Preot Dr. CONSTANTIN COMAN ERMINIA DUHULU! * EDITURA BIZANTINATar cand va veni Acela, Duhul Adevarului, va va céliuzi la tot adevarul. (foan 16, 13) Omul firesc nu primeste cele ale Duhului lui Dumnezeu, caci pentru el sunt nebunie si nu poate sd le inteleaga, fiindc’ ele se‘judect duhovniceste. (1 Corinteni 2, 14) Ar fi trebuit s4 nu avem nevoie de ajutorul Sfintelor Scripturi, ci sé avem © via{’ atét de curat{ incat harul Duhului sd fi tinut locul Scripturilor in sufletele noastre. $i dup’ cum Sfintele Scripturi sunt scrise cu cernealf, tot aga ar fi trebuit ca inimile noastre s4 fi fost scrise cu Duhul Sfant. (Sfantul loan Gur de Aur) A vorbi cu precizie despre acestea este cu putinti numai acelora, care, pentru multa curajenie a mingii lor, au primit de la Dumnezeu tot harul pe care-I pot primi oamenii. Cci patrunzénd cu ajutorul acestui har in noianul vederilor tainice, acestia vad numai ratiunile celor scrise, dezbricate de vesmantul figurilor. ( fantul Maxim Marturisitorul) Pentru lamurirea celor care din lipsi de cercare a lor si de neascultare de sfinti nesocotesc lucrurile tainice ale Duhului, care sunt lucrate in cei ce vieuiesc dup’ Duh, intr-un chip mai presus de cuvant si sunt afatate prin fapte, nu dovedite prin cuvant... (Sfantul Grigorie Palama) fon : $i prin imp§rtasirea mai presus de fire de Duhul, prin har, mintea se face in intregime vazitoare, in chip tainic, a unor mari bunatati. eoraneal Calist Patriarhul) Lucrurile ceresti se cunose prin Duhul Sfant, iar cele pamantesti prin minte. Cine vrea si cunoasca’ pe Dumnezeu prin mintea lui, din stiin{4, acela este fn ingelare pentru ci Dumnezeu este cunoscut numai prin Duhul Sfant. (Cuviosul Siluan Atonitul) $i cand, in ascultare gi in liniste, se vor curaiti simturile tale si se va odihni mintea ta si se va curati inima ta, atunci vei primi har si luminarea cunostinjei. Vei deveni in intregime lumina, in intregime minte, fn intregime striveziu. (Gheron Iosif) Omul are in sufletul lui o Fatiune gio libertate, dar ele nu pot functiona in modul deplin dec&t in unire cu Dumnezeu, decat adapndu-se de apa vie a Duhului dumnezeiesc. (Parintele Dumitru Stiniloae) NNER AESeSnLSnanSsaNNSSiSSein BIBLIOTECA TEOLOGICA UNIVERSITARARdactor de carte: Garoafa COMAN Tehnoredactor: Corina VANATORU Coperta: Maria COMAN Ilustratie coperta: Tronul Etimasiei, Manastirea Probota Copyright: EDITURA BIZANTINA ISBN 973-9492-44-4 Pr. Conf. Dr. Constantin COMAN ERMINIA DUHULUI Texte fundamentale pentru o ERMINEUTICA DUHOVNICEASCA CARTE TIPARITA CU BINECUVANTAREA PREA FERICITULUI PARINTE TEOCTIST PATRIARHUL BISERICI ORTODOXE ROMANE EDITURA BIZANTINA Bucuresti, 2002Prefata Problematica ermineuticd ma preocupa inca din perioada studiilor mele la Atena, unde am lucrat sub indrumarea profe- sorului Savvas Agouridis. Este motivul pentru care ii inchin acest prim rod mai important al stradaniilor mele in cAmpul studiilor biblice. Ma folosesc de acest prilej pentru a-mi manifesta ad&nca recunostin{a si pretuirea pentru persoana marelui biblist, de ale carui calitati umane si stiintifice exceptionale am beneficiat si mai beneficiez inca. Cursul de Ermineutica biblica pe care il tin la Facultatea de Teologie Ortodox& a Universitatii din Bucuresti in ultimii doi ani m-a ajutat si-mi materializez preocuparile de pana acum intr- o prima lucrare, care se doreste 0 contribufie in directia unei Ermineutici biblice ortodoxe. Ea nu se adreseaza, insd, numai studentilor teologi, ci cred c& poate interesa pe teologi si pe preoti ca i pe tofi cei care sunt preocupati de problema intelegerii sau a interpretarii corecte a Sfintei Scripturi. Cititorul este rugat s4 ind seama de dowa obiective colate- rale ale lucrrii, impuse de destinafia ei didactic&. Primul se refer la recuperarea gi cultivarea dispozitiei studentilor de a recurge la izvoare si la descurajarea simultana a dependenfei exclusive de manuale gi de cursuri. De aici, citarea extinsi a multor frag- mente din textele patristice si chiar redarea unor fragmente in original. Al doilea obiectiv priveste strict familiarizarea cu exegeza si cu folosirea selectiva a bibliografiei auxiliare, de unde au rezultat pagini de exegeza si analiza care ar fi putut fi omise intr-o lucrare ce nu ar fi implinit gi functia didacticd amintit’.6 Pr. CONSTANTIN COMAN Nevoia recursului la textele fundamentale ale Bisericii si reducerea la maximum posibil a folosirii teologiei de manual, repetitive, este un imperativ pe care va trebui sa si-l asume teo- logia contemporan& romaneasca gi pe care gi l-a propus progra- matic Facultatea de Teologie din Bucuresti. Prin antologia de fati am dorit de asemenea sa atrag atenfia asupra faptului cA recursul la Sfanta Scriptura si la Sfintii Parinfi poate fi afectat de criteriile ermineutice care dicteaza selectia. Nu este nici un secret faptul cd selectia cu care mai opereaza inca teologia rasariteand este tributara criteriilor ermineutice ale teo- logiei apusene. Sub povara acestei ,,mosteniri” nefaste teologia ortodoxa de scoala ezit& inca si-si asume, de exemplu, intreaga Evanghelie dupa Ioan sau teologia paulina in ansamblul ei ca fundament al spiritualitatii si al teologiei filocalice a unirii omului cu Dumnezeu. inci mai dainuie prejudecata ca ceea ce intele- gem noi prin spiritualitatea filocalica este un produs mai tarziu al unei anume tradifii crestine gi cA se intemeiaz4 mai putin pe Evanghelia Mantuitorului Hristos si mai mult pe scrieri teologice ulterioare tributare unor influente de mediu cultural sau filoso- fic. Un alt exemplu elocvent pentru felul in care, prin preluarea din manual in manual, se perpetueaza o anumita fundamentare biblic& (pe versete, de obicei!) este acela care face ca adevarate tratate de ermineuticd teologicd, aga cum sunt textele despre Sfantul Duh din Evanghelia dupa Ioan (cap. 14-16) sau capitolele 1 si 2 din Epistola 1 Corinteni s& nu fie folosite nici acum de manualele de teologie dogmatica ca temeiuri biblice la capitolele despre cunoasterea lui Dumnezeu, despre revelatia lui Dumnezeu sau despre inspiratia dumnezeiasca. Din acelasi imbold de a pune in circulafie texte importante, dar gi din marea admiratie pe care o nutresc fafa de cel mai mare exeget al Scripturilor si fatd de profesorul meu, am adaugat lucrarii mele doua traduceri: un minunat cuvant al Sfantului Ioan Gura de Aur c&tre antiohieni despre De ce au fost date Scripturile dupa mult timp si despre alcituirea lumii si cateva capitole din cartea profesorului Savvas Agouridis, Ermineutica textelor sfinte. ERMINIA DUHULUI z Imaginea cu care am ilustrat coperta este cunoscuta repre- zentare iconografica intitulata Tronul Etimasiei. Pe un jilt cu perina este asezat4 Evanghelia deasupra creia sti un porumbel, simbol al Sfantului Duh. Singura ratiune a asocierii Evangheliei cu Duhul Sfant i nu cu Mantuitorul, cum este de obicei reprezentatd in iconografie, ar putea fi aceea cé Duhul Sfant este Cel care face posibila intelegerea Evangheliei. lar prezenta scenei in ansamblul judecatii de apoi sugereaza insemnatatea vitald a interpretarii corecte a Sfintei Scripturi pentru o viefuire care s{ conduca la randuirea oamenilor in ceata celor binecuvantati. Ideea mi-a dat-o cartea lui Sorin Dumitrescu, Chivotele lui Petru Rares si modelul lor ceresc, pe care 0 amintesc aici nu pentru acest motiv, ci pentru ca reprezint& aceeasi pledoarie in domeniul ermine- uticii iconografiei ortodoxe, pe care o reprezinta lucrarea mea in domeniul ermineuticii biblice si al ermineuticii teologice in ge- neral: Vederea duhovniceasca sau vederea lui Dumnezeu in Duh este unicul temei al vorbirii despre lumea lui Dumnezeu, sau despre creatiea vazutA dinspre Dumnezeu, fie c& aceasta vorbire este prin desen si culoare, fie cd este prin cuvant scris. Indiferent de mijloacele de exprimare, teologhisirea nu poate fi produsul ratiunii umane autonome, ci ea se fundamenteaza pe vederea lui Dumnezeu, care nu este o metafora si nici rod al imaginatiei, ci este deschiderea reala a simfurilor duhovnicesti sau intelegitoare ale omului spre lumea dumnezeiascd prin lucrarea Duhului Sfant. In incheiere vreau s& mulfumesc familiei mele - in special sotiei mele - pentru suportul moral si ajutorul pe care mi l-au dat la pregatirea manuscrisului in vederea publicarii. 