea aderării statelor candidate şi s-a adăugat
un nou criteriu celor trei de la Copenhaga şi anume: criteriul capacităţii
administrative de aplicare a aquis-ului1. În litera celor decise la Madrid de către
Consiliul European, Comisia Europeană a transmis statelor candidate din centrul
şi estul Europei, un chestionar de 160 pagini, ce cuprindeau câteva mii de
întrebări care acopereau 23 de sectoare de activitate.
În anul 1995 a avut loc prima extindere a Uniunii Europene după Tratatul
de la Maastricht şi în acelaşi timp, ultima extindere de tip clasic a Comunităţilor.
Cât priveşte noua modalitate de extindere, în mai multe studii s-a arătat că
plecând de la premisa că integrarea este un proces complex, ea trebuie să
parcurgă două etape:
1. prima etapă în care aceste ţări să aibă statutul de „asociat la U.E.”,
2. etapa integrării propriu-zise.

10. Ultima extindere a Uniunii Europene a avut loc în anul:

a) 2004;
b) 2007;
c) 2013.

Răspuns corect c).

11.În anul 1986, au devenit state membre ale Comunităţilor Europene:

a) Spania şi Italia;
b) Spania şi Grecia;
c) Spania şi Portugalia.

1
Aquis communautiare = toate izvoarele de drept comunitar acumulate în timp ( tratate, acte adoptate de
instituţiile comunitare, jurisprudenţa), încă în vigoare şi pe care statele trebuie să le respecte. În franceză
aquis=ceea ce a fost dobândit, acumulat.

3
Răspuns corect c).

12. În anul 1995, au devenit membre ale Comunităţilor Europene:

a) Austria, Elveţia, Finlanda;
b) Elveţia, Grecia, Finlanda;
c) Austria, Finlanda, Suedia;
d) Suedia, Austria, Norvegia.

Răspuns corect c).

13. În anul 2004, au devenit state membre ale Comunităţilor Europene:

a) Elveţia şi Ungaria;
b) Letonia şi Ungaria;
c) Islanda şi Ungaria.

Răspuns corect b).

14.Turcia şi Croaţia au devenit membre ale Uniunii Europene în anul:

a) 2004;
b) 2009;
c) 2013;
d) Nici una dintre variantele de mai sus.

Răspuns corect d).

15.Politica externă şi de securitate comună a fost instituită prin:

a) Actul Unic European (1986/1987);
b) Tratatul de la Maastricht (1992/1993);
c) Tratatul de la Amsterdam (1997/1999);
d) Tratatul de la Nisa ( 2001/2003).

Răspuns corect b).

16. Uniunea Europeană se întemeiază pe:

a) Tratatul de la Lisabona;
b) Tratatul de la Lisabona şi Tratatul privind funcţionarea Uniunii
Europene;
c) Tratatul privind Uniunea Europeană şi Tratatul privind
funcţionarea uniunii Europene.

Răspuns corect c).

4
 17. Uniunea Europeană se substituie:
a) Comunităţii Economice europene;
b) Comunităţii Europene;
c) Comunităţii Europene a Energiei Atomice.

Răspuns corect b).

18. Uniunea Europeană succede:

a) Comunităţii Economice europene;
b) Comunităţii Europene;
c) Comunităţii Europene a Energiei Atomice.

Răspuns corect b).

19. Potrivit Tratatului privind Uniunea Europeană, UE instituie:

a) o piaţă comună;
b) o piaţă unică;
c) o piaţă internă.

Răspuns corect c).

20. Noţiunea de piaţă internă a fost utilizată şi definită pentru prima dată
în:
a) Actul Unic European;
b) Tratatul de la Maastricht;
c) Tratatul de la Nisa.

Răspuns corect a).

21. Potrivit TUE, orice stat membru poate hotărî, în conformitate cu

normele sale constituţionale, să se retragă din Uniune:
a) adevărat;
b) fals.
Răspuns corect a).

22.În anul 2002, a încetat să îşi mai producă efectele:

a) TCECO;
b) TCEEA;
c) TCEE.
Răspuns corect a).

5
 23.Convenţia din 25 martie 1957, anexată Tratatului de la Roma, a
înfiinţat câte o sigură instituţie pentru cele trei Comunităţi în
domeniile:
a) controlului politic şi jurisdicţional;
b) controlului politic şi executiv;
c) jurisdicţional şi legislativ;
d) nici una dintre variantele de mai sus.

Răspuns corect d). Unificarea a avut loc numai la nivel instituţional, deoarece
cele trei Comunităţi au rămas distincte şi au continuat să funcţioneze. Prin
urmare, avem instituţii comune, câte una pentru fiecare categorie ( fiecare
îndeplineşte sarcinile specifice fiecărei Comunităţi) = este un singur set de
instituţii pentru cele trei comunităţi.

24.Tratatul de la Bruxelles, la 8 aprilie 1965, denumit şi Tratatul de

fuziune, a unificat:
a) executivele, pe de o parte şi Curţile de Justiţie, pe de altă parte, a
celor trei Comunităţi Europene;
b) legislativele, pe de o parte şi Curţile de Justiţie, pe de altă parte,
a celor trei Comunităţi Europene;
c) executivele, pe de o parte şi legislativele, pe de altă parte, a celor
trei Comunităţi Europene.
Răspuns corect c).

25.Actul Unic European ( 1987) a consacrat, în mod formal, existenţa:

a) Consiliului de Miniştri;
b) Consiliului Europei;
c) Consiliului European.
Răspuns corect c).

26.Tratatul de la Amsterdam introduce, printre altele:

a) cooperarea maritimă;
b) cooperarea maritimă consolidată;
c) cooperarea consolidată.
Răspuns corect c).

