Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Toamna
“soarele mângâie pământul “zâna belşugului şi bogăţiei”
amorţit” “covor foşnitor”
“copaci roşiatici” “frunzele plutesc ca nişte
“frunze aurii, arămii, ruginii” bărcuţe”
“lacrimile lui septembrie udă “razele palide ale soarelui”
pământul” “pomii îmbrăcaţi de roade”
“zâna cu rochie din frunze “nori plumburii”
ruginii” “frunze moarte”
“toamna în caleaşca ei de frunze “pădurea tristă”
moarte” “nu se mai aud trilurile
“pe cap poartă o cununiţă de privighetorii”
fructe” “covor de frunze multicolore”
“soarele se ascunde după norii “covor moale de frunze”
cenuşii” “copaci cu veşmântul de aramă”
“frunzele strălucesc ca nişte “toamna a vopsit frunzele şi
monezi de aur” fructele”
“pădurile s-au îmbrăcat într-o “vacanţa a zburat ca un stol de
platoşă de aramă” rândunele”
“mere aurii cu miros parfumat “miresme de toamnă”
şi miez dulce” “pământul stors caută odihnă”
“picăturile de argint stropesc “pleacă păsările călătoare
pământul” vâslind în înălţimi”
“toamna pictează copacii goi” “a spălat frunzele cu ploaia rece”
“toamna picură pete ruginii “clinchetul clopotului cheamă
peste pământ” copiii la şcoală”
“bruma argintie a împodobit “a început să ruginească frunza-
grădina” n codru şi în vii”
“ramuri împodobite de culoare “trimite păsările călătoare în
şi lumină” ţările de soare pline”
“un vânt potolit aduce miresme “gâze plăpânde,amorţite de frig,
de toamnă” caută adăpost, sub stratul gros
“culorile toamnei sunt fără de frunze uscate”
egal : de la galbenul pal, la roşul “au rumenit frunzele plopilor”
de foc” “frunzele de crengi se dezlipesc”
“bruma apleacă florile gingaşe “cu crengile ude şi fără
spre iarba ofilită” veşmânt”
“vesela verde câmpie acu-i “pe stradă se plimbă iernaticul
tristă, veştejită” vânt”
“lunca, bătută de brumă, acum “şi plânge cu lacrimi de ploaie”
pare ruginită”
1
Vara
“fiica cea mai strălucitoare” “aerul devine arzător”
“vine cu miresme-n grai” “cheamă copiii în vacanţă”
2
şoapta plăcută a vântului primăvara verdeaţa este mai
vântul adie fericit verde ca niciodată
soarele se înalţă biruitor seninul razelor de soare
soarele străluceşte vesel arc sângeros de lumină crescu la
razele calde ale soarelui răsărit
mângâie dealurile înverzite trandafirul zorilor
razele soarelui luminează feţele apele argintii au început să
şi sufletele oamenilor clipească
oamenii se îndrăgostesc de diamante de rouă
razele calde ale soarelui în lumina soarelui roua scapără
în noapte străluceşte luna curcubeie
senină de primăvară luna răsare ca o vatră de jăratic
poiana plină de verdeaţă picăturile de rouă s-au prefăcut
cerul îngândurat de primăvară în mărgăritare
cerne ploi reci izvorul curge subţire
cerul curat şi luminos raza soarelui împunge
pe cerul nopţii pâlpâie mii de dimineaţa precum un ac de aur
stele la asfinţit, soarele aruncă o
porţile zilei se deschid, suliţa de lumină dulce asupra naturii
lumină străbate zorile fărâmituri de senin se ivesc
învăluiţi de umbrele amurgului dintre nori
dimineţile calde de primăvară pluteşte în aer miros de pământ
îndeamnă la visare umed
razele soarelui scaldă frunzele raze îndrăzneţe străpung norii
în albastrul cerului razele soarelui se unesc într-un
murmurul rece al izvorului de şuvoi de lumină şi căldură
munte razele soarelui sunt ca nişte
natura este scăldată în raze de mâini de lumină
soare beteală de raze aurii
vântul uşor al dimineţii lumina ireală a dimineţii
boarea fură puful păpădiilor azurul apei
pământul doarme în lumina revărsarea de lumină a
umedă răsăritului
lumina nehotărâtă a dimineţii soarele întinerit încălzeşte
deasupra munţilor flutură pământul reavăn
fulgere ameninţătoare pe boltă se joacă lumina aurie
zarea îşi picură argintul soarele zâmbeşte printre nori
luna ţine de strajă întunericului în aer se împrăştie un zvon de
izvorul vrăjit sună din valuri bucurie