20 mai, a unul sdirbatorit Sfintilor Impirati Constantin gi ElenaIntroducere Lucrarea de fata vine in intampinarea unei nevoi tot mai presant simfite in spafiul studiilor biblice ortodoxe. Este vorba despre nevoia elaborarii unei ermineutici biblice care si izvo- rasc& din specificul teologiei si al spiritualitatii ortodoxe. Oricat de paradoxal ar parea, studiile biblice ortodoxe nu au ceea ce numim 0 ermineutica biblicd care sa le exprime. Pe de alta parte criza prin care trece, la nivelul metodei, scoala biblicd occiden- tal& ne indreptateste si credem ca teologia ortodoxa poate oferi solutia iesirii din impas, tocmai incercdnd s& aduc& la suprafata o ermineutica biblicd proprie, pe care s4 o propuna ca alterna- tiva sau ca solutie complementaré scolii exegetice apusene. Nu mai este nici un secret pentru nimeni faptul ca teologia ortodoxa in general, prin urmare gi studiile bil , Sunt tribu- tare scolii teologice occidentale. La data infiinfarii institutiilor de inv&tmant teologic universitar in spatiul ortodox, acesta avea 0 traditie de secole in Apus. Asa incat generatii intregi de teologi ortodocsi si-au facut ucenicia la Universitatile apusene. Marii teologi ortodocsi ai secolului al XX-lea — intre care amin- tim pe George Florovski, Justin Popovici si Dumitru Staniloae - au vorbit insistent despre captivitatea babilonica a teologiei or- todoxe intelegand prin aceasta tocmai tributul pe care teologia ortodoxa il plitea teologiei apusene scolastice. Aceiasi teologi au depus eforturi foarte mari pentru a rearticula teologia orto- doxa la sursele proprii si pentru ai conferi o metoda proprie. Esential pentru cercetare ca si pentru studiul sistematic este10 Pr. CONSTANTIN COMAN metoda. Aceasta este determinanta atat pentru mersul studiilor c&t si pentru finalitatea lor. Metod& inseamni, intre altele, raportarea la surse, creditarea surselor in functie de autoritatea lor si o ierarhie a acestora. Teologia apuseana ne-a imprumutat cliseul celor dou izvoare ale credintei gi ale teologiei: Sfanta Scriptura si Sfanta Tradifie, cu care teologia ortodoxd a operat si mai opereaza inca, intelegand prin acestea doua marimi statice, obiective, autonome si de autoritate suprema indiscutabila. Nu- miai c& aceste surse sau autoritati ultime ale credinfei si teologiei nu pot vorbi pepe ele trebuie citite si, prin urmare intelese sau interpretate. In cele din urm va trebui sa acceptam ca ele in sine nu pot constitui decat in anumite condifii baza autoritativa pentru discursul nostru teologic. Ele presupun un limbaj, iar limbajul presupune infelegere si interpretare. Prin urmare, de- terminanfi sunt factorii care asigura o lectura si o interpretare corect& a Scripturii sau a ceea ce numim monumente ale Sfintei Traditii, cate au fost codificate in vreun fel anume pnd la ora aceasta. Proliferarea la nesfarsit a sectelor care invoci Sfanta Scriptura ca unic si indiscutabil izvor este 0 dovada clara pen- tru orice om de buna credinta a importanfei pe care o reprezinta intelegerea sau interpretarea Sfintei Scripturi si, desigur factorii care sunt implicati in actul lecturii inteligibile a textelor biblice. De aici deducem cat este de important pentru teologie in gene- ral si pentru teologia biblica in special sa clarific&m conditiile in care omul, apartinator oricarei epoci, poate citi cu sansa de a inftelege corect Sfanta Scriptura. Acesta este, de fapt, obiectivul ermineuticii biblice. Teologia ortodoxa mai noua a renuntat in parte la cligeul celor doua izvoare, reconsiderandu-l din perspectiva unei inte- legeri mult mai unitare si mai-dinamice a ceea ce:numim Sfanta Traditie, dar si a Sfintei Scripturi. Teologia Sistematic’ a fost cea care a reusit cea dintai emanciparea de sub presiunea acestor clisee, prin generatia marilor teologi amintifi mai sus. Studiile biblice intarzie si facd acest lucru. ERMINIA DUHULUI ll In spatiul ortodox romanesc au aparut lucrari de ermine- uticd biblica chiar incepand cu sfarsitul veacului al XIX-lea', deci imediat ce au aparut scolile de teologie. O simpla analiza a cuprinsului lor si compararea acestora cu manualele occidentale ne conving cat de tributare le sunt, Problema nu consta in aceea cA manualele noastre folosesc bibliografe occidental&, ci in fap- tul ca se limiteaza la perspectiva proprie teologiei occidentale si nu arata nici cel mai mic interes pentru explorarea posibili- tatilor proprii teologiei si spiritualitatii ortodoxe in acest sens. | Repet, exist’ diferente teologice considerabile intre traditia~ rasariteand gi cea apuseand. Daca n-ar fi existat, nu s-ar fi ajuns la expresii atat de diferite in spatiul viefii liturgice gi bisericesti fn general. Chiar daci percepem aceste diferente numai in termeni pozitivi, suntem datori totusi sa clarificaém in ce masura influenteaz4 dezvoltarea diferitelor discipline teologice, intre care se inscrie si ermineutica biblica. Ma voi referi la unul dintre cele mai raspandite manuale de Ermineutica biblicd dinaintea celui de-al doilea razboi mondial, cel al arhim. Iuliu Scriban2. Prima observatie pe care ag dori si o fac este aceea c4 din manualul respectiv si din felul in care este abordataé problematica ermineuticd, reiese cu oarecare claritate faptul c& autorul se raporteaza la textele biblice ca la niste texte vechi care provin dintr-un mediu mult diferit de al nostru gi nimic mai mult. Prin urmare, problema pe care ar trebui si 0 rezolve Ermineutica este aceea de a oferi suficiente informatii care s& ajute pe cititor s& infeleaga aceste texte vechi, precum si specificul lor. Desigur, textele contin gi ,adevaruri dogmatice si morale” deosebite. Necesitatea ermineuticii biblice reiese, dupa cum afirma Iuliu Scriban din urmatoarele trei considerente: 1. Vechimea cartilor sfinte (,;...e foarte gregit a judeca ideile expri- mate si faptele petrecute intr-un mediu vechi, dupa ideile in 1 Arhiereu Filaret Scriban, Sfinfita Erminevtict, lasi, 1956; Prof. Vasile Ivano- vici, Ermineutica biblicl, 1867; Dr. C. Chiricescu, Ermineutica biblicl, Bucuresti, 1895; Arhim. luliu Scriban, Manual de Ermineutict biblici, Bucuresti, 1911; Dr. Tustin Suciu, Ermineutica biblict, Arad, 1933. 2 Editia a doua, Bucuresti, 1922.12 Pr. CONSTANTIN COMAN care triim noi”); 2. Locul diferit in care au fost scrise (,ele au fost compuse in Orient, care cu toate cercetarile de pand acum, tot nu e de ajuns de bine cunoscut”); 3. Limbile in care au fost scrise (,,toate c&rtile biblice au fost scrise in limbi stinse astazi, a caror manuire e mai grea decat a celor de azi’)?. La acestea, autorul adauga caracterul specific al Sfintei Scripturi, spunand: Necesitatea Ermineuticii se vede nu numai din motivele expu- se mai sus, pe care le imparte cu alte discipline biblice, ci mai cu seam din caracterul cdrfilor Sfintei Scripturi. Sfanta Scriptura nu este o singura carte, ci mai multe, si nu sunt scrise intr-un timp, ci intr-o lung& scurgere de timp. Autorii n-au scris tofi intr-un singur gen literar si in aceeasi forma. Unii au scris pro- z&, alti poezie, altii au profetizat; unii au scris istorie, alfii au dat invafaturi morale, alfii au scris invajaturi dogmatice”*. O trimitere la capitolele componente ale ermineuticii bib- lice, semnat& de arhim. Iuliu Scriban va fi, cred, si mai elocventa pentru ceea ce propune acesta. Continutul ermineuticii este imparfit in trei mari capitole, intitulate dup& cum urmeaz4: 1. Teoria sensurilor Sfintei Scripturi (Clasificarea sensurilor posi- bile cu care opereaza textele biblice, imparfite in principal in doua categorii: sensul literal sau istoric si sensul tipic sau spi- ritual); 2. Euristica (sau Despre aflarea sensurilor, in care se vorbeste Despre uzul vorbirii in Noul Testament, Despre con- text, Despre locurile paralele; Biserica gi traditiunea ca organe ale interpretarii; Despre analogii) si 3. Proforistica (Formele de expunere ale sensului Sfintei Scripturi: Scolia, Glosa, Tractatul gi Comentariul). Desigur, toate aceste dificultati sunt reale. Dar nu sunt singurele gi, dup& parerea noastra nici cele mai mari in calea infelegerii c&rtilor biblice, Ar urma in mod necesar, ca cineva care ajunge si cunoasca foarte bine lumea in care au fost scrise c&rfile biblice, formele literare, limbile si mediul scrierii fiecd- reia si aiba acces, astfel, la infelegerea corectd si deplina a acestora. Or, lucrurile nu stau chiar aga. 3 Arhim. luliu Seriban, opcit., p.13. 