27.Actul Unic European reprezintă:

a) prima veritabilă revizuire a Tratatelor de la Paris şi Roma;
b) a doua veritabilă revizuire a Tratatelor de la Paris şi Roma;
c) a treia veritabilă revizuire a Tratatelor de la Paris şi Roma.
Răspuns corect a).

6
 28.Tratatul de la Roma (1957) a creat, alături de alte instituţii:
a) un Parlament;
b) o comisie;
c) un colegiu.

Răspuns corect b).

Drapelul european este albastru, cu 12 stele. A fost adoptat iniţial de către

Consiliul Europei, in 1955, si a devenit drapelul oficial al Comunităţii
Europene în mai, 1986. Numărul stelelor nu are legătură cu numărul statelor
membre; ele formează un cerc şi sunt dispuse precum orele pe cadranul unui
ceas, simbolizând plenitudinea şi perfecţiunea.

Imnul european, adoptat in iunie 1985 de către Consiliul european de la

Milano, este „Oda bucuriei”, preludiul celei de-a patra părţi a Simfoniei a IX-a
de Beethoven.

Moneda unică europeană – Euro – a intrat in vigoare la 1 ianuarie 1999 si

a început sa fie distribuita, în bancnote şi monede începând cu 1 ianuarie 2002.
Sigla monedei este o litera inspirata din litera greceasca epsilon si de prima
litera a cuvântului Europa, iar cele doua linii paralele simbolizează stabilitatea.

Grile de verificare a cunoştinţelor acumulate în cursul nr. 2.

1. Dreptul primar al Uniunii Europene este constituit din:

a) cele trei tratate care au pus bazele Comunităţilor Europene;
b) cele trei tratate care au pus bazele Comunităţilor Europene,
precum şi Tratatele care le modifică, completează şi adaptează;
c) cele trei tratate care au pus bazele Comunităţilor Europene,
precum şi Tratatele şi actele de aderare care le modifică,
completează şi adaptează.
Răspuns corect c).

2. Tratatele constitutive au o structură identică care se ordonează în jurul

a:
a) 2 categorii de clauze;
b) 3 categorii de clauze;
c) 4 categorii de clauze.

Răspuns corect c).

7
 3. Regulamentul:
a) are aplicabilitate generală;
b) nu are aplicabilitate generală;
c) are aplicabilitate generală, dar numai în anumite cazuri,
reglementate de Tratatele constitutive.

Răspuns corect a).

4. Regulamentul:
a) nu este obligatoriu;
b) nu este obligatoriu în toate elementele sale;
c) este obligatoriu în toate elementele sale.

Răspuns corect c).

5. Decizia:
a) este obligatorie în toate elementele sale;
b) este obligatorie în toate elementele sale pentru destinatarii pe
care în desemnează;
c) nu este obligatorie.

Răspuns corect a).

6. Decizia, prin natura sa:

a) este un act administrativ individual care produce efecte pentru
unul sau mai mulţi destinatari;
b) se aseamănă cu legea-cadru din dreptul intern, producând efecte
pentru unul sau mai mulţi destinatari;
c) se aseamănă cu legea din dreptul intern, producând efecte pentru
unul sau mai mulţi destinatari.

Răspuns corect a)

7. Directiva:
a) leagă orice stat membru destinatar în ceea ce priveşte rezultatul
de atins şi lasă statelor naţionale competenţa în ceea ce priveşte
mijloacele şi forma în care vor atinge scopul;
b) leagă orice stat membru destinatar;
c) leagă orice stat membru destinatar în ceea ce priveşte rezultatul
de atins.

Răspuns corect a)

8
 8. Directiva:
a) nu este un act obligatoriu, la fel ca regulamentul sau decizia;
b) este un act obligatoriu, la fel ca regulamentul sau decizia;
c) se aseamănă cu avizul.

Răspuns corect b).

9. Obiectul recomandărilor este:

a) acela de a invita destinatarii să adopte o anumită conduită;
b) acela de a aplica sancţiuni;
c) acela de a exprima un punct de vedere.

Răspuns corect a).

10.Avizul este folosit pentru:
a) a invita destinatarii să adopte o anumită conduită;
b) a impune sancţiuni;
c) a exprima un punct de vedere.
Răspuns corect c).

10.Regulamentele:
a) sunt obligatorii pentru toţi destinatarii lor şi sunt direct
aplicabile în toate statele membre;
b) sunt obligatorii în ceea ce priveşte scopul de atins pentru
destinatarii lor şi sunt direct aplicabile în toate statele membre;
c) sunt obligatorii în toate elementele lor şi sunt direct aplicabile în
toate statele membre;
d) sunt obligatorii în toate elementele lor şi sunt direct aplicabile în
statele membre destinatare.
Răspuns corect c).

11.Directivele sunt aplicabile direct numai în măsura în care:

a) prevăd acest lucru;
b) nu există o normă internă care să reglementeze domeniul
respectiv;
c) nu au fost transpuse în termenele prevăzute.
Răspuns corect c).

12.Deciziile:
a) cuprind reguli generale care sunt valabile erga omnes;
b) nu cuprind reguli generale care sunt valabile erga omnes;
c) cuprind reguli generale care nu sunt valabile erga omnes.

Răspuns corect b).

9
 13.Asemănarea dintre directivă şi decizie constă în:
a) obligativitatea rezultatului de atins;
b) faptul că sunt obligatorii în toate elementele lor;
c) faptul că se adresează subiectelor de drept din anumite state
membre;
d) faptul că se adresează faptul că se adresează subiectelor de drept
din toate statele membre.
Răspuns corect c).

13.Tratatul de la Bruxelles ( 1965/1967) este:

a) izvor primar al dreptului UE, ca tratat modificator;
b) tratat care a unificat cele trei Consilii Europene;
c) izvor derivat al dreptului UE, ca tratat modificator.
Răspuns corect a).

