Materia: Istorie

Clasa: a X-a Teologie

Țările Române și problema orientală

Prin sintagma „secolul fanariot” se delimitează perioada cuprinsă între anii 1711 (pentru Moldova) și 1716 (pentru Țara
Românească), date la care au fost instalați în Țările Române domnii fanarioți, și în 1822, anul în care domniile fanariote au fost
înlocuite cu domniile pământene. Formula „secolul fanariot” nu are conotații politice, fiindcă sec. al XVIII-lea a fost doar o parte a
unei lungi perioade de integrare economică și politică a Ț.R. la periferia lumii otomane. Perioada este una controversată.
La perspectivele multiple din care poate fi studiată această perioadă, se adaugă perspectivele părților implicate în „problema
orientală”: Imp otoman, rus, habsburgic și românii. Această problemă orientală a apărut în Europa pe fondul reculului Imeriului
otoman, după înfrângerea suferită de acesta la Viena (1683), și reprezintă disputa iscată între marile puteri pentru substituirea
dominației otomane cu propria dominație în Balcani și Orient.
Același context poate oferi alte 2 tipuri de abordări:
a) Prima abordare se referă la consecințele directe și indirecte ale acțiunii unor personalități (Constantin Mavrocordat, Tudor
Vladimirescu) asupra mersului evenimentelor. Deciziile și acțiunile lor marcând vizibil dezvoltarea istorică a Țărilor Române.
b) A doua abordare are în vedere modul în care apreciem consecințele unor decizii politice sau evenimente istorice: unele au
avut efect pe termen scurt, altele pe termen lung.

Trăsături generale ale regimului politic în secolul al XVIII-lea

Regimul politic din această perioadă a însemnat o creștere, în continuare, a dependenței domnitorilor din Ț.R. și Moldova față de
bunăvoința sulatunului, ce a început în secolul al XVIII-lea, armată dezintegrându-se.
În perioada sec. fanariot, Moldova a avut 36 de domni, iar Ț.R. 29.
Pe plan extern, libertatea de acțiune a domnitorilor lipsea cu desăvârșire, ei fiind considerați niște agenți ai Porții, care culegeau
informații și mențineau relații cu străinii exclusiv în ajutorul sultanului, în ciuda faptului că fanarioții erau în slujba Imp. otoman,
marile familii grecești ce au dominat Ț.R. se simțeau direct legate de tradiția politică a Imp. bizantin.,

Modernitatea românească și reformele fanariote

În a doua jumătate a sec. al XVIII-lea a început procesul de modernizare a societății românești.

Materia: Istorie
Clasa: a X-a Teologie

Sensurile modernizării societății românești pot fi grupate în 4 mari direcții: efortul de integrare și de rupere a legăturilor orientale,
dezvoltarea structurilor urbane și a capitalismului în economie, asimilarea progresului tehnic, științific, etc.
Unul și cel mai important dintre domnitorii expresiei românești ai absolutismului luminat, este Constantin Mavrocodrat, a domnit
de 10 ori alternativ, totalizând 25, mai exact: de 6 ori în Ț.R. și de 4 ori în Moldova. Reforma din 1740, a fost de natură fiscală: a
dispus înregistrarea populației, a desființat obligațiile financiare, iar pentru a impune aceste schimbări a reformat administrația ca și
austriecii. Cea mai importantă dintre măsurile de modernizare inițiate de Constantin a fost reforma socială (1746-1749), prin care s-a
șters șerbia.

Războaie ruso-austro-turce între 1683 și 1829

Războaie și diplomație

Înfrângerea otomanilor la Viena, în 1863 a deschis problema orientală.

Statele implicate direct, au fost: Imp. otoman, habsburgic și rus. Celălalte mari puteri: Prusia, Anglia, Franța, s-au implicat mai puțin,
iar atitudinea românilor a fost pro-rusă
Cronologia evenimentelor a înregistrat conflicte militare încheiate cu conferințe și tratate de pace

Mișcarea condusă de Tudor Vladimirescu

La înc. sec. al XIX-lea popoarele balcanice ortodoxe și-au orientat speranțele de eliberare de sub dominația otomană spre Rusia.
Odată ajuns în capul armatei din capitală (21.03), Tudor guvernează țara până în mai, a părăsit în 15 mai bucureștiul, fiind acuzat de
trădare al cauzei antiotomane de către Ipsilanti, fiind ucis la 27 mai.

Regulamentele Organice în Ț.R.

Ocupația militară otomană și numirea domnilor au nemulțumit Rusia. În 1829 Tratatul de la Adrianopol, a adus în Ț.R. ocupația
militară rusească. Reg. Org., intrate în vigoare din 1831 în Ț.R. și în 1832 în Moldova au modificat fundamental viața politică,
socială, etc. Aceste regulamente au înzestrat Moldova și Țara Românească cu instituții aproape identice.