4 Ibidem, p.14-15. ERMINIA DUHULUI 13 Carentele ermineuticii arhim. Scriban, ca gi ale celorlalte din vremea respectiva, care nu se deosebesc substantial de a- ceasta, constau in faptul ca nu iau in discutie natura cuvantului biblic, mai concret natura dumnezeiasca a acestuia. inainte de a purcede la elaborarea unei ermineutici speciale cum este cea biblicd, este firese mai intdi si definesti natura discursului Sfintei Scripturi. Noi credem si marturisim c& Sfanta Scriptura prezinta cuvantul lui Dumnezeu, atat la nivelul continutului cat sila cel al formei. Nu este deloc usor sa infelegem gi cu atat mai putin si explicam acest lucru. Dar credinta Bisericii este aceasta: S$fanta Scriptura nu este un produs exclusiv uman, ci este o realitate divino-umand atét de complex incdt nu poate fi infeleasd decat prin analogie cu taina insdsi a Intruparii Fiului lui Dumnezeu, cum afirma marele teolog al veacului XX George Florovski5\,,n aceasta consti minunea si taina Sfintei Scripturi: ea este Cuvantul lui Dumnezeu in limbaj omenesc. Indiferent cum infelegem inspiratia, exista un factor pe care nu putem sa-l ignoram. Sfintele Scripturi transmit gi pastreazd Cuvantul lui Dumnezeu in limbaj omenesc... Ce este aceasta inspiratie nu se poate niciodata preciza cu claritate. Este vorba de o taina, Este taina comuniunii divino-umane... Dumnezeu a vorbit cu ade- varat omului si omul a auzit si a inteles. Limbajul omenesc nu-si pierde caracteristicile sale naturale pentru a deveni purté- tor al descoperirii dumnezeiesti. ... Tot ceea ce este omenesc nu este anulat de inspiratia dumnezeiasc’, ci este transfigurat... Lim- bajul omenesc nu trddeaza gi nici nu micgoreaz& cu ceva stra- lucirea relatiei, nu limiteaz& puterea Cuvantului lui Dumnezeu. Cuvantul lui Dumnezeu este exprimat corect si potrivit in cu- vinte omenesti... in cuvantul omenesc sufla Duhul dumneze- iesc gi in felul acesta este posibil ca omul s4 pronunte cuvintele lui Dumnezeu, si vorbeascd despre Dumnezeu.”/Am reprodus | acest lung citat pentru a se observa mai bine, prin contrast, faptul c& ermineutica biblicd la care ne referim nu ia in calcul tocmai esentialul in ceea ce priveste natura cuvantului biblic. STeupylov Dlophpony, ‘Ayla Ipagi, Excknota, Mapsiboon, Oxooaovkxn, 1976, p.24-25.14 Pr. CONSTANTIN COMAN Sunt sigur ci aceeasi credinfA o méarturiseau gsi autorii manualelor de ermineuticd la care ne referim, numai cd ea nu se reflecta in respectivele manuale. Acest lucru nu se explicd decat prin faptul cd toate sunt inspirate de manualele occidentale, care reflect’ o teologie mult mai secularizati decdt cea a Rieesal ortodox. | Dac& Biblia este intai de toate Cuvantul lui Dumnezeu, atunci greutatea principala in a o infelege nu provine din obsta- colele pe care le ridicd expresia umand sau limbajul uman — care intr-adevar este supus timpului si mediului respectiv -, ci o reprezinta in primul rand posibilitatea receptarii inteligibile a ‘Cuvantului lui Dumnezeu din Scriptura. Prin urmare,/problema Ermineuticii biblice nu poate fi redusa la explorarea limbajului de comunicare dintre oameni aparfinand unor epoci diferite - acesta poate fi obiectivul -ermineuticii laice, dac& ne este ingAduita expresia -, ci trebuie si se ocupe, intai de toate, de descifrarea limbajului de comunicare dintre Dumnezeu si oameni. Or, aga cum putem constata, in manualul de Ermineutica la Care ne-am referit nu exista nici o preocupare in acest sens. Autorul vorbeste la un moment dat despre ceea ce el numeste calitatile interpretului, pe care le im- parte in morale gi intelectuale, gi intre care enumerd: credinta, dispozitia meditativa, modestia sau umilinta, integritatea mora- vurilor si sfintenia vietii, afirmand la un moment dat urmtoa- rele: , Motivul pentru care aceasta calitate este necesara este cd a studia Scriptura, a expune credinciosilor invafaturile ei, a le a- para inseamnd a trai cu Dumnezeu neincetat, iar de Dumnezeu, gi prin urmare de intelegerea Scripturii, nimic nu indeparteaza mai mult decdt tocmai viciul si picatul”*. Dar asa cum vom vedea, analizind unele texte patristice fundamentale pentru aceasta tema, lucrurile sunt mai complexe. Lipsa principala a acestei ermineutici este ignorarea fac- torului dumnezeiesc atat ca prezenta efectiva la nivelul discur- sului biblic cat gi Ia nivelul analizei sau exegezei textului biblic, 6 Arhim. Iuliu Scriban, op.cit., p.19-20. ERMINIA DUHULUI 15 ca o conditie fara de care intelegerea nu este posibila, iar sansele de nereusitd sunt foarte mari,|Daca ar fi s& caracterizim cu un termen sugestiv situatia pe care o ilustreaz4 manualul de Ermi- neutica in discutie, cred cd am putea vorbi de ceea ce ag numi_ arianism biblic, determinat de lipsa considerdrii dimensiunii dumnezeiesti a Scripturii, sau, poate mai exact de ceea ce G. Florovski numeste nou nestorianism’. Sintagma poate fi folosita atat pentru a caracteriza Ermineutica analizata cat gi pe cele din care aceasta se inspira nevinovat si academic. Conform viziunii lui G. Florovski si conform credintei noastre, cuvantul Scripturii nu este cuvantul omenesc ajutat (prin inspiratie) de Dumnezeu, ci este ingem&narea Cuvantului lui Dumnezeu cu cel omenesc, ingem&nare sau unire ce nu poate fi inteleas’ decat in termenii unirii ipostatice in persoana Mantuitorului Hristos. Ermineutica biblicd de care vorbim se limiteaz&, asadar, la considerarea si evaluarea elementului uman al Scripturii. Chiar dac& nu mirturiseste acest lucru gi chiar daca nu l-ar recu- noaste, in eventualitatea unei confruntari, el este demonstrat de confinutul ca atare al manualului. Acest gen de ermineuticd biblici a dominat si inc’ mai domina teologia occidental si chiar teologia ortodoxa. Ea se inscrie intr-o traditie teologic& general reflectaté in egal& mdsura si in celelalte discipline teologice. Este vorba despre efectul unei teologii care nu poate Ppercepe unirea creatului cu necreatul, care vorbeste despre un har dumnezeiesc, dar il considera ca apartinand ordinii create, care vorbeste despre interventia lui Dumnezeu in istorie dar numai in cazuri extraordinare si de o manier& extraordinara, evident minunata, spectaculoas’. Voi da aici exemplul Istoriei 7 George Florovski, op.cit., p46: ,Este o amAgire si credem c& ereziile hristo- logice din trecut nu mai au nici o legatura cu situatia de astazi, scrie teologul rus. In realitate, acestea se continua si se repeta in dezbaterile din zilele noas- tre. Omul contemporan noua in mod voit sau inconstient este atras de exage- tarea nestoriand, adici nu accept’ Intruparea ca eveniment hotdrator. Nu Indrazneste si cread cd Hristos este persoand dumnezeiasci. Cauta un izba- vitor omenesc, care numai si fie ajutat de c&tre Dumnezeu. Este interesat mai curind de psihologia uman4 a Mantuitorului decat de taina iubirii dumneze- iesti, deoarece, in ultima analiz& crede cu optimism in demnitatea omului.”16 Pr. CONSTANTIN COMAN Bisericesti Universale sau locale, unde este evidentd aceeagi tendinta de ignorare a prezentei si lucrarii lui Dumnezeu in istoria Bisericii si de considerare a acestei istorii numai din perspectiva factorului uman. Citim tratate de istorie universala, in care este prezentata istoria Bisericii lui Hristos de la inteme- ierea ei si pan& ast4zi si nu intalnim nici un loc in care sd se vorbeasci despre Dumnezeu ca parte a acestei istorii, degi la Dogmaticd invajim despre natura divino-umana a Bisericii, desi definim Biserica Trup al lui Hristos etc. In consecinja, dacd lucrurile stau asa, putem vorbi aici despre un nestorianism eclesial. Biserica nu este o realitate umana in care intervine Dumnezeu in diverse feluri, ci