14.Tratatul de la Amsterdam (1997/1999) şi-a propus, printre altele:

a) şi modificarea Tratatului asupra Uniunii Europene;
b) şi modificarea Acordului Schengen;
c) şi modificarea Convenţiei de Aplicare a Acordului Schenghen.

Răspuns corect a).

15.Tratatul de la Lisabona a intrat în vigoare în data de:

a) 1 decembrie 2009;
b) 1 decembrie 2010;
c) 1 decembrie 2011.
Răspuns corect a).

16.Directivele fac parte din categoria izvoarelor:

a) primare ale dreptului UE;
b) derivate ale dreptului UE;
c) complementare ale dreptului UE.

Răspuns corect b).

17.Din categoria izvoarelor primare ale dreptului UE fac parte:

a) directivele;
b) hotărârile Curţii de Justiţie de la Luxemburg;
c) Tratatele institutive ale Comunităţilor Europene.

Răspuns corect c).

10
 18.Directiva:
a) se transpune;
b) nu se transpune;
c) se transpune parţial.
Răspuns corect a).

19.Regulamentul, ca izvor derivat de drept al UE:

a) se transpune în legislaţia internă;
b) nu se transpune în legislaţia internă;
c) se transpune parţial în legislaţia internă.
Răspuns corect b).

20.Tratatele de la Roma au fost încheiate pentru o perioadă:

a) nedeterminată;
b) determinată de 25 de ani;
c) determinată de 50 de ani.
Răspuns corect a).

21.Fiind direct aplicabil, Regulamentul:

a) se va insera în mod automat în ordinea juridică internă a statelor
membre;
b) trebuie transpus în ordinea juridică a statelor membre;
c) nu este obligatoriu pentru statele membre.
Răspuns corect a).

22.Regulamentul:
a) se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene;
b) nu se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene;
c) se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene numai în
cazul în care are ca destinatari toate statele membre.

Răspuns corect a).

23.Decizia:
a) nu este obligatorie pentru toate statele membre;
b) este obligatorie pentru statele membre;
c) este obligatorie numai dacă reglementează domeniul drepturilor
omului.

Răspuns corect b).

11
 24.Decizia:
a) în anumite situaţii se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii
Europene;
b) nu se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, ci se
notifică destinatarilor;
c) se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene numai în
cazul în care este necesară transpunerea totală a acesteia în
ordinea juridică internă.
Răspuns corect a) şi b).

25.Directiva:
a) lasă destinatarilor săi competenţa în ceea ce priveşte forma şi
mijloacele pentru a atinge scopul propus în termenele stabilite;
b) nu lasă destinatarilor săi competenţa în ceea ce priveşte forma şi
mijloacele pentru a atinge scopul propus în termenele stabilite;
c) în unele cazuri, lasă destinatarilor săi competenţa în ceea ce
priveşte forma şi mijloacele pentru a atinge scopul propus în
termenele stabilite.

Răspuns corect a).

26.Regulamentul intră în vigoare la data prevăzută în cuprinsul său sau, în

absenţa acestei prevederi, la:
a) 3 zile de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii
Europene;
b) 20 de zile de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii
Europene;
c) 30 de zile de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii
Europene.
Răspuns corect b).

27.Absenţa publicării unui regulament în Jurnalul oficial al Uniunii

Europene are ca efect:
a) notificarea regulamentului;
b) dreptul de a fi publicat în Monitorul oficial;
c) excluderea efectului său obligatoriu.

Răspuns corect c).

28.Criteriul juridic de distincţie între regulament şi decizie este dat de :

a) forţa generală;
b) denumirea celor două acte juridice ale UE;
c) modalitatea de adoptare.

12
Răspuns corect a).

29.Directivele reprezintă instrumente de:

a) armonizare a legislaţiilor statelor membre;
b) control;
c) colaborare între statele membre ale Uniunii Europene.
Răspuns corect a).

30.Recomandările şi avizele:
a) nu au efect constrângător;
b) au un efect constrângător;
c) au un efect constrângător numai în cazul în care se publică în
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Răspuns corect a).

31.Principiile generale de drept:

a) sunt izvoare ale dreptului Uniunii europene;
b) nu sunt izvoare ale dreptului Uniunii europene;
c) răspunsul corect este altul decât cel de la punctele a) şi b).
Răspuns corect a).

Grile curs nr. 3.

1. Aplicarea teoriei efectului direct depinde de:
a) voinţa judecătorului naţional;
b) structura actului;
c) izvorul dreptului Uniunii Europene în discuţie.
Răspuns corect c).
2. Tratatelor institutive li s-a recunoscut pentru prima dată, efectul direct,
în hotărârea Curţii de Justiţie de la Luxemburg în cauza:
a) Simmenthal;
b) Van Gend en Loos;
c) Francovich.
Răspuns corect b).

3. Prioritatea dreptului Uniunii în raport cu dreptul intern al statelor este un

principiu formulat de:
a) instituţiile UE în ansamblul lor;
b) autorii Tratatelor institutive;
c) Curtea de Justiţie a Uniunii europene.
Răspuns corect c)
4. Tratatul de aderare a României la Uniunea Europeană face parte din:

13
 a) dreptul primar al UE;
b) dreptul derivat al UE;
c) nu este izvor de drept al UE.
Răspuns corect a).
5. Referitor la tratatele institutive, Curtea de Justiţie a folosit sintagma
„cartă constituţională de bază” în hotărârea:
a) Costa/Enel;
b) Köbler;
c) Les Verts c./Parlement européenne.
Răspuns corect c).
6. Principiul priorităţii dreptului Uniunii europene ( dreptului comunitar)
în raport cu dreptul intern al statelor membre, a fost formulat de către
Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene, în anul:
a) 1962;
b) 1964;
c) 1970.
Răspuns corect b)
7. În care din următoarele hotărâri, Curtea de Justiţie de la LUXEMBURG
a declarat că „ dreptul comunitar impune principiul potrivit căruia
statele membre sunt obligate să repare prejudiciul cauzat particularilor
prin încălcarea dreptului comunitar care le este imputabilă.”?
a) hotărârea din 15 octombrie 1987, C-222/86 Heylens;
b) hotărârea din 19 noiembrie 1991, C-6/90 şi C-9/90 Francovich
ş.a.;
c) hotărârea din 30 noiembrie 1995, C-55/94 Gebhard.
Răspuns corect b)
8. În cadrul unui litigiu dedus în faţa Curţii de Apel Bucureşti, una dintre
părţi a solicitat aplicarea prevederilor Regulamentului (CE) nr. 44/2001,
privind competenţa judiciară, recunoaşterea şi executarea hotărârilor în
materie civilă şi comercială, pe care le-a apreciat incidente în cauză.
Instanţa:
a) va aplica prevederile Regulamentului;
b) ca suspenda cauza până la transpunerea în dreptul intern a
dispoziţiilor Regulamentului;
c) va respinge cererea, pe motiv că Regulamentul nu produce
efecte decât de la data transpunerii în dreptul intern, acest lucru
nefiind realizat până la data cererii.
Răspuns corect a)
9. Care dintre afirmaţiile următoare este falsă:
a) decizia se deosebeşte de regulament prin absenţa aplicabilităţii
generale;
b) decizia este obligatorie în toate elementele sale pentru
destinatarii pe care îi desemnează;

14
 c) decizia este obligatorie în ceea ce priveşte rezultatul de atins
pentru destinatarii pe care îi desemnează.
Răspuns corect c)
10.Curtea de Justiţie de la Luxemburg a tratat, pentru prima dată, efectul
direct al directivei în cauza:
a) Van Gend en Loos ( 26/62);
b) Van Duyn (41/71);
c) Comisia C. Italia (39/72).
Răspuns corect b)
11.Obligaţia de a verifica corectitudinea transpunerii unei directive, potrivit
tratatelor Uniunii Europene, aparţine:
a) Curţii de Justiţie a Uniunii europene;
b) Comisiei europene;
c) Curţii Constituţionale a fiecărui stat membru.
Răspuns corect b)
12.Efectul indirect al directivei constă în:
a) obligaţia instanţelor statelor membre de a aplica directiva în
relaţiile dintre doi particulari;
b) obligaţia statelor membre de a interpreta dreptul naţional, astfel
încât să fie atins scopul instituit prin acesta;
c) nici una dintre variantele de mai sus.
Răspuns corect b).
13.Caracterul obligatoriu şi efectul direct al directivei sunt consacrate în
mod expres în art. 288 din TFUE:
a) adevărat;
b) fals.
b)
14.Caracterul obligatoriu şi efectul direct al deciziei sunt consacrate în mod
expres în art. 288 din TFUE:
a) adevărat;
b) fals.
b)
15.În cadrul Tratatelor Uniunii, obiectivele finale, statale şi politice, care i-
au animat pe şefii statelor fondatoare, apar, în termeni similari, la
începutul:
a) preambulurilor;
b) dispoziţiilor preliminarii;
c) preambulurilor şi la finalul acestora.
c)
16.Decizia şi actul privind alegerile directe în Parlamentul european fac
parte din legislaţia:
a) derivată a Uniunii Europene;
b) secundară a uniunii europene;

15
 c) complementară a Uniunii europene;
d) nici una dintre variantele de mai sus.
d)
17.Aplicabilitatea directă a dreptului Uniunii europene, este un principiu
formulat de:
a) statele membre;
b) Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene;
c) Comisia Europeană.
b)
18.Jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene face distincţie între:
a) aplicabilitatea directă verticală şi aplicabilitatea directă
universală;
b) aplicabilitatea directă verticală şi aplicabilitatea directă
interstatală;
c) aplicabilitatea directă verticală şi aplicabilitatea directă
orizontală.
c)
19.Criteriile pe care trebuie să le îndeplinească o dispoziţie a Uniunii
europene pentru a i se recunoaşte efectul direct sunt:
a) claritatea, autoritatea şi neafectarea de condiţii;
b) claritatea, precizia şi neafectarea de clauze;
c) claritatea, precizia, autoritatea şi neafectarea de condiţii;
d) claritatea, precizia şi neafectarea de condiţii.
d)
20. Aplicabilitatea directă şi principiul priorităţii reprezintă cei doi piloni
ai:
a) Uniunii europene;
b) Curţii de Justiţie a Uniunii europene, în baza cărora aceasta
soluţionează cauzele care în sunt deduse;
c) Ordinii juridice a Uniunii Europene.

c).

Grile de verificare curs nr. 4

1. Consiliul European:
a) a apărut pe care convenţională;
b) a apărut pe cale neconvenţională;
c) nu este reglementat la nivelul Uniunii Europene.
b)

16
 2. Preşedinţia Consiliului este realizată, prin rotaţie, de către un stat
membru, pentru o perioadă de:
a) 6 săptămâni;
b) 6 luni;
c) 6 ani.
b).

3. Consiliul reprezintă în sistemul instituţional al UE, puterea:

a) decizională;
b) executivă;
c) judecătorească.
a).

4. Comisia Europeană reprezintă elementul:

a) decizional al Uniunii;
b) executiv al Uniunii;
c) politic al Uniunii.

b).

5. Durata mandatului membrilor Comisiei Europene este de:

a) 4 ani;
b) 5 ani;
c) 6 ani.
b).

6. Funcţionarea Comisiei europene este guvernată de principiul:

a) proporţionalităţii;
b) subsidiarităţii;
c) colegialităţii.
c).