ziua înfloreşte albastră mireasma proaspătă de pământ
stelele scapără-n zare arat
natura este precum o virgină ploaia asigură fundalul muzical
liniştea câmpiei şi a luncii al primăverii
luna palidă răsare pe dealuri
3
Iarna “flori sclipitoare de argint se ţes
pe geamuri”
“norii au început să se cearnă în “roiesc albinele cele albe”
steluţe argintii” “copacii ca nişte soldaţi muţi şi
“zăpada s-a aşternut ca o mantie reci , cu zale de gheaţă”
albă şi strălucitoare” “munţii ca nişte uriaşi adormiţi
“au început să roiască albinele sub omăt”
cele albe ” “copacii ca nişte fantasme”
“cerul este uneori înnorat “zâna înveşmântată în alb”
alteori alb ca zăpada” “crengi îmbrăcate într-un palton
“soarele nu mai este darnic şi nu de nea”
mai are putere” “a aşternut pe cer nori cenuşii”
“iarna vremea este friguroasă” “zăpadă albă şi pufoasă ”
“s-au dus zilele babei şi nopţile “iarna a pornit prin munţi şi
vegherii” văi”
“prin râpi adânci zăpada de “a îmbrăcat brazii şi pinii cu
soare se ascunde” cojoace grele de zăpadă”
“s-a dus zăpada albă de pe “a pus crengilor mănuşi de puf”
întinsul ţării” “roi uşor de fluturi albi”
“reci podoabe-n ramuri goale” “iarna, vrăjitoarea cea căruntă”
“iarna copiii sunt fericiţi” “fulgul – floare mică şi rotundă,
“fulgi mari ca de vată” o minune de-o secundă”
“iarna cerne norii” “alb ca spuma laptelui”
“cunună de steluţe argintii” “strălucitor ca un diamant”
“mantie albă, strălucitoare” “fluturaş de argint zboară pe
“covoare albe şi moi” aripile nevăzute ale vântului”
“copaci de zahăr” “se joacă de-a prinselea prin
“fluturi lucitori gătesc aer”
pământul” “cad din cer ca nişte
“iaz de oglindă” mărgăritare”
“inimă de gheaţă” “cojoc de omăt”
“crengi gătite cu beteală” “perlele mari şi albe dansau în
“câmp de cristal” văzduh un dans fantastic”
“şirag de săniuţe” “casele şi-au pus căciuli de
“ninge ca-n poveşti” blană albă”
“haină argintie” “a pictat flori de gheaţă pe
“gheaţă ca oglinda” geamuri”
“steluţe mici şi albe” “cerul ca un imens policandru”
“fulgii pluteau în zbor legănat” “zăpada ca un ocean de
“Crăiasa Zăpezii” ninsoare”
“zăpada cade puzderie măruntă “Crăiasa poartă o rochie cusută
şi deasă ca făina la cernut” cu ace de gheaţă”
“clopoţei de argint”
4
Sentimente Elemente de portret
Eram fermecaţi de atâta Se uită încreţind uşor
frumuseţe sprâncenele
Plini de fericire Se arăta mustrare în ochii săi
Bucurie tristă Trăia singur, ca un leu
Mişcare neostenită îmbătrânit
Simţământ stăruitor şi Fecior alb ca spuma laptelui
neînţeles Părul bălai ca razele lunii
Tremuram din toate Privire plină de duioşie şi
mădularele îngrijorare
Roşu ca racul fiert Ochi mari, galeşi, umbriţi de
Îmi venea să mă ascund de gene lungi
ruşine În ochii acestor oameni
Mi-erau dragi ca lumina minunaţi strălucea bucuria unei
ochilor împliniri
Rămase împietrit Priviri tinereşti
Înmărmurit de groază Ochii răspândesc duioşie şi
Plini de încântare blândeţe, unite cu o lăuntrică
Şi-a luat inima în dinţi hotărâre de a învinge suferinţa
Inima îi bătea mai tare ca Ochi mici, albaştri mă sfredelesc
niciodată cu privirea
Vocea tremurândă Ochii luceau ca două
Ochii în lacrimi mărgăritare
Pe feţele tuturor se vedea Păr de aramă
fericirea Obrajii roşii ca para focului
Simţământ stăruitor de milă Barbă sură
Ochi îndureraţi Glas cântărit
Ochii surâdeau de fericire Ochi blânzi şi mângâietori
Picuri mari, lacrimi de Ochi limpezi ca o zare albastră
fericire, izvorau în neştire Ochi tinereşti şi curioşi
din ochii lui Era în privirea lui tăria omului
Ca toate făpturile apăsate de conştient că trebuie să învingă
necazuri, s-a închis în sine orice greutate
Îngăduitor şi tăcut Privirea ei licărea de bucurie
Răscolit de amărăciune Faţa cu ovalul prelung
Şi-a scos focul de la inimă Palid, cu faţa crispată de durere
Erau veseli şi lucrau cu
însufleţire
Scârbit de fapta cea rea
Picături de nelinişte
Ochii trişti se luminează de o
bucurie neaşteptată