este prezenja insdsi a lui Dumnezeu in istorie. $i pentru a ne convinge c& si acest gen de istorie bisericeascd este recent si imprumutat, voi aminti ca model de istorie a Bisericii cartea Faptele Apostolilor, in care este consemnata prezenta si lucrarea Duhului Sfant ca factor constitutiv al istoriei bisericesti insesi, sau Viefile Sfintilor, in care Dumnezeu este parte, personaj activ in viata sfintilor. Am dat exemplul Istoriei Bisericii pentru cd este cel mai usor de infeles, dar acelasi lucru s-a intamplat cu mai toate disciplinele teologice. Acelasi lucru se intampla si cu studiile biblice. Chiar gi unele recente tratate de introducere in cartile noutestamenta- re sunt tributare aceleasi perspective secularizate, in care facto- rul dumnezeiesc nu apare sau nu este luat in calcul. Dac&i Sfanta Scriptura presupune comunicarea dintre Dumnezeu gi oameni, vorbirea lui Dumnezeu catre oameni, atunci si erminia Sfintei Scripturi este conditionata de aceasta comunicare. Parinfii Bisericii cred c& nu poti intelege ceva ce nu ai experiat, cu atat mai mult cu cat tot ceea ce fine de Dumnezeu si de lucrarea Acestuia de mantuire a omului este in afara experientei comune a omului, Exegeza cuvantului biblic este conditionaté de experienta dumnezeirii.| lar Ermineutica biblic& va trebui s& explice condifiile in care omul poate aborda nu numai vorbirea despre o experienf& a dumnezeirii ci chiar actul insusi al experientei dumnezeirii care este discursul biblic. {ntalnirea cu Biblia este intalnirea cu Dumnezeu in Cuvantul ERMINIA DUHULUI 17 lui. In aceste condifii, ermineutica biblicd va trebui sd tind seama de condifiile care fac posibila intalnirea sau comuniunea adevarata dintre om si Dumnezeu. Pentru o buna perioada de timp si datorit& dificultatilor prin care avea s& treacd teologia romAneasca in perioada regi- mului comunist, preocuparile in campul ermineuticii au fost foarte firave. Intdlnim elemente de ermineutica biblicd in manu- alele de Studiul Noului Testament pentru seminarii sau pentru institutele teologice. Ma voi opri, pentru o scurtd analiza, la manualul Pr. Prof. loan Constantinescu§, care include o Ermi- neutica biblica — desigur, in pufine pagini. Intentia este numai de a vedea in ce masura lucrurile au evoluat gi in ce directie. Ioan Constantinescu defineste ermineutica astfel: ,,Ermineutica biblicd este teoria interpretarii corecte si complete a textelor inspirate ale Sfintei Scripturi”*. Daca prin ,inspirate” autorul ar intelege ceea ce intelegea mai sus G. Florovski, atunci definitia, desi foarte scurtd, ar putea satisface intr-o masura oarecare. Dar s& vedem confinutul. in ceea ce priveste necesitatea studierii ermineuticii, I. Constantinescu preia intr-o formulare proprie aceleasi motive enumerate de I. Scriban; vechimea, limba si mediul. ,,Elaborata in imprejurari istorice diferite, in alt mediu, cu oameni si obiceiuri mult deosebite de vremea noastra... Sfanta Scriptura a fost scrisA in limbi vechi, straine, dintre care unele nu se mai vorbese astazi... Sfanta Scriptura este elaborata in Orient, este o carte orientalA cu un stil figurativ, incdrcat de simboluri, metafore, cu anevoie de descifrat” In plus, ,,invata- turile de credint& si morald cuprinse in ea nu pot fi pdtrunse fari o pregatire corespunzatoare”', Relevanta este aprecierea conform c&reia Sfintii Parinti nu aveau nevoie de o disciplina ajutatoare pentru intelegerea Sfintei Scripturi deoarece ,,au trait in timpuri mai apropiate de epocile cartilor biblice, cunosteau temeinic limbile in care s-au scris acestea, erau familiarizati cu 5 Pr. Prof. Ioan Constantinescu, Ermineutica biblicd in Studiul Noului Testament, Editura IBMBOR, Bucuresti, 1981, p.385-440. 9 Tidem, p.385, 10 Ibidem, p.286.18 Pr. CONSTANTIN COMAN imprejurarile istorice si obiceiurile acelor timpuri si cu interpre- tarea apostolic a c&rfilor sfinte”"., Dupd cum vedem, nu se schimba nimic_in_abordarea Ermineuticii, I. Constantinescu socotind cA greutitile pe care ermineutica trebuie s4 ne ajute s4 le depdsim pentru a infelege Sfanta Scriptura privesc numai diferenta de limbaj datorata distantei de timp gi diferentelor de mediu cultural. \De altfel, si Erminuetica parintelui I. Constan- tinescu are aceleasi trei mari capitole: 1. Teoria sensurilor Sfintei Scripturi; 2. Euristica sau aflarea sensurilor Sfintei Scripturi; 3. Proforistica sau expunerea sensurilor Sfintei Scripturi. Este, de fapt, un rezumat al ermineuticii arhim. Tuliu Scriban. $i unul si celalalt dintre autorii mentionafi invoca autoritatea exegetica a Sfinfilor Parinti ca normativa pentru exegeza Sfintei Scripturi. ° Dar temeiul in baza caruia se recunoaste aceasta autoritate a Parinfilor Bisericii este unul conventional si insuficient: intrucat acestial ,viefuind mai aproape in timp de Domnul Hristos si de Apostolii SAi_au_mostenit invafitura crestind $i modul autentic de a infelege Sfanta Scriptura, au cunoscut mai bine obiceiurile si imprejurarile istorice in care s-au scris carfile Sfintei Scripturi. Deci, ei au fost cei mai competenfi si mai autorizafi intru des- cifrarea sensului adevarat al cArfilor respective”'?,/ Observatiile facute asupra Ermineuticii lui Iuliu Scriban sunt valabile si privitor la Ermineutica lui I. Constantinescu. Avem de-a face cu o abordare secularizata, care ignora natura dumnezeiasca a lim- bajului biblic, abordare interesata in exclusivitate de descifrarea mecanismelor limbajului omenesc al vremurilor in care sunt scrise cartile biblice. O foarte recent incercare 0 datorém Pr. Prof. Dr. Mircea Basarab, care a publicat o Ermineuticd biblicd in anii ‘90. in mare, si acest manual urmeaza aceeasi tematic’, ramanand fidel ermineuticilor anterioare. Toate aceste manuale, in ciuda faptu- lui cA reprezintA fra indoiali o evolutie, raman fidele mode- lului initial, care indraznim a spune, nu reflecté o ermineutic&’ ortodoxa. Si pentru a nu fi acuzat de confesionalism, intr-o 0 [hidem, p.386. 12 Ibidem, p.417. ERMINIA DUHULUI 19 lucrare care se doreste academica, am sa afirm faptul ca_er- mineutica biblicA este inevitabil cea mai confesionalA dintre disciplinele biblice. Daca acceptam ca exista diferente teologice importante intre principalele confesiuni crestine la nivelul abor- darii capitolelor importante ale credintei si teologiei crestine, atunci va trebui si acceptim ca exist’ in mod_necesar gi ermi- neutici diferite. Am s4 dau un singur exemplu:| daca intelegerea harului lui Dumnezeu, gi prin urmare intelegerea prezentei si lucrarii lui Dumnezeu in istorie si in lume diferé categoric in teologia ortodoxa fata de teologia romano-catolica, iar Sfanta Scriptura este o astfel de prezenja, atunci va trebui si acceptim cA difera si felul in care noi infelegem ce este, de fapt Sfanta Scriptura gi in ce conditii poate omul patrunde limbajul biblic. Toate aceste manuale de ermineuticd biblic’ presupun, dar nu dezvolti o anume intelegere a ceea ce este Scriptura, sau a ceea ce reprezinta textele biblice. Or, fundamental pentru iden- tificarea si expunerea sistematicd a condifiilor in care cineva poate citi inteligibil Biblia sau a principiilor de interpretare este tocmai definirea naturii insegi a textelor biblice si a Sfintei Scripturi in intregul ei.