7. Principalele limbi de lucru ale Comisiei europene sunt:

a) engleza, franceza, italiana;
b) engleza, italiana, germana;
c) engleza, franceza, germana.
c).

8. Membrii Parlamentului european ( deputaţii europeni) sunt aleşi pentru

o perioadă de:
a) 4 ani;
b) 5 ani;
c) 6 ani.

17
b).

9. Din punctul de vedere al organizării, Parlamentul European cuprinde:

a) un Birou; Conferinţa Preşedinţilor; Consilii; Grupuri politice
parlamentare.
b) Un Birou; Un Birou lărgit; Conferinţa Preşedinţilor; Grupuri
politice parlamentare;
c) Un Birou; Conferinţa Preşedinţilor; Comisii; Grupuri Politice
parlamentare.

c).

10.Curtea de Conturi a UE îşi desfăşoară activitatea la:

a) Luxemburg;
b) Bruxelles;
c) Strasbourg.

a).

11.În exercitarea atribuţiilor ce îi revin, Consiliul European înfiinţează:

a) comisii şi comitete;
b) comisii de specialitate şi comitete de direcţie;
c) comisii ad-hoc şi comitete de direcţie.
c).

12.Componenţa Consiliului este:

a) variabilă, în funcţie de ordinea de zi;
b) invariabilă;
c) stabilită la începutul fiecărei preşedinţii, din 6 în 6 luni.
a).

13.Durata mandatului membrilor Colegiului Comisiei europene este de:

a) 6 luni, deoarece preşedinţia UE revine, prin rotaţie, o dată la 6
luni, fiecărui stat membru;
b) 5 ani;
c) 6 ani, similar mandatului parlamentarilor europeni.
b).

14.Curtea de Conturi este inclusă în rândul instituţiilor Uniunii Europene

prin:
a) Tratatul de la Maastricht ( 1992/1993);
b) Tratatul de la Amsterdam (1997/1999);
c) Tratatul de la Nisa (2001/2003).

18
a).

15.Rolul Consiliului European se concretizează în direcţionarea:

a) politică a Uniunii Europene;
b) economică a Uniunii Europene;
c) socială a Uniunii Europene;
a).

16.Consiliul european este o instituţie:

a) interguvernamentală;
b) supranaţională;
c) politică.
c).

17.Lucrările Consiliului sunt pregătite şi conduse de:

a) preşedintele statului care asigură preşedinţia UE;
b) preşedintele Consiliului UE;
c) ministrul al cărui stat asigură preşedinţia Consiliului;
c).

18.Conferinţa preşedinţilor are în componenţa sa:

a) preşedintele Parlamentului European şi preşedinţii grupurilor
politice parlamentare;
b) preşedinţii grupurilor politice parlamentare;
c) preşedinţii statelor membre ale UE, reuniţi în cadrul
Parlamentului European.
a).

19.Curtea de Conturi a Uniunii Europene:

a) îndeplineşte parţial o veritabilă funcţie jurisdicţională;
b) îndeplineşte o veritabilă funcţie jurisdicţională;
c) nu îndeplineşte o veritabilă funcţie jurisdicţională.
c).

20.Consiliul European:
a) nu a fost prevăzut în Tratatele institutive;
b) a fost prevăzut în Tratatul de la Paris, prin care a fost instituită
CECO ( 1951);
c) a fost prevăzut în Tratatul de la Roma, prin care a fost instituit
Euratom (1957).
a).

21.Rolul Consiliului European se concretizează în:

19
 a) elaborarea Tratatelor internaţionale;
b) adoptarea de regulamente în domeniul agricol;
c) direcţionarea politică a Uniunii Europene.
c).

22.Preşedinţia Consiliului:
a. este stabilită prin tratatul de la Bruxelles, din anul 1965;
b. este asigurată prin rotaţie, de fiecare stat membru, pentru o
perioadă de 6 luni;
c. este exercitată de aşa-numitele „state mari”.
b).

23.Deputaţii europeni sunt aleşi pentru o perioadă de:

a) 4 ani;
b) 5 ani;
c) 6 ani.
b).
24. Curtea de Conturi este o instituţie care, prin activitatea pe care o
desfăşoară, urmăreşte scopuri:
a) financiare;
b) politice;
c) economice.
a).

25.Consiliul este asistat de un Secretariat:

a) general;
b) specializat;
c) informal.
a).

26.Pentru desfăşurarea şedinţelor Comisiei Europene, există două

proceduri speciale şi anume:
a) procedura scrisă şi cea orală;
b) procedura scrisă şi procedura informării;
c) procedura scrisă şi procedura delegării.
c).

27.Parlamentul european:
a) a apărut printr-un tratat special;
b) a apărut prin Tratatele institutive;
c) a apărut în anul 1993.
b).

20
 28.Potrivit Actului în 1976, cu privire la alegerea reprezentanţilor în
Parlamentul European prin sufragiu universal, vârsta minimă pentru
vot este de:
a) 18 ani;
b) 20 ani;
c) 21 ani.
a).

29.Parlamentul European înfiinţează comisii temporare pentru o perioadă

de:
a) 6 luni;
b) 12 luni;
c) 24 luni.
a).

30.Parlamentul european:
a) numeşte Mediatorul european;
b) nu numeşte mediatorul European;
c) numeşte mediatorul European în anumite situaţii.
a).

31.Preşedintele Curţii de Conturi a UE este ales dintre membrii acesteia,

pe o perioadă de:
a) 2 ani;
b) 3 ani;
c) 5 ani.
b).

32.Consiliul Uniunii Europene are rolul de a reprezenta interesele:

a) Uniunii europene;
b) statelor membre ale Uniunii Europene;
c) popoarelor Uniunii Europene.
b).

32.Comisia Europeană exprimă interesele:

a) Uniunii Europene;
b) Statelor membre ale Uniunii Europene;
c) Popoarelor Uniunii Europene.
a).

