Materia: Istorie

Clasa: a X-a Teologie

Franța Napoleoniană
Directorat

Conform Constituției anului III, începând cu 1795, Franța a fost condusă de un

Directorat format din 5 membri, situația politică fiind complicată în timpul acestei
perioade, iar noua Constituție prezerva principiul separării puterilor în stat.
Cele 2 adunări legiuitoare se constituiau prin alegeri libere, iar libertatea cuvântului
era garantată, însă în practică funcționarea regimului democratic prezenta numeroase
fisuri, astfel că, în 1797 armata fusese folosită pentru a elimina majoritatea regalistă
aleasă în Consiliul celor 500, iar în 1798 alegerile au fost anulate.
În timpul revoluției , Napoleon recucerise Toulon-ul cucerit de englezi. Napoleon sub
Directorat a înfrânt mișcarea regalistă din Paris, situându-se în fruntea oștii franceze.

Consulatul

La data de 9 noiembrie 1799, în locul Directoratului ―› Consulatul, prin executarea

loviturii de stat de la 18 Brumar.
Din cadrul acestei forme de guvernare, făceau parte 3 persoane dintre care Napoleon
Bonaparte, care deținea funcția de prim-consul.
Prevederile Constituției anului VIII demonstaru faptul că constituita democrație
franceză era departe de a fi consolidată și se abrogă principiul separării puterilor în
stat.
Bonaparte avea astfel puteri nelimitate, iar d.p.d.v administrativ țara este divizată în
departamente.
Dând dovadă de un excelent simț politic, Napoleon a îmbinat măsurile autoritare cu
cele de natură, pentru a aduce liniștea socială: emigranților li s-a permis reîntorcerea
în țară și continuă să creeze o pătură de privilegiați care să îl susțină necondiționat și
creează noi distincții, precum prestigioasa legiune de onoare, începând cu 1802.
Ateismul este atenuat prin redeschiderea bisericilor, prin semnarea Concordatului prin
care Consulatul recunoștea religia catolică în Franța. Papa Pius al VII-lea decide să nu
existe nici o incompatibilitate între creștinism și democrație, iar în 1800 se înființează
Banca Franței.
În anii consulatului au fost elaborate și celebrele coduri napoleonice, în primul rând
Codul Civil.

În plan extern

Franța învinge Austria în bătălia de la Marenogo (1800), iar cu Anglia încheie un

tratat de pace (1802).

Franța Imperială

În 1804, având puterea consolidată de realizările guvernării sale, Napoleon se

proclamă împărat
A creat Marea Armată (din cca 30.000 de soldați)

1
Materia: Istorie
Clasa: a X-a Teologie
Austria a fost învinsă în 1805, Prusia în 1806, iar cu Rusia a încgeiat un acord prin
care Europa era împărțită între Împăratul Frnaței și țarul Rusiei, cu toate acestea
armata franceză a fost învinsă de către flota engleză în 1805, iar pentru a bate Anglia,
Bonaparte a decretat blocada continentală în 1806. Blocada reprezenta grilajarea
comunicării cu insulele britanice, însă în 1811 balanța de plăți din Anglia se
dezechilibrează.
Încercarea implementării în toată Europa a acestei blocade a dat start unor conflicte
(Rusia în 1812, a înfrânt pe Napoleon), Bonaparte fiind nevoit să ocupe Portugalia,
etc.
Alte înfrângeri pentru Napoleon (Leipzig- 1813), iar în 1814 este obligat să abdice,
revenind un an mai târziu pentru 100 de zile, dar a fost învins la Waterloo.

Declinul

Îndelungii ani de război încep să-și arate efectele. Din cauza problemei financiare care
reapăruse, Napoleon este nevoit să reintroducă taxe pe care el le-a înlăturat în trecut,
războiul devenind tot mai costisitor.

Campania din Rusia

Marea armată piere în fața Rusiei, Napoleon în 1812 ordonând în Moscova retragerea
trupelor de război, ceea ce îl avantajează pe Alexandru I, care pune bazele celei de-a
IV-a coaliție antifranceză formată din: Rusia, Prusia, Anglia, Austria. Napoleon
pierde bătălia de la Liepzig din anul 1813, nemaiavând resursele necesare pentru a
întocmi din nou armata, și astfel “echipa” lui Napoleon este destrămată.

Cele 100 de zile

Imperiul este la pământ, iar Bonaparte se reîntoarce cu speranța că va mai putea ridica
imperiul, după ce a părăsit Insula Elba și începe aventura de 100 de zile. Are câteva
victorii, dar este înfrânt în iunie 1815 în bătălia de la Waterloo. Silit să abdice, este
exilat pe Insula Sf. Elena, unde a și murit la 12 mai 1821.

Imperiul napoleonian și popoarele europene

Efectele pe care Imperiul le-a avut asupra oamenilor sunt multiple și au fost insertate
codurile napoleoniene. Spre exemplu, după înfrângerea din 1806, suveranul Prusiei
decide că adoptarea reformelor este necesară pentru un viitor al țării.

Noul echilibru european

Congresul de pace de la Viena din 1815 a fost scena pe care Anglia, Rusia, Prusia,
Austria și Franța lui Ludovic al XVIII-lea au decis restaurarea “echilibrului european”
premergător Revoluției franceze.
Organizarea Europei pe baza principiului suveranității reprezenta o mișcare
revoluționară în prima parte a secolului al XIX-lea prin care se încerca să se anuleze
ideea statului național care abia începuse să prindă contur.

2
Materia: Istorie
Clasa: a X-a Teologie
Congresul de la Viena (1814-1815)

Reprezintă o conferință a statelor europene desfășurată la sfârșitul războaielor

napoleoniene. La acest congres deciziile erau luate de către marile puteri: Austria,
Prusia, Anglia și Rusia, iar pentru păstrarea vecilor regimuri dinastice monarhii
Prusiei, Angliei și Rusiei cereau în 1815- Sfânta Alianță.