\Nu poi sa afli cum poate fi interpretata corect Scriptura dac& nu vei spune mai inti ce este Scriptura prin raportarea la limbajul uman in general si la expresiile lui scrise. Profesorul Agouridis este primul care incearca acest lu- cru introducand capitolul ,Cuvantul lui Dumnezeu” in lucrarea la care ne vom referi mai jos. Nici in afara spafiului romanesc nu cunosc sa se fi dez- voltat prea mult studiile de ermineutica biblic’. Totugi, 0 abor- dare cu totul diferité o reprezint& lucrarea Ermineutica textelor sfinte a cunoscutului biblist grec Savvas Agouridis, aparuta intr-o prima edifie in anul 1979 gi reeditaté cu imbunatafiri in anul 2000", Manualul profesorului Agouridis paraseste defi- nitiv si complet modelul vechi si propune o abordare proprie, in care o buna parte reprezintd prezentarea criticd a istoriei 13 Zep Lapa “Ayoupiin, Zounwvevcuct ray lepav reysévov, “AGiwa, 1979, 360p. M Bef ‘Ayouplin, Zaunveeruc} rev leper ceisdrav. Mpopitiyare- Cobos épyaciag ovv épunvele eav Tpadsv, ‘A Siva, ps2.20 Pr. CONSTANTIN COMAN exegezei (p.97-322), incepand cu exegeza in lumea greact si iudaic& si sfargind cu noile metode aplicate in studiul Sfintei Scripturi. Ermineutica prof. Agouridis aduce o contribuie im- portant& prin aceea cd ia in discutie cadrul referential al Scrip- turii, parasind teza evident in celelalte ermineutici, conform c&reia Scriptura reprezinta o marime in sine, autonomé, ugor de absolutizat si de mitizat. Prima parte a acesteia este consacratd Locului Sfintei Scripturi in gandirea si viati ortodoxd (p.31-95), unde se discut& teme esentiale pentru infelegerea naturii Sfintei Scripturi, a ceea ce este de fapt Sfanta Scripturé, precum: Canonul, Autoritatea Scripturilor si baza teologicd a acesteia - inspiratia; Traditie si erminie; Folosirea Sfintei Scripturi in cul- tul divin. Este evidenta emanciparea Ermineuticii prof. Agou- ridis de cercul stramt si asfixiant al considerarii Scripturii in sine si deschiderea ei spre spatiul bisericesc. in acelasi sens, nu mai avem de-a face cu imaginea exegetului izolat - eventual in bibliotec& - care incearcd patrunderea intelesurilor Scripturii, avand la indemani tot instrumentarul tehnic necesar, ci imagi- nea unui complex intreg de factori care agaz4 Scriptura intr-un context mult mai dinamic si, desigur, mult mai greu de contro- lat. Contextul general in care s-a nascut Biblia este cel al lumii antice, marcata de cultura si spiritualitatea ei proprie, dar exista un context imediat, absolut determinant pentru geneza si pen- tru intelegerea Scripturilor care este Biserica lui Hristos, reper ermineutic ultim. Dac& exist dificultati in a infelege limbajul lumii antice, datoriti distantei de timp si de spatiu, precum si diferentelor paradigmei culturale, care raman totusi in limitele aceleasi istorii a evolutiei umane, cu cat mai mari sunt dificul- titile pe care le ridic& limbajul unei lumi cu totul noi, care este Biserica gi care implic& nu numai factorul uman gi lumea cunos- cuta si accesibila acestuia, ci gi factorul dumnezeiesc, cu lumea si adancurile acestuia, inaccesibile naturii umane in starea ei initiala. Acest aspect va fi confirmat si intarit de ultima parte a lucrarii, in care autorul, sub titlul Probleme ermineutice trateaza teme precum: Puncte de plecare pentru o Ermineutica ortodoxa; Traditia ca purtator si garant al adevarului revelat si Taina ERMINIA DUHULUI 21 Cuvantului dumnezeiesc (p.323-422). Ermineutica prof. Agouri- dis nu se vrea o Ermineuticd biblicd ortodoxa, ci mai curand o problematizare in directia unei astfel de ermineutici, prin ra- portarea la istoria exegezei si mai ales cu referire la dezbaterile foarte vii pe teme ermineutice din prima jumétate a secolului al XX-lea, cu precadere in teologia occidentala (Vezi spatiul extins acordat ermineuticii bultmaniene demitologizante gi asa-zisei Noi ermineutici, care a urmat aceleia). Este relevant in acest sens capitolul intitulat. Puncte de plecare (sau premise) pentru o ermineuticd ortodoxa. Prof. Agouridis mérturiseste el insusi fap- tul c& intreg manualul se afla sub semnul problematizarii de inceput, al incercarii agezarii unei temelii. Cel mai important lu- cru pe care il propune gi il si realizeaza la nivelul posibilitatilor actuale este evaluarea constructiva a istoriei exegezei, din care ar putea rezulta criteriile fundamentale ale unei ermineutici ortodoxe. Dar lucrarea aceasta de evaluare este una foarte complexa si, dupa marturisirea prof, Agouridis, suntem inca departe de a o realiza. ,Am consemnat in Prologul acestei lu- crari motivele pentru care nu suntem inca pregatiti s expunem sistematic, cu pretenfia plindtatii sintezei si a exactitifii, o traditie atat de indelungata si bogata. Nu numai ca lucrarea in sine este foarte dificil’, ci sunt necesare forte noi pregitite pentru realizarea unei sinteze a intregului”!5, consecinta, si cu oarecare modestie, prof. Agouridis isi propune sd cerceteze ,,unele premise importante pentru o Er- mineutica ortodoxa a textelor sfinte. Spun cAteva — se justificd profesorul ~, deoarece lipsa unor studii mai extinse si mai de fond privitor la rolul Sfintei Scripturi in viata Bisericii nu ne permite nici o abordare exhaustiva si nici pozitii definitive. A- vem ins obligatia sa oferim tinerilor ceea ce avem noi mai bun, pentru ca acestia sé inainteze de unde am ajuns noi, la nivele mai profunde gsi mai sistematice in ceea ce priveste studiul acestor dificile teme”*. in directia unei Ermineutici ortodoxe Prof. Agouridis are cateva contributii hotiratoare, pe care vom °5 S. Agouridis, op.cit. (citim din ultima editie), p.356. % Ibidem, p. 356-357.22 Pr. CONSTANTIN COMAN incerca a le trece pe scurt in revisti. Ca o remarca generala, el reuseste, cu un simf foarte dezvoltat al istoriei, s4 recupereze contextul sau mediul in care au aparut cartile biblice si lega- turile vitale ale Scripturii cu acest mediu. Prof. Agouridis are forfa extraordinar4, caracteristica in general perspectivei orto- doxe, de a vedea lucrurile in unitatea lor si de a sonda resor- turile dinamice ale unit&tii si ale coerenfei realitatii istorice in ansamblul ei, ale istoriei in ansamblul ei. in acest fel, el recon- stituie nu numai relatia imediata, organica gi vital a Sfintei Scripturi cu istoria poporului lui Dumnezeu, vechiul si noul Israel — Biserica, ci chiar ancorarea Sfintei Scripturi in istoria general a omenirii, o data cu afirmarea dimensiunii universale a iconomiei dumnezeiesti. Acest lucru este de maxima impor- tanfi, mai ales daca il comparam cu nefirescul abordarii izolate a Sfintei Scripturi, ca realitate absolut, suficienté siesi, izvor unic al autoritatii pentru viafa si credinfa crestinilor, pe care 0 gntalnim nu numai in spatiul protestant, ci evident reflectata si de Ermineuticile ,ortodoxe” la care ne-am referit mai sus. Profesorul grec este ajutat in recuperarea acestui aspect fundamental de analiza critic pe care o face istoriei exegezei de la inceputurile ei si pana in zilele noastre. Acesta este motivul pentru care acorda acestei retrospective istorice un spatiu extins in Ermineutica sa, tocmai pentru a demonstra cA viziunea pe care o propune are un solid fundament in istoria exegezei. Argumentul prof. Agouridis este intotdeauna istoria. Sfanta Scriptura este expresie dar gi parte integranta a istoriei, intai de toate a istoriei poporului lui Dumnezeu, sau mai corect spus a dialogului lui Dumnezeu cu poporul Sau, dialog desfasurat in planul istoriei, si, prin extensie, a istoriei general umane, in ma- sura in care istoria poporului lui Dumnezeu este parte a istoriei general umane. Odata deschis4 aceasta perspectiva generoasd, prof. Agouridis realizeaz deschiderea Sfintei Scripturi gi recu- pereaz& relafia organic a acesteia cu istoria sfanta, cu viata Bisericii si in special cu Dumnezeiasca Euharistie, expresie ple- nari a evenimentului eclesial. Asa se explic’ faptul ca intre premisele principale pentru o ermineuticé ortodoxa, domnia sa ERMINIA DUHULUI 2B enumera: 1, Comunitatea Euharisticd; 2. Lumea ca istorie; 3. intoarcerea spre om dar gi spre istorie; 4. Dimensiunea esha- tologica; 5. Raportarea Ermineuticii la intregul reprezentat de experienta ermineutica istorica. Spatiul acestei introduceri nu ne permite insa s4 dezvoltam pe larg aceste propuneri ale teologului biblist grec, dar vom incerca sd retinem cateva aspecte, sperdm relevante. Vom face mai intai constatarea cd prof. Agouridis nu face nimic altceva decat sa actualizeze perspectiva ermineutica patristica. Asa cum vom vedea in lucrarea de fata, Sfantul loan Gura de Aur este cel care afirma cu tirie faptul ca Scriptura nu este singura cale si, mai ales nu este cea dintai gi, chiar mai mult, nu este cea mai buna (!), prima fiind vorbirea directa a lui Dumnezeu cu oame- nii, despre care da marturie Scriptura insdsi. O alta cale este aceea a vorbirii lui Dumnezeu prin creatie ca gi prin istoria in- sdgi, pe care acelagi Sfant Parinte 0 asaza cel putin pe picior de egalitate cu vorbirea prin intermediul scrierilor. In fine, vom mai aminti dimensiunea eshatologic’, extrem de importantd atat in evaluarea istoriei cat si a Sfintei Scripturi din punct de vedere al gnoseologiei teologice. Dumnezeu este accesibil expe- rientei umane in istorie intr-o masura nedeplina, urmand ca sé ajunga la cunoasterea deplind care este cea de la sfargit, din veacul viitor, ,la aratarea negraité a lui Dumnezeu”, cand tai- nele dumnezeiesti ,se vor ardta tuturor in chip vadit”, dupa expresia Sfantului Grigorie Palama. Pentru prof. Agouridis, Dummezeiasca Liturghie este un Teper ermineutic esential, un cadru general pentru intelegerea Sfintei Scripturi si o premisd fundamentala pentru o ermineu- tica ortodoxa’’. Si aceasta nu numai pentru ca Liturghia foloseste lecturi biblice si se raporteazi la intreaga istorie biblicd, ci Pentru c4 reprezinta o actualizare a acestei istorii la care-i face partasi pe participanti. lati modul dinamic in care intelege profesorul grec functia ermineutic’ a Dumnezeiestii Liturghii, datorata recapitularii istoriei consemnata de Scripturile Sfinte. 