33.Membrii Curţii de Conturi trebuie să îşi exercite funcţiile în deplină

independenţă, în interesul general al:
a) statelor membre;

21
 b) popoarelor Uniunii Europene;
c) Uniunii europene.
c).

34.Instituţiile Uniunii Europene:

a) nu au personalitate juridică;
b) au personalitate juridică;
c) au personalitate juridică numai atunci când acţionează în
nume propriu.
a).

35.Consiliul European:
a) a fost prevăzut în Tratatele constitutive;
b) nu a fost prevăzut în tratatele constitutive;
c) a fost prevăzut în Tratatul de la Bruxelles, din anul 1965.
b).

36.Preşedinţia Consiliului european este asigurată de:

a) de şeful de stat sau/şi de guvern al statului care asigură
preşedinţia Comisiei europene, prin rotaţie, timp de 6 luni;
b) de şeful de stat sau/şi de guvern al statului care asigură
Preşedinţia parlamentului European, prin rotaţie, timp de
6 luni;
c) nici una dintre variantele de mai sus.
c).

37.Consiliul de Miniştri a apărut pe cale:

a) bilaterală;
b) convenţională;
c) neconvenţională.
b).

38.din Consiliul fac(e) parte:

a) orice funcţionar, indiferent de nivel, dacă este membru al
guvernelor statelor membre;
b) orice membru al guvernelor statelor membre, în urma
discuţiilor dintre miniştrii afacerilor externe ai statelor
membre;
c) numai persoanele având calitatea de membri ai guvernelor
statelor membre.
c).

22
 39.Membrii Parlamentului European au posibilitatea să se organizeze în
grupuri:
a) de cel puţin 10 persoane;
b) de interes economic;
c) politice.
c).

40.Parlamentul European exercită un control politic asupra:

a) Consiliului Europei;
b) Curţii de Justiţie a Uniunii Europene;
c) Comisiei Europene.
c).

Grile de verificare a cunoştinţelor acumulate în cursul nr. 6.

1. Ideea unei politici comerciale comune conduce la recunoaşterea

unor prerogative speciale:
a) Comisiei Europene;
b) Parlamentului european;
c) Statelor membre.

a) din interpretarea art. 26, 27 şi 32 TFUE.

2. Statele membre pot pune în aplicare o politică comercială,

diferită de cea a Uniunii Europene:
a) dacă sunt abilitate de către autorităţile Uniunii europene;
b) numai în situaţiile special prevăzute de Tratate;
c) numai în relaţiile cu statele terţe.

b) C-41/76, Suzanne Criel, née Donckerwolke and Henri Schou c. Procureur

de la Republique au Tribunal de grande instance de Lille şi Directorul
general al Vămilor, 1976, ECR 1921, Comisia v. Consiliul 1988, ECR
5459.

3. Potrivit art. 207 TFUE, Uniunea Europeană are competenţă

exclusivă, în cadrul politicii comerciale comune, în ceea ce
priveşte:
a) modificările intervenite în materie comercială;
b) încheierea acordurilor internaţionale;
c) uniformizarea măsurilor de liberalizare.
c) art. 207 alin.1 TFUE.

23
 4. Potrivit art. 207 TFUE, Uniunea Europeană are competenţă
exclusivă, în cadrul politicii comerciale comune, în ceea ce
priveşte:
a) modificările salariale;
b) încheierea acordurilor tarifare şi comerciale;
c) politica externă.
b).

5. Potrivit art. 207 TFUE, uniunea Europeană NU are competenţă

exclusivă, în cadrul politicii comerciale comune, în ceea ce
priveşte:
a) modificările tarifare;
b) politica exporturilor;
c) măsurile de protecţie comercială;
d) nici una dintre variantele de mai sus.
d).

6. Potrivit TFUE, politica comercială comună se întemeiază pe:

a) principii uniforme;
b) voinţa statelor membre;
c) a)+b).
a).

7. În domeniul comerţului cu servicii sociale, de educaţie şi de

sănătate, în situaţia în care aceste acorduri pot să perturbe în mod
grav organizarea acestor servicii la nivel naţional şi să aducă
atingere răspunderii statelor membre pentru prestarea acestor
servicii hotărârea de a deschide negocieri şi de a încheia acorduri
aparţine:
a) Consiliului european;
b) Consiliului;
c) Comisiei Europene.
b) art. 207 alin.4 lit. b).

8. În domeniul comerţului cu servicii culturale şi audiovizuale, în

cazul în care aceste acorduri riscă să aducă atingere diversităţii
culturale şi lingvistice a Uniunii, hotărârea de a deschide
negocieri şi de a încheia acorduri aparţine:
a) Consiliului european;
b) Consiliului;
c) Comisiei europene.
b) art. 207 alin.4 lit. a).

24
 9. În cadrul politicii comerciale comune, negocierile sunt purtate
de:
a) Consiliul European;
b) Consiliu;
c) Comisia Europeană.
c).

10. Dumping-ul reprezintă:

a) beneficiul dat de diferenţele salariale sau de costul materiilor
prime pentru a vinde mai ieftin;
b) dezvoltarea unei strategii discriminatorii în direcţia unei pieţe;
c) simplul fapt de a vinde în pierdere.
b).

11. Dumping-ul NU reprezintă:

a) beneficiul dat de diferenţele salariale sau de costul materiilor
prime pentru a vinde mai ieftin;
b) dezvoltarea unei strategii discriminatorii în direcţia unei pieţe;
c) simplul fapt de a vinde în pierdere.
a), c).

12. Regulamentele anti-dumping:

a) nu acoperă toate practicile ilicita sau neloiale pe care le cunoaşte
comerţul internaţional;
b) acoperă toate practicile ilicite sau neloiale pe care le cunoaşte
comerţul internaţional.
a).

