LEGE nr.

393 din 13 decembrie 2023 privind statutul asistentului

judecătorului
EMITENT  PARLAMENTUL ROMÂNIEI
Publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1132 din 14 decembrie 2023
Capitolul I Dispoziții generale
Articolul 1
Prezenta lege reglementează statutul asistentului judecătorului, a cărui activitate constituie un
sprijin pentru judecători și asigură premisele pentru îmbunătățirea eficienței și calității actului de
justiție, prin îndeplinirea oricăror atribuții stabilite în condițiile legii de judecători.
Articolul 2
Asistentul judecătorului este obligat ca, prin întreaga sa activitate, să respecte independența
judecătorului, drepturile și libertățile persoanelor, precum și egalitatea lor în fața legii și să
asigure un tratament juridic nediscriminatoriu tuturor participanților la procedurile judiciare,
indiferent de calitatea acestora.
Articolul 3
(1) Asistenții judecătorului funcționează la curțile de apel, la tribunale, precum și la tribunale
specializate.
(2) Numărul de posturi de asistenți ai judecătorului pentru fiecare curte de apel și instanțele din
circumscripția acestora se stabilește, în funcție de necesarul de personal calificat al instanțelor
judecătorești, de către ordonatorul principal de credite, cu avizul conform al Secției pentru
judecători a Consiliului Superior al Magistraturii.
(3) Președintele curții de apel poate dispune ca oricare dintre asistenții judecătorului care
funcționează la instanțele din circumscripția curții de apel să își desfășoare temporar activitatea la
o altă instanță din aceeași circumscripție, chiar dacă nu există posturi ori acestea nu sunt vacante,
dacă situația acelei instanțe impune această măsură.
(4) Desfășurarea temporară a activității prevăzute la alin. (3) se realizează în condițiile detașării
prevăzute la art. 45-47 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările și
completările ulterioare.
Capitolul II Recrutarea asistenților judecătorului
Articolul 4
(1) Recrutarea asistenților judecătorului se face prin concurs organizat la nivelul curților de apel.
Procedura de organizare și desfășurare a concursului se stabilește prin regulament aprobat de
Secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii.
(2) Organizarea concursului pentru ocuparea posturilor de asistent al judecătorului la instanțele
judecătorești se aprobă de către Secția pentru judecători, la propunerea curții de apel în a cărei
circumscripție sunt aceste posturi.
(3) Numărul de posturi scoase la concurs se stabilește de Secția pentru judecători a Consiliului
Superior al Magistraturii în funcție de posturile vacante existente în cadrul instanțelor
judecătorești.
Articolul 5
(1) Calendarul desfășurării concursului, numărul de posturi vacante de asistent al judecătorului
scoase la concurs, cu indicarea expresă a instanțelor în cadrul cărora există aceste posturi,
tematica și bibliografia pentru concurs, cuantumul taxei de înscriere, precum și locul susținerii
acestuia se publică pe pagina de internet a curții de apel, cel mai târziu cu 45 de zile înainte de
data susținerii probei scrise.
(2) Dosarele de înscriere se depun la sediul curții de apel la nivelul căreia se organizează
concursul, în termen de 10 zile de la data publicării anunțului de concurs, și trebuie să cuprindă
toate documentele din care să rezulte îndeplinirea condițiilor de participare la concurs. Prin
cererea de înscriere candidații optează fie pentru posturile vacante scoase la concurs pentru curtea
de apel, fie pentru posturile vacante scoase la concurs pentru un tribunal și instanțele din
circumscripția acestuia.
(3) Pentru înscrierea la concurs, candidatul plătește o taxă al cărei cuantum se stabilește de Secția
pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, în funcție de cheltuielile necesare pentru
organizarea concursului. Taxa de înscriere la concurs se restituie în cazul unor situații obiective
de împiedicare a participării la concurs intervenite înainte de susținerea primei probe a
concursului.
Articolul 6
Poate fi numită în funcția de asistent al judecătorului persoana care îndeplinește cumulativ
următoarele condiții:
a) are cetățenia română, domiciliul în România și capacitate deplină de exercițiu;

b) este licențiată în drept; c) nu are antecedente penale; d) cunoaște limba română;

e) este aptă, din punct de vedere medical și psihologic, pentru exercitarea funcției;

f) se bucură de o bună reputație; g) are o vechime de cel puțin 3 ani în funcțiile de

specialitate juridică prevăzute la art. 63 alin. (1) din Legea nr. 303/2022 privind statutul
judecătorilor și procurorilor.
Articolul 7
(1) Pentru concursul de numire în funcția de asistent al judecătorului, președintele curții de apel,
cu avizul colegiului de conducere al acestei instanțe, numește comisia de organizare a
concursului, comisia de examinare, precum și comisia de soluționare a contestațiilor.
(2) Din comisia de organizare a concursului fac parte un judecător, care este președintele
comisiei, precum și alte persoane desemnate din rândul personalului auxiliar de specialitate sau al
personalului contractual ori al funcționarilor publici din cadrul instanțelor din circumscripția
curții de apel, numărul membrilor fiind stabilit în condițiile alin. (1), în funcție de numărul
candidaților.
(3) Comisia de examinare și comisia de soluționare a contestațiilor se compun din câte un
președinte și doi membri. În situația în care la concurs sunt scoase posturi atât pentru curtea de
apel, cât și pentru instanțe din circumscripția acesteia, se constituie comisii de examinare și
comisii de soluționare a contestațiilor distincte pentru curtea de apel, respectiv pentru fiecare
tribunal din circumscripția acesteia. Comisiile constituite pentru tribunal îndeplinesc atribuțiile
corespunzătoare și pentru ocuparea posturilor vacante de la tribunalele specializate.
(4) Comisia de examinare este condusă de președintele curții de apel sau, după caz, de
președintele tribunalului ori de un judecător desemnat în condițiile alin. (1).
(5) Comisia de soluționare a contestațiilor este condusă de un președinte, desemnat în
condițiile alin. (1) din rândul judecătorilor care fac parte din respectiva comisie. Membrii
comisiei de examinare și ai comisiei de soluționare a contestațiilor constituite pentru curtea de
apel sunt desemnați din rândul judecătorilor de la curtea de apel. Membrii comisiei de examinare
și ai comisiei de soluționare a contestațiilor constituite pentru tribunal sunt desemnați din rândul
judecătorilor de la curtea de apel și/sau de la tribunal. În comisiile de examinare și de soluționare
a contestațiilor sunt desemnați, de regulă, judecători care vor coordona activitatea asistenților.
(6) Secretariatul comisiilor de examinare și de soluționare a contestațiilor este asigurat de
persoanele desemnate de președintele curții de apel.
(7) Nu pot fi numite în comisiile prevăzute la alin. (1) persoanele care au soțul sau soția, rude ori
afini până la gradul al patrulea inclusiv în rândul candidaților. În comisiile de concurs nu pot fi
numite persoane care sunt soți, rude sau afini până la gradul al patrulea inclusiv cu alți membri ai
comisiilor.
Articolul 8
(1) Comisia de organizare a concursului coordonează organizarea și desfășurarea concursului,
verifică îndeplinirea de către candidați a condițiilor de participare la concurs și a condiției bunei
reputații și îndeplinește orice alte atribuții stabilite prin regulamentul prevăzut la art. 4 alin. (1).
(2) Comisia de examinare verifică abilitățile de operare pe calculator în cadrul probei practice,
elaborează subiectele și baremele de evaluare și notare pentru proba scrisă de verificare a
cunoștințelor juridice, corectează și notează lucrările la proba scrisă de verificare a cunoștințelor
juridice, elaborează grila de evaluare în baza căreia se face aprecierea interviului și realizează
intervievarea candidaților.
(3) Comisia de soluționare a contestațiilor soluționează contestațiile cu privire la rezultatele
verificării condițiilor de participare la concurs, contestațiile la baremele de evaluare și notare și la
rezultatele obținute la proba scrisă pentru fiecare disciplină de concurs.
Articolul 9
(1) După înscrierea la concurs, toți candidații sunt verificați sub aspectul îndeplinirii condițiilor
prevăzute la art. 6 lit. a)-d), precum și a condiției de a fi apt din punct de vedere medical.
Condiția de a fi apt din punct de vedere medical se dovedește prin certificat medical eliberat de
un medic specializat în medicina muncii, la cererea fiecărui candidat, pe baza baremului medical
prevăzut la art. 11 alin. (1) din Legea nr. 303/2022.
(2) Rezultatele verificării se publică pe pagina de internet a curții de apel.
(3) Candidații respinși în urma verificării condițiilor de participare la concurs pot formula
contestații în termen de 48 de ore de la publicarea listei privind rezultatele verificării dosarelor.
Contestațiile se depun ori se transmit, prin fax sau e-mail, la curtea de apel.
(4) Contestațiile se soluționează, prin hotărâre, de către comisia de soluționare a contestațiilor, în
termen de 48 de ore de la expirarea termenului pentru formularea acestora.
(5) După soluționarea contestațiilor se întocmește lista finală a candidaților care îndeplinesc
condițiile de participare la concurs, care se publică în condițiile alin. (2).
Articolul 10
(1) Concursul pentru numirea în funcția de asistent al judecătorului constă în susținerea
următoarelor probe:a) o probă practică eliminatorie de verificare a abilităților de operare pe
calculator;b) o probă scrisă eliminatorie de verificare a cunoștințelor juridice, teoretice și
practice;c) un interviu.
(2) Verificarea abilităților de operare pe calculator se face de către comisia de examinare și se
notează cu „admis“ sau „respins“. Rezultatele se publică pe pagina de internet a curții de apel.
Candidații declarați admiși la proba practică eliminatorie participă la susținerea probei scrise de
verificare a cunoștințelor juridice, teoretice și practice.
(3) Proba scrisă de verificare a cunoștințelor juridice constă în elaborarea unei lucrări la
disciplinele drept civil, drept procesual civil, drept penal și drept procesual penal.
(4) Baremul de evaluare și notare la proba scrisă se publică pe pagina de internet a curții de apel
după încheierea probei. În termen de 24 de ore de la publicarea baremului candidații pot formula
contestații la acesta, care se depun ori se transmit, prin fax sau e-mail, la curtea de apel.
Contestațiile la barem se soluționează de comisia de soluționare a contestațiilor, în cel mult 48 de
ore de la expirarea termenului de contestare. Soluția se motivează în termen de 3 zile de la
expirarea termenului pentru soluționarea contestațiilor. Baremul stabilit în urma soluționării
contestațiilor se publică pe pagina de internet a curții de apel.
(5) Lucrarea se notează cu note de la 1 la 10, cu două zecimale, fără rotunjire. Nota 1 se acordă
atunci când punctajul obținut de candidat este mai mic sau egal cu această notă.
Articolul 11
(1) Rezultatele probei scrise se publică pe pagina de internet a curții de apel.
(2) Candidații pot contesta notele obținute la proba scrisă. Contestația se depune ori se transmite,
prin fax sau e-mail, la curtea de apel, în termen de 3 zile de la data publicării rezultatelor.
(3) Contestațiile se soluționează în termen de 3 zile de la expirarea termenului prevăzut la alin.
(2).
(4) Nota acordată în urma soluționării contestației este definitivă și nu poate fi mai mică decât
nota contestată.
(5) Pentru a fi declarat admis, candidatul trebuie să obțină cel puțin nota 7.
Articolul 12
(1) Candidații declarați admiși la proba scrisă susțin un interviu în fața comisiei de examinare.
(2) În cadrul probei interviului, comisia evaluează:
a) motivația candidatului; c) elemente de etică specifice funcției.

