Colinde din bătrâni

Se apropie Crăciunul iar colindele tradiționale, păstrate mai ales în satele și comunele noastre
cântate de copii sau grupuri de tineri, sunt un simbol al vestirii Nașterii Domnului Iisus Hristos.

Versurile colindelor vorbesc în general despre Nașterea lui Iisus, despre bogăția sufletească și
împlinirea pe care ar trebui să o simțim în aceste zile.

În folclorul românesc, colindatul de Crăciun este cel mai important eveniment sărbătoresc popular
tradițional, cel mai bogat și colorat prilej de manifestări folclorice.

Dacă încă nu v-ați decis la un colind pentru seara de ajun, vă prezentăm câteva versuri ale unor
colinde vechi, pe care Ichim Daria Elena, eleva în clasa a XI a A, le-a aflat de la bunicii săi.

NOI UMBLĂM LA COLINDAT:

Noi umblăm la colindat Și la grâu de primăvară,

Dintr-o casă’ntr’altă casă, Să ne facă colăcei,

Doamna noastră nu-i acasă, Să colindăm pentru ei;

Că-i în vârful muntelui, Să ne facă prescurele,

Să facă scară de ceară, Să colindăm pentru ele.

Să se coboare la țară

Cu secerea subsuoară

Să secere la secară
 SĂ COBOARE DUHUL SFÂNT:

De când Domnul s-a născut

Și Pământul l-a făcut, Dar soarele unde rază?

ȘI cerul l-a ridicat Rază-n vârful munților

În trei stalpi l-a rezemat La fântâna sfinților.

Și frumos l-a împodobit Este-o scară de argint,

Tot cu stele mărunțele Se coboară Domnul Sfânt,

Cu luceferi printre ele Domnul Sfânt pe acest pământ

Și cu lună cu lumină Se coboară rareori

Soarele cu razele La sfintele sărbători.

 Fii VESEL, IUBIT CREȘTINE!
Fii vesel, iubit creștine, Păstorii se bucurau,

Că iată Crăciunul vine, Îngerii frumos cântau

Mielușel nevinovat, Magii toți se închinau

Hristos, marele- mpărat! Daruri scumpe-i aduceau.

Astăzi pe cel Nevăzut Pe noi să ne mântuiască

O fecioară l-a născut, De greșeala strămoșească

În orșul Viflaim Să ne-nvețe cu al sau grai

Aproape de Ierusalim. Care-i calea către rai.

Articol scris de către Ichim Daria-Elena.