13. În accepţiunea dreptului Uniunii Europene sunt considerate

mărfuri:
a) bunurile destinate consumului;
b) medicamentele;
c) electricitatea;
d) deşeurile care au valoare comercială, generând anumite costuri
pentru întreprinderi.
a), b) şi c).

14. În accepţiunea dreptului Uniunii Europene NU sunt considerate

mărfuri:
a) bunurile destinate consumului;
b) medicamentele;
c) electricitatea;

25
 d) deşeurile care au valoare comercială, generând anumite costuri
pentru întreprinderi.
d).

15. Mărfurile obţinute în întregime pe teritoriul vamal al Uniunii

Europene, fără să fi fost folosite mărfuri importate din ţări sau
teritorii care nu sunt incluse în teritoriul vamal sunt considerate
mărfuri originare din statele membre:
a) adevărat;
b) fals.
a).

16. Sunt considerate mărfuri originare din statele membre:

a) produsele minerale extrase din acea ţară;
b) produsele provenite din animale născute în state terţe dar crescute
pe teritoriul acelui stat;
c) produsele vegetale care sunt folosite ca materie primă, chiar dacă
sunt importate dintr-un stat terţ.
a).

17. Tratatul privind funcţionarea Uniunii europene:

a) defineşte noţiunea de „taxă cu efect echivalent”;
b) nu defineşte noţiunea de „taxă cu efect echivalent”;
c) defineşte parţial noţiunea de „taxă cu efect echivalent”, definiţia
fiind completată cu jurisprudenţa Curţii de Justiţie de la
Luxemburg.
b).

18. În definiţia dată de către Curtea de Justiţie a Uniunii Europene

noţiunii de „taxă cu efect echivalent”, sunt reţinute următoarele
caracteristici:
a) nu are importanţă denumirea acesteia;
b) trebuie avută în vedere tehnica de aplicare;
c) nu are importanţă dacă se adresează produselor importate sau
exportate.
a) şi c).

19. În definiţia dată de către Curtea de Justiţie a Uniunii Europene

noţiunii de „taxă cu efect echivalent”, sunt reţinute următoarele
caracteristici:
a) să se adreseze exclusiv produselor importate;
b) să fie aplicată produselor în mod discriminatoriu, după cum sunt
importate sau exportate;

26
 c) să fie percepută la frontieră.
a) şi b).

20. Uniunea vamală:

a) cuprinde ansamblul schimburilor de mărfuri;
b) interzice, între statele membre, drepturile de vamă la import şi
export, precum şi orice taxă având efect echivalent;
c) are un tarif vamal comun (TVC).
a), b) şi c).

21. Instituţiile UE au stabilit o piaţă a mărfurilor fără frontiere, prin

luarea în consideraţie a următoarelor aspecte:
a) eliminarea taxelor vamale;
b) eliminarea restricţiilor calitative;
c) eliminarea măsurilor cu caracter echivalent.
a), c).

22. NU sunt considerate taxe cu efect echivalent:

a) taxele interne;
b) taxele solicitate în temeiul unor prevederi legale ale EU;
c) taxa cerută pentru că mărfurile trec o frontieră.
a), b).

23. Sunt considerate taxe cu efect echivalent:

a) taxele interne;
b) taxele încasate pentru servicii prestate agenţilor economici;
c) taxele solicitate în temeiul unor prevederi legale ale Uniunii
Europene;
d) nici una dintre variantele de mai sus.
d).

24. Pentru a fi considerată taxă cu efect echivalent, este necesar ca

perceperea să aibă efecte discriminatorii sau ca produsele să fie
în concurenţă cu cele naţionale.
a) adevărat;
b) fals.
b).

25. Impunerea internă se aplică asupra:

a) produselor naţionale;
b) produselor importate;
c) produselor exportate.
a), b).

27
 26. Impunerea internă NU se aplică:
a) produselor naţionale;
b) produselor importate;
c) produselor exportate.
c).

27. O taxă poate fi echivalentă unui drept de vamă dacă face

discriminare între produsele:
a) naţionale;
b) naţionale şi cele importate;
c) naţionale şi cele exportate.
b).

28. O taxă NU poate fi echivalentă unui drept de vamă dacă face

discriminare între produsele:
a) naţionale;
b) naţionale şi cele importate;
c) naţionale şi cele exportate.
a), c).

29. Uniunea vamală se caracterizează prin:

a) libera circulaţie a mărfurilor, adoptarea unui tarif vamal comun şi
a unei taxe pe valoarea adăugată comune;
b) libera circulaţie a factorilor de producţie, adoptarea unui tarif
vamal comun;
c) libera circulaţie a factorilor de producţie, libera circulaţie a
capitalurilor, unui tarif vamal comun şi a unei taxe pe valoarea
adăugată comune.
b).

30. În ce cauză Curtea de la Luxemburg s-a pronunţat în sensul că

„obstacolele în calea liberei circulaţii rezultate din dispariţiile
între legislaţiile interne referitoare la comercializarea unor
produse trebuie acceptate numai dacă aceste prevederi sunt
recunoscute ca necesare pentru a satisface cerinţele obligatorii
referitoare în special la supravegherea fiscală, protecţia sănătăţii
publice, protecţia consumatorilor, caracterul onest al tranzacţiilor
comerciale”:
a) Dassonville (1974);
b) Cassis de Dijon (1978);
c) Keck et Mithouard (1991).
b).

28
 31. În care dintre cauzele de mai jos, CJUE a făcut distincţia între
regulile referitoare la bunuri şi reguli referitoare la aranjamentele
de vânzare:
a) Dassonville ( 1974);
b) Cassis de Dijon (1978);
c) Keck et Mithouard (1991).
c).
Grile de verificare curs 7.

