Balada este o specie a genului epic înfățișându-se ca un amplu
poem narativ, fără a exclude și unele accente lirice, unde, în general, se proiectează un eveniment eroic, având protagoniști, fie din timpuri istorice, fie din vremuri legendare, mitice, sau fantastice, fie din realitatea imediată, personaje prezentate mai ales în antiteză. "De asta-dată avem de-a face cu un mit estetic și ca atare a fost dezvoltat. El simbolizează condițiile creațiunii umane, încorporarea suferinței individuale în opera de artă. În moartea meșterului și în indiferența voievodului pentru ființa lui concretă s-a putut vedea un simbol al obiectivității absolute a creației.” (G. Călinescu)
În opinia mea, opera literară ”Monastirea Argeșului” este o
baladă populară, deoarece prezintă toate trăsăturile acestei specii, atât la nivel al formei, cât și al conținutului.
Pe de o parte, ca orice creație populară, are caracter oral,
anonim, colectiv și sincretic. Ilustrează mitul jertfei pentru creație, conform căreia nimic durabil și unic prin frumusețe nu se poate clădi fără sacrificiul de sine al autorului. Are elemente de baladă, deoarece explică existența reală a mănăstirii Argeșului, monument de o frumusețe deosebită. Este alcătuită din 5 tablouri, în care se manifestă mai multe motive populare. Balada începe cu motivul zidului părăsit și fixează timpul și spațiul în care se desfășoară acțiunea: în vremea domniei lui Negru Vodă, pe malul Argeșului. Domnitorul însoțit de 9 meșteri pricepuți și de Manole "care-i și întrece" merg să aleagă un loc anume pentru zidirea mănăstirii. Negru Vodă promite meșterilor averi și ranguri în caz de reușită, dar îi și amenință că ii va zidi în temelii în caz de eșec. În tabloul al doilea se declanșează intrigă, prin motivul surpării zidurilor fiindcă ce construiau ziua se surpă noaptea. Desfășurarea acțiunii începe cu prezentarea lui Manole care, adoarme și visează că Dumnezeu îi dezvăluie taină creației: mănăstirea va putea fi ridicată numai dacă vor zidi prima soție sau soră care va sosi cu mâncare. Povestindu-le visul, toți fac jurământ să păstreze taină(motivul visului și al juratului). În zorii zilei, Manole o vede pe soția sa, Ana venind cu mâncare. El invocă divinitatea să dezlănțuie stihiile naturii pentru a o întoarce din drum, dar iubirea și devotamentul Anei îi dau putere să le învingă (motivul probelor). Scena zidirii Anei este dramatică și constituie punctul culminant pe măsură ce construcția se înalță, crește gradat și durerea femeii(motivul zidirii treptate) și tensiunea dramatică din sufletul lui Manole. Când Negru Vodă vine să vadă mănăstirea terminată este pus în antiteza cu Manole, ilustrând motivul conflictului feudal și deznodământul baladei. Vodă îi întreabă pe meșteri dacă pot construi o altă mănăstire mai frumoasă. Deoarece ei răspund afirmativ, poruncește să fie abandonați pe acoperiș. Aceștia încearcă să se salveze construindu-și aripi din șindrilă, dar se prăbușesc (motivul lui Icar). Manole aude din nou glasul îndurerat al Anei, se prăbușește și pe locul unde cade se ivește o fântână cu apă sărată(motivul fântânii), provenită din lacrimile suferinței celor doi soți.
Pe de altă parte, textul este epic, deoarece are personaje.
Domnitorul în antiteză cu Manole, este arogant și egoist, autorul anonim caracterizându-l indirect prin faptele lui, este orgolios și autoritar, crud și violent, el îi amenință cu moartea pe meșteri, dacă aceștia nu vor reuși să clădească mănăstirea atât de frumoasă precum și-o dorește el. Manole este meșterul cel mai priceput, singurul capabil de a zidi ceva măreț. De la început este caracterizat direct de către autorul anonim, prin detașarea de ceilalți meșteri, este inteligent și stăpânit de patima creației, suferă cumplit atunci când zidurile se prăbușesc. Narațiunea evidențiază calitățile morale ale personajelor, lucrul zadarnic al meșterilor, iar dialogul evidențiază stările sufletești și gândurile personajelor, precum si relațiile dintre ele.
"Variantele transilvănene circulă sub formă de colind, deci
aparțin acelui mod vechi de realizare a cântecelor epice in cadrul obiceiurilor, care presupunem că a fost propriu satului patriarhal de obște.” (Mihai Pop) În concluzie, pe baza argumentelor amintite putem spune că opera literară opera literară ”Monastirea Argeșului” este o baladă populară.