b) existența aptitudinilor specifice funcției de asistent al judecătorului, fiind avute în vedere

aptitudinea de comunicare clară și logică a ideilor, capacitatea de gândire critică, capacitatea de
analiză, motivare și sinteză, capacitatea de relaționare, înțelegerea realității sociale, folosirea
corectă a limbii române;
(3) Membrii comisiei acordă, individual, punctaje pentru fiecare dintre criteriile prevăzute la alin.
(2), pe baza unei grile de evaluare elaborate de comisia de examinare care se publică pe pagina de
internet a curții de apel odată cu anunțul privind organizarea concursului.
(4) Aprecierea interviului se face de către fiecare membru al comisiei cu note de la 1 la 10, cu
două zecimale fără rotunjire. Nota 1 se acordă atunci când punctajul obținut de candidat este mai
mic sau egal cu această notă. Nota acordată de fiecare membru al comisiei reprezintă suma
punctajelor acordate pentru fiecare dintre criteriile prevăzute la alin. (2).
(5) Nota obținută la această probă reprezintă media aritmetică a notelor acordate de membrii
comisiei.
(6) Sunt declarați admiși la această probă candidații care au obținut nota minimă 7.
(7) Rezultatele de la proba interviului sunt definitive și se publică pe pagina de internet a curții de
apel.
(8) Înregistrarea interviului prin mijloace tehnice audio este obligatorie.
Articolul 13
(1) Nota obținută la concurs este media aritmetică a notelor obținute la proba scrisă de verificare
a cunoștințelor juridice, teoretice și practice și la interviu.
(2) Candidații sunt declarați admiși în ordinea descrescătoare a notei obținute la concurs, în limita
numărului de posturi scoase la concurs.
Articolul 14
(1) Candidații declarați admiși la concurs sunt verificați sub aspectul îndeplinirii condiției de a fi
apt din punct de vedere psihologic pentru exercitarea funcției.
(2) Testarea psihologică constă în susținerea unui test scris și a unui interviu în fața psihologului
din cadrul curții de apel. Pentru motive obiective, testarea psihologică se poate realiza și de un alt
psiholog desemnat de Secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, la
propunerea președintelui curții de apel care organizează concursul, din rândul psihologilor din
cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, Înaltei Curți de Casație și Justiție, curților de apel ori
din Registrul unic al psihologilor cu drept de liberă practică din România atestați în condițiile
legii.
(3) Rezultatele testării psihologice sunt concretizate într-un raport, care cuprinde profilul
psihologic al fiecărui candidat, precum și calificativul „admis“ sau „respins“.
(4) În vederea publicării rezultatelor testării psihologice, fiecărui candidat îi va fi atribuit un cod.
Calificativul acordat se aduce la cunoștință prin publicarea pe pagina de internet a curții de apel.
(5) Candidații nemulțumiți de calificativul acordat pot formula, în termen de 24 de ore de la
publicarea rezultatelor, contestații, care se depun ori se transmit, prin fax sau e-mail, la curtea de
apel.
(6) Contestațiile se soluționează de comisia de reexaminare psihologică, formată din 3 psihologi
desemnați de Secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii din rândul
psihologilor prevăzuți la alin. (2), alții decât cei care au examinat candidații inițial. Reexaminarea
psihologică se realizează prin reevaluarea testului scris, aplicarea unui nou test scris și susținerea
unui nou interviu.
(7) Calificativul acordat de comisia de reexaminare psihologică este definitiv și se publică în
condițiile alin. (4).
Articolul 15
(1) Candidații care îndeplinesc condiția de a fi apt din punct de vedere psihologic vor fi verificați
sub aspectul îndeplinirii condiției bunei reputații.
(2) Verificările privind îndeplinirea condiției bunei reputații se fac de comisia de organizare a
concursului, cu respectarea legislației în vigoare referitoare la protecția persoanelor cu privire la
prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date.
(3) Regulamentul de organizare a concursului stabilește documentele pe care candidații au
obligația de a le depune, în vederea verificării îndeplinirii condiției bunei reputații.
(4) Nu se bucură de o bună reputație persoana care a fost sancționată disciplinar în ultimii 3 ani
anterior datei susținerii primei probe a concursului pentru fapte în raport cu care numirea acesteia
în funcția de asistent al judecătorului nu ar fi conformă cu onoarea și probitatea specifice acestei
funcții sau ar aduce atingere prestigiului justiției, avându-se în vedere criteriile prevăzute la alin.
(5). Sancțiunile disciplinare pentru care a intervenit radierea nu sunt avute în vedere.
(5) La stabilirea bunei reputații se au în vedere următoarele criterii:
a) gravitatea faptei, astfel cum rezultă din natura acesteia și din împrejurările în care a fost
săvârșită, din forma și gradul de vinovăție, precum și din sancțiunea aplicată;
b) conduita persoanei înainte și după săvârșirea faptei, care relevă perseverența în săvârșirea unor
fapte de natura celor prevăzute la alin. (4), sancționate ca atare.(6) Candidații care nu se bucură
de o bună reputație sunt declarați respinși.Articolul 16(1) Pentru posturile de asistent al
judecătorului rămase neocupate în urma aplicării art. 14 și 15 pot opta, în termenul prevăzut de
calendarul concursului, candidații care au obținut nota minimă 7 la interviu, în ordinea
descrescătoare a notelor obținute la concurs, calculate potrivit art. 13 alin. (1). Dispozițiile art.
14 și 15 se aplică în mod corespunzător.
(2) Listele definitive ale candidaților declarați admiși se publică pe pagina de internet a curții de
apel.
Articolul 17
(1) Numirea candidaților admiși pe posturile vacante de asistent al judecătorului se realizează
prin decizie a președintelui curții de apel, în ordinea descrescătoare a notelor obținute la concurs
calculate potrivit art. 13 alin. (1), conform listei publicate pe pagina de internet a curții de apel,
ținând cont de opțiunea acestora formulată potrivit art. 5 alin. (2). Candidații înscriși pentru
posturile vacante scoase la concurs pentru un tribunal și judecătoriile din circumscripția acestuia
optează în scris în termenul prevăzut de regulament, în ordinea descrescătoare a notelor obținute
la concurs calculate potrivit art. 13 alin. (1), pentru unul dintre aceste posturi.
(2) Departajarea candidaților cu note egale se face în ordine, după următoarele criterii: nota
obținută la interviu, nota obținută la proba scrisă de verificare a cunoștințelor juridice, teoretice și
practice, vechimea mai mare în specialitate juridică.
Articolul 18
(1) În cazul posturilor de asistent al judecătorului care se vacantează ulterior finalizării
concursului, președintele curții de apel poate decide valorificarea rezultatelor acestuia până la
data organizării următorului concurs, aceste posturi putând fi ocupate de candidații care au
obținut nota minimă 7 la interviu, în ordinea descrescătoare a notelor obținute la concurs,
calculate potrivit art. 13 alin. (1) și care îndeplinesc condiția de a fi apt din punct de vedere
psihologic și condiția bunei reputații, dar nu au fost declarați admiși în limita posturilor scoase la
concurs. Dispozițiile art. 14, 15 și ale art. 17 alin. (2) se aplică în mod corespunzător.
(2) Dispozițiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător și pentru ocuparea posturilor temporar
vacante.
Articolul 19
(1) Înainte de a începe să își exercite funcția, asistentul judecătorului depune următorul jurământ:
„Jur să respect Constituția și legile țării, să apăr drepturile și libertățile fundamentale ale
persoanei, să-mi îndeplinesc atribuțiile cu onoare, conștiință și fără părtinire. Așa să-mi ajute
Dumnezeu!“ Referirea la divinitate din formula jurământului se schimbă potrivit credinței
religioase a asistentului judecătorului și este facultativă.
(2) Refuzul depunerii jurământului atrage, de drept, nulitatea numirii în funcție.(3) Jurământul se
depune în fața conducătorului instanței la care este numit asistentul judecătorului și se
consemnează într-un proces-verbal, care se semnează de conducătorul instanței și de cel care a
depus jurământul.

Capitolul VI Drepturile și îndatoririle asistenților judecătorului

Articolul 30
Pentru activitatea desfășurată, asistenții judecătorului au dreptul la o salarizare stabilită în
condițiile prevăzute de lege pentru judecătorii stagiari.
Articolul 31
Asistenții judecătorului beneficiază anual de un concediu de odihnă plătit de 30 de zile lucrătoare,
precum și de alte concedii în condițiile legii.
Articolul 32
Pe lângă drepturile prevăzute de prezenta lege, asistenții judecătorului beneficiază și de alte
drepturi prevăzute de legislația muncii și de legislația asigurărilor sociale pentru personalul plătit
din fonduri publice.
Articolul 33
Îndeplinirea atribuțiilor specifice ale asistenților judecătorului trebuie să se facă astfel încât să fie
respectate independența și imparțialitatea judecătorului.
Articolul 34
Asistenții judecătorului au obligația să își îndeplinească îndatoririle de serviciu cu
profesionalism, imparțialitate și celeritate, în conformitate cu legea, și să se abțină de la orice
faptă care ar putea aduce prejudicii persoanelor fizice sau juridice ori prestigiului justiției.
Articolul 35
(1) Funcția de asistent al judecătorului este incompatibilă cu orice alte funcții publice sau private,
cu excepția funcțiilor didactice.
(2) Asistenților judecătorului le este interzis:
a) să desfășoare activități comerciale, direct sau prin persoane interpuse;

b) să desfășoare activități de arbitraj în litigii civile, comerciale sau de altă natură;

c) să aibă calitatea de asociat sau de membru în organele de conducere, administrare ori de
control la societăți civile, societăți comerciale, inclusiv la bănci sau la alte instituții de credit,
societăți de asigurare ori financiare, companii naționale, societăți naționale sau regii autonome;
d) să aibă calitatea de membru al unui grup de interes economic.(3) Prin excepție de la
prevederile alin. (2) lit. c), asistenții judecătorului pot fi acționari sau asociați ca urmare a legii
privind privatizarea în masă.
Articolul 36
(1) Asistenții judecătorului sunt obligați ca în exercitarea atribuțiilor să se abțină de la exprimarea
sau manifestarea, în orice mod, a convingerilor lor politice.
(2) Asistenții judecătorului nu pot să facă parte din partide sau formațiuni politice și nici să
desfășoare sau să participe la activități cu caracter politic.
Articolul 37
(1) Asistenții judecătorului sunt obligați să păstreze secretul profesional, confidențialitatea în
legătură cu faptele și informațiile despre care iau cunoștință în exercitarea funcției.
(2) Asistenților judecătorului nu le este permis să comenteze sau să justifice în presă ori în
emisiuni audiovizuale hotărârile sau soluțiile date în dosarele despre care au luat cunoștință în
exercitarea atribuțiilor de serviciu.
Articolul 38
Asistenții judecătorului sunt obligați să respecte programul de lucru și să rezolve lucrările în
termenele stabilite.
Articolul 39
Asistenții judecătorului sunt obligați să prezinte, în condițiile și la termenele prevăzute de lege,
declarația de avere și declarația de interese.
Articolul 40
(1) Asistenții judecătorului îndeplinesc următoarele atribuții principale:
a) acordă sprijin judecătorului în realizarea procedurilor specifice premergătoare stabilirii
primului termen de judecată;
b) realizează activități de documentare, de verificare și de prezentare a actelor și lucrărilor
dosarului, precum și a elementelor de fapt și de drept relevante în cauză;
c) redactează, sub coordonarea judecătorului, proiecte de hotărâri judecătorești sau ale altor acte
procedurale.
(2) Asistentul judecătorului îndeplinește orice alte atribuții de serviciu stabilite de judecătorul
coordonator, de președintele instanței sau de președintele de secție.
 LEGE nr. 252 din 19 iulie 2013
privind organizarea și funcționarea sistemului de probațiune
EMITENT PARLAMENTUL
Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 512 din 14 august 2013

Titlul I Dispoziții generale

Capitolul I Scop și aplicare
Articolul 1
Prezenta lege reglementează organizarea și funcționarea sistemului național de probațiune la
nivel central și la nivelul structurilor teritoriale, precum și activitatea desfășurată de acesta.
Articolul 2
(1) Prin activitatea sa, sistemul de probațiune, ca serviciu public, contribuie la înfăptuirea actului
de justiție.
(2) Activitatea sistemului de probațiune se desfășoară în interesul comunității, în scopul
reabilitării sociale a infractorilor, al diminuării riscului de săvârșire a unor noi infracțiuni și al
creșterii gradului de siguranță în comunitate.
(3) Promovarea sancțiunilor și măsurilor comunitare urmărește reducerea costurilor sociale ale
executării sancțiunilor și măsurilor penale prin diminuarea populației din unitățile penitenciare,
valorificarea potențialului socioeconomic al infractorilor și menținerea siguranței comunității.

Capitolul II Principiile activității sistemului de probațiune

Articolul 3
Activitatea sistemului de probațiune se desfășoară în condiții care să asigure respectarea
drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, orice restrângere a acestora fiind posibilă
numai în limitele inerente naturii și conținutului pedepselor și măsurilor stabilite prin hotărârea
judecătorească și în condițiile care decurg din specificul intervenției, în funcție de gravitatea
faptei și riscul de săvârșire a unor infracțiuni.
Articolul 4
Activitatea sistemului de probațiune se desfășoară în condiții care să respecte demnitatea
persoanei și care să nu îngrădească exercitarea dreptului la viața privată a acesteia și a familiei
sale mai mult decât este inerent naturii și conținutului intervenției.