1 Ibidem, p.357 §.u.24 Pr. CONSTANTIN COMAN ,Tainele Bisericii gi in mod special Euharistia nu sunt nimic altceva dec&t reprezentari dramatice (actualizari) ale lucrarilor mantuitoare ale lui Dumnezeu in istorie, despre care vorbeste Scriptura... Reprezentarea dramaticd (sau dramaturgica, daca nu sperie termenul — nn.) a morfii gi invierii lui Hristos in Dumnezeiasca Liturghie, avand ca prolog aparitia Lui in lume prin propovaduire, cu lecturile din Vechiul si Noul Testament, cu trimitere la deplinatatea revelatiei dumnezeiesti si a adeva- rului, nu este o simpl& reprezentare a unor evenimente din trecut, care pot fi prezentate din rafiuni didactice in prezent... Este vorba despre o reprezentare dramatic& (actualizare) a intregii istorii a mAntuirii, ca lucrare méantuitoare initiald a lui Dumnezeu in trecut, ca realizare sacramentala (tainicd) din nou, cu participarea noastra in prezent, si ca speranta a implinirii ei la dimensiuni istorice si universale in viitor. De altfel, invocarea Duhului Sfant ,,peste noi si peste cinstitele daruri” nu inseamna ca Duhul este continuu prezent in Biseric’, din moment ce El fnsusi 0 constituie, ci aratd exact prezenja lui Dumnezeu prin Duhul Sau in Biseric&, ca lucrand din nou in mijlocul poporului S&u ceea ce in trecut lucra prin Fiul Sau, Iisus Hristos”'’. Impor- tanfa ermineuticd a Dumnezeiestii Liturghii este pentru prof. Agouridis capitala: ,,Liturghia Euharistica si Sfanta Scriptura reprezinta acelasi lucru, adic& fntelesul mantuirii poporului lui Dumnezeu intr-o istorie care are trecut, prezent gi vitor. Orice alt considerare ermineutica a Scripturilor ar scoate pe teologul ortodox in afara comunititii euharistice si ar transforma Scrip- tura din carte a Bisericii, adica a istoriei mantuirii poporului lui Dumnezeu, intr-o lectura religioasa particulara. Trebuie subli- niat in mod deosebit aici evenimentul invoc&rii Duhului Sfant asupra comunitasii si a darurilor euharistice. Cu alte cuvinte, comunitatea luminata si plin&d de harul Duhului participa efec- tiv la lucrarea mantuitoare a lui Dumnezeu, care are trecut, prezent gi viitor, si prin urmare, aceasta comunitate constituie cadrul $i atmosfera in care este posibila infelegerea corecté 18 [bidem, p.358-359. ERMINIA DUHULUI 25 pentru Biseric& a Scripturilor, Adic& exegetul, numai ca expo- nent al Duhului comunitafii euharistice, se afla in directia reve- larii corecte a sensului textului sfant”!?. Dumnezeiasca Liturghie este 0 premisa fundamentala pentru ermineutica biblicd pentru c4 este o alt fereastra deschisa spre aceeasi realitate pe care 0 exprima sau despre care vorbeste Scriptura. ,Scriptura i Litur- ghia constituie o unitate. Nu numai pentru ca Liturghia este legata de la inceput pana la sfarsit de limbajul biblic, ci pentru ca in Liturghie poporul vede si traieste ceea ce a fost invatat prin intermediul catehizarii din Biblie.”*” Am insistat atata pe importanta ermineuticd a Liturghiei, tocmai pentru a pune in eviden& gravitatea omiterii complete a acesteia din ermineu- ticile la care ne-am referit anterior. Dar, asa cum semnalam deja, prof. Agouridis nu se limi- teazi numai la comunitatea euharistica, ci extinde deschiderea ‘spre intreaga istorie, spre viata intregii omeniri. Dumnezeiasca Liturghie, ca gi viata Bisericii in intregimea ei nu se adreseaz4 numai celor dinduntrul Bisericii, ci a avut intotdeauna gsi are o deschidere universala, ecumenicd. Biserica este aluatul euharis- tic menit sd dospeascd toata framAntatura lumii, s& transfigu- reze lumea si istoria. Biserica a fost dintru inceput o realitate misionara. ,Si cand vorbim despre misiune - scrie S. Agouridis - vorbim despre activitatea comunitafii euharistice in lume ca realitate istoricd; este efortul de a lumina lumea cu adevarul si de a o schimba pentru a putea trai corect in prezent si pentru a spera corect in viitor. Acest lucru se realizeazi prin incorpo- rarea istoriei omenirii in istoria mantuirii, a comunitafii umane in comunitatea impardtiei lui Dumnezeu”?!. Mai mult decat atat, pentru S. Agouridis, istoria generald a omenirii impreund cu cea a cosmosului intreg, a intregii creatii a lui Dumnezeu este, dupa cum afirma cu t&rie $i Sfantul Joan Gur& de Aur, un reper ermineutic esential, in egalé masurd. Pentru Raséritul ortodox, scrie teologul grec, ,,Dumnezeul Scripturii si al comu- 9 Ibidem, p. 359-360. ® Ibidem, p.361. 2 Ibidem, p.362.26 Pr. CONSTANTIN COMAN nit&tii euharistice este acelagi cu Dumnezeul istoriei_ umane, acelasi Dumnezeu al poporului lui Dumnezeu nu s-a lasat pe Sine nemérturisit in experienta comuna istoricd si in gandirea oamenilor... in felul acesta, experienta general-umané a lumii, istoria umana cu tot ceea ce implica ea se transforma intr-o alta premisa esential pentru o ermineuticd ortodoxa a credintei, aga cum este exprimata in Sfanta Scriptura. Prima ~ si desigur, din punct de vedere valoric, superioara - este Comunitatea Euha- risticd. A doua, valoric inferioari, nu este in ipostasul sau real ceva intru totul strdin de prima, ins& este ceva care s-a imbol- navit, uneori foarte grav, si are nevoie de vindecare. Comuni- tatea Euharisticd este vindecatorul..."" Desi abordarea este una partiali, ma opresc aici cu pre- zentarea contributiilor principale ale manualului de Ermineuticd biblicd al prof. S. Agouridis. Referirile sper sa fie elocvente. Pasii facuti sunt extrem de importanti in directia recuperdrii $i elaborarii unei ermineutici biblice ortodoxe. Rearticularea Bibli- ei ca parte functional la organismul viu diacronic al Bisericii (Comunitatii Euharistice) si prin aceasta la cel al istoriei umane generale echivaleaza cu o restaurare esentiala a locului si rolu- lui Sfintei Scripturi, adic& a cadrului relafional firesc in functie de care poate fi inteleasa gi interpretata corect. Din aceasta perspectiva nu mai este posibil exclusivismul biblic, abordarea Bibliei ca o realitate inchis4, suficientA siesi gi mai ales ca izvor si norma exclusiva pentru viata si credinfa oamenilor, atitudine exprimata de principiul ermineutic conform caruia Scriptura se interpreteaza pe sine insagi. Ceea ce lipseste inca Ermineuticii prof. Agouridis — sau, daca vreti, un pas mai departe spre intregirea cadrului ermine- utic referential - ar fi recuperarea rolului Duhului Sfant in co- municarea inteligibilé a persoanei umane cu Dumnezeu. Dacd eu am observat bine, atunci, in ciuda deschiderii care cuprinde © serie intreaga de factori, ermineutica Prof. Agouridis ramane pe dimensiunea orizontala a istoriei, neexplorand ined dimen- 2 Ibidem, p.365. ERMINIA DUHULUI 27 siunea verticala. Am sa incerc si explic ce inteleg prin aceasta exprimare destul de generala si chiar uzaté moralmente. O fac cu emofia si inevitabil cu stangacia unei observatii critice adre- sate de ucenic dascalului pe care il apreciaza gi-] iubeste nespus de mult. Problema ermineuticd pentru dansul consta, daci am retinut bine, tot in depdsirea dificultatilor de intelegere pe care le presupun distantele