1. Potrivit Curţii de Justiţie de la Luxemburg o menajeră încadrată

part-time poate fi încadrată în sfera noţiunii de lucrător, aşa cum
rezultă din hotărârea pronunţată în cauza:
a) Levin (1981);
b) Kempf (1985);
c) Lawrie-Blum (1985);
d) Meeusen (1997).
a).

2. Potrivit Curţii de Justiţie de la Luxemburg un soţ angajat de

celălalt soţ poate fi încadrat în sfera noţiunii de lucrător, aşa cum
rezultă din hotărârea pronunţată în cauza:
a) Levin (1981);
b) Kempf (1985);
c) Lawrie-Blum (1985);
d) Meeusen (1997).
d).

3. Potrivit Curţii de Justiţie de la Luxemburg un profesor de muzică

ce oferă lecţii private (12 ore pe săptămână) poate fi încadrat în
sfera noţiunii de lucrător, aşa cum rezultă din hotărârea
pronunţată în cauza:
a) Levin (1981);
b) Kempf (1985);
c) Lawrie-Blum (1985);
d) Meeusen (1997).
b).

4. Potrivit Curţii de Justiţie de la Luxemburg, un profesor stagiar,

care desfăşoară o activitate de pregătire în vederea definitivării
calităţii de cadru didactic, poate fi încadrat în sfera noţiunii de
lucrător, aşa cum rezultă din cauza:
a) Levin (1981);

29
 b) Kempf (1985);
c) Lawrie-Blum (1985);
d) Meeusen (1997).
c).

5. Un instalator care lucrează pentru o comunitate religioasă şi în

schimbul muncii prestate primeşte cazare şi hrană ( nu salariu)
poate fi încadrat în sfera noţiunii de lucrător?
a) da, potrivit interpretării oferite de CJUE în hotărârea pronunţată
în cauza Steyman ( 1987);
b) da, potrivit interpretării oferite de către CJUE în Cauza Steyman
(1987), sub condiţia ca, la data pronunţării instanţei naţionale,
persoana în cauză să primească şi o remuneraţie, indiferent de
cuantumul acesteia;
c) nu, potrivit interpretării oferite de CJUE în hotărârea pronunţată
în cauza Steyman ( 1987).
a).

6. Activităţile exercitate în temeiul unei reglementări naţionale

destinată să furnizeze de lucru, în scopul menţinerii, stabilirii sau
promovării aptitudinii pentru muncă a unei persoane care, pentru
o perioadă nedeterminată, nu este în măsură, în raport de
circumstanţe care ţin de starea lor, să lucreze în condiţii normale:
a) nu pot fi considerate activităţi economice reale şi efective,
potrivit interpretării oferite de CJUE în hotărârea pronunţată în
cauza Bettray ( 1987);
b) numai în cazul în care persoana în cauză primeşte o remuneraţie,
indiferent de cuantumul acesteia, potrivit interpretării oferite de
CJUE în hotărârea pronunţată în cauza Bettray ( 1987).
a).

7. Pentru a beneficia de dreptul de stabilire, activitatea economică

sau profesională desfăşurată de persoana în cauză trebuie să fie:
a) continuă;
b) stabilă;
c) a)+b).
c).

8. Art. 49 TFUE:
a) are efect direct, potrivit hotărârii pronunţate de CJUE în cauza
Reyners;
b) nu are efect direct, potrivit hotărârii pronunţate de CJUE în
cauza Reyners;

30
 c) are efect direct numai în ceea ce priveşte profesia de avocat,
potrivit hotărârii pronunţate de CJUE în cauza Reyners.
a).

9. Prin resortisant al unui stat membru al Uniunii Europene, se

înţelege orice persoană:
a) fizică ce are cetăţenia unui stat membru al Uniunii Europene;
b) juridică ce are naţionalitatea unui stat membru al Uniunii
Europene;
c) a)+b).
c).

10. Dreptul de stabilire include în sfera sa de aplicare rationae

personae:
a) persoanele fizice;
b) persoanele juridice;
c) a+b.
c).

11. Potrivit Directivei 2004/38, membru al familiei persoanei care

are cetăţenia Uniunii Europene este şi:
a) Partenerul cu care persoana ce are cetățenia Uniunii a contractat
un parteneriat înregistrat pe baza legii statului ai cărui cetăţeni
sunt, dacă, în conformitate cu legea ţării de primire, astfel de
parteneriate sunt echivalente căsătoriei;
b) Partenerul cu care persoana ce are cetățenia Uniunii a contractat
un parteneriat înregistrat pe baza legii unui stat membru, dacă, în
conformitate cu legea ţării de primire, astfel de parteneriate sunt
echivalente căsătoriei;
c) Partenerul cu care persoana ce are cetățenia Uniunii a contractat
un parteneriat înregistrat pe baza legii unui stat membru, dacă, în
conformitate cu legea ţării de primire, astfel de parteneriate sunt
echivalente căsătoriei, şi cu respectarea condiţiilor prevăzute în
cadrul dispoziţiilor legale relevante ale ţării de primire.
c).

12. Potrivit Directivei 2004/38, în sfera noţiunii de „membru al

familiei persoanei care are cetăţenia UE”, regăsim:
a) Ascendenţii direcţi ai respectivei persoane;
b) Ascendenţii direcţi ai respectivei persoane, precum şi cei ai
soţului sau partenerului;

31
 c) Ascendenţii direcţi care se află în întreţinere, precum şi cei ai
soţului sau ai partenerului.
c).

13. Potrivit Directivei 2004/38, persoanele care au cetăţenia UE şi

membrii familiilor acestora, pot să se stabilească pe teritoriul
oricărui stat membru, în anumite condiţii, pe o durată de până la:
a) 3 luni;
b) 6 luni;
c) 12 luni.
a).

32