Articolul 5
În cadrul sistemului de probațiune, orice activitate se desfășoară fără nicio discriminare pe temei
de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, gen, orientare sexuală, opinie ori apartenență politică,
avere, origine socială, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă sau infecție HIV/SIDA ori
pentru alte împrejurări de același fel.
Articolul 6
Activitatea sistemului de probațiune se desfășoară cu respectarea legii și a hotărârilor
judecătorești.
Articolul 7
Activitatea sistemului de probațiune se desfășoară cu respectarea confidențialității și cu
respectarea regulilor de protecție a datelor cu caracter personal, prevăzute de reglementările în
materie.
Articolul 8
Activitatea de probațiune se desfășoară cu respectarea, de către consilierul de probațiune,
respectiv de către instituțiile din comunitate și alte autorități și instituții publice, a principiilor,
valorilor și metodelor managementului de caz în procesul de supraveghere.
Articolul 9
(1) Consilierul de probațiune adaptează intervenția în funcție de caracteristicile individuale,
nevoile persoanei, riscul de săvârșire a unor infracțiuni și circumstanțele particulare ale fiecărui
caz.
(2) În derularea activității, consilierul de probațiune urmărește dezvoltarea unei relații pozitive cu
persoana aflată în evidență, în scopul implicării acesteia în propriul proces de reabilitare.
Articolul 10
Consilierul de probațiune urmărește abordarea interdisciplinară a fiecărui caz și coordonează
activitățile derulate în colaborare cu instituțiile din comunitate pentru acoperirea nevoilor
persoanei și menținerea gradului de siguranță a comunității.
Articolul 11
(1) Consilierul de probațiune informează persoana cu privire la natura și conținutul principalelor
acte îndeplinite în cadrul activității de probațiune și urmărește obținerea consimțământului
acesteia cu privire la derularea actelor respective.
(2) Informarea prevăzută la alin. (1) se face într-o limbă, respectiv limbaj pe care persoana îl
înțelege, prin intermediul unui traducător și interpret autorizat sau prin intermediul unui interpret
de limbaj mimico-gestual, în situația în care persoana nu vorbește sau nu înțelege limba română,
respectiv nu se poate exprima.
(3) În cazul cetățenilor români aparținând minorităților naționale, informarea prevăzută la alin.
(1) se face în limba lor maternă, la cererea persoanei evaluate.
(4) Informarea prevăzută la alin. (2) poate fi făcută și de către un consilier de probațiune care
cunoaște limba sau limbajul utilizat de către persoana în cauză, cu acordul acesteia.
Articolul 12
Personalul care își desfășoară activitatea în cadrul sistemului de probațiune are o pregătire de
specialitate în acord cu responsabilitățile stabilite prin lege în sarcina acestuia și urmărește, în
derularea activității, atingerea unor standarde înalte de profesionalism și respectarea normelor de
etică și deontologie profesională.
Articolul 13
În cadrul sistemului de probațiune activitatea se derulează cu respectarea principiului integrității
prin realizarea acțiunilor în mod responsabil, transparent, imparțial și prin utilizarea judicioasă a
resurselor disponibile.

Capitolul III Definiții

Articolul 14
În sensul prezentei legi, termenii și sintagmele de mai jos au următorul înțeles:
a) sancțiuni și măsuri comunitare - sancțiunile și măsurile neprivative de libertate prevăzute la art.
32 alin. (1) lit. c)-e);
b) management de caz - procesul de coordonare a ansamblului activităților de evaluare a
persoanei supravegheate, planificare și desfășurare a intervențiilor de asistare și control,
monitorizare a modului de executare a măsurilor și obligațiilor impuse de organele judiciare,
inclusiv prin valorificarea potențialului intern al persoanei și integrarea contribuției instituțiilor
din comunitate;
c) referirea cazului - activitatea de transmitere a unui caz de către instituția care gestionează
managementul de caz către o instituție din comunitate, împuternicită să realizeze o intervenție
specializată în acord cu planificarea activității de probațiune.
Articolul 15
Sintagma "instituții din comunitate" are înțelesul definit în Legea nr. 253/2013 privind executarea
pedepselor, a măsurilor educative și a altor măsuri neprivative de libertate dispuse de organele
judiciare în cursul procesului penal.

Titlul II Organizarea sistemului de probațiune

Articolul 16
(1) Se înființează Direcția Națională de Probațiune, denumită în continuare Direcția, ca structură
cu personalitate juridică, în cadrul Ministerului Justiției, prin reorganizarea Direcției de
probațiune din Ministerul Justiției.
(2) Direcția are sediul în municipiul București, str. Apolodor nr. 17, sectorul 5. Schimbarea
sediului se poate realiza prin ordin al ministrului justiției.
(3) Activitatea Direcției este coordonată direct de către ministrul justiției.

Articolul 17
Direcția are următoarele atribuții principale:
a) stabilește direcțiile strategice de acțiune în domeniul probațiunii în vederea implementării
strategiei justiției ca serviciu public;
b) stabilește concepția și coordonează, evaluează și monitorizează, la nivel național, Strategia
națională de reabilitare a persoanelor față de care s-au dispus sancțiuni și măsuri comunitare,
aplicată în sistemul de probațiune, inclusiv de către instituțiile cu atribuții în domeniu;
c) organizează și coordonează procesul de executare a pedepselor și măsurilor neprivative de
libertate specifice domeniului probațiunii;
d) elaborează Standardele minime de lucru în probațiune pentru instituțiile din comunitate și
normele metodologice pentru avizarea și acreditarea programelor de lucru cu persoanele
supravegheate;
e) organizează și coordonează activitatea structurilor teritoriale;
f) coordonează gestionarea resurselor umane ale sistemului de probațiune;
g) organizează pregătirea profesională a personalului din sistemul de probațiune și cursuri de
pregătire pentru persoane din cadrul instituțiilor implicate în activitatea de probațiune;
h) elaborează proiectul de buget anual al Direcției și al structurilor teritoriale, pe care îl supune
spre aprobare ministrului justiției, și asigură execuția bugetară în condițiile legii;
i) administrează patrimoniul sistemului de probațiune, organizează și coordonează alocarea,
mișcarea, evidența și controlul cheltuielilor materiale și de investiții, ale mijloacelor și
echipamentelor din dotare;
j) elaborează, în colaborare cu direcția de specialitate din Ministerul Justiției, proiectele de acte
normative privind organizarea și activitatea sistemului de probațiune;
k) realizează evaluarea și controlul activității derulate în structurile teritoriale de probațiune, prin
intermediul inspectorilor de probațiune;
l) realizează evaluarea profesională a personalului din cadrul sistemului de probațiune, în
condițiile stabilite prin Regulamentul de organizare și funcționare a sistemului de probațiune;
m) coordonează elaborarea standardelor de performanță, a metodologiilor și instrumentelor de
lucru, în scopul uniformizării și îmbunătățirii activității de probațiune;
n) coordonează elaborarea și implementarea strategiei de comunicare și relații publice a
sistemului de probațiune, în scopul promovării rolului sistemului de probațiune;
o) coordonează cooperarea internațională în domeniu;
p) reprezintă în fața instanțelor judecătorești și a altor organe de jurisdicție interesele Direcției și
ale structurilor teritoriale;
q) coordonează activitatea de colectare și prelucrare a datelor statistice specifice domeniului
probațiunii și gestionează sistemele informatice aferente;
r) realizează studii, analize și cercetări care să contribuie la fundamentarea politicii penale în
domeniu, la elaborarea strategiilor de lucru și la îmbunătățirea practicii;
s) elaborează și difuzează ghiduri practice sau alte materiale în domeniu, întocmind propriile
materiale în acest sens, având în vedere practica organelor judiciare;
ș) promovează rolul sistemului de probațiune, al activităților desfășurate de către personalul din
sistemul de probațiune, inclusiv prin mijloace de informare în masă;
ș^1) elaborează și sprijină desfășurarea, în colaborare cu alte instituții ale statului, de acțiuni și
programe de reintegrare socială pe piața muncii a persoanelor aflate, potrivit legii, în
supravegherea serviciului de probațiune;
(la 16-03-2018, Articolul 17 din Titlul II a fost completat de Punctul 1, ARTICOL UNIC din
LEGEA nr. 65 din 12 martie 2018, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 13 martie
2018 )
t) alte atribuții prevăzute de lege în domeniul de activitate a sistemului de probațiune.

Articolul 18
(1) Direcția este condusă de un director general, numit prin ordin al ministrului justiției, în urma
promovării unui concurs organizat în acest sens.
(2) Directorul general este numit pe o durată de 4 ani, cu posibilitatea obținerii consecutive, o
singură dată, a unui nou mandat.
(3) Directorul general al Direcției este ordonator terțiar de credite.
(4) În activitatea de conducere, directorul general este sprijinit de 2 directori generali adjuncți
numiți prin ordin al ministrului justiției, în urma promovării unui concurs organizat în acest sens.
(5) Prevederile alin. (2) se aplică în mod corespunzător directorilor generali adjuncți.
(6) Condițiile și modalitatea de organizare a concursurilor prevăzute la alin. (1) și (4) sunt
stabilite prin regulament, aprobat prin ordin al ministrului justiției.
(7) Directorul general poate face parte din următoarele categorii de personal: personal de
probațiune, personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor, potrivit Legii
nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și
completările ulterioare.
(8) Directorii generali adjuncți pot face parte din următoarele categorii de personal: personal de
probațiune, personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor, potrivit Legii
nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și funcționari publici.
Articolul 19
(1) Directorul general emite decizii și instrucțiuni și răspunde, în fața ministrului justiției, de buna
funcționare a sistemului de probațiune.
(2) Directorul general poate delega o parte din atribuțiile sale directorilor generali adjuncți.
(3) Directorii generali adjuncți angajează și reprezintă Direcția în baza mandatului expres dat prin
decizia directorului general.
(4) Directorii generali adjuncți conduc și răspund de activitatea departamentelor pe care le
coordonează.
Articolul 20
(1) Pe lângă Direcție funcționează Consiliul consultativ, ca organ consultativ, denumit în
continuare Consiliu, alcătuit din reprezentanți ai sistemului de probațiune și alte categorii de
specialiști.
(2) Directorul general al Direcției este președintele Consiliului.
(3) Consiliul are ca scop elaborarea Strategiei naționale în domeniul probațiunii, monitorizarea
implementării acesteia, precum și stabilirea altor măsuri în vederea îmbunătățirii activității de
probațiune.
(4) Consiliul se întrunește semestrial sau ori de câte ori este nevoie prin convocarea directorului
general.
(5) Activitatea Consiliului este reglementată prin ordin al ministrului justiției.
Articolul 21
(1) În structura organizatorică a Direcției funcționează departamente, servicii și alte structuri
înființate prin ordin al ministrului justiției.
(2) Directorii departamentelor sunt numiți prin decizie a directorului general, pe o perioadă de 4
ani, în urma promovării unui concurs organizat în acest sens, cu posibilitatea obținerii unui nou
mandat.
(3) Șefii serviciilor din cadrul Direcției sunt numiți prin decizie a directorului general, în urma
promovării unui concurs organizat în acest sens.
(4) Condițiile și modalitatea de organizare a concursurilor prevăzute la alin. (2) și (3) sunt
stabilite prin regulament aprobat prin ordin al ministrului justiției.
Articolul 22
(1) Atribuțiile și competențele aferente departamentelor, serviciilor și celorlalte structuri din
cadrul Direcției, precum și atribuțiile și răspunderile corespunzătoare funcțiilor din cadrul
Direcției se stabilesc prin Regulamentul de organizare și funcționare a sistemului de probațiune,
aprobat prin ordin al ministrului justiției.
(2) Atribuțiile și competențele departamentului de control se execută prin inspectorii de
probațiune aflați în subordinea directă a directorului general și se stabilesc în conformitate cu
principiul independenței operaționale.
Articolul 23
(1) La nivelul Direcției își desfășoară activitatea următoarele categorii de personal: personal de
probațiune, personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor potrivit Legii nr.
303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, funcționari publici și personal
contractual.
(2) În derularea activității, Direcția poate colabora cu specialiști din alte domenii de activitate, cu
voluntari din rândul comunității, precum și cu reprezentanți ai societății civile.
(3) Colaboratorii pot fi remunerați pentru activitatea desfășurată, potrivit legii.
Articolul 24
Direcția asigură formarea profesională a personalului în domeniul probațiunii, stimulează și
realizează activitățile de studiu și cercetare care să indice direcțiile de dezvoltare a practicii în
domeniul probațiunii fie în mod direct, fie prin intermediul structurilor organizate în subordinea
sa.
Articolul 25
La nivel teritorial, activitatea de probațiune se realizează prin intermediul serviciilor de
probațiune și al altor structuri teritoriale, fără personalitate juridică, înființate potrivit legii și
aflate în subordinea Direcției.
Articolul 26
(1) Serviciile de probațiune funcționează în fiecare municipiu reședință de județ și în municipiul
București, prin reorganizarea serviciilor de probațiune de pe lângă tribunale.
(2) Serviciile de probațiune sunt conduse de șefi serviciu.
(3) Prin decizie a directorului general al Direcției pot fi înființate sedii secundare ale serviciilor
de probațiune.
(4) Circumscripția teritorială a fiecărui sediu secundar se stabilește prin decizie a directorului
general al Direcției, prin raportare la circumscripțiile teritoriale ale judecătoriilor.
(5) Sediile secundare sunt conduse de șefi birou și se subordonează administrativ și funcțional
șefului serviciului de probațiune în cadrul căruia s-au înființat sediile secundare respective.

Articolul 27
(1) Șefii serviciilor de probațiune și șefii de birou sunt numiți prin ordin al ministrului justiției, pe
o perioadă de 4 ani, în urma promovării unui concurs organizat în acest sens, cu posibilitatea
reînnoirii mandatului în aceleași condiții.
(2) Condițiile și modalitatea de organizare a concursurilor prevăzute la alin. (1) sunt stabilite prin
regulament aprobat prin ordin al ministrului justiției.
(3) Șefii serviciilor de probațiune și șefii de birou pot face parte din următoarele categorii de
personal: personal de probațiune, personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor și
procurorilor potrivit Legii nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Articolul 28
(1) În cadrul serviciilor de probațiune pot fi înființate prin decizie a directorului general
compartimente de specialitate pe domenii de activitate.
(2) Atribuțiile și competențele aferente structurilor teritoriale, precum și atribuțiile și
responsabilitățile corespunzătoare funcțiilor din structurile teritoriale se stabilesc prin
Regulamentul de organizare și funcționare a sistemului de probațiune, aprobat prin ordin al
ministrului justiției.
Articolul 29
(1) În structurile teritoriale își desfășoară activitatea următoarele categorii de personal: personal
de probațiune, funcționari publici și personal contractual.
(2) Statutul și salarizarea personalului de probațiune și ale altor categorii profesionale care își
desfășoară activitatea în sistemul de probațiune sunt reglementate prin lege.
Articolul 30
(1) Finanțarea activității Direcției și a structurilor teritoriale se asigură de la bugetul de stat, prin
bugetul Ministerului Justiției.
(2) Direcția poate primi donații, sponsorizări și poate accesa alte surse de finanțare, conform
prevederilor legale.
(3) În cadrul bugetului Direcției se constituie anual un fond destinat externalizării de servicii în
acord cu Legea nr. 253/2013.
(4) Direcția dispune de un parc auto constituit la nivel central și la nivelul structurilor teritoriale.
Numărul maxim de autoturisme, consumul de carburant și modul de utilizare a parcului auto se
stabilesc prin hotărâre a Guvernului.

Titlul III Activitatea de probațiune

Capitolul I Dispoziții generale
Articolul 31
Desfășurarea activității de probațiune se realizează de către consilieri de probațiune din cadrul
structurilor teritoriale.
Articolul 32
(1) În desfășurarea activității de probațiune, consilierii de probațiune:
a) realizează evaluarea inculpaților, a minorilor aflați în executarea unei măsuri educative,
respectiv a persoanelor supravegheate, din oficiu sau la solicitarea organelor judiciare, potrivit
legii;
b) sprijină instanța de judecată în procesul de individualizare a pedepselor și măsurilor educative;
c) coordonează procesul de supraveghere a respectării măsurilor și executării obligațiilor stabilite
în sarcina persoanelor supravegheate față de care instanța a dispus: amânarea aplicării pedepsei,
suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, liberarea condiționată;
d) coordonează procesul de supraveghere a respectării uneia dintre următoarele măsuri educative
neprivative de libertate: stagiul de formare civică, supravegherea, consemnarea la sfârșit de
săptămână, asistarea zilnică;
e) coordonează executarea pedepsei amenzii prin prestarea unei munci neremunerate în folosul
comunității;
f) derulează activități specifice în legătură cu persoanele private de libertate;
g) îndeplinesc alte atribuții, conform legii.
(2) Pentru desfășurarea activității prevăzute la alin. (1) lit. a) este competent serviciul de
probațiune în a cărui circumscripție teritorială se află locuința persoanei evaluate. În situația în
care persoana evaluată se află într-o unitate de arest preventiv, o unitate penitenciară, un centru
educativ sau centru de detenție, competența teritorială se stabilește potrivit alin. (5) și (6).
(3) Pentru desfășurarea activității prevăzute la alin. (1) lit. b) este competent serviciul de
probațiune din circumscripția instanței care judecă cauza.
(4) Pentru desfășurarea activității prevăzute la alin. (1) lit. c)-e) este competent serviciul de
probațiune în a cărui circumscripție teritorială se află locuința persoanei supravegheate.
(5) Pentru desfășurarea activității prevăzute la alin. (1) lit. f) este competent serviciul de
probațiune în a cărui circumscripție teritorială se află penitenciarul, centrul educativ sau centrul
de detenție.
(6) Când un serviciu de probațiune nu are posibilitatea să îndeplinească anumite atribuții legale,
se poate adresa unui alt serviciu de probațiune care are posibilitatea să le efectueze.
(7) Solicitarea de a unui anumit act, a unei evaluări sau verificări trebuie să conțină toate
lămuririle referitoare la îndeplinirea actului care face obiectul acesteia, iar, în cazul când urmează
să fie ascultată o persoană, se vor arăta și întrebările ce trebuie să i se pună. Consilierul de
probațiune care efectuează actul, evaluarea sau verificarea poate pune și alte întrebări, dacă
necesitatea acestora rezultă în cursul ascultării.

Capitolul II Evaluarea inculpaților și a persoanelor supravegheate

Secţiunea 1 Evaluarea inculpaților minori
Articolul 33
(1) Evaluarea inculpatului minor se realizează la solicitarea organelor judiciare, potrivit legii, de
către consilierul de probațiune din cadrul serviciului de probațiune competent potrivit art. 32 alin.
(2).
(2) Datele obținute în cadrul evaluării prevăzute la alin. (1) se consemnează într-un referat de
evaluare.
(3) Referatul de evaluare se întocmește și se comunică în termen de 21 de zile de la data primirii
la serviciul de probațiune a solicitării.
Articolul 34
(1) Referatul de evaluare prevăzut la art. 33 alin. (2) conține date privind mediul familial și social
al minorului, situația educațională și profesională, conduita generală a minorului, analiza
comportamentului infracțional, riscul de săvârșire a unor infracțiuni, precum și orice alte date
relevante pentru situația minorului.
(2) Referatul de evaluare prevăzut la art. 33 alin. (2) poate face referire și la starea de sănătate, la
evoluția minorului din punct de vedere fizic, afectiv, moral și intelectual, în măsura în care
acestea au influențat sau pot influența comportamentul infracțional.
(3) Referatul de evaluare cuprinde și propuneri motivate privind măsura educativă considerată a
fi potrivită pentru minor, cu referire la natura și durata programelor de reintegrare socială, precum
și la alte obligații care pot fi impuse acestuia, în vederea reducerii riscului de săvârșire de
infracțiuni.
(4) Structura și formatul standard ale referatului de evaluare prevăzut la art. 33 se stabilesc prin
Regulamentul de aplicare al prezentei legi.
Articolul 35
(1) Pentru obținerea datelor necesare evaluării inculpatului minor, consilierul de probațiune poate
colabora cu asistenți sociali, psihologi, consilieri școlari, pedagogi, medici sau alți specialiști.
(2) La solicitarea consilierului de probațiune, instituțiile și organizațiile în evidența cărora s-a
aflat sau se află minorul pentru îngrijire, tratament sau protecție socială ori educație pun la
dispoziția consilierului de probațiune, în termen de 7 zile, informațiile care prezintă relevanță
pentru procesul de evaluare.
Articolul 36
(1) Evaluarea prevăzută la art. 33 are un caracter personal și se realizează în baza uneia sau mai
multor întrevederi între consilierul de probațiune și inculpatul minor și a datelor obținute din alte
surse de informații.
(2) În cazul în care inculpatul minor nu colaborează la realizarea evaluării, consilierul de
probațiune întocmește referatul de evaluare și menționează, în cuprinsul acestuia, refuzul de
colaborare a minorului. La referatul de evaluare este atașată declarația minorului cu privire la
refuzul de colaborare.
(3) În situația în care inculpatul minor nu este găsit sau locuiește într-un alt stat și întrevederea de
evaluare nu poate fi realizată, consilierul de probațiune încunoștințează organul judiciar despre
imposibilitatea întocmirii referatului de evaluare.
(4) Adresa prevăzută la alin. (3) conține datele obținute și este însoțită de dovezi care să ateste
situația de fapt constatată, precum și demersurile efectuate în acest sens, inclusiv cele referitoare
la colaborarea cu organele de poliție și cu membrii familiei minorului, în vederea contactării
acestuia.
Articolul 37
În cazul întocmirii unui referat față de un inculpat minor care se află, în același timp, în
executarea unei măsuri educative, prevederile art. 33-36 se aplică în mod corespunzător, referatul
de evaluare cuprinzând și mențiuni referitoare la respectarea condițiilor de executare a măsurii și
a obligațiilor impuse, atunci când este cazul.

Secţiunea a 2-a Evaluarea inculpaților majori

Articolul 38
(1) În situația în care consideră necesar, procurorul sau instanța de judecată poate solicita
serviciului de probațiune evaluarea inculpatului major. Evaluarea se realizează de către
consilierul de probațiune din cadrul serviciului de probațiune competent potrivit art. 32 alin. (2).
(2) Datele obținute în cadrul evaluării prevăzute la alin. (1) se consemnează într-un raport de
evaluare.
(3) Raportul de evaluare se întocmește și se comunică în termen de 21 de zile de la data primirii
solicitării la serviciul de probațiune.
Articolul 39
(1) Raportul de evaluare prevăzut la art. 38 conține date privind responsabilitățile familiale și
sociale ale persoanei, situația educațională și profesională, conduita generală, analiza
comportamentului infracțional, riscul de săvârșire a unor infracțiuni, precum și orice alte date
relevante pentru situația persoanei.
(2) Raportul de evaluare poate face referire și la starea de sănătate a persoanei, la nivelul de
dezvoltare morală și intelectuală a acesteia, în măsura în care acestea au influențat
comportamentul infracțional.
(3) Pe baza datelor prevăzute la alin. (1) și (2), consilierul de probațiune formulează, în raportul
de evaluare, propuneri motivate privind măsurile considerate oportune din perspectiva reducerii
riscului săvârșirii de infracțiuni.
(4) Structura și formatul standard ale raportului de evaluare prevăzut la art. 38 se stabilesc prin
Regulamentul de aplicare al prezentei legi.
Articolul 40
Prevederile art. 35 și 36 se aplică în mod corespunzător și în cazul evaluării inculpaților majori.
Secţiunea a 3-a Evaluarea minorilor aflați în executarea unei măsuri educative
Articolul 41
Evaluarea minorilor aflați în executarea unei măsuri educative se realizează la solicitarea
instanței de judecată sau a judecătorului delegat cu executarea sau, după caz, la inițiativa
consilierului de probațiune manager de caz, în următoarele situații:
a) dacă, pe durata executării unei măsuri educative neprivative de libertate, au intervenit motive
care justifică fie modificarea obligațiilor, prin impunerea de noi obligații, sporirea sau diminuarea
condițiilor de executare existente, fie încetarea executării unora dintre obligații;
b) dacă, pe durata executării unei măsuri educative neprivative de libertate, persoana
supravegheată nu respectă condițiile de executare sau nu își îndeplinește obligațiile;
c) la înlocuirea unei măsuri educative privative de libertate cu măsura educativă a asistării
zilnice;
d) la acordarea liberării dintr-un centru educativ sau centru de detenție.
Articolul 42
(1) Rezultatele evaluării prevăzute la art. 41 se consemnează într-un referat de evaluare, care
cuprinde date privind respectarea condițiilor de executare a măsurii și a obligațiilor impuse,
precum și actualizarea datelor prevăzute la art. 34 alin. (1) și (2), dacă este cazul.
(2) În situațiile prevăzute la art. 41 lit. a) și b), referatul de evaluare conține propuneri motivate
care să sprijine instanța de judecată în luarea unei decizii care să asigure condițiile potrivite de
executare a măsurii educative și creșterea șanselor de îndreptare a persoanei supravegheate.
(3) În situațiile prevăzute la art. 41 lit. c) și d), referatul de evaluare conține propuneri cu privire
la obligațiile prevăzute la art. 121 alin. (1) din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, cu
modificările și completările ulterioare, pe care instanța le poate impune, în funcție de
particularitățile cazului.
(4) În situația în care este solicitat de către judecătorul delegat cu executarea sau de către instanța
de judecată, referatul de evaluare prevăzut la alin. (1) și (2) se întocmește în termen de 14 zile de
la data primirii solicitării la serviciul de probațiune.
(5) În vederea întocmirii referatului de evaluare prevăzut la alin. (2), instituția din comunitate
care are responsabilitatea supravegherii minorului, a verificării sau controlului modalității de
executare a obligațiilor stabilite în sarcina acestuia are obligația de a pune la dispoziția
consilierului de probațiune, în termen de 7 zile, informațiile și dovezile solicitate în acest sens.
(6) În vederea întocmirii referatului de evaluare prevăzut la alin. (3), dispozițiile art. 110 alin. (3)
și (4) se aplică în mod corespunzător.
(7) Structura și formatul standard ale referatului de evaluare prevăzut la alin. (1) se stabilesc prin
Regulamentul de aplicare al prezentei legi.
Secţiunea a 4-a Evaluarea persoanelor majore aflate în supraveghere
Articolul 43
Evaluarea persoanelor aflate în supravegherea serviciului de probațiune se realizează la
solicitarea instanței de judecată sau a judecătorului delegat cu executarea sau, după caz, la
inițiativa consilierului de probațiune manager de caz, în următoarele situații:
a) dacă, pe durata termenului de supraveghere, au intervenit motive care justifică fie modificarea
obligațiilor prin impunerea de noi obligații, sporirea sau diminuarea condițiilor de executare
existente, fie încetarea executării unora dintre obligații;
b) dacă, pe durata termenului de supraveghere, persoana supravegheată nu respectă măsurile de
supraveghere sau nu execută, în condițiile stabilite, obligațiile care îi revin.
Articolul 44
(1) Rezultatele evaluării prevăzute la art. 43 se consemnează într-un raport de evaluare, care
cuprinde date privind respectarea măsurilor și a obligațiilor impuse, precum și actualizarea
datelor prevăzute la art. 39 alin. (1) și (2), dacă este cazul.
(2) Raportul de evaluare prevăzut la alin. (1) conține propuneri motivate care să sprijine instanța
de judecată în luarea unei decizii considerate a fi oportună din perspectiva reducerii riscului
săvârșirii de infracțiuni.
(3) În situația în care este solicitat de către judecătorul delegat cu executarea sau de către instanța
de judecată, raportul de evaluare prevăzut la alin. (1) și (2) se întocmește în termen de 14 zile de
la data primirii solicitării la serviciul de probațiune.
(4) În vederea întocmirii raportului de evaluare prevăzut la alin. (1), instituția din comunitate care
are responsabilitatea să îndrume și să verifice modalitatea efectivă de executare a unor obligații
stabilite în sarcina persoanei supravegheate, în termen de 7 zile pune la dispoziția consilierului de
probațiune manager de caz informațiile și dovezile solicitate în acest sens.
(5) Structura și formatul standard ale raportului de evaluare prevăzut la alin. (1) se stabilesc prin
Regulamentul de aplicare al prezentei legi.
Capitolul III Sprijinirea instanței de judecată în procesul de individualizare a pedepselor și
măsurilor educative
Articolul 45
Serviciul de probațiune sprijină instanța de judecată în procesul de individualizare a pedepselor și
măsurilor educative prin efectuarea evaluării prevăzute la art. 32 alin. (1) lit. a), prin oferirea de
informații.
Articolul 46
(1) Serviciul de probațiune pune la dispoziția instanței informațiile cuprinse în baza de date
constituită la nivel național cu privire la instituțiile din comunitate abilitate să participe, sub
coordonarea serviciului de probațiune, la executarea pedepselor și a măsurilor neprivative de
libertate, conform procedurii stabilite în Legea nr. 253/2013.
(2) Baza de date prevăzută la alin. (1) conține și lista instituțiilor din comunitate în cadrul cărora
poate fi prestată muncă neremunerată în folosul comunității și tipurile de activități care pot face
obiectul acesteia, cursurile, programele sau activitățile care pot fi impuse în conținutul unor
obligații sau al unor măsuri educative.
Articolul 47
(1) Consilierul de probațiune din cadrul serviciului de probațiune prezent la judecarea minorului
oferă instanței de judecată informații și lămuriri suplimentare față de conținutul referatului de
evaluare întocmit și comunicat conform art. 33, 34 și 37.
(2) În fața instanței de judecată, consilierul de probațiune poate formula cereri pentru solicitarea
de informații suplimentare instituțiilor, organizațiilor sau persoanelor fizice care dețin informații
considerate necesare pentru clarificarea situației minorului și completarea evaluării.
(3) Dacă apreciază necesar, consilierul de probațiune prezintă instanței de judecată propunerile
privind măsurile care pot fi luate față de minor, așa cum au fost formulate în conținutul
referatului de evaluare, sau formulează completări, atunci când este cazul.
 LEGEA nr. 51 din 7 iunie 1995 (*republicată*)
pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat*)
EMITENT PARLAMENTUL ROMÂNIEI
Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 440 din 24 mai 2018

*) Republicată în temeiul art. II din Legea nr. 25/2017 privind modificarea și completarea Legii nr.
51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 210 din 28 martie 2017, dându-se textelor o nouă numerotare.
Legea nr. 51/1995 a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 98 din 7 februarie 2011
și ulterior a mai fost modificată și completată prin:
– Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 10/2011 privind abrogarea alin. (8) al art. 39 din Legea nr.
51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 113 din 14 februarie 2011, aprobată prin Legea nr. 26/2013, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 126 din 7 martie 2013;
– Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 409 din 10 iunie 2011, rectificată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 489 din 8 iulie 2011, cu modificările și completările ulterioare;
– Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 30 mai 2012, cu modificările și
completările ulterioare;
– Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 12 noiembrie 2012, rectificată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 117 din 1 martie 2013, cu modificările ulterioare;
– Legea nr. 72/2016 privind sistemul de pensii și alte drepturi de asigurări sociale ale avocaților, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 342 din 5 mai 2016.

Capitolul I Dispoziții generale

Articolul 1
(1) Profesia de avocat este liberă și independentă, cu organizare și funcționare autonome, în
condițiile prezentei legi și ale statutului profesiei.
(2) Profesia de avocat se exercită numai de avocații înscriși în tabloul baroului din care fac parte,
barou component al Uniunii Naționale a Barourilor din România, denumită în continuare
U.N.B.R.
(3) Constituirea și funcționarea de barouri în afara U.N.B.R. sunt interzise. Actele de constituire
și de înregistrare ale acestora sunt nule de drept. Nulitatea poate fi constatată și din oficiu.

Articolul 2
(1) În exercitarea profesiei avocatul este independent și se supune numai legii, statutului profesiei
și codului deontologic.
(2) Avocatul promovează și apără drepturile, libertățile și interesele legitime ale omului.
(3) Avocatul are dreptul să asiste și să reprezinte persoanele fizice și juridice în fața instanțelor
autorității judecătorești și a altor organe de jurisdicție, a organelor de urmărire penală, a
autorităților și instituțiilor publice, precum și în fața altor persoane fizice sau juridice, care au
obligația să permită și să asigure avocatului desfășurarea nestingherită a activității sale, în
condițiile legii.
(4) Orice persoană are dreptul să își aleagă în mod liber avocatul.
(5) În exercitarea dreptului de apărare avocatul are dreptul și obligația de a stărui pentru
realizarea liberului acces la justiție, pentru un proces echitabil și într-un termen rezonabil.
Articolul 3
(1) Activitatea avocatului se realizează prin:
a) consultații și cereri cu caracter juridic;
b) asistență și reprezentare juridică în fața instanțelor judecătorești, a organelor de urmărire
penală, a autorităților cu atribuții jurisdicționale, a notarilor publici și a executorilor judecătorești,
a organelor administrației publice și a instituțiilor, precum și a altor persoane juridice, în
condițiile legii;
c) redactarea de acte juridice, atestarea identității părților, a conținutului și a datei actelor
prezentate spre autentificare;
d) asistarea și reprezentarea persoanelor fizice sau juridice interesate în fața altor autorități
publice cu posibilitatea atestării identității părților, a conținutului și a datei actelor încheiate;
e) apărarea și reprezentarea cu mijloace juridice specifice a drepturilor și intereselor legitime ale
persoanelor fizice și juridice în raporturile acestora cu autoritățile publice, cu instituțiile și cu
orice persoană română sau străină;
f) activități de mediere;
g) activități fiduciare desfășurate în condițiile Codului civil;
h) stabilirea temporară a sediului pentru societăți la sediul profesional al avocatului și
înregistrarea acestora, în numele și pe seama clientului, a părților de interes, a părților sociale sau
a acțiunilor societăților astfel înregistrate;
i) activitățile prevăzute la lit. g) și h) se pot desfășura în temeiul unui nou contract de asistență
juridică;
j) activități de curatelă specială potrivit legii și Statutului profesiei de avocat;
k) orice mijloace și căi proprii exercitării dreptului de apărare, în condițiile legii.
(2) Activitățile prevăzute la alin. (1) se exercită numai de avocat, dacă legea nu prevede altfel.
(3) Avocatul este obligat să țină evidența actelor întocmite conform alin. (1) lit. c) și d), cu
excluderea actelor întocmite pentru asistare și reprezentare, și să le păstreze în arhiva sa
profesională, în ordinea întocmirii lor. În termen de cel mult 3 zile de la data întocmirii actelor
prevăzute la alin. (1), avocatul este obligat să înregistreze operațiunea în Registrul electronic al
actelor întocmite de avocați potrivit alin. (1) lit. c) și d), conform procedurii prevăzute în
Regulamentul de organizare și funcționare a registrului, aprobat de Consiliul U.N.B.R., sub
sancțiunea inopozabilității față de terți.
Articolul 4
În exercitarea profesiei și în legătură cu aceasta avocatul este protejat de lege.
Articolul 5
(1) Formele de exercitare a profesiei de avocat sunt: cabinete individuale, cabinete asociate,
societăți civile profesionale sau societăți profesionale cu răspundere limitată.
(2) În cabinetul individual își poate exercita profesia un avocat definitiv, singur sau împreună cu
alți avocați colaboratori.
(3) Cabinetele individuale se pot asocia în scopul exercitării în comun a profesiei; drepturile și
obligațiile avocaților titulari ai unor cabinete asociate își păstrează caracterul personal și nu pot fi
cedate. În mod corespunzător cabinetele individuale se pot asocia și cu societățile civile
profesionale.
(4) Cabinetele individuale se pot grupa pentru a-și crea facilități tehnico-economice în vederea
exercitării profesiei și își păstrează individualitatea în relațiile cu clienții.
(5) Societatea civilă profesională se constituie din 2 sau mai mulți avocați definitivi. În societatea
civilă profesională își pot exercita profesia și avocați colaboratori sau avocați salarizați.
Societatea civilă profesională și avocații care profesează în cadrul ei nu pot acorda asistență
juridică persoanelor cu interese contrare.
(6) Cabinetele grupate, cabinetele asociate, societățile civile profesionale și societățile
profesionale cu răspundere limitată pot avea și proprietate comună.
(7) Avocatul poate schimba oricând forma de exercitare a profesiei, cu înștiințarea baroului din
care face parte.
(8) Avocatul nu își poate exercita profesia, în același timp, în mai multe forme de exercitare a
acesteia.
(9) Formele de exercitare a profesiei pot fi înstrăinate prin acte între vii numai între avocați
definitivi și aflați în exercițiul profesiei sau pot fi lichidate la încetarea calității, cu respectarea
regimului investițiilor reglementat prin prezenta lege.
(10) La constituirea formelor de exercitare a profesiei și ulterior, avocații au dreptul să stabilească
patrimoniul afectat exercitării profesiei, în condițiile legii, cu procedura reglementată pentru
constituirea Registrului electronic al evidenței patrimoniului de afectațiune al avocaților, în
condițiile stabilite de Consiliul U.N.B.R. prin Regulamentul de organizare și funcționare.
Înscrierea efectuată în registru are efecte de opozabilitate față de terți, în condițiile prevăzute de
lege.
Articolul 6
(1) Societatea profesională cu răspundere limitată este o societate cu personalitate juridică,
constituită în condițiile prevăzute de prezenta lege și de Statutul profesiei de avocat, prin
asocierea a cel puțin 2 avocați definitivi, aflați în exercițiul profesiei, indiferent dacă dețin sau nu
ori dacă aparțin sau nu unei alte forme de exercitare a profesiei.
(2) Dobândirea personalității juridice a societății profesionale cu răspundere limitată are loc la
data înregistrării la barou a deciziei emise de către consiliul baroului în a cărui rază teritorială se
află sediul ei principal.
(3) Societatea profesională cu răspundere limitată este titulară a unui patrimoniu propriu.
(4) Obligațiile și răspunderea societății profesionale cu răspundere limitată sunt garantate cu
patrimoniul propriu. Asociații răspund personal numai în limita aportului social al fiecăruia.
(5) În situația în care societatea profesională cu răspundere limitată se constituie din avocați care
fac parte din alte forme de exercitare a profesiei, acestea din urmă pot să nu fie supuse lichidării,
dacă asociații convin astfel.
(6) Forma de exercitare a profesiei din care provine asociatul, dacă este cazul, își încetează
activitatea profesională desfășurată în nume propriu pe perioada în care avocatul titular sau, după
caz, avocații titulari ai acesteia au calitatea de asociat în societatea profesională cu răspundere
limitată. Pe perioada în care forma de exercitare a profesiei își încetează activitatea din această
cauză, în Tabloul avocaților se menționează corespunzător situația privind încetarea activității, în
condițiile prevăzute de Statutul profesiei de avocat.
(7) În cazul prestațiilor profesionale constând în asistență și reprezentare juridică la instanțe,
parchete, organe de cercetare penală sau alte autorități, societatea profesională cu răspundere
limitată are obligația de a menționa în contractul încheiat cu clientul numele avocatului/avocaților
ales/aleși sau acceptat/acceptați de client să asigure serviciul profesional, precum și acordarea
sau, după caz, neacordarea dreptului de substituire.
(8) Societatea profesională cu răspundere limitată conduce contabilitatea în partidă simplă și este
supusă regimului transparenței fiscale. Plata impozitului pe venit se face de către fiecare asociat,
pentru venitul său propriu.
Articolul 7
Orice avocat, indiferent de forma de exercitare a profesiei, poate să încheie convenții de
colaborare cu experți sau cu alți specialiști, în condițiile legii. Societățile civile profesionale și
societățile profesionale cu răspundere limitată pot încheia astfel de convenții numai cu acordul
tuturor asociaților.
Articolul 8
(1) Formele de exercitare a profesiei de avocat și cabinetele grupate vor fi individualizate prin
denumire, după cum urmează:
a) în cazul cabinetului individual - numele avocatului titular, urmat de sintagma cabinet de
avocat;
b) în cazul cabinetelor asociate - numele tuturor titularilor, urmate de sintagma cabinete de avocat
asociate;
c) în cazul societăților civile profesionale și al societăților profesionale cu răspundere limitată -
numele a cel puțin unuia dintre asociați, urmat de sintagma societate civilă de avocați sau, după
caz, societate profesională de avocați cu răspundere limitată;
d) în cazul cabinetelor grupate - numele fiecărui titular de cabinet, urmat de sintagma cabinete de
avocat grupate.
(2) Denumirea formei de exercitare a profesiei, individualizată potrivit alin. (1), poate fi păstrată
și după decesul sau plecarea unuia dintre asociați, cu acordul acestuia, sau, după caz, al tuturor
moștenitorilor celui decedat, exprimat în formă autentică.
(3) Denumirile prevăzute la alin. (1) vor figura pe firmele cabinetelor sau societăților, în
condițiile stabilite de statutul profesiei.
(4) În cazul tuturor formelor de exercitare a profesiei de către avocații străini se pot utiliza
denumirea și numele formei de exercitare a profesiei din țară sau din străinătate, în condițiile
prezentului articol.
Articolul 9
(1) Convențiile de grupare și de asociere a cabinetelor, actele de constituire a societăților civile
profesionale de avocați și a societăților profesionale cu răspundere limitată, precum și convențiile
prevăzute la art. 7 se încheie în formă scrisă, cu respectarea condițiilor de fond prevăzute de lege
și de statutul profesiei.
(2) Consiliul baroului sesizat verifică îndeplinirea condițiilor legale și, constatând îndeplinirea
lor, dispune înregistrarea convenției în termen de o lună de la înregistrarea cererii.
(3) Împotriva deciziei consiliului baroului orice persoană care se consideră vătămată într-un drept
sau interes legitim al său poate formula plângere la organele de jurisdicție profesională, în
condițiile prezentei legi și ale statutului profesiei.
(4) Barourile țin evidența separată a avocaților pentru fiecare formă de exercitare a profesiei.
Articolul 10
(1) Barourile și U.N.B.R. asigură exercitarea calificată a dreptului de apărare, competența și
disciplina profesională, protecția demnității și onoarei avocaților membri.
(2) În fiecare județ există și funcționează un singur barou membru al U.N.B.R., cu sediul în
localitatea de reședință a județului.
(3) Fiecare barou organizează și asigură funcționarea a câte unui serviciu de asistență judiciară pe
lângă fiecare judecătorie. Consiliul baroului răspunde de organizarea și funcționarea acestui
serviciu.
Articolul 11
Avocatul este dator să păstreze secretul profesional privitor la orice aspect al cauzei care i-a fost
încredințată, cu excepția cazurilor prevăzute expres de lege.

Capitolul II Dobândirea calității de avocat

Secţiunea 1 Condițiile de înscriere în avocatură
Articolul 12
(1) Poate fi membru al unui barou din România cel care îndeplinește următoarele condiții:
a) are exercițiul drepturilor civile și politice;
b) este licențiat al unei facultăți de drept cu durata stabilită de lege;
c) nu se găsește în vreunul dintre cazurile de nedemnitate prevăzute de prezenta lege;
d) este apt, din punct de vedere medical, pentru exercitarea profesiei.
(2) Îndeplinirea condiției prevăzute la lit. d) a alin. (1) trebuie dovedită cu certificat medical de
sănătate, eliberat pe baza constatărilor făcute de o comisie medicală constituită în condițiile
prevăzute în statutul profesiei.
Articolul 13
(1) Membrul unui barou dintr-o altă țară poate exercita profesia de avocat în România, în cazul
îndeplinirii condițiilor prevăzute de prezenta lege.
(2) Pentru a acorda consultanță juridică privind dreptul românesc, avocatul străin are obligația de
a susține un examen de verificare a cunoștințelor de drept românesc și de limbă română, organizat
de U.N.B.R.
(3) Avocatul străin poate exercita profesia de avocat în România, la alegere, în cadrul uneia dintre
formele de organizare prevăzute la art. 5.
(4) Avocatul străin nu poate pune concluzii orale sau scrise în fața instanțelor judecătorești și a
celorlalte organe jurisdicționale și judiciare, cu excepția celor de arbitraj internațional.
(5) Onorariile cuvenite avocatului străin se vor înregistra și se vor plăti integral în România.
(6) Avocatul străin care exercită profesia în România este obligat să se înscrie în tabloul special
ținut de fiecare barou și se supune prevederilor prezentei legi, ale statutului profesiei și codului
deontologic.
Articolul 14
Este nedemn de a fi avocat:
a) cel condamnat definitiv prin hotărâre judecătorească la pedeapsa cu închisoare pentru
săvârșirea unei infracțiuni intenționate, de natură să aducă atingere prestigiului profesiei*);
*) Prin Decizia Curții Constituționale nr. 225 din 4 aprilie 2017, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 468 din 22 iunie 2017, s-a admis excepția de neconstituționalitate,
constatându-se că sintagma „de natură să aducă atingere prestigiului profesiei“ este
neconstituțională.
b) cel care a săvârșit abuzuri prin care au fost încălcate drepturile și libertățile fundamentale ale
omului, stabilite prin hotărâre judecătorească, sau a săvârșit abateri disciplinare grave,
sancționate cu măsura excluderii din profesie, ca sancțiune disciplinară;
c) cel căruia i s-a aplicat pedeapsa interdicției de a exercita profesia, pe durata stabilită prin
hotărâre judecătorească sau disciplinară;
d) cel în sarcina căruia s-a reținut, în baza unei hotărâri judecătorești definitive sau prin acte ale
organelor profesiei de avocat, fapta de a fi exercitat sau sprijinit, sub orice formă, exercitarea fără
drept de către o persoană a profesiei de avocat.
Articolul 15
Exercitarea profesiei de avocat este incompatibilă cu:
a) activitatea salarizată în cadrul altor profesii decât cea de avocat;
b) ocupațiile care lezează demnitatea și independența profesiei de avocat sau bunele moravuri;
c) exercitarea nemijlocită de fapte materiale de comerț.
Articolul 16
Exercitarea profesiei de avocat este compatibilă numai cu:
a) calitatea de deputat sau senator, consilier în consiliile locale sau județene;
b) activități și funcții didactice în învățământul juridic superior;
c) activitatea literară și publicistică;
d) calitatea de arbitru, mediator, conciliator sau negociator, consilier fiscal, consilier în
proprietate intelectuală, consilier în proprietate industrială, traducător autorizat, administrator sau
lichidator în cadrul procedurilor de reorganizare și lichidare judiciară, în condițiile legii;
e) alte activități prevăzute de lege.
Articolul 17
(1) Primirea în profesie se realizează numai în baza unui examen organizat de U.N.B.R., cel puțin
anual și la nivel național, potrivit prezentei legi și Statutului profesiei de avocat.
(2) Examenul pentru primirea în profesia de avocat se susține în cadrul Institutului Național
pentru Pregătirea și Perfecționarea Avocaților și se desfășoară în mod unitar, în centrele teritoriale
ale acestuia, având la bază o metodologie elaborată și aprobată de Consiliul U.N.B.R.
(3) Tematica examenului este unică la nivelul U.N.B.R., iar selectarea subiectelor se face de
comisia națională de examen.
(4) Comisia națională de examen este formată cu precădere din avocați - cadre didactice
universitare, care au minimum 10 ani vechime în profesia de avocat. Desemnarea acesteia se face
de Comisia permanentă a U.N.B.R., la propunerea barourilor.
(5) Dispozițiile art. 102 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și
procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se aplică în mod
corespunzător, precum și judecătorilor de la instanțele internaționale.
Articolul 18
(1) La începutul exercitării profesiei avocatul efectuează în mod obligatoriu un stagiu de pregătire
profesională cu durata de 2 ani, timp în care are calitatea de avocat stagiar.
(2) Condițiile efectuării stagiului, drepturile și obligațiile avocatului stagiar, ale avocatului
îndrumător, precum și ale baroului față de aceștia sunt reglementate prin statutul profesiei.
(3) În perioada stagiului, cu acordul avocatului îndrumător, avocații stagiari pot urma cursuri de
masterat, care sunt luate în considerare la aprecierea formării profesionale inițiale, în condițiile
prevăzute de Statutul profesiei de avocat.
(4) Stagiul se suspendă în caz de lipsă motivată din profesie ori în caz de încetare a îndrumării
profesionale fără culpa avocatului stagiar. Perioada de stagiu anterior efectuată se socotește
pentru îndeplinirea stagiului.
(5) După efectuarea stagiului avocatul stagiar va susține examenul de definitivare.
(6) Avocatul stagiar respins de trei ori la examenul de definitivare va fi exclus din profesie.
Articolul 19
Activitatea unui avocat stagiar poate fi îndrumată numai de avocați definitivi cu o vechime de cel
puțin 6 ani în această calitate și care se bucură de o reputație profesională neștirbită.
Articolul 20
(1) Calitatea de avocat definitiv se dobândește în baza unui examen organizat de U.N.B.R., anual
și la nivel național, potrivit prezentei legi și Statutului profesiei de avocat sau prin promovarea
examenului de absolvire a Institutului Național pentru Pregătirea și Perfecționarea Avocaților, în
condițiile prevăzute de Statutul profesiei de avocat.
(2) Examenul de definitivare se susține în cadrul Institutului Național pentru Pregătirea și
Perfecționarea Avocaților și se desfășoară în mod unitar, pe centre teritoriale, având la bază o
metodologie elaborată și aprobată de Consiliul U.N.B.R.
(3) Tematica examenului de definitivare este unică la nivelul U.N.B.R., iar selectarea subiectelor
se face de comisia națională de examen.
(4) Comisia națională de examen este formată, cu precădere, din avocați - cadre didactice
universitare, care au minimum 10 ani vechime în profesie. Desemnarea acesteia se face de
Comisia permanentă a U.N.B.R., la propunerea barourilor.
(5) Cel care a promovat examenul de primire în profesia de avocat și care până la data susținerii
examenului de primire în profesia de avocat a îndeplinit funcția de judecător, procuror, notar
public, consilier juridic sau jurisconsult timp de 5 ani dobândește calitatea de avocat definitiv,
fără susținerea examenului de definitivare prevăzut la alin. (1), cu condiția promovării
examenului de definitivat în profesia din care provine.
(6) Dispozițiile alin. (5) se aplică și persoanelor care au promovat examenul de intrare în profesia
de avocat și care au îndeplinit funcții de specialitate juridică în aparatul Parlamentului,
Administrației Prezidențiale, Guvernului, Curții Constituționale, Avocatului Poporului, Curții de
Conturi și Consiliului Legislativ timp de 5 ani neîntrerupți.
(7) Avocatul stagiar care a exercitat cel puțin un mandat de parlamentar, primar, viceprimar,
președinte de consiliu județean sau vicepreședinte de consiliu județean dobândește la cerere
calitatea de avocat definitiv.
(8) Avocații - foști judecători nu pot pune concluzii la instanțele unde au funcționat, iar foștii
procurori și cadrele de poliție nu pot acorda asistență juridică la unitatea de urmărire penală la
care și-au desfășurat activitatea, timp de 5 ani de la încetarea funcției respective.
Articolul 21
(1) La înscrierea în barou avocatul depune în fața consiliului baroului, în cadru solemn, următorul
jurământ: Jur să respect și să apăr Constituția și legile țării, drepturile și libertățile omului și să
exercit profesia de avocat cu cinste și demnitate. Așa să-mi ajute Dumnezeu!“
(2) Jurământul poate fi depus și fără formula religioasă, în acest caz, jurământul va începe cu
formula: „Jur pe onoare și conștiință!“
Articolul 22
(1) Avocatul stagiar poate pune concluzii numai la judecătorie și poate asista ori reprezenta partea
la organele și instituțiile prevăzute la art. 3.
(2) Avocații stagiari, după înscrierea în barou, au obligația să urmeze cursurile Institutului
Național pentru Pregătirea și Perfecționarea Avocaților, în perioada de stagiu.
(3) Avocatul definitiv are dreptul să pună concluzii la toate instanțele, cu excepția Înaltei
Curți de Casație și Justiție și Curții Constituționale, unde va putea pune concluzii dacă are
o vechime neîntreruptă în profesie de cel puțin 5 ani de la definitivare.
(4) Avocatul definitiv este obligat să frecventeze formele de pregătire profesională continuă
organizate de barou, Institutul Național pentru Pregătirea și Perfecționarea Avocaților sau de
formele de exercitare a profesiei, în condițiile prevăzute de Statutul profesiei de avocat.
Articolul 23
(1) Baroul are obligația să întocmească anual tabloul avocaților definitivi și stagiari în ordine
alfabetică, cu menționarea numelui, prenumelui, titlului științific, datei înscrierii în barou,
sediului profesional, formei de exercitare a profesiei și a instanțelor la care au dreptul să pună
concluzii.
(2) A doua parte a tabloului va cuprinde cabinetele asociate, societățile civile profesionale și
societățile profesionale cu răspundere limitată, cu indicarea sediului și a avocaților care le
compun.
(3) Prin grija baroului, tabloul anual al avocaților și modificările intervenite sunt comunicate, la
începutul fiecărui an, instanțelor judecătorești, organelor de urmărire penală și autorităților
administrative ale județului sau municipiului București, precum și U.N.B.R. Distinct, se va
înainta U.N.B.R. tabloul avocaților incompatibili.
Articolul 24
(1) Consiliul baroului emite decizii de trecere pe tabloul avocaților incompatibili, la cerere sau
din oficiu, iar reînscrierea pe tabloul avocaților cu drept de exercitare a profesiei se face numai la
cerere, după încetarea stării de incompatibilitate.
(2) În cazurile în care există incompatibilitate, decizia de primire în profesie va produce efectele
numai de la data încetării stării de incompatibilitate.
(3) Până la încetarea stării de incompatibilitate, cel primit în profesie va fi înscris în tabloul
avocaților incompatibili într-o secțiune, distinct.
Articolul 25
(1) Instanțele sunt obligate să verifice și să se pronunțe asupra calității de reprezentant al unei
persoane care se prezintă ca avocat, exercitând acte specifice acestei profesii și folosind
însemnele profesiei de avocat.
(2) Exercitarea, fără drept, a oricărei activități specifice profesiei de avocat constituie infracțiune
și se pedepsește potrivit legii penale.
(3) Fapta unei persoane care exercită activități specifice profesiei de avocat în cadrul unor entități
care nu fac parte din formele de organizare profesională recunoscute de prezenta lege constituie
infracțiune și se pedepsește potrivit legii penale.
(4) Actele specifice profesiei de avocat, efectuate în mod public de o persoană care nu a dobândit
calitatea de avocat în condițiile prezentei legi, sunt nule.

Statut din 2011 al PROFESIEI DE AVOCAT

Dată act: 3-dec-2011
Emitent: Uniunea Națională a Barourilor din România
CAPITOLUL I:Principiile şi regulile fundamentale ale exercitării profesiei de
avocat

Art. 1
(1)Profesia de avocat este liberă şi independentă, cu organizare, funcţionare şi conducere
autonome, stabilite în condiţiile prevăzute de Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea
profesiei de avocat, republicată, cu modificările ulterioare, denumită în continuare Lege, şi ale
prezentului statut.
(2)Exercitarea profesiei de avocat este supusă următoarelor principii fundamentale:
a)principiul legalităţii;
b)principiul libertăţii;
c)principiul independenţei;
d)principiul autonomiei şi descentralizării;
e)principiul păstrării secretului profesional.

Art. 2
(1)Scopul exercitării profesiei de avocat îl constituie promovarea şi apărarea drepturilor,
libertăţilor şi intereselor legitime ale persoanelor fizice şi persoanelor juridice, de drept public şi
de drept privat.
(2)În exercitarea dreptului la apărare recunoscut şi garantat de Constituţia României, republicată,
de lege, de pactele şi de tratatele la care România este parte, avocatul are dreptul şi obligaţia de a
stărui, prin toate mijloacele legale, pentru realizarea liberului acces la justiţie, pentru un proces
echitabil şi soluţionat într-un termen rezonabil, indiferent de natura cauzei sau de calitatea
părţilor.

Art. 3
(1)În exercitarea profesiei avocatul este independent şi se supune numai legii, prezentului statut şi
codului deontologic.
(2)Profesia de avocat se exercită numai de avocaţii înscrişi în tabloul avocaţilor întocmit de
baroul din care fac parte.
(3)Un avocat nu poate fi înscris decât într-un singur barou şi nu îşi poate exercita concomitent
activitatea în două sau mai multe forme de exercitare a profesiei.

(4)Este interzisă, sub sancţiunile prevăzute de Lege, exercitarea oricărei activităţi specifice
profesiei de avocat de către o persoană fizică ce nu are calitatea de avocat înscris într-un barou şi
în tabloul avocaţilor sau, după caz, de către orice persoană juridică, cu excepţia societăţii
profesionale de avocaţi cu răspundere limitată.

Art. 4
(1)Profesia de avocat este organizată şi funcţionează în baza principiului autonomiei şi
descentralizării, în condiţiile prevăzute de Lege şi de prezentul statut.
(2)Alegerea organelor de conducere ale profesiei de avocat se face numai prin vot secret.
(3)Avocatul are dreptul de a alege şi de a fi ales în organele de conducere ale profesiei, în
condiţiile prevăzute de Lege şi de prezentul statut.
(4)Competenţa şi atribuţiile organelor de conducere ale profesiei sunt prevăzute de Lege şi de
prezentul statut.

Art. 4.1
(1)Persoanele care îndeplinesc funcţii în cadrul organelor de conducere ale baroului, Uniunii
Naţionale a Barourilor din România şi instituţiilor aflate sub autoritatea acesteia, Casei de
Asigurări a Avocaţilor şi filialelor acesteia nu pot participa la rezolvarea unei cereri, la luarea unei
hotărâri sau decizii ori la încheierea unui act juridic prin care se produce un folos material pentru
acestea, pentru soţul/soţia ori pentru rudele sau afinii până la gradul III inclusiv ale acestora.
(2)De asemenea, persoanele indicate la alin. (1) nu pot participa la rezolvarea unei cereri sau la
luarea deciziilor cu privire la persoane fizice şi juridice cu care au relaţii cu caracter patrimonial.
(3)În cazul existenţei unui conflict de interese, persoanele indicate la alin. (1) sunt obligate să se
abţină de la soluţionarea cererii, de la participarea la luarea hotărârii sau deciziei, informând în
prealabil, în acest sens, organul profesional corespunzător.

(4)Prin conflict de interese se înţelege situaţia în care persoana indicată la alin. (1), soţul/soţia,
rudele sau afinii acesteia până la gradul al III-lea inclusiv are/au un interes personal de natură
patrimonială, care poate influenţa îndeplinirea cu obiectivitate a atribuţiilor acesteia.
(5)Încălcarea prevederilor prezentului articol constituie abatere disciplinară gravă.

Art. 5
(1)În fiecare judeţ şi în municipiul Bucureşti există şi funcţionează, în temeiul Legii, un singur
barou, persoană juridică de interes public. Baroul este constituit din toţi avocaţii înscrişi în
tabloul avocaţilor care au sediul profesional principal în localităţile de pe raza acestuia.
(2)Toate barourile din România, constituite potrivit Legii, sunt membre de drept ale Uniunii
Naţionale a Barourilor din România, denumită în continuare U.N.B.R.
(3)U.N.B.R. este persoană juridică de interes public, înfiinţată prin Lege. U.N.B.R. este unica
succesoare de drept a Uniunii Avocaţilor din România.
(4)Constituirea şi funcţionarea de barouri în afara U.N.B.R. sunt interzise. Actele de constituire şi
de înregistrare a barourilor în afara U.N.B.R. sunt nule de drept. Nulitatea poate fi oricând
constatată de către instanţă sau alt organ judiciar, la cererea oricărei persoane interesate sau din
oficiu.
(5)Sunt interzise, sub sancţiunea prevăzută de Lege, folosirea, fără drept, de către orice persoană
a denumirilor „Barou”, „Uniunea Naţională a Barourilor din România”, „U.N.B.R.” ori „Uniunea
Avocaţilor din România” sau a denumirilor specifice formelor de exercitare a profesiei de avocat,
precum şi folosirea fără drept a însemnelor specifice profesiei de avocat ori purtarea fără drept a
robei.

Art. 6
(1)Libertatea şi independenţa profesiei de avocat sunt principii în baza cărora avocatul
promovează şi apără drepturile, libertăţile şi interesele legitime ale clienţilor potrivit Legii şi
prezentului statut. Aceste principii definesc statutul profesional al avocatului şi garantează
activitatea sa profesională.
(2)Avocatul este liber să îşi aleagă, să schimbe şi să dispună în tot sau în parte de forma de
exercitare a profesiei, în condiţiile prevăzute de Lege şi de prezentul statut.
(3)Orice persoană are dreptul să îşi aleagă în mod liber avocatul. Nimeni nu poate impune unei
persoane un anumit avocat, cu excepţia cazurilor privitoare la acordarea asistenţei judiciare
obligatorii sau dispuse de către organul judiciar, a asistenţei judiciare prin avocat ca formă a
ajutorului public judiciar şi a asistenţei gratuite. Orice clauză ori convenţie contrară, prohibitivă
sau restrictivă este lovită de nulitate absolută.
(4)Relaţiile dintre avocat şi clienţii săi se bazează pe onestitate, probitate, corectitudine,
sinceritate, loialitate şi confidenţialitate. Drepturile şi obligaţiile avocatului sunt prevăzute de
Lege, prezentul statut, codul deontologic şi de contractul de asistentă juridică legal încheiat.

Art. 7
(1)Într-o societate întemeiată pe valorile democraţiei şi ale statului de drept, avocatul are un rol
esenţial. Avocatul este indispensabil justiţiei şi justiţiabililor şi are sarcina de a apăra drepturile şi
interesele acestora. El este deopotrivă sfătuitorul şi apărătorul clientului său.
(2)Avocatul, exercitând drepturile care îi sunt conferite de Lege şi de prezentul statut, îşi
îndeplineşte îndatoririle şi obligaţiile faţă de client în raporturile cu autorităţile şi instituţiile în
relaţie cu care îşi asistă sau îşi reprezintă clientul, faţă de profesia sa în general şi faţă de fiecare
confrate în particular, precum şi faţă de public. Avocatul are îndatorirea de a-şi îndeplini cu
conştiinciozitate, onoare şi probitate profesională obligaţiile faţă de client, în raporturile cu
persoanele fizice, cu autorităţile şi instituţiile publice sau private, cu alte persoane juridice, cu
ceilalţi avocaţi, precum şi în relaţia sa cu publicul în general.
(3)În exercitarea profesiei, avocatul nu poate fi supus niciunei restricţii, presiuni, constrângeri sau
intimidări din partea autorităţilor sau instituţiilor publice ori a altor persoane fizice sau persoane
juridice. Libertatea şi independenţa avocatului sunt garantate de lege.
(4)Independenţa avocatului nu poate prejudicia interesele clientului său. Avocatul este dator să
dea clientului sfaturi juridice corespunzătoare legii şi să acţioneze numai în limitele legii, ale
prezentului statut şi ale codului deontologic, potrivit crezului său profesional.
(5)Avocatul nu răspunde disciplinar pentru susţinerile făcute oral sau în scris în faţa instanţelor de
judecată, a altor organe de jurisdicţie, a organelor de urmărire penală ori a altor autorităţi, dacă
ele sunt făcute cu respectarea normelor de deontologie profesională.
(6)[textul din Art. 7, alin. (6) din capitolul I a fost abrogat la 25-ian-2019 de Art. I, punctul 2. din
Hotărârea 428/2018]
Art. 8
(1)Secretul profesional este de ordine publică.
(2)Avocatul este dator să păstreze secretul profesional privitor la orice aspect al cauzei care i-a
fost încredinţată.
(3)Avocatul nu poate fi obligat în nicio circumstanţă şi de către nicio persoană să divulge secretul
profesional. Avocatul nu poate fi dezlegat de secretul profesional nici de către clientul său şi nici
de către o altă autoritate sau persoană. Se exceptează însă cazurile în care avocatul este urmărit
penal, disciplinar sau atunci când există o contestaţie în privinţa onorariilor convenite, exclusiv
pentru necesităţi stricte pentru apărarea sa.
(4)Obligaţia de a păstra secretul profesional nu împiedică avocatul să folosească informaţiile cu
privire la un fost client, dacă acestea au devenit publice.
(5)Nerespectarea prevederilor prezentului articol constituie abatere disciplinară gravă.

Art. 9
(1)Obligaţia de a păstra secretul profesional este absolută şi nelimitată în timp. Obligaţia se
întinde asupra tuturor activităţilor avocatului, ale asociaţilor săi, ale avocaţilor colaboratori, ale
avocaţilor salarizaţi din cadrul formei de exercitare a profesiei, inclusiv asupra raporturilor cu alţi
avocaţi.
(2)Obligaţia de a păstra secretul profesional revine şi persoanelor cu care avocatul conlucrează în
exercitarea profesiei, precum şi salariaţilor săi. Avocatul este dator să le aducă la cunoştinţă
această obligaţie.
(3)Obligaţia de a păstra secretul profesional revine tuturor organelor profesiei de avocat şi
salariaţilor acestora cu privire la informaţiile cunoscute în exercitarea funcţiilor şi atribuţiilor ce
le revin.
Art. 10
(1)Orice comunicare sau corespondenţă profesională între avocaţi, între avocat şi client, între
avocat şi organele profesiei, indiferent de forma în care a fost făcută, este confidenţială.
(2)În relaţiile cu avocaţii înscrişi într-un barou dintr-un stat membru al Uniunii Europene,
avocatul este obligat să respecte dispoziţiile speciale prevăzute de Codul deontologic al
avocaţilor din Uniunea Europeană.
(3)În relaţiile cu un avocat înscris într-un barou din afara Uniunii Europene, avocatul trebuie să se
asigure, înainte de a schimba informaţii confidenţiale, că în ţara în care îşi exercită profesia
confratele străin există norme ce permit asigurarea confidenţialităţii corespondenţei şi, în caz
contrar, să încheie un acord de confidenţialitate sau să îl întrebe pe clientul său dacă acceptă, în
scris, riscul unui schimb de informaţii neconfidenţiale.
(4)Corespondenţa şi informaţiile transmise între avocaţi sau între avocat şi client, indiferent de
tipul de suport, nu pot fi în niciun caz aduse ca probe în justiţie şi nici nu pot fi lipsite de
caracterul confidenţial.
Art. 11
În raporturile cu instanţele judecătoreşti, cu Ministerul Public, cu celelalte autorităţi şi instituţii
publice, cu persoanele juridice şi persoanele fizice cu care vine în contact, avocatul este dator să
aibă un comportament demn, civilizat şi loial.
Art. 12
(1)Organele profesiei de avocat au sarcina permanentă de a asigura exercitarea calificată a
dreptului de apărare, organizând în mod corespunzător primirea în profesie, pregătirea
profesională iniţială şi pregătirea continuă a avocaţilor, respectarea strictă a deontologiei şi a
disciplinei profesionale.
(2)Toţi avocaţii au dreptul şi îndatorirea de a participa la formele de pregătire profesională
stabilite de către organele profesiei.
(3)Barourile şi U.N.B.R. au obligaţia, din oficiu sau la cerere, să acţioneze prin toate mijloacele
legale pentru protecţia profesiei, a demnităţii şi onoarei corpului de avocaţi.
Art. 13
Dispoziţiile prezentului statut se aplică în mod corespunzător şi avocaţilor străini, inclusiv
formelor de exercitare a profesiei de către aceştia.

CAPITOLUL II:Organizarea profesiei de avocat

SECŢIUNEA 1:Dobândirea calităţii de avocat
SUBSECŢIUNEA 1:Primirea în profesie

Art. 14
(1)Primirea în profesia de avocat se realizează numai în baza promovării examenului organizat de
către U.N.B.R. la nivel naţional.
(2)Cu titlu de excepţie, în condiţiile legii, pot accede în profesie, fără susţinerea examenului,
judecătorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cărora le-a expirat mandatul pentru care au fost
numiţi ori, după caz, care au fost eliberaţi din motive neimputabile, precum şi, în aceleaşi
condiţii, judecătorii de la instanţele internaţionale.
Art. 15
(1)Cererea formulată de persoana care doreşte să fie primită în profesie se adresează decanului
baroului unde solicitantul intenţionează să exercite profesia. Cererea se depune sau, după caz, se
comunică în două exemplare şi va cuprinde:
a)numele, prenumele şi domiciliul solicitantului;
b)locul şi data naşterii;
c)elementele actului de identitate şi organul emitent;
d)indicarea diplomei de licenţă eliberate de o instituţie de învăţământ superior acreditată în
condiţiile legii, care atestă calitatea de licenţiat al unei facultăţi de drept cu durata stabilită de
lege, precum şi indicarea, dacă este cazul, a îndeplinirii funcţiei de judecător, procuror, notar
public, consilier juridic sau jurisconsult timp de 5 ani şi a promovării examenului de definitivat în
profesia din care provine ori a îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 14 alin. (2), după caz;
e)declaraţia că nu se află în niciunul dintre cazurile de nedemnitate prevăzute la art. 14 din Lege;
f)indicarea cazului de incompatibilitate în care se află, dacă este cazul;
g)precizarea că se solicită dobândirea calităţii de avocat stagiar şi angajamentul de a realiza, pe
perioada stagiului, formarea profesională iniţială în profesia de avocat, respectiv de a frecventa,
ca avocat definitiv, formele de pregătire profesională continuă, în condiţiile prevăzute de Lege şi
de prezentul statut;
h)menţiunea, dacă este cazul, că, potrivit Legii, candidatul poate dobândi calitatea de avocat
definitiv;
i)declaraţia expresă că nu este sau nu a fost înscris într-un alt barou din România. În caz contrar,
se vor indica: baroul, perioada, cauzele retragerii sau încetării activităţii.
(2)Cererea va fi însoţită de următoarele acte depuse în dublu exemplar:
a)copie a actului de identitate şi a actelor de stare civilă;
b)copie a diplomei de licenţă şi, după caz, copii ale înscrisurilor care dovedesc îndeplinirea, timp
de cel puţin 5 ani, a funcţiei de judecător, procuror, notar public, consilier juridic sau jurisconsult,
precum şi promovarea examenului de definitivat în profesia respectivă ori îndeplinirea condiţiilor
prevăzute de art. 14 alin. (2). În cazul în care se solicită primirea în profesie pe bază de diplome
eliberate de instituţiile de învăţământ superior din altă ţară, se va depune şi dovada de echivalare,
în condiţiile legii;
c)copie a cazierului judiciar, eliberată cu cel mult 15 zile înainte de data depunerii cererii;
d)certificat privind starea de sănătate a candidatului, eliberat de instituţia sanitară stabilită de
barou conform hotărârii U.N.B.R. Durata de valabilitate a certificatului este de 60 de zile de la
data emiterii;
e)certificat eliberat de baroul competent în care solicitantul a mai fost înscris în profesie, care să
ateste cauzele încetării calităţii de avocat ori, dacă este cazul, motivele respingerii unei cereri
anterioare de primire în profesie;
f)două fotografii de tip legitimaţie.
(3)În cazul prevăzut la art. 14 alin. (2), judecătorul care a activat la instanţe internaţionale va
prezenta adeverinţă în original şi în traducere legalizată, eliberată de către respectiva instanţă,
atestând că acesta a îndeplinit calitatea de judecător şi că încetarea acestei calităţi a avut loc din
motive neimputabile.
Art. 16
(1)Cererea formulată de membrul unui barou din altă ţară în vederea exercitării profesiei de
avocat în România se va depune sau, după caz, se va comunica în dublu exemplar la baroul în
care doreşte să profeseze şi va cuprinde:
a)numele, prenumele şi domiciliul solicitantului;
b)locul şi data naşterii;
c)numărul, data şi emitentul paşaportului;
d)indicarea sediului profesional unde solicitantul doreşte să îşi exercite profesia;
e)indicarea perioadei şi a formei în care a exercitat profesia de avocat în România, anterior
depunerii cererii (acolo unde este cazul);
f)indicarea formei în care urmează să exercite profesia, conform art. 5 din Lege.
(2)Cererea va fi însoţită de următoarele acte, depuse în dublu exemplar, traduse în limba română
şi certificate:
a)paşaport;
b)o atestare din partea baroului sau a asociaţiei profesionale de avocaţi din ţara de origine privind
calitatea de avocat cu drept de exercitare a profesiei şi starea sa disciplinar.
(3)La cerere se vor ataşa:
a)avizul conform eliberat de Comisia permanentă a U.N.B.R.;
b)indicarea cazului de incompatibilitate în care se află, dacă este cazul;
c)declaraţia expresă a solicitantului că se obligă să respecte prevederile Legii, ale prezentului
statut şi ale codului deontologic;
d)dovada încetării formei anterioare în care a exercitat profesia de avocat în România, conform
dispoziţiilor art. II din Legea nr. 231/2000 privind modificarea şi completarea Legii nr. 51/1995
pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, după caz;
e)certificat medical de sănătate, potrivit art. 15 alin. (2) lit. d);
f)două fotografii de tip legitimaţie.
Art. 17
(1)Cererea de primire în profesie, în forma şi însoţită de documentaţia prevăzute în prezentul
statut, se depune în termen de cel mult 15 zile de la data publicării pe pagina web a U.N.B.R. a
organizării examenului naţional de primire în profesie. În termen de cel mult 3 zile de la
înregistrare, cererea de primire în profesie se va comunica de către barou U.N.B.R. şi se va afişa
la sediul baroului şi pe pagina web a baroului şi a U.N.B.R.
(2)Afişarea cererii la sediul baroului se constată prin proces-verbal.
(3)În termen de 10 de zile de la afişarea cererii pe pagina web a baroului şi a U.N.B.R., orice
persoană poate face opoziţie la cererea de primire în profesie, indicând motivele şi arătând
împrejurările şi probele pe care îşi întemeiază opoziţia.
(4)Soluţionarea opoziţiei este de competenţa baroului la care a fost înregistrată cererea de primire
în profesie.
(5)În termen de 3 zile de la înregistrarea cererii de primire în profesie, decanul baroului va
desemna dintre membrii consiliului baroului un avocat-raportor care va efectua investigaţiile
necesare cu privire la moralitatea şi demnitatea solicitantului, chiar dacă nu se face opoziţie la
înscriere.
Art. 18
(1)Avocatul-raportor va face toate cercetările pe care le va considera necesare.
(2)Cercetările se vor referi la îndeplinirea de către solicitant a condiţiilor prevăzute de lege şi de
prezentul statut pentru primirea în profesia de avocat.
Art. 19
În termen de 5 zile de la expirarea termenului de formulare a opoziţiei, avocatul-raportor va
depune la barou un raport scris care va cuprinde punctul de vedere motivat cu privire la admiterea
sau la respingerea cererii.
Art. 20
(1)După depunerea raportului, în termen de cel mult 5 zile, consiliul baroului analizează
îndeplinirea condiţiilor pentru primirea în profesie şi soluţionează eventualele opoziţii.
(2)Consiliul baroului va pronunţa o hotărâre motivată asupra cererii de primire în profesie, pe
care o va comunica U.N.B.R. în termen de cel mult 10 zile de la expirarea termenului de opoziţie.
(3)Hotărârea poate fi atacată în termen de 15 zile de la comunicare la Comisia permanentă a
U.N.B.R., care va soluţiona contestaţia cu cel puţin 15 zile înaintea datei anunţate a examenului
naţional de primire în profesie. În cazul contestaţiilor formulate de persoanele prevăzute la art. 17
alin. (5) din Lege, termenul de soluţionare este de 30 de zile de la data înregistrării contestaţiei.
Hotărârea Comisiei permanente a U.N.B.R. se va afişa pe pagina web a U.N.B.R.
(4)Se poate prezenta la examenul naţional de primire în profesie numai candidatul cu privire la
care consiliul baroului sau, după caz, Comisia permanentă a U.N.B.R. a pronunţat o hotărâre
favorabilă asupra cererii de primire în profesie formulate de acesta.
(5)Cel primit în profesia de avocat va fi înscris în tabloul avocaţilor în baza deciziei emise de
consiliul baroului, cu respectarea dispoziţiilor art. 20 alin. (8), art. 21, 22 şi 23 din Lege.
Art. 21
(1)Cererea formulată de membrul unui barou din altă ţară de a fi autorizat să acorde consultanţă
juridică privind dreptul românesc se depune la preşedintele U.N.B.R.
(2)Cererea va fi înaintată baroului în care este înscris avocatul pentru avizare şi raport, ce va fi
efectuat de decanul baroului. Raportul întocmit de decan va fi înaintat Comisiei de examinare.
(3)Metodologia examenului de verificare a cunoştinţelor de drept românesc şi de limba română
ale avocaţilor străini se stabileşte prin hotărâre a Consiliului U.N.B.R.
(4)Comisia de examinare va fi desemnată de Consiliul U.N.B.R. şi poate fi alcătuită din avocaţi şi
cadre didactice din instituţiile de învăţământ juridic superior, acreditate în condiţiile legii.
(5)Examenul va cuprinde probe scrise şi orale privind instituţiile de bază ale dreptului românesc
şi cunoştinţele de limba română.