de tot felul dintre textele biblice si exe- getul sau cititorul apartinator altei epoci. Am sa gi citez cateva afirmafii din care reiese acest lucru. Distingand intre exegeza si erminia sau interpretarea unui text biblic, S. Agouridis scrie: Astzi se face distinctie clara intre exegeza (explicarea) si ermi- nia (interpretarea) textelor lumii antice in general. Atunci cand facem exegezi unui text astazi, infelegem prin aceasta toate procedeele istorico-critice care ne conduc la sensul pe care auto- rul |-a avut in minte si l-a exprimat in text. Cand facem erminia unui text astazi, intelegem mai ales efortul de a transfera textul vechi in realitatea contemporana, radical diferita, fara alienarea sensului initial gi cu o c&t mai deplina constientizare din partea cititorului a sensului textului vechi si a consecintelor acestuia asupra sa”. Astfel, importanta ,,distantei” dintre epoca in care au fost scrise cartile biblice vechitestamentare si noutestamen- tare si epoca exegetului este una capitala. Lucrarea concreta a Ermineuticii ar fi tocmai aceea de a face pod peste aceasta dis- tanta si de a fnlesni accesul cititorului contemporan la lectura inteligibild a unui text vechi. Din aceast4 perspectiva Sfanta Liturghie, de exemplu, este considerata ,,o legatura ermineutica esentiala intre trecut si prezent”**. Eforturile ermineutice biblice occidentale, prin reprezentanti de seama ca W. Pannenberg si Hans Georg Gadamer, sunt evaluate tot din perspectiva depa- sirii distantei dintre trecut gi prezent. ,,RAspunsul la problema pe care o ridicd distanta dintre trecut si prezent il gaseste W. Pannenberg in imaginea lui H.G. Gadamer despre intalnirea orizonturilor. Un eveniment ce apartine trecutului ajunge la noi cu ajutorul erminiilor sale, care devin astfel poduri intre % Ibidem, p.18-19. % Ibidem, p.358.28 Pr. CONSTANTIN COMAN evenimente si noi, in care se intalnesc orizontul trecutului cu orizontul nostru, si astfel intelegerea trecutului de catre prezent este posibila”5. Obiectul concret al ermineuticii vizeaz4 exact depagirea diferentelor de limbaj gi intelegere pe care le presu- pune distanta de timp: ,,Dar exact in acest punct, al comuniunii cu adevarul prin intermediul traditiei, apare din punct de ve- dere epistemologic problema limbajului si a erminiei (interpre- tarii). Cum este posibil din punct de vedere al limbajului ca trdirea sau experierea lui Dumnezeu, ca putere personal iubi- toare si mAntuitoare a unei persoane sau a unui popor concret, in imprejurari si situatii istorice concrete, sA se transmita gi sa fie inteleasd cu exactitate de catre alti oameni sau alte popoare, care traiesc la mii de ani distanté de primii beneficiari ai ex- perientei dumnezeiesti, in imprejurari si forme istorice diferite? Cum este posibil ca traditia si salveze adevarul revelatiei si sa-1 transmit& in curgerea gi schimbarea istoricd generala continua din punct de vedere al situatiilor, nevoilor si intelesurilor?”** Suntem de acord ca exist o distanfa si c& tot instrumenta- tul si factorii despre care vorbeste prof. Agouridis sunt necesari pentru depagirea acestei distante”. Dar opinia noastra este ca nu distanta dintre epoci sau distanta dintre oamenii apartina- tori unor epoci diferite este principalul obstacol in infelegerea textelor sfinte in special. Este vorba de o alta distanta, mult mai 3 Ibidem, p.368. 2 [bidem, p.381. 2 De fapt, prof. Agouridis, desi nu in mod direct, vorbind despre Comuni- tatea Euharisticd - spafiu si eveniment in care se actualizeaza si se traiesc evenimentele initiale ale revelafiei ~ si despre un proces tainic de recreare a lumii, trimite cel pufin indirect la lucrarea continua a Duhului in lume si in istorie. Lipseste ins consemnarea explicit a functiei ermineutice a Duhului fant la nivelul intelegerii si al experienfe umane personale i comunitare. Mantuirea omenirii in istorie constituie in profunzimea ei un proces si 0 lucrare tainice. in aceasta lucrare tainicd este evident insemnitatea tradifiei, care nu este numai informativ’, cum am spus, cu caracter moral sau lumesc de orice alta natura, o raportare la trecut, ci continuarea vie a trecutului in prezent ‘in cadrul dumnezeiestii Taine a Euharistiei. In taina acestei continuari, credinciosul are posibilitatea si traiasci evenimentul inifial al revelafiei, din moment ce granijele dintre trecut si prezent sunt in fond desfiinjate. (Ibidem, p.384) ERMINIA DUHULUI 29 mare gi mult mai greu de depasit, pe care o reprezinta distanta dintre Dumnezeu si om dintre vorbirea lui Dumnezeu si capaci- tatea omului de a intelege aceasta vorbire. Daca teoria distantei dintre epoci este valabila pentru textele vechi in general, ea tre- buie completata sau precedata in cazul textelor biblice de dis- tanta dintre Dumnezeu si om. Chiar daca vorbirea lui Dumnezeu imprumuta limbajul omenesc, omu! limitat la statura sa fireascd nu poate accede la intelegerea celor dumnezeiesti si a lui Dumnezeu Insusi. Lucrul acesta este foarte evident in dialogul dintre Mantui- torul Hristos, Fiul lui Dumnezeu intrupat, gi contemporanii Sai. Voi aminti nenuméaratele ocazii in care Mantuitorul sanctionea- z& neputinta contemporanilor Sai de a intelege cele spuse de El. $i nu este vorba numai de adversarii Sai, care in cele din urma aveau sa-L rastigneasca gi a cdror fapta avea sa fie pusa de Cel rastignit Insusi pe seama nestiintei (Parinte, iarti-le lor, cif nu stiu ce fac - Luca 23, 34), ci de proprii sii ucenici. Acegtia, in ciuda faptului ci L-au ascultat pe Mantuitorul vreme indelungata vorbind despre cele ale lui Dumnezeu gi, in plus, au fost mar- torii nenumératelor minuni sdvarsite de Acesta, au dovedit cai nu ajunsesera la cunoasterea profunda si mai ales la intelegerea celor spuse de Mantuitorul si, cu deosebire, a dumnezeirii Lui. Dovada cea mai clara a fost lepidarea acestora de Mantuitorul in fafa patimilor gi a rastignirii. De fapt, in cuvantul de ramas bun, consemnat de Sfantul Evanghelist Ioan, Mantuitorul insugi afirma cA a evitat s& le spund multe lucruri pentru c& ucenicii nu le puteau purta, adicd nu le puteau intelege: inci multe am a vit spune, dar acum nu puteti si le purtati. (loan 16, 12). Acest acum indica situatia in care se aflau ucenicii inainte de evenimentul extraordinar al po- gorarii Duhului Sfant peste ei, despre care le vorbise cu acelasi Prilej, spunandu-le cA Duhul fi va cdlduzi la tot adevarul: Jar cind va veni Acela, Duhul Adevirului, vd va cilduzi la tot adevirul; (oan 16, 13). Putin mai fnainte, in acelasi context, Mantuitorul afirma despre Duhul Sfant ca ii va invafa pe Apostoli toate: Dar Mangdietorul, Duhul Sfant, pe Care-L va trimite Tatil, in numele30 Pr. CONSTANTIN COMAN Meu, Acela vi va invita toate si vi va aduce aminte despre toate cele ce v-am spus Eu. (loan 14, 26). Prin aceste cuvinte Mantuitorul Hristos descopera rolul fundamental al Duhului Sfant in cunoas- terea de cAtre oameni a celor dumnezeiesti. Aducerea aminte la care se refer§ M4ntuitorul nu poate avea sensul unei improspa- tari a memoriei, ci acela al unei rememorari cu functie de intre- gire a inelegerii plenare a lucrurilor propovaduite de Mantuitorul. Acesta este punctul de plecare al lucrarii de fafa, care pro- pune ca obiectiv principal al ermineuticii biblice deslusirea condifiilor in care omul poate infelege vorbirea lui Dumnezeu, adic& constituirea podului care si anuleze distanja nu dintre doua lumi apartindtoare amandoua existentei umane paman- testi, ci dintre lumea lui Dumnezeu si lumea omului. Iar cheia ermineuticd este, asa cum am anticipat deja, Duhul Sfant. O data cu primirea Duhului Sfant, Apostolii dobandesc cunoasterea dinduntru a dumnezeirii si prin prisma acestei experienfe ne- mijlocite infeleg toate cele propovaduite de Mantuitorul Hristos, precum gi evenimentele importante din viata pamanteascd a Acestuia, care culmineazA cu ristignirea gi Invierea Sa. Pentru a infelege cele scrise de Apostoli din propria ex- perienté despre Dumnezeu si lucrarea lui in lume, cititorul aparfinator oricdrei epoci, chiar si acelei a Apostolilor, va trebui s& fac el insugi experienfa Duhului, si beneficieze de luminarea Duhului. Fara aceast{ experient’, dupa marturia Apostolului Pavel, cele dumnezeiesti ii vor ap&rea de neinteles sau ,nebu- nesti”. Acest aspect este subliniat si de practica liturgic a Bisericii primare, care ii invita pe catehumeni si paraseasca biserica inainte de trecerea la sfintirea darurilor. Singurul motiv era acela c& respectivii, nebeneficiind inca de harul Duhului Sfant, ar fi putut fi expusi smintelii din cauza neputinfei de a infelege si a riscului judec&rii lumesti a lucrurilor dumnezeiesti care se intampla in Liturghia credinciogilor. Noutatea pe care o propune lucrarea de fata este de fapt o recuperare a ermineuticii pe care o aflam dezvoltata incd din c&rfile Noului Testament si mai apoi la Parinjii Bisericii pana in zilele noastre. Este vorba de ceea ce am putea numi Erminia ERMINIA DUHULUL 31 Duhului sau Ermineutica duhovniceasal, intelegand prin aceasta lucrarea Duhului Sfant ca esentiala pentru erminia textelor sfinte - sau, cu alte cuvinte, recuperdnd functia ermineutica a Duhului Sfant. Desigur, avem in vedere contextul eclesial, al vietii eclesiale sacramentale si in mod special evenimentului euharistic — la care se referd prof. Agouridis -, dar gi accesul la dobandirea sau innoirea Duhului Sfant in om pe calea demer- sului ascetic-filocalic, care nu trebuie perceput ca separat de cel eclesial-comunitar. in felul acesta, se recupereazd doua repere ermineutice fundamentale firesti si prezente in viata Bisericii si in tradifia rasariteana: pe de-o parte, criteriul eclesial-comunitar si pe de alta parte cel personal-filocalic, ambele intr-o conexiune gi o interdependent evidente. Dacd primul este dezvoltat cum nu se putea mai bine de Ermineutica prof. Agouridis, cel de al doilea ni se pare in mare parte ignorat, foarte probabil ca reactie la tendintele si miscarile individualist-moraliste care au fost prezente in Biserica Ortodoxa in veacul al XX-lea, care la randul lor ignorau dimensiunea eclesial-comunitara, promovand indi- vidualismul de sorginte protestanta. Trebuie ins4 mare atentie in a nu confunda viziunea personalista, proprie Evangheliei si Bisericii din totdeauna, cu cea individualista, care se afla la antipodul celei dintai. Comunitatea eclesiala, sau comunitatea euharistica, care joaca un rol central in ermineutica prof. Agou- midis, nu poate fi constituita de indivizi indiferenti fafa de capa- citatea sau calitatea lor sufletesc-duhvniceasea sau fara constiint Prezentei si contributiei personale la constituirea comunitatii. In cazul aceasta am avea de-a face cu o masd de oameni, si nu cuo comunitate umana. De asemenea, prezenta si lucrarea Sfantului Duh, element constitutiv fundamental al comunitatii eclesiale, sunt prezentate de Sfanta Scriptura si de Parinfii Bisericii ca avand un caracter personal, Duhul Sfant impartdsindu-Se per- soanelor umane constiente, i nu unui spatiu exterior nedefinit. A se vedea cartea Faptele Apostolilor, unde avem consemnata Pogorarea Sfantului Duh, dar si prezenfa si lucrarea sa continua in istorie, prezenfa si lucrare care sunt constitutive Bisericii. Or, aici lucrurile sunt mai mult decat elocvente. Duhul Sfant Se32 Pr. CONSTANTIN COMAN impartaseste persoanelor umane in parte, devine o realitate 1a- untric& acestora, o forta dinamic4, luminatoare si mobilizatoare, determinanta pentru activitatea acestora in ansamblul ei. Apos- tolii si ceilalti lucratori in cémpul propovaduirii Evangheliei sunt ,plini de Duhul Sfant”. Biserica nu este 0 noud comunitate sau societate umana constituitd conform unor reguli sau con- ventii anume, ci este intai de toate sinaxa, adunarea celor care au primit Duhul Sfant, a persoanelor umane ,,pline de Duhul Sfant”. In felul acesta se realizeaz4 noua creatie, noua umanitate, adicd Biserica cu natura ei dumnezeiesc-omeneasca. Nici Duhul Sfant nu este o putere impersonal ce se impartaseste sau copleseste un spatiu anume si nici oamenii nu sunt niste receptacole incon- stiente si impersonale ale acestei puteri, ci dimpotriva, subiecti care igi asumi in libertate, cu constiinta personala a actelor lor, relatia libera cu Dumnezeu si cu semenii lor in contextul ecle- sial. De aici importanta eforturilor personale de a realiza si a se mentine intr-o stare de constiinfa gi de libertate care si-I facd pe om capabil sa primeasca darul sau harul Duhului lui Dumnezeu. Trebuie s4 semnalim aici importanfa pe care traditia résari- tean&, si nu numai, o acorda intregului complex de straédanii ale anei umane, generic adunate sub semnul ascezei. Daca Duhul Sfant este cheia ermineuticd fundamentala sine qua non pentru comunicarea inteligibilé dintre Dumnezeu si om, prin urmare si pentru lectura inteligibila a textelor biblice, atunci asceza crestina, absolut necesaré pentru primirea, pastrarea $i innoirea darului Duhului Sfant, este ea insdsi o premis ermine- utic fundamentala. Acest angajament personal al crestinului a fost ignorat sau mai putin subliniat din teama ca ar afecta locul central al comunit&tii, al Ecclesiei, ca reper ermineutic esenfial. Dar, asa cum am ar&tat, in Biserica rdsdriteana nu a existat si nu exist’ o tensiune intre persoand si comunitate, ci acestea doua sunt conditionate reciproc; persoana nu poate exista si nu poate creste in afara sau rupta de comunitate, pentru cd ea este defini- t& tocmai de functia comunicativa, dupa cum nici comunitatea nu poate fi perceputd fara persoana, aceasta ca atare fiind ele- mentul constitutiv de baz al comunitafii. Comunitatea euharis- ERMINIA DUHULUI 33 tici, ecclesia, care este comunitatea persoanelor umane ce se impartagesc sau au primit Duhul Sfant, este in aceasta calitate spafiul ermineutic prin excelentaé tocmai pentru ci Duhul Sfant este prezent si lucraétor in ea. La fel, persoana umana, purta- toare a Duhului lui Dumnezeu la nivel personal, are acces la cunoasterea si infelegerea prin propria experienta a realitatilor dumnezeiesti si, in consecin{a, devine reper ermineutic, intele- gand cele consemnate in Scripturi despre prezenta si lucrarea lui Dumnezeu prin prisma propriilor trairi#. Fundamentala pentru o ermineutica ortodoxa ar fi tocmai mutarea centrului de greutate sau a obiectivului principal al ermineuticii din directia articularii omului contemporan, a exe- getului, la lumea gi la limbajul contemporan cArtilor biblice in directia articularii omului din orice epoc& la limbajul dumne- zeiesc. Eforturile ermineutice trebuie concentrate intai de toate — ca importanta vorbesc — in directia patrunderii vorbirii dum- nezeiesti a Scripturii, atat in ceea ce priveste confinutul, in care caz ar trebui sa studieze conditiile in care omul poate intelege acest limbaj si, in al doilea rand, in directia descifrari limbajului uman al Scripturii, intelegand prin aceasta formele de expresie proprii lumii de atunci. Din punct de vedere cronologic, lucru- rile pot si chiar trebuie s4 se deruleze invers, adicd mai intai asimilarea instrumentelor tehnice care permit exegetului infele- gerea limbajului uman al carfilor biblice, si dupa aceea asuma- tea eforturilor de patrundere a limbajului si a realitatilor dumnezeiesti cuprinse in acestea. Dificultatea primordiala in %8 Este adevarat ci Ermineutica prof. Agouridis nu ignor’ complet lucrarea sau funcfia ermineutici a Duhului, dar nu o dezvolta suficient, dupa parerea noastra, fiind preocupata mai mult si recupereze functia ermineutica a Comu- nitdfii euharistice, care presupune desigur prezenfa gi lucrarea Duhului. La un moment dat, autorul grec face trimitere gi la Duhul: Exegetul nu gaseste in text numai limbajul omenesc. El arat interes deosebit textului pentru ca acolo gaseste in fond cuvantul revelatiei dumnezeiesti. Acest cuvant nu este de la sine infeles, din moment ce este nevoie de pregitire pentru a-I distinge si in- felege: Cel care are urechi de auzit s{ aud&. Nici nu a ajuns la noi singur. Exegetul trebuie sa se afle intr-o anume coordonare, in comuniune, cu auto- tul, pentru a auzi cuvantul, a-l intelege gi a-| transmite gi altora. Aici se vede clar rolul comunitafii euharistice gi al Duhului